Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Calul alb

în salonul septic nr 23 sânii tăi
aduc turlele bisericii mai aproape
linia lor perfectă mă face să visez
că d-zeu e chirurg și operează fără
bisturiu doar cu mâinile goale în
patul de lângă fereastră poetul costel
așteaptă ședința chimio se ține tare
nu varsă o lacrimă și nici nu dă bacșiș
la doctori decât cărțile lui în 2 3 zile
va fi externat cu regim o va mai duce 2
poate 3 ani cu el împart zacusca și amin
tirile tale primesc în schimb poezii atât
de luminoase că par profeții uite aici
scrie că tu plictisită de atâta așteptare
ca de istoria literaturii lui manolescu
te-ai hotărât să îl ceri de bărbat pe
primul necunoscut care îți iese în cale
între stația de metrou și spital stai
liniștit mi-a spus poetul costel și ime
diat a adăugat versuri în care eu mă
plimbam prin intersecție cu flori în mână
și un cal alb o imagine atât de reală că
zău îmi pare că sunt chiar acum în pijama
pe trotuar țin de căpăstru un cal alb și
când trecătorii întreabă al cui e domle
așa mândrețe de cal răspund cu mândrie
al unui prieten imaginar

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Noaptea de Înviere

între mine și mine este un loc viran
acolo arunc molozul iubirilor uneori
melancolia trece în halat și papuci
de spital are mănuși chirurgicale și
instrumentar pentru prelevarea de organe
va găsi aici măcar o ½ de vers cu care
să îmi facă noaptea mai lungă lumea mai
bună se plânge iar va fi de gardă în
noaptea de înviere când toate poemele din
lume se ridică din praful uitării și ca
niște zombi își caută autorii pe străzi
printre blocuri le auzi cum vorbesc într-o
limbă străină cu mâinile pâlnie strigă
poemul care îmi duce capul pe tavă în timp
ce trupul încă sapă cu râvnă o groapă prea
strâmtă în care abia încap munți cu zăpezi
și tot ce am mai adunat în cei 40 de ani de
rătăciri prin deșert de pe margine cineva
mă întreabă cum se numește domle poemul
acesta nu știu răspund eu sunt doar sclavul
care urmează fie îngropat de viu la
picioarele poemului ah de n-aș uita pun
ceasul sune de învierea lui d-zeu

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mat

Pari nestrunit, tu cal de cal,
Gonind sălbatec prin Deltă
Spre-o linie de sosire
Mai degrabă
Inexistentă

Poate calul de alb
Să-ți încetineze galopul
Să-ți dea o mână de ovăz
Și țesălându-te
îți aprindă focul

Poate calul de negru
Să-ți sară în față pe două copite
Să-ți curme-ntr-un fel rătăcirea
Și-apoi, disperat,
Să ne jucăm de-a iubirea

Da, regele alb e învins
De-o damă neagră rapace
Acceptă, așa ți-a fost scris,
Steag alb ridicând vrei pace...

parodie de , după Ramona Mihaela Opriș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Am spart un cal

Am spart un cal de umbra lui.
Ce nechezat de iarbă! Ce hățuri șerpuind!
Am spart un cal de umbra lui
văzându- murind.
Mi-am spart și ochiul
cu care l-am privit
în cioburi de câmpii
iar calul singur a fugit
împrăștiat în mii.

Am spart un cal de umbra lui
Nu plâng! Dar ce păcat!
Era un cal cum altul nu-i
de umbră-ncălecat.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pegas

Un cal ce zburdă-n nostalgie
fără căpăstru, fără hamuri
Trecând c-o-ntreagă herghelie
Lasă în urmă stropi de lauri

Și peste tot pe unde trece
Galopu-i ritmic se preface
În versuri care stau s-aplece
Cuvântul care încă tace.

Văzduhu-i plin de poezie,
De vânători pământu-i plin,
Mulți prind un mânz, fără să știe
Îi pun un ham și nu îl țin.

