Oamenii sunt fulgi de zăpadă
și viața asta e o iarnă continuă cu mici variațiuni de Paganini numite primăveri
sunt momente când fulguiește mai puternic ca după un război sau o calamitate
dar sunt și zile când nu mai cade nici un fulg de om de zici că suntem în deșert
am obosit să tot număr câți fulgi de nea vin și câți au plecat
văd goluri greu de suportat și nămeți de nesimțire
iar prostia își strânge resemnată armatele la rigola istoriei
jur Doamne că nu am pierdut nici un cuvânt din câte mi-ai dat
am trecut prin deșert și am pierdut lacrimi fără număr
și- am fost rătăcitor pe marea suspinelor strângându-le-n siajul zilei
oamenii sunt fulgi de zăpadă cu tot frigul singurătății strâns în suflet
îi vezi purtați de vânturile istoriei dintr-un noian în altul
și te întrebi de unde atâta tărie și cum de nu li se pierd visele
să nu mai numeri fulgii de zăpadă. lasă-i să-și poarte singuri de grijă
la recensăminte vor ști să se adune și să se scadă din taxe
și cine nu pune cruce pune degetul pe rana statisticilor inutile
oamenii de zăpadă nu cresc în pom, ei trebuiesc rostogoliți
avalanșe ce întăresc rădăcinile primăverilor
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zăpadă
- poezii despre timp
- poezii despre primăvară
- poezii despre zile
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre suflet
- poezii despre statistică
Citate similare
Cade
cade zăpadă multă să ne-ajungă...
nici nu știu dacă te mai iubesc
nici nu știu dacă mai am nevoie de mine
în toiul iernii cad mă rătăcesc
sunt și pădure și izvor dar și tăciune
să cazi e simplu să te ridici e greu
caut un prieten să îmi fie aproape
nu știu unde mai sunt cine sunt eu
știu totuși că nu pot să calc pe ape
iarna e mai tăcută ca nicicând
fulgii tot cad și cad ca o perdea
frigul când e tăios când e mai blând
pe-afară nu se-arată nimenea
doar oamenii de nea au mai rămas
să ne aducă aminte că sunt vii
au gânduri multe chiar dacă n-au glas
îi înțeleg doar cei ce sunt copii
mi-a picat așa ciudă pe iarnă
că vrea să-mi intre-n casă și în suflet
în loc să stea afară și să cearnă
iar inima să-mi bată fără sunet
nu mai cădea zăpadă, ne-a ajuns...
poezie de Mihai Chira
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iarnă
- poezii despre tăcere
- poezii despre sunet
- poezii despre păduri
- poezii despre prietenie
- poezii despre iubire
- poezii despre inimă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Omul de zăpadă
Copii frumoși, sunt Omul de zăpadă
Care-a văzut prea multe-n viața lui
Și care mai așteaptă doar să cadă
Pe el omătul Dumnezeului.
Nu mă mai pot juca precum odată,
Când nas de morcovi îmi puneați și ochi
Din doi cărbuni, iar mătura stricată
Mi-o așezați sub braț ca pe-un deochi.
Acum vă las, fiindcă e-un rost în toate
Și vreau s-o fac atâta cât mai pot,
În sens invers și-ncet de a-i străbate
Poveștii mele albe drumul tot.
A fost frumos atâția ani de zile
Să ne jucăm alături, nu-i așa?
Definitiv rămâne scris pe file,
În cartea fericirilor de nea.
Când veți vedea că nu mai sunt în locul
În care mă clădeați voi tot mereu
Veți ști, mai mari, că-mi port în mine focul
Și mă topesc după un plan al meu.
Că Omul de zăpadă e-o poveste
Ce din păcate are un sfârșit,
Ca orice basm, dispare fără veste
Când timpul vieții noastre-a-mbătrânit.
Veți ști, de-asemeni, că am fost aparte
Și că m-ați plămădit din fulg ceresc,
Că frigul lumii îl simțeam ca moarte,
Plângând prin râsul vostru pământesc.
