9-11 & the escape room
în sarcofagul meu cât o
cameră de cămin printre
soții imaginare sacrifi
cii ritualice și vise
poleite cu aur deschid
cartea morților cu ges
turile febrile cu care
un student deschide pa
chetul trimis de părinți
sufletul începe numără
toarea inversă a desprin
derii de trup stai stai
strigă cineva nu uita să
iei lapte și pamperși în
fine mă trezesc în cealal
tă viață a mea zeul cu cap
de câine mă întâmpină și
mă conduce pe cărarea tra
la la transparentă aici zi
ce el poți avea tot ce nu
poți atinge și parcă ghicin
du-mi gândurile îmi deschi
se ușa unui restaurant 2
stele michelin unde înconju
rată de dansatori chippen
dales era ea femeia pe care
o visează toți poeții în
spatele ochilor mei orbiți
de lumină pășea desculță și
toată aleea din complexul
studențesc se lua după ea
cu tot cu privirile colegi
lor ieșiți la ferestre să-
i admire zâmbetul ce parcă
amintea de seninătatea cu
care van dame face șpagatul
între un avion și un satelit
rusesc cu gura căscată privesc
cum vine spre masa mea se aaa
șază pe locul lăsat gol de
speranță și cu vocea incon
fundabilă a babei vanga îmi
spune frumosule chiparosule
adevărata fericire nu este
aici hai apasă butonul eject
și întoarce-te în brațele
poeziei biata fată căreia
i-ai spus numai dulcegării
postmoderne de a ajuns să-
și taie venele de trei ori
pe zi grăbește-te grăbește
-te în irealitatea asta es
te 9 septembrie în fiecare
dimineață
poezie de Constantin Rupa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre studenție
- poezii despre poezie
- poezii despre femei
- poezii despre căsătorie
- poezii despre zâmbet
- poezii despre voce
- poezii despre viață
- poezii despre trup și suflet
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
El nu mi-a spus niciodată
intră
dragostea mea
am lăsat ușa deschisă
acum te poți plimba în voie prin casă
poți să ștergi praful
să uzi florile
să-mi arunci amintirile pe fereastră
el nu mi-a spus niciodată
hai
intră
dragostea mea
plimbă-te în voie printre umbrele vechi
fii cea care ai fost mereu
îmbracă-mă în iluzii
să îmi pot duce
mai departe viața asta
nu
el nu mi-a spus niciodată
intră
intră dragostea mea
am lăsat ușa deschisă
de acum poți să îți prinzi umbra subțire
pe oricare zid
hai
intră
intră dragostea mea
fii tu femeia fără de care sângele meu
nu mai poate să tacă
el nu mi-a spus niciodată nimic
și eu l-am iubit
da
l-am iubit
chiar și așa
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre iubire, poezii despre tăcere, poezii despre sânge, poezii despre plimbare, poezii despre flori sau poezii despre amintiri
Aici
Aici, eu supt-am lapte în ziua cea dintâi,
Aici, strămoșii mei au lutul căpătâi,
Aici, copilăria mi-e undeva rămasă
În pomii din grădină, în liniștea din casă.
În nucul cel bătrân, în apa din fântână,
În ochii mamei mele, pe fața ei bătrână,
Aici, îmi e iubirea de oameni și de sat,
De care niciodată nu m-am înstrăinat.
Aici și cerul parcă e altfel, mai senin,
Iar luna blânda-i rază o tremură divin,
Se scaldă mii de stele în depărtări de ape,
Dar pentru mine, aici, le simt că-mi sunt aproape.
Aici este câmpia ce naște mereu pâine,
Speranța zilei de azi și-n zilele de mâine,
Aici e vraja vieții și mă îmbăt de soare,
Ca nici într-un alt loc în marea mea mișcare.
Aici e neamul meu, de veacuri și bătrân
Și unde gândul meu îmi spune să rămân.
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre bătrânețe
- poezii despre apă
- poezii despre zile
- poezii despre viitor
- poezii despre stele
- poezii despre sat
- poezii despre pâine
Iubește-mă azi
Îmbrățișează-mă azi,
Câtă vreme eu mai sunt eu
Și mai poți frământa între degete o bucată de carne.