Tot versul greu se-gălbenește
Prins în căpăstru pe hârtie
Ce în cuvinte se dorește
Un cal ce zburdă-n nostalgie.

poezie de din Convorbiri literare (13 decembrie 2015)
Adăugat de Gheorghe PapucSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
detalii despre carte

Trebuie neapărat să visez un cal! O iapă, un mânz, musai, ce-o fi, cum o fi, murg, sur, rotat, maro, potcovit sau nu, cal să fie. Caii îmi poartă noroc, de câte ori i-am visat am reușit, am dat lovitura! Dar de ce oi fi visând eu atât de greu cai? Ce naiba îmi vin așa de rar, de ce se lasă atât de greu? Visez câini, rațe, elefanți, oi, bibilici, tot felul de drăcovenii, numai cai nu. De la Anul Nou încoace dac-am visat trei cai. Buni și ăștia, au fost cu baftă, de ce să nu recunosc: la geometrie am împușcat un șase, la naturale când să mă asculte a sunat de ieșire, la istorie m-a amânat pentru data viitoare, adică pentru mâine. Așadar, mâine ascultă, musai să visez la noapte un cal, unul mare, alb, dacă se poate, sau cum o fi, murg, sur, rotat, maro...

în Recreația mare
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
cumpărăturiCartea "Recreația mare" de Mircea Sântimbreanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -13.00- 6.99 lei.

Căutare în alb

Ai fost o apariție de-o clipă
în ziua-ceea când mă odihneam
și aerul pădurii îl sorbeam
cu lăcomie, în a lui risipă.

A fost o fulgerare, o secvență,
o apariție, un gând nebun,
și-n minte-aș vrea, acum, recompun
din amănunte, doar acea prezență:

Un câmp de flori, un cal și-o siluetă
în alb, ce se pierdea, treptat, ușor,
în peisajul ademenitor.

Atât de vaporoasă și discretă!
Te-am căutat, de-atunci, stăruitor,
și te mai caut încă, și-mi e dor.

poezie de din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Șaua pe cal

(După Mihai Eminescu – Sara pe deal)

Seara, în bar, stă și se uită cu jale:
În buzunar, nu prea mai are parale,
Iar împrejur sunt multe fete frumoase
Ce l-ar iubi, căci multe sunt păcătoase.

Muzica lui se-aude iară și iară,
Ochii lui mari se pierd în fum de țigară,
Sus, pe tavan, scapără leduri mărunte,
Iar un bețiv vrea -l sărute pe frunte.

Parcă ar ști ce necăjit e, săracul,
nici acum n-a reușit ia bacul
Și-a învățat (vreo două zile, tot anul),
Dar n-a știut unde meargă cu banul.

Dac-ar putea, ar vrea în timp să se-ntoarcă
La primul an (sunt mulți ani de când încearcă)
Și nu e prost, dar bacul ăsta e, parcă,
De netrecut, numai de nervi îl încarcă.

Mai sunt și-ai lui, încă îl țin în spinare,
Nu-i mai dau bani și-asta îl doare mai tare,
Se ceartă des ziua, dar mai ales seara
Și toți aud, lumea-i cunoaște povara.

Poate curând, la jocuri de păcănele,
Va câștiga și ar scăpa de belele,
La bar ar sta chiar și o noapte întreagă,
Ore în șir s-ar mai cinsti cu vreo dragă.

Numai azi stă c-un prieten (pe bune!),
Nu mai au bani și ar mai vrea niște-alune,
O duce greu și este vina lui toată
C-ai lui au pus șaua pe cal dintr-odată.

parodie de din Parfum... vesel, după Mihai Eminescu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vestigii

În neatingerea lor
Clipele par și acum
Resturi încinse
De cenușă
Vântul a trecut
Fluturând în tăcere
Steagul alb
Cu scântei de argint
Și fiindcă
În toată nevinovăția
S-au adunat cadavrele
Atâtor flori uitate
Am început mătur
Cu o coadă de cal
Drumul atâtor ani
De iubire.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sufletul meu - Cal priponit în soare

La marginea unui sat
Cai priponiți la soare
Un singur om
Străin
Tăcere.
M-am apropiat de el pe furiș
Un ochi îi plângea
Iar celălalt nu vedea
De ce îți plânge doar un ochi
L-am întrebat ca un copil.
Pentru că nu mai am decât un suflet, mi-a răspuns.
Pe celălalt l-am dăruit unei femei
Care nu avea
Și pe care am iubit-o doar pe jumătate.
Acum rătăcesc prin lume și caut Să vindec sufletul rămas călător
De sufletul nepăsător
Al Ei.
A adăugat străinul ciudat
Cu două suflete, dar singur.
Până atunci eram convins
Că lucrul cel mai grav pentru un om
Este să-și piardă sufletul.
De fapt, e mult mai grav pierzi
Perechea lui
Rămânând ca un cal priponit în soare
La marginea unei lumi
Nicăieri.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Costel Zăgan