Eu plec acum, cât încă mai e iarnă,
Prin încălziri globale mă disip,
Las viața voastră-ntreagă să discearnă
Trecutelor zăpezi frumosul chip.
Mă voi gândi la voi întotdeauna,
Vă voi vedea-n paltoane și galoși
Și voi simți cum mi-așezați cu mâna
Bulgări pe trup și-am să v-aud voioși.
Când veți fi mari și triști și singuri poate,
Când veți uita frumosul nostru joc,
Din liniștea zăpezilor trădate
Vă voi aduce-n vis semn de noroc.
Iar de nu veți avea nici somn în noapte
Și un opaiț va lumina la geam,
Eu, Omul de zăpadă și de lapte,
Am să vă ning precum când ne jucam.
poezie de Dragoș Niculescu din Duminica poemului mut (2015)
Adăugat de Dragoș Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre frumusețe, poezii despre lumină, poezii despre trădare sau poezii despre tristețe
Un singur cuvânt
Am obosit de așteptări
trădându-mi timpul
tăcerile,
sunt tot mai multe
și primăveri fără număr
au trecut
aștern cuvinte
pe hârtie,
dorul tău îl prind în vers
e iarnă iar,
cad fulgi de stele
sub cerul mereu
albastru
nu pot desface
drumurile tale,
mai cred în clipa din noi
ești acolo...
la capătul de cer
din inima mea.
Te închid într-un
singur cuvânt
format din două jumătăți.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre cuvinte, poezii despre versuri, poezii despre trecut, poezii despre stele, poezii despre poezie sau poezii despre numere
Doar iarna
culorile se șterg. viața dispare suspendată în neant
și-n jur e doar zăpadă. curată. fără urme, fără durere
așa că viitorul ți-l alegi și pleci să-l găsești
amintirile se șterg, uitările se pierd în zăpadă
și doar tăcerea te învăluie cu glasul ei cald
așă cum numai moartea mai știe să ți se strecoare în suflet
viața naște din iarnă și sfârșește în iarnă
alb și fără cicatrici apari lăsându-ți aripile la intrare
și la fel de alb, te strecori, pierzându-te pe cărări neștiute
apară-mă de mine însumi, invelindu-mă cu uitarea ta iarnă
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre uitare, poezii despre promisiuni sau poezii despre naștere
Ninsori îndrăgostite
Noaptea asta îmi dă foc
cu chibrituri de zăpadă
ce ninsori mai am în stoc
de ard toate or să cadă
Ce chibrituri de zăpadă
fulgii sar parcă-s scântei
ochii ce-au uitat să vadă
visează Doamne femei
Fulgii sar parcă-s scântei
ce ninsori mai am în stoc
numeri stele câte vrei
noaptea asta le-a dat foc
Cu chibrituri de zăpadă
aprind noaptea să te vadă
rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (18 decembrie 2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ochi, poezii despre noapte, poezii despre ninsoare sau poezii despre foc
Eu nu știu
Eu nu știu cum să mă numesc,
Nici nu știu ce-i omenesc.
Nici lumea nu o recunosc,
Nici viața ce o trăiesc.
Eu nu știu uneori ce mai gândesc,
Nici ce-mi doresc, ce pot să iubesc.
Nici focul ce arde în mine,
Nici cine-l aprinde, cine-l întreține.
Eu nu știu de unde tot vine
Atâta dor în zile senine.
Atâtea lacrimi transpuse în rime,
Atâta chemare de tine.
Eu nu știu cine mă cheamă,
Cine visele tot îmi destramă.
Cine îmi alungă liniștea în penumbră
Pe unde gândurile îmi tot zburdă.
Eu nu știu cine mai sunt,
Ce legământ am pe acest pământ.
Cu cine l-am făcut, cine la hotărât.
Cine înaintea mea a știut.
Eu nu știu ce-i început, când a-început
Cum toate se-nvârt într-un tot nesfârșit.
Nu știu unde am greșit, dacă am greșit,
În tot ce-am făcut, în tot ce-am iubit.
Eu nu știu când m-am pierdut atât de mult,
Prin atâtea cuvinte tăcute doar pentru tine.