Mâine prin venele mele va curge fumul țigărilor.
Mâine nu voi mai scrie poezii
Și tu vei uita
Vei trece nepăsător pe lângă mumia de cofeină
Și vei încerca poate să-ți amintești,
Să scapi de sentimentul acela enervant de deja-vu,
De gândul că parcă... da, parcă ai mai vazut-o undeva,
Parcă mirosul acesta de iasomie nu-ți este străin,
După cum nici vocea nu-ți este străină.
Îmbrățișează-mă azi,
Câtă vreme îți tulbură nopțile
Un trup și o inimă.
Mâine vei înțelege și tu
Miracolul primăverii
Vântul alungă nebunia albă din bolta copacilor,
Vântul răsfiră ștrengar cosițele înflorite și râde,
Cum și tu râdeai uneori,
Răscolind printre pagini și vise.
Mâine vei înțelege că nu se poate
Să mă ascund aici pentru totdeauna.
Iubește-mă cât sunt încă aici,
Cât sunt încă aproape,
Ia-mi gustul de fugă de pe sâni, de pe buze,
Închide-mi pantofii cu lacătul, numai de dragul de a mă vedea fugind
În picioarele goale,
Sărută copilul, femeia...
Sărută ce vrei, dar repede... foarte repede...
Înainte ca timpul să spulbere și puțina fericire ce ne e dată,
Înainte să mă trezesc și să văd
Că și prin venele tale
Curge
Fumul țigărilor,
Tu însuți străin, tu însuți murind din nevoia de liniște...
poezie de Alina Dora Toma
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi și poezii despre râs, poezii despre încălțăminte, poezii despre vânt, poezii despre sărut sau poezii despre sâni
Arhitectură
sunt atât de singur când suntem amândoi
eu privesc în direcția ochilor
tu parcă privești spre toată lumea
spune-mi
cum de încap toți locuitorii pământului în camera noastră
și cum de te uiți la fiecare ca și cum l-ai cunoaște
suntem doar noi
îți jur
și privirea ta inventează oameni în jurul nostru
în fiecare dulap
pe laptop
chiar și în ochii mei distingi ființe cu mâini și picioare și cu papuci de casă
care privesc în direcția ochilor
și tu parcă privești spre toată lumea
sunt atât de singur
iar tu atât de puternică
femeie de perete ce ești m-aș da cu capul de tine
bang
o dată
de două ori
cât să-mi turtesc suficient capul să-i poți privi și pe cei din spatele meu
dar nu
nu mă mișc
stau aidoma ție ca un perete
și aștept cutremurul să ne surpe
poate așa
o să moară toți oamenii ăștia ai tăi imaginari
sau cel puțin
o să ni se amestece cărămizile
poezie de Rareș-Andrei Adam
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ochi, poezii despre promisiuni, poezii despre picioare, poezii despre mâini, poezii despre moarte, poezii despre inventatori, poezii despre imaginație sau poezii despre cutremure
Știi?
viața parcă ar fi o parcare cu plată
ce-i pasă ei că uneori nu am bani să plătesc
deși pentru fiecare greșeală scot din buzunar un bănuț
atunci când te-am cunoscut era soare și bine
și ce prost eram, dar un prost fericit
cardul era pe zero
dar eu continuam să înot, să alerg în picioarele goale pe nisipul ăla fierbinte
evident aici nu-i vorba de tine
privită printr-un obiectiv imaginea este cât se poate de clară
viața în esența ei pare un colac de salvare. eu unul
asta știu cel mai bine.
am învățat de mic cum stă treaba încât
orice ar fi nu mi-e frică
de ce să vrei să ieși din mulțime dacă nu te privești în oglindă
și încă ceva, aici e vorba de mine
despre nopțile care curg
despre zilele fără de număr care se tot pierd fără niciun răspuns
dar ce răspuns să aștepți atunci când frunzele copacilor se topesc pe asfalt
hai, spune
cât ai vrea să țină ecoul într-un deșert? tu știi până unde poate să te ducă un vis?
mă trezesc dimineața și îmi vine să îmi bag
picioarele în tot și în toate
de ce?
uite, de asta
da, prietene! aici e vorba de mine
despre ratările mele
despre femeile pe care le-am avut
și care după un timp mi-au întors spatele
ce contează că am trecut printr-o o vară fierbinte
după o noapte de pomină petrecută cu prietenii într-un club, vine greața
poezie de Anghel Geicu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prietenie, poezii despre plată, poezii despre noapte, poezii despre învățătură sau poezii despre înot
Eu iarăși mă ridic
De mine poți să scrii-n cronologii
Minciuni ce dor; nu zic nimic,
Și-n tină poți să calci pe trupul meu,
Dar eu ca praful mă ridic.