Erezia poemului în doi

Coapsele tale frumoaso
freamătă dincolo de infinit
alb cu sens giratoriu
sărut dizolvat din floare-n floare
tăcerea erotizată
se precipită spre centrul poemului
acolo unde poetul face schimb de stele
în continuare
cu dragostea lui cea de toate nopțile
la semafor
o fantomă așteaptă zadarnic
să se întrupeze din jale
doar eu
grăbesc din ce în ce mai încet
spre capătul nopții
spre
capătul poemului
altă erezie convertibilă
n-am
găsit

Costel Zăgan, EREZII SECOND HAND, 2014

poezie de din Erezii second hand (2014)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Tropote

Mureau încet fără curaj
Și triști și scunzi
nici triaj
Nu mai era în urma lor
Și nici un tren
Și nici o gară prinsă-n stern
Să-i mute parcă din blestem

Și n-aveau cui
Să-i plângă dorul
Nimănui

Mureau încet
Nici nu știau
Că înșiși fiii lor erau
Ai lor și parcă-ai orișicui
Pribegi pe zimții cerului

Veni o zi urcând în timp
Cu ceterele peste grind
Aveau acum arginți destui
Dar parcă totuși un alean
nici un cal nu mai era
Și nici un deal și nici un mit
Să-l treacă murgul nărăvit
Ca nechezând scurme-n ger
Cu mândra-i coamă către cer
și-o reverse peste crâng
Un cal cu tropot din adânc

Veni o vreme și târziu
Când latră vântul a pustiu
Aduși cu ochii în pământ
Visând la murgul din adânc
Și la zăpezile din lunci
Crescute brațelor de-atunci
Doar umbra unui cal
Atât
Or aștepta-o din trecut

poezie de
Adăugat de Mirela BăcilăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Unghi

Bolnav de singurătate poetul
din coliba lui ca o insulă fermecată
de întuneric
vede orbitoarele salturi în noapte
ale pegasului cu nări fremătând
așteptându-l la fiecare fereastră.

Spre nemărginire l-ar duce
calul alb al văilor domoale,
spre mărginitul de soare orizont
calul murg al câmpiilor plate,
spre înaltul cocorilor
roibul căluț de munte,
spre adâncimi calul arămiu
de pe străvechi funduri de mare.

Dar poetul trece pe rând
pe la fiecare fereastră a colibei
ciocănind pe dinafară cu degetele
ciudățenia aceea incandescentă
plină de cai
lăsând în zbor dâre întunecate,
cu nările astupate de fum
fără să aștepte urce
pe coamele lor, între aripi,
bolnav de atâta lume, poetul.

poezie de (1984)
Adăugat de Corneliu VasileSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Scriitorul vremii vremea scriitorului" de Corneliu Vasile este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -25.20- 16.99 lei.

Variațiuni ale lui Yin și Yang

Mi se pare că ți s-a umflat un obraz
și ochiul îți pare puțin mai mic,
jumătate din tine s-a umflat,
jumătatea egoistă,
atât de compătimită de partea stângă a corpului tău frumos.
Nu ai decât atâția ani și ți se pare că numai tu știi
că se circulă regulamentar pe partea dreaptă a trotuarului,
că se merge de mână pe trotuar
cu orice femeie care știe că în partea stângă este inima,
dar nu știe că sunt mai multe trotuare
și că pe unele tu nu poți merge decât singur,
nu poate merge decât dreapta corpului tău frumos,
egoistă și minunată,
încât asta mă face să cred că a te descurca singur în lumea ta egoistă
a fost visul atâtor sute dintre predecesorii tăi,
pe vremea când mergeau cu ochii închiși.
Și m-am gândit pictez pe ochiul drept,
pe care odată îl țineai închis,
voiam să îți pictez o ramură de măslin pe pleoapa dreaptă
și apoi să te las în pace,
săturasem să îți sărut ochii și mâinile doar la modul fictiv,
simțeam ca o parte stângă cu întreg corpul,
de la un capăt la celălalt
și nu a fost nevoie decât ca tu să mă atingi pe creștet
ca să mă simt mică sau bolnavă, poate doar emoționată,
simțeam întreagă lângă partea ta stângă și partea ta dreaptă,
dar știam că doar una dintre ele știe lângă tine.
Și brusc nu am vrut să mai pictez ramura de măslin,
visam fiu doar porumbelul ei,
cu ciocul în aripile dintre ramuri,
și doar ideea de a ma simți împăcată m-a făcut plâng
atunci când tu erai cu ochii închiși
și mă rugam îi deschizi doar pentru mine,
fără să mă vezi, îi deschizi și să te simți întreg când eu dispar,
fericită lipsa mea a redat stângii tale dreapta care i se cuvine,
de care avea atâta nevoie.
Și tu ești acum pe de-a-ntregul o jumătate stângă imensă de cer,
mereu seninul l-am găsit în partea stângă a cerului,
cea albastră și fără de obstacole.
Stau și te privesc de la fereastră,
mi-am ascuns aripile în măslin
și pacea mea este acum în admirația pentru reîntregirea ta sublimă
de ordinul stâng.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cei ce suntem