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început sau poezii despre gânduri
Gheața din suflet...
Mai vreti s-aveti zăpadă? La ce vă trebuieste?
când sloiuri, iceberguri vi se topesc in suflet,
Sunt mulți ce vor cu gândul,, să- nmormânteze cerul"
și noaptea nemuririi să o câștige-n cuget.
Mai vreti s-aveți izbânda? Cui oare folosește?
când pietrele-cuvinte lovesc in demnitate,
Iscați războaie-n stele si-ntunecati pământul
nimicul vă hrănește, sorbiti din răutate.
Se răsucesc azi polii când ne-aruncați la vulturi
din Eva si Adam puțini au inceputul,
Sunt mulți ce-și au obarșia in viermele edenic
uscati vor fi la soare, nu vor cunoaște lutul.
Mă număr printre-acei ce își doresc zăpadă
cu iarnă, vară, ploi, albine si mulți fluturi,
Detest minciuna-n grup si vrajba de doi lei
Pe cei ce se văd zei si zboară in adâncuri!
poezie de Marina Tuturman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre vulturi, poezii despre viermi, poezii despre răutate, poezii despre prezent sau poezii despre ploaie
Cade floarea de zăpadă
zilele înghesuite pe o plită amăruie
au prins gustul de gutuie
și te-aștept ca pe o simplă mântuire
dragul meu
te aștept cum îl aștept pe Dumnezeu
cade floarea de zăpadă
pe icoana fără sfinți
Doamne, fă să nu mai cadă
și pe bunii mei părinți
zilele aleargă-ntruna prin copitele de cai
și-am uitat de mine, vai!
îmi răsună din biserici
gândul neamului străbun
îmi răsună o colindă de Crăciun
cade floarea de zăpadă
pe orașul meu golaș
Doamne, fă să nu mai cadă
și pe-al neamului oraș
zilele mă-mping din urmă prin ferestre aurii
prin nămeți și vijelii
îi aud și pe copiii
fără casă și orfani
îi aud ca la priveghiul dintre ani
cade floarea de zăpadă
peste vocile curate
Doamne, fă să nu mai cadă
și pe case-abandonate
cade floarea de zăpadă
peste tine, neamul meu,
însă cine să-L mai vadă
pe bătrânul Dumnezeu
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre oraș, poezii despre voce, poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
* * *
oamenii ăștia de nea au un tupeu nemărginit
am știut dintotdeauna că sunt aroganți
poate de la cum stau cu nasul pe sus
sau cum privesc lumea cu detașare
nici nu clipesc
se cred zei
se cred nemuritori
dar asta doar până la primăvară
când florile de cais
or să cheme fluturii
iar copilul din mine va râde în acord cu primăvara
pe când oamenii de zăpadă vor învață modestia
topindu-se
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre învățătură, poezii despre nas, poezii despre modestie, poezii despre fluturi, poezii despre flori sau poezii despre copilărie
Cine sunt eu?
Cine sunt eu?
Un minuscul fir de nisip
pierdut în nemărginire,
rătăcit prin omenire...
Nu sunt nici apă,
Nu sunt nici foc, nici vânt,
poate m-am născut prea târziu
sau poate prea curând.
Ce am fost cândva,
astăzi nu mai sunt,
iar ce sunt azi îmi pare rău
că nu am fost mereu.
Dar m-am resemnat,
am rămas ceea ce sunt,
Viața mi-a dat tot ce am visat,
un suflet pe acest pământ!