Te deranjează îndrăzneala mea?
De ce îți simți sufletul gol?
Eu, iată, merg de parcă-n casă am
Sonde și pompe de petrol.
Ca soarele și luna de pe cer,
Cum fluxul crește câte-un pic,
Ca o speranță care pleacă-n zbor,
Eu iarăși mă ridic.
Ai vrut să vezi c-am sufletul zdrobit?
Capul plecat și ochiul plâns?
Că umerii mi s-au lăsat în jos
Și că tristețea m-a ajuns?
Te ofensează îngâmfarea mea?
Hai nu lua totul în serios,
Eu râd de parcă aur am găsit
Săpând în curtea mea din dos.
Poți să mă-mpuști de vrei cu vorba ta,
Poți să mă tai cu ochiu-ți clar,
Dar chiar de mă ucizi scârbit, să știi,
Ca aerul urc iar.
Te tulbură lascivitatea mea?
Și crezi cumva că-i nefiresc
Să dănțuiesc de parcă la șold am
Mici diamante ce lucesc?
Din al istoriei bordei
Eu mă ridic
Dintr-un trecut cu ani cam grei
Eu mă ridic
Sunt un ocean întunecat și larg,
Cobor, mă-nalț, am valuri ce se sparg.
Lăsând în urmă nopți de frici și chin
Eu mă ridic
În zori, când de minuni văzduhu-i plin,
Eu mă ridic
Strămoșii mei mi-au dat un dar grozav,
Sunt visul și nădejdea unui sclav.
Eu mă ridic
Eu mă ridic
Eu mă ridic.
poezie de Maya Angelou, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre întuneric, poezii despre tristețe, poezii despre trecut, poezii despre suflet sau poezii despre senzualitate
Parcă te cunosc de undeva
Te privesc dintr-o fotografie
cum risipești azur prin toamna mea,
cu ochii strâlucind de poezie,
și parcă te cunosc de undeva!
Erai odată templu pân* la cer,
pe coloane pure de vise ivorii,
și despletită de ruguri și zăpezi,
pășeai desculță pe raze aurii.
Erai așa frumoasă la balul primăverii,
atât de înger dalb înmugurit,
când aripi îți creșteau pe locul
în care -o simpă frunză te-a rănit.
Erai un cântec toată, abia la început,
pe o eșarfă verde, verde de speranță,
la gâtul de topaz al unui anotimp
ce nu avea apus ci numai dimineață.
Și totuși, ai trecut spre vestul de eter,
căci tinerețea nu ți-a fost eternă,
îți ud fotografia cu timpul efemer
și te privesc cum te destrami în beznă...
poezie de Adriana Dandu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fotografie, poezii despre îngeri, poezii despre început, poezii despre zăpadă, poezii despre verde, poezii despre toamnă sau poezii despre tinerețe
Hoțul de uși
1985
În jurul Cinematografului sute de case evreiești
sunt puse la pământ de un buldozer.
Nu se grăbește
Azi face treabă
O săptămână e plecat la tovarășul
să lucreze la partid
E frig!
Parcă sunt albine care te înțeapă
cu ger.
Am pus filmul în aparat
Lumea în sală mănâncă semințe
Lampa îmi arată că o oră pot chiuli
În ziarul "Scânteia" mai am doi usturoi
cu slănină!
E decembrie!
Nu mai am lemne pentru sobă
O fi dărâmat ceva la evreu?
Ies afară printre casele lor
Sunt părăsite
Văd o ușă numai bună de pus pe foc!
O deschid
O scot din balamale
și aud
Heeei!
Ușa mea!
Ușa mea!