Sunt momente multe-n care, te mai pierzi, ești abătut
Și devii un gând, o boare, doar un suflet neștiut
Lacrimile stau -ți curgă și surâsul l-ai uitat
Nu mai ești decât suspine adunate-ntr-un oftat

Te tot duci înspre niciunde, nici acolo nu ajungi,
Urmele vor -ți dispară, clipele-ți sunt foarte lungi,
Poți speri... dar și speranța mi te-a părăsit cumva
Stai tăcut în așteptare, crezi că nu te poți salva

Și atunci, din umbra zilei, vezi o mână cum se-ntinde
N-ai idee a cui este dar de umeri te cuprinde
Și un glas ce-i blând îți spune... Hai ridică-te ușor!
Și eu am căzut o dată și credeam că nu mai zbor

Tu te miri, necunoscutul îți zâmbește liniștit,
E un om precum sunt ceilalți, însă pare diferit,
Vezi pe chipul lui iubire și nu vrea nimic în schimb
Poate doar o mulțumire... tu te uiți de are nimb

Pare om, nu pare înger, înapoi tu îi zâmbești
Bunătatea lui îți place și în el te regăsești
Te ridici și pleci cu dânsul, pașii nu-ți mai sunt greoi,
Și-nțelegi cu-nfrigurare... îngerii suntem chiar noi

poezie de (6 iulie 2018)
Adăugat de Anna GheorghiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

Sunt o palidă urmașă
A mărețul Mihai,
Însă, tare îmi mai place
Să gândesc precum Poetul
Și s-adun în versuri line
Universul cu întregul...

Ce e mai frumos pe lume
Decât privești natura,
Să-i declari amor în versuri,
Să-i dedici întregi poeme,
Preamărindu-i frumusețea?

Biata mea făptură poate
Să cuprindă în imagini
Lumea-ntreagă, doar cu gândul,
Căci în versuri, sunt profană...
Eminescu e Poetul,
Eu... o palidă urmașă!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sâmbăta

În stația bătrână de-autobus
Ne întâlneam.
O dată pe lună. Știam că e sâmbăta.
Dar într-o sâmbătă nu te-ai oprit.
Te-ai dus, te-ai dus...

Nu cred să te fi durut
Stropii grei de la șoseaua-n
care noi ne întalneam.
Din ochi îmi arătai c-acum
e roșu la semaforul care,
îmi puneai mâna ușor,
pe braț.
Și-mi șopteai printre
zgomote și-njurături:
Cât iubești tu de tare!

Acum,
la-același semafor,
ochii-albaștri sunt doar verzi.
Și-ar vrea atât de mult vadă
Domnișoara zâmbitoare
care,
poate să le spună
Te iubesc și te ador!

Stația de autobus, sâmbetele,
nu mai sunt ce-au fost demult.
Sunt doar locul vechi și ora.
Nu mai sunt...
Nu mai suntem
doi copii fără bilet.

poezie de
Adăugat de EllaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Gabriela Gențiana Groza

Copilul și calul

Într-o zi un copilaș
Frumușel, dar cam poznaș,
În dar, un cal a primit
Numai bun de călărit.

Să colinde lumea toată,
Îl încalecă îndată
Și-l apucă de-o ureche.
Calul, ca mușcat de streche,

Doar atât a așteptat
C-a pornit pe scuturat;
Ba în spate, ba -nainte,
Pare că e scos din minte.

- Stai, măi calule, ușor,
doare un picior...
Și-i arată ca să vadă,
Dar e cât pe-aci cadă...

- Mi-ho-ho și dâgâ-da,
Dâgâ, dâgâ, dâgâ-da,
Stai cuminte, stai în șa,
te-arunc alăturea!