poezie de Rodica Elena Lupu din Între anotimpuri
Adăugat de Rodica Elena Lupu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Audioteca Citatepedia
Recită: Rodica Elena Lupu
Vezi mai multe poezii despre nisip sau poezii despre apă
Spiriduși și fulgi de zăpadă
Pe sub scârțâitul portiței
fulgi de zăpadă
trec,
alergându-se și ascunzându-se
unii de alții
ținându-se de mână și
învârtindu-se
până adorm pe stratul de omăt
spiriduși aprind luminițe
în trunchiurile vechilor copaci
cu licurici
ce se scutură
de amorțeala nopții înghețate
și pâlpâie somnoroși
prin ninsoarea cernută
o creangă încărcată de zăpadă
strănută
la suflarea vântului
și scutură
praf de ninsoare
pe barba ninsă de vreme
a spiridușului
ce în palmă încălzește un licurici
pudrând-o cu fulgi rătăciți
luna e aruncată
de pe un acoperiș
de lopata unui spiriduș
harnic în miez de noapte -
încearcă să nu alunece prin aer,
dar nu se poate prinde
de nici un fulg de zăpadă
și abia pe gheața cerului
se poate opri
petalele înghețate
iau felinarul
prins în cuierul cerului
și îl poartă
pe sclipirea coarnelor de ren
luminându-le privirea
în care plutesc fulgi de nea
poezie de Alice Diana Boboc
Adăugat de Eliana Serban
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre gheață, poezii despre miezul nopții sau poezii despre licurici
Doamne, mai fă o minune!
Eu credeam că-s cel mai tare
Că eu sunt cel mai vestit...
Dar în fața ta o doamne...
Mi-am dat seama că sunt mic.
Adunata-m lucruri multe,
Averi... multe am vrut să am.
Dar mi-am dat seama o doamne
Că de fapt... eu gol eram.
Mă-n'brăcam cu haine scumpe,
Cine mai era ca mine.
Dar mi-ai arătat o doamne...
Că de fapt eram un nimeni.
N-ascultam nici o povață
Rele multe am făcut.
Tu... o doamne... mi-ai dat viață
Ce am strâns tot am pierdut.
Cunoscuta-m vitejia,
Mândru tare am mai fost.
Dar pierduta-m bătălia,
Fără a crede în Hristos.
Am primit botezul doamne...
Ca să-mi fie de folos.
Prin puterea ta ce-a mare
Ai salvat un păcătos.
Eu... l-as tot în astă lume
Că de fapt... nu i-au nimic.
Doamne te rog... fă minune
Și salvează- mă un pic.
Ia- mă în împărăția... care
Sus în cer o stăpânești.
Știu doamne că ai răbdare
Eu aștept... vin când dorești.
poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre superlative, poezii despre sfaturi, poezii despre salvare, poezii despre război, poezii despre mândrie, poezii despre dorințe sau poezii despre creștinism
Sonată de Grieg
Ni se face toamnă, ni se face frig,
se așterne griul pe un ultim dig,
tu te-ascunzi departe, unde să te strig,
nordica mea fată, când se cântă Grieg?
Știi cum bate vremea ora în zadar?
Știi cum bate ora fără de orar?
Am să-ți spun când ploaia va crăpa un zar
și speriați urca-vom în bătrânul far.
Ni se face-a moină, ni se face-a vânt,
hai, noi doi, să facem un recensământ,
peste toți aceia câți poate mai sunt
să ne credem singuri pe acest pământ.
Ți-am deschis umbrela, te aștept să vii,
să apari din mare într-o bună zi,
de va fi furtună, poți să întârzii,
mai aștept o toamnă, nici nu te grăbi!
Ni se face-a timpul care nici n-a fost,
are și iubirea, cât de cât, un rost;
haide, sub umbrelă, ca-ntr-un adăpost,
hai, îți vând iubire fără nici un cost!
E frumoasă marea ca atunci, cândva
marea noastră neagră, marea noastră rea,
singura-n măsură de-a ne judeca
cu un val de ghiață și cu fulgi de nea.
Am s-aștept pe stânca digului pierdut
să-mi sfârșesc plantonul, ca un biet recrut...
Rana mea cea veche nu m-a mai durut,
sunt atâta: sclavul gândului meu mut.
Ni se face toamnă pentru amândoi,
unde ești, iubito, când aici sunt ploi?