Eu fug cu ea în spate
Hoțule!
Ușa mea!
Am fugit prin spatele Cinematografului
am ascuns ușa după alte uși
și am urcat pe scara de urgență în cabina
de proiecție
Am coborât
cu mâinile în buzunar în fața Cinematografului
O femeie în vârstă mă întreba de un hoț de uși.
Am ridicat din umeri
I-am zis că fugea spre spitalul 4
A doua zi ușa ardea!
Femeia aia mă invita la o cafea!
Avea o pătură în ușă!
Mirosea a mult lemn!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lemn, poezii despre filme, poezii despre vârstă, poezii despre usturoi, poezii despre săptămâni, poezii despre prezent sau poezii despre partide
Aici nu ne va iubi nimeni
aici în orașul nostru ipotetic
unde cuvintele fac din oameni minuni
rolul tău este să-mi creezi panica
pentru că tu poți
poți fi reglatorul meu de sânge
de circumvoluțiuni
ține bine minte
spațiul acesta hectic de febră
și multă speranță în care numai de asta
pentru că poți
ți-am cedat oseminte
culori
pentru că tu poți
poți muri fără să mori
de asta
în modul cel mai frenetic
te voi împinge în gol cu toată puterea
șapte sute de kilometri
în care mierea
va curge-napoi de la tine la mine
ca niște cuțite
urmate de roți și un mare număr
cu soți
căci numai de asta
ți-am dat un sens
deși
ține minte ce-ți spun
ești cel ce va purta
pijamalele închisorii
și capul meu pe
platou
numai de asta
îți dau titlul ăsta scurt
de erou
numai de asta se joacă muritorii
cu stelele
de asta e vânt
o furtună de îți cad dinții
de asta sunt eu o femeie electrică
care tunde iarba
într-o masă
netă
și strigă după tine
hai
ia și bagă aer în pompa aia până ne faci
de un dor absolut
și nebun
de-o planetă
poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative, poezii despre soț, poezii despre planete, poezii despre panică sau poezii despre oraș
Nisip peste tot
când mă trezesc în fiecare
dimineață o iau de la început
scot capul din nisipul
care este în patul meu
în fiecare zi tot mai mult
tot mai sufocant
o aștept să vină în cameră
și să mă salveze
l-am tras pe nas cu o foiță
făcută sul cum am văzut
în filmele de duzină
apoi merg alături de ea
îmi spune că a vrut să fie
cântăreață și să cânte pentru noi
stăm la malul apei
sau în jurul unui foc
ne sărutăm în paturi diferite
la baie-mi trag palme
să mă trezesc și să scap
de nisipul din pat
i-am spus să vină în fiecare dimineață
să-mi scoată capul din nisip
să mă salveze și să mă iubească
cum mă iubește în fiecare zi
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nisip, poezii despre muzică, poezii despre vinovăție, poezii despre salvare, poezii despre foc sau poezii despre dimineață
Meditație extremă
Într-o vreme pe când
îmi controlam cu pixul
poziția și fizionomia, adică scriam,
convins că
doar scrierea mea continuă
este virgula credibilă
între mine și lucrurile neînsuflețite,
credeam că muza mea îmi face feste,
auzindu-l prin ea
chiar pe Dumnezeu spunându-mi:
"Stai o clipă în locul meu!"
- Eu? am răspuns uluit în surdină Domnului.
Nu sunt vrednic de așa ceva Doamne!
"Ba da, a spus Tatăl Ceresc,
Eu am multe locuri:
La munte,
la mare,
în câmpie,
la hotare,
locuri în care trebuie să fac ceva...
În locul pe care te-am pus,
îmi găsesc arareori clipele de răgaz,
Deci, oricine ba chiar și tu
Poți sta sta în locul meu
atâta timp cât nu ți se cere să faci nimic..."
poezie de Vasile Dan Marchis
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre munți, poezii despre graniță sau poezii despre Dumnezeu
Voi sunteți?