Mi-ho-ho, sunt armăsar,
Uite cât de tare sar!
Și pornește și mai iute
Cam așa, vreo trei minute.

- Ciocolată-ai să primești
Dacă te mai potolești,
Și vom fi prieteni noi,
Zice puștiul mai apoi.

Mi-ho-ho și dâgâ-da,
Calul se tot legăna
Înainte și-napoi;
Hai, mișcați-vă și voi!

Nu știu ce s-a întâmplat,
S-a oprit din scuturat,
Dintr-odată a-nlemnit,
Din mișcare s-a oprit.

Descărcată-i bateria,
Asta este șmecheria,
mi-a spus copilul mie
Că-i un cal de jucărie...

poezie pentru copii de din Fântâna cu sori (2010)
Adăugat de Gabriela Gențiana GrozaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "La mana lui Cronos" de Gabriela Gențiana Groza este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -15.00- 11.99 lei.
Cornelia Georgescu

Maria: Totuși aș vrea -ți cer un mic sfat prietenesc, pentru că-mi place modul în care gândești.
Lucian: Un sfat? Te ascult! Chiar bucur că-mi ceri mie părerea.
Maria: Păi... Tu ce-ai face în locul meu?
Lucian: În locul tău? În legătură cu ce?
Maria: Știi tu... cu Nick. E atât de insistent și vrea totul atât de repede...
Lucian: Deci asta ai vrea știi? Asta te preocupă atât de mult? Păi... În locul tău, nu mi-aș face atâtea probleme. Aș avea încredere în Nick șiface cum îmi cere, oricât de greu mi s-ar părea la început, sau oricât de greu ar fi. M-aș duce să rămân împreună cu el chiar și acum, în momentul ăsta, în locul tău, căci sunt sigur că el e pe aici, pe afară, prin jurul navei noastre, așteptându-te. Doar nu crezi cumva s-ar fi dus în oraș... Nu, în nici un caz! Sunt sigur că e aici, te așteaptă, ca și noaptea trecută, sperând vei sosi... Asta aș face eu în locul tău. Dar asta-i numai părerea mea. Tu trebuie decizi și să faci așa cum crezi de cuviință. Deși, dacă tot mi-ai cerut părerea, știi de la mine n-ai avea nimic de pierdut rămânând împreună cu Nick, ci dimpotrivă, ai avea numai de câștigat, pentru că el e un tip grozav, minunat. Și sincer fiu, zău că-mi pare tare rău de el, văzându-l cât de mult suferă. Dar tu decizi, nu eu, pentru că tu ești Maria, nu eu...
Maria: Mulțumesc mult pentru sfat, Luci. Am să țin cont de el în hotărârea pe care o voi lua.
Lucian: Rămâne între noi. Nu spui lui Nick, în ordine?
Maria: Desigur. De ce te-aș spune?

replici din romanul Proxima de (2009)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ana Blandiana

Alb pe alb

Scriu cu alb pe alb
Deși știu nimeni
Nu va putea citească,
Nici chiar eu,
După ce voi fi uitat ce am scris.
Binele este întotdeauna
Greu de înțeles –
E mai ușor accepți un eres
În paradis
Decât o jertfă benevolă omenească.

Mă încăpățânez
Să scriu alb pe alb
Deși mi se spune
Să folosesc cel puțin
Litere cu sclipici,
Când desenez ramuri de măslin
Sau fapte bune
Plictisitoare.

Dar,
Acum și aici
Nu am decât o culoare
Care poate
Să le cuprindă pe toate
Și scriu cu alb pe alb
În zadar.

poezie de din Orologiul fără ore (2016)
Adăugat de Dan CostinașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Povestiri fantastice" de Ana Blandiana este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la -55.00- 41.99 lei.

Bursucăria

vezi: ies în curte în papuci
ăia cu care în urmă cu două
zile am trecut mureșu la cenad
și e plină
talpa bătăturii de bursuci –
s-au cățărat și pe gard (?!)
și mureșu a ieșit la cenad
și e plină
biserica din sat de pește sărat
iar fur
culița de aluminiu plutește odată
cu mâna ce-nșfacă bursucii
atât de ciudat: chiar
în ziua unui referendum lo
cal care întreabă de ce
ar fi atât de ne
potrivit vedem cât mai de
aproape acești bursuci sub
acvatici în gospodăriile noastre

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Direcționează
2%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!