Fi-va preatârziul lacrimă-n șuvoi
când pe dig, la țărmuri, vei găsi un sloi.
poezie de Dragoș Niculescu din Purgatoriu pentru sfinți (2014)
Adăugat de Dragoș Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zaruri, poezii despre toamnă, poezii despre stânci, poezii despre sperieturi sau poezii despre sclavie
Scrisori din camera de alături
Nu pot să scriu decât despre tine,
Cu mâna ta. Este un fel de-a te pastra
Înaintea ochilor, pe imensul cadru de zăpadă,
Ca un perete pe care schiază
Gândurile noastre de iarnă.
Din fuga trenului ai zărit
Prin nămeți un vânător.
A apărut întâi pușca întinsă - Tocmai ochea
Un fulg de zăpadă.
O bubuitură și toata iarna
S-a năruit din cer, îngropându-l în zăpadă.
Copacii parcă plecaseră și ei
Să hăituiască Bărăganul
("Bărăgan" - loc unde viscolește,
Așa se traduce, din cumană.
Nu, nu-s cuman, coman,
Dar așa mi-a tradus prietenul turc, Iusuf.)
Iată-ne, așadar pierduți în deșertul alb,
Pe care, de fapt, l-ai și provocat.
Ai dorit atâta să ningă, știai că fenomenul ține
De concentrarea ta... Și te-ai concentrat prea mult!
Acum, nu se mai oprește.
Roșeața din obraji colorează peisajul. Ai febră?
"Nu, dar vreau să colorez peisajul."
Folosește rujul, mai bine.
Tu ești de ținut într-un castel
Pe-o iarnă ca aceasta, cu clopoței la fulgi.
Și eu să vin la tine
Într-o sanie trasă de cerbi,
Să mă urc în iatac, pe-un țurțur imens,
Să urc și să cobor, că e alunecos,
Și iar să dau să mă cațăr... și tu să-mi arunci
Niște pinteni.
Să cioplesc sloiul, urcându-mă
Să-i dau pinteni
Și să apar sus, c-o floare de gheață
În mână. "Unde e geamul?
Să-ți plantez pe el această
Floare de gheață."
"O, ador florile de gheață", să zici,
"Unde-ai găsit-o?" Hai să ieșim puțin.
"Unde, iar afară? Iar în zăpadă? Iar în tren?
Iar vagon neîncălzit?"
Eu sunt un om de interior,
Pentru ca sunt numai suflet
Și sufletul e de interior.
Sunt un om de budoar, de stat între perne,
Printre cărți, printre rujuri...
Tot ce emană căldură
Și intimitate. Pune-mă la o masă de restaurant
C-o sută de inși în jur,
Care se uită la tine
Și îngheț.
N-am ce să-ți spun, parcă nu ne mai cunoaștem.
Tu îmi citești începutul de enervare
Pe freamătul degetelor,
Pe mișcarea de la colțul ochilor
Și "Hai să mergem", zic.
"Unde?"
În castel. Știu eu unul, dar nu s-ajunge acolo
Decât c-o sanie trasă de cerbi.
Tot în tren suntem? Tot.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trenuri, poezii despre ruj, poezii despre flori de gheață, poezii despre culori, poezii despre cosmetică sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Eu sunt un fulg de zăpadă
Îmi ninge în suflet, iubite,
privește zăpada pe ramuri,
se pierde în viscol tăcerea
și-ngheață lumina la geamuri.
Prin noapte trec ca o umbră,
eu sunt vânzătoarea de vânt,
în seara furtunii cu stele:
" Iubite, mai știi cine sunt?"
Ascultă colindul din zare,
pe stradă iar trece-un tramvai,
întind o mână spre tine:
"Iubite, te-aștept la un ceai!"
..............................................................
În mine se-ascund zăpezi numărate
și ninge, iar stele vin să mă vadă,
în noaptea aceasta te rog să m-aștepți:
"Iubite, eu sunt un fulg de zăpadă!"
poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viscol sau poezii despre tramvaie
Printre anotimpuri
Sunt tot mai multi, azi, ghiocei la tâmple,
Zăpezile încep să se aștearnă.
Ce să aștept? Ce-o să se-ntâmple?
O să mă pierd sub fulgii ce-or să cearnă?