În fiecare dimineață vorbesc cu floarea mea divină
Mă risipesc în mii de locuri de lumină
Descriu poemul vieții și adorm în fiecare seară cu vocea blândă în urechea internă
Sunt tot mai detașată de mine, de toți din jurul meu
Floarea mea doarme profund
Cum eu dorm în fiecare dimineață pe răcoare
Soarele ma trezește cu fiecare răsărit al lui
Îmi bate-n geam și mă atinge pe păr
Nu pot fi singură
Sunt iubită...
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre vorbire, poezii despre urechi, poezii despre seară, poezii despre păr sau poezii despre lumină
Marea Cea Mai Mare
Ne-am dus, eu și sufletul meu, să ne-mbăiem în mare cea mare,
Ajungând la țărm am început să căutam un locșor pustiu și liniștit.
Cum mergeam, am văzut un om stând pe o stâncă cenușie;
Lua dintr-un sac praf de sare și-l arunca în mare.
"Acesta este un pesimist," a spus sufletul meu,
"Să părăsim acest loc. Nu putem face baie aici."
Am mers până când am dat de-un golfuleț.
Acolo am văzut un om stând pe o stâncă albă;
Ținea-n brațe o cutie pentru bijuterii,
Din care lua zahăr și-l arunca în mare.
"Iar acesta este un optimist," a spus sufletul meu,
"Nici acesta nu trebuie să ne vadă trupurile goale."
Am plecat mai departe.
Pe o plajă am văzut un om ridicând un pește mort
Și, cu infinită grijă, depunându-l iarăși în apa mării.
"Nu putem face baie-n fața lui," a spus sufletul meu,
Acesta este un filantropist."
Și-am plecat mai departe.
Am ajuns într-un loc unde un om își urmărea umbra pe nisip.
Veneau valuri uriașe și i-o ștergeau,
Dar el tot continua îndârjit s-o urmărească.
"E un mistic," a spus sufletul meu, "Hai, să-l lăsăm în pace."
Și-am plecat, și-am mers până când am văzut un om care, tăcut,
Aduna spuma mării și-o depunea într-un potir de alabastru.
"El este un idealist," a spus sufletul meu,
"În nici un caz nu trebuie să ne vadă goi."
Și-am tot mers. Deodată, am auzit o voce plângând,
"Aceasta este marea. Aceasta este marea cea adâncă.
Aceasta este mare cea vastă și atotputernică."
Iar când am ajuns în locul de unde venea vocea am văzut un om
Cu spatele întors spre mare și cu o scoică la ureche,
Ascultându-i acesteia murmurul.
Și sufletul a spus, "Să mergem mai departe. Acesta este un realist,
Omul care întoarce spatele întregului pe care nu-l poate cuprinde
Pentru a da atenție unui fragment.
Am mers încă mai departe. Și într-un loc buruienos, printre pietre,
Era un om cu capul băgat în nisip.
I-am spus sufletului meu, "Putem face baie, el nu ne poate vedea."
"Dimpotrivă," mi-a răspuns sufletul, "E cel mai letal dintre toți.
Acesta este un puritan."
Atunci o tristețe mare s-a lăsat pe chipul sufletului meu
Și-n vocea lui.
"Să plecăm," a spus, "Pentru că nu există niciun loc
Îndeajuns de ascuns și de singuratic unde să putem face baie.
Nu vreau ca acest vânt să-mi ridice părul auriu
Sau să-mi dezgolească pieptul alb,
Nu vreau ca lumina să-mi dezvăluie goliciunea trupului sacru."
Așa că am plecat să căutăm Marea Cea Mai Mare.
poezie celebră de Khalil Gibran, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre alb sau poezii despre zahăr
Lia: Tu?! Ce cauți aici? Nu trebuia să fii aici...
Lucian: Am venit să te trezesc. Se pare că ești cam puturoasă. Toți sunt deja afară și te așteaptă de mult timp.
Lia: Serios? De ce ai venit tocmai tu?
Lucian: Nu ți-e clar? Pentru că așa am vrut. Hai, acum, trezește-te odată! Doar nu-ți închipui că aș fi venit degeaba până aici!
Lia: Nu te-am invitat eu, nici nu te-am obligat să vii. Pe unde ai intrat?
Lucian: Pe ușă, pe unde altundeva? N-ar trebui s-o lași deschisă, dacă nu dorești să intre cineva nepoftit în timp ce dormi.
Lia: Păi, n-am lăsat-o eu. Ia stai puțin...
Lucian: Puțin doar?! Am de gând să stau chiar ceva mai mult.
Lia: Nu la asta mă refeream. Unde-i Ly?
Lucian: Afară, cu ceilalți, ne așteaptă. Domnișoara Kuny a fost mai vrednică decât tine, s-a trezit de dimineață.
Lia: Înseamnă că ea a lăsat ușa deschisă când a plecat de aici. Altfel nu avea cine.
Lucian: Poate. Asta presupune că trebuie să-i fiu recunoscător, să-i mulțumesc, altfel aș fi stat mult și bine să aștept la ușă, până binevoiai tu să te trezești, să-mi deschizi.
Lia: De cât timp te afli aici, în camera mea?
Lucian: De... Vreo câteva ore?!
Lia: Luci, nu glumi!
Lucian: Nu-ți face griji, nu de foarte multă vreme, doar câteva minute.
Lia: Ce anume ai făcut între timp?
Lucian: Nimic deosebit. Ce-aș fi putut face? Te-am admirat numai... Crede-mă, te-am privit doar, atâta tot.
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre timp, citate despre umor, citate despre somn, citate despre recunoștință, citate despre ore, citate despre mulțumire, citate despre minute, citate despre gânduri sau citate despre dorințe
Aici îmi este Țara
Aici îmi este neamul meu,
Neamul cel de răzeși,
Oameni harnici și viteji.
Aici îmi este graiul meu cel românesc,
Cu care eu mă mândresc,
Aici îmi este țara mea
Cântată în doine și balade,
Unde sunt bătrâni cu fețele brăzdate
De atâta muncă și singurătate,
Lucrându-și ogorul de cu zori până în noapte.
Aici am soră, frate, un tată și o mamă,
Aici pomii și iarba mă știu cum mă cheamă.
Aici de nimeni n-am teamă,
Căci aceasta îmi este țara mea,
Pe ea Moldova o cheamă.
poezie de Vladimir Potlog (2 iunie 2016)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre tată, poezii despre singurătate, poezii despre patrie, poezii despre mândrie, poezii despre muncă sau poezii despre mamă
Acum
Nimănui nu-i place să fie singur, mai ales acum
Nici mie nu-mi place să fiu propria piedică
Deși nu am încotro din mine se nasc zi de zi
Tot felul de hățuri, frânghii care mă țin pe loc
Caut metode, trucuri, manuale, fotografii prin sertare
Cum se scapă de starea asta a îndobitocirii supreme
Cum se linge mierea de-afară, cum se cumpără pâine
Cum se dă mâna, cum se rupe o floare
Parcă sunt un rotocol de scaieți pe care vântul îl poartă
Din cameră în cameră, în placenta asta dau din mâini
Din picioare prinsă-n tobogane viu colorate ale minții
Care pe măsură ce e închisă mai mult e tot mai vie
E foarte plăcut aici, e ca petrecere-n doi!
Caut filme, cărți, melodii, prietenii din copilărie
Pentru că și ei acum sunt tot un fel de obiecte-n vitrină
Pe care-i scot de sărbători sau în situații ca asta
Când tot ce fac e să pun dorințe în sticle de vin
Care mi se arată de câte ori deschid ecranul laptopului
Aud aud țipete și văd numai mâini deasupra mării care cer ajutor
Ce bine, îmi spun, chiar nu sunt singură!
Nimănui nu-i place să fie singur, mai ales acum
Toată lumea vrea să fie întrebată, logată, prezentă
Vrea ca acest mers în van să fie întrerupt, blocat, cineva să
Rupă gratiile, să zică, vin și eu pe la tine, și să nu ai ce face
Neavând ușă, el intră prin cuvinte, prin felul tău de a fi, de-a valma
Își face loc ca un pui de pisică ud leoarcă
Timpul desigur se măsoară altfel, în bucăți de beton
Care cad direct la masa de scris în coconul acesta de unde
Nimeni nu știe cum vom ieși, dar de câte ori ating
Zidul el devine negreșit starea mea de spirit
Fac curat după încă o zi murdară, până la naștere mai e
Între timp vomit, citesc o legendă japoneză despre un fiu
Care-și cară mama pe vârful unui munte, și-mi e tot mai clar
Că și eu am început să mă duc în spate într-un loc asemănător
Printr-o crăpătură, aproape pe mutește, aproape ilegal
poezie de Carmen Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre naștere, poezii despre vin sau poezii despre sărbători
Rugă pentru părinți
Enigmatici și cuminți,
Terminându-și rostul lor,
Lângă noi se sting și mor,
Dragii noștri, dragi părinți.
Chiamă-i Doamne înapoi
Că și-așa au dus-o prost,
Și fă-i tineri cum au fost,
Fă-i mai tineri decât noi.
Pentru cei ce ne-au făcut
Dă un ordin, dă ceva
Să-i mai poți întârzia
Să o ia de la început.
Au plătit cu viața lor
Ale fiilor erori,
Doamne fă-i nemuritori
Pe părinții care mor.
Ia priviți-i cum se duc,
Ia priviți-i cum se sting,
Lumânări în cuib de cuc,
Parcă tac, și parcă ning.
Plini de boli și suferind
Ne întoarcem în pământ,
Cât mai suntem, cât mai sunt,
Mângâiați-i pe părinți.
E pământul tot mai greu,
Despărțirea-i tot mai grea,
Sărut-mâna, tatăl meu,
Sărut-mâna, mama mea.
Dar de ce priviți asa,
Fata mea și fiul meu,
Eu sunt cel ce va urma
Dragii mei mă duc și eu.
Sărut-mâna, tatăl meu,
Sărut-mâna, mama mea.
Rămas bun, băiatul meu,
Rămas bun, fetița mea,
Tatăl meu, băiatul meu,
Mama mea, fetița mea.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fete, poezii despre prostie sau poezii despre medicină
Tot timpul și tot locul
Locul meu e locul în care mă rog,
Locul meu e locul în care iubesc,
Timpul meu e timpul când am dialog
Tainic cu iubirea, timpul cât trăiesc.
Locul tău și timpul sunt unde și când,
Scumpa mea, tot timpul, stai: la mine-n gând!
04.01.2022
poezie de Marius Robu (4 ianuarie 2022)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri
Poemul VII
Aplecându-mă în după-amieze,
îmi arunc capcanele triste înspre ochii tăi marini.
Acolo, în cea mai înaltă explozie, singurătatea mea
se întinde și arde, brațele ei arată ca brațele unui om
aproape de înec.
Am trimis semnale roșii dincolo de ochii tăi absenți,
care se unduiesc ca marea în apropierea unui far.
Reții numai întunericul, femeia mea distantă,
și din privirea ta, uneori, țărmul temerii iese la lumină.
Aplecându-mă în după-amieze, îmi arunc capcanele triste
în valurile care se agită în ochii tăi marini.
Păsările ciugulesc primele stele
care luminează ca sufletul meu când te iubesc.
Noaptea galopează pe iapa sa întunecată,
aruncând o coamă albastră peste țărm.
poezie celebră de Pablo Neruda din Douăzeci de poeme de iubire și un cântec de disperare, traducere de Ionuț Popa
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre înălțime sau poezii despre semnale
Orice pas până la Adevăr este minciuna. Căci Adevărul este tărâmul fără pași și fără căi. Când pășim către el, plecăm din casa Adevărului, spre Devenire. "Stai aici" spunea cineva", unde tot pleci?". Stai aici ca Adevăr. Adevărul este A-Fi-ul pe care toți îl suntem. De aceea orice încercare de a-l căpăta este sortită pierii. Cum să capeți ceva, să ajungi la acel ceva, când deja îl suntem? Mai bine să observăm de unde Gândul/Credința ca noi și Adevărul nu suntem același lucru? Cine crede asta? De ce? Înainte de a pleca spre Adevăr, cine ne îndeamnă? Care e natura lui? După ce descoperim toate acestea, a dispărut și "dorul de ducă" după un așa închipuit Adevăr, ce este de fapt o imagine despre Adevăr.
citat din Laura Averchi
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre adevăr, citate despre adevăr și minciună, citate despre natură, citate despre minciună, citate despre imagine, citate despre dor sau citate despre devenire