Mi se preschimbă primavara-n toamnă
Și din frumoasa-ceea răsfățată
Cât te aștept, eu mă transform din doamnă
Într-o bătrână, tristă, resemnată.
Din verile fierbinți de-odinioară
Și din apusurile-acelea sângerii,
Din serile când le priveam, fecioară,
Azi cerurile-s reci și cenușii.
Se încălzește, dar mi-e tot mai frig,
Și tac visând, prin vise-s calatoare,
Șoptesc, în sinea mea te strig,
Prin anotimpurile mele trecătoare.
Iubeam și eu zăpezile-n copilărie
Ninsoarea azi abia se mai întâmplă,
Dar iarna ce pe-afară e pustie
Îmi ninge mie, fulgi, la tâmplă.
Mă sperie că fulgii or să cadă
Necontenit, mereu, deasupra mea,
Și-am să adorm înfrigurată în zăpadă
Și n-ai să știi și nu m-oi căuta.
poezie de Florentina Mitrică (20 februarie 2021)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre anotimpuri, poezii despre virginitate sau poezii despre vară
Totul pare dintr-o...
Anotimp fără zăpadă,
fără țurțuri pe la streșini,
fără viscol și nămeți,
fără foc în sobe de...
pământ, fără fum, fără...
miros de jar mocnind,
fără pita de pe... plită!
Unde ești... copilărie,
unde sunt copiii toți,
nici o sanie pe pârtie,
nici-un animal prin curte,
nici-un pui de Om!
Totul pare dintr-o...
altă lume, nici-un lac...
nu-i înghețat, nici-un...
geam de la fereastră...
nu-i pictat cu flori de...
iarnă, nici o iarnă...
nu mai vine, nici-un pui...
de câine nu mai latră...
prin ogradă, nici-un copil,
băiat sau fată, nu se joacă
cu bulgări mari de zăpadă!
Ah... ce timpuri...
fără timpuri, ne mai trec...
pe lângă tâmple,
nici cojoace, nici opinci,
numai jocuri pe tablete
și iubiri doar virtuale!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre jocuri, poezii despre câini, poezii despre țurțuri, poezii despre zoologie, poezii despre săniuș sau poezii despre pâine
Nu sunt a ta
Nu sunt a ta, nu m-am pierdut în tine
Nu m-am pierdut, deși mi-aș fi dorit
Cum candela-n amiază nu se mai vede bine
Și cum un fulg de nea în mare s-a topit.
Tu mă iubești și-aș ști să te dezmierd
Că ai o fire bună, iubitoare
Dar eu sunt eu și vreau ca să mă pierd
Ca o lumină ce se pierde-n soare.
Hai, nu mai sta, scufundă-mă-n iubire
Să nu mai văd, să n-aud un cuvânt
Furtuna dragostei să bată făr' oprire
Să fiu o lumânare prinsă-n vânt.
poezie de Sara Teasdale, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre miezul zilei, poezii despre lumânări sau poezii despre Soare
Zapis
Câte jalbe stau în suflet
cine oare le citește
când tot sângele-i un scâncet
taina cine-o deslușește?
Când se dumică privirea
și sunt țăndări în cuvânt
cin' ne face-orânduirea
între cruguri și pământ?
Câți judecători de pace
dau sentinți de-mbrățișare
bun comun cât să provoace
zâmbetul, de-naripare?
Clauză de confidență
mai primim pe termen lung
s-aibă dragostea fluență-n
cursul patimii-ndelung?
Doamne, anuleaz-afectul
celor ce știu a răni
le desfă-n două ''perfectul''
(in)completul de-a iubi.
De n-au conștient garant
nu le da în dar prezumții
dă-n prescripție- vacant-
lasă-i, Doamne fără funcții
Câte jalbe stau în suflet
cin' le pune pe hârtie?
când durerea se prescrie
prin înscris, de poezie...
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre pace, poezii despre lectură, poezii despre justiție, poezii despre hârtie sau poezii despre durere
Omul de zăpadă
Îl cunoaște toată țara:
Crai vestit din fulgi de nea;
Cum apare primăvara,
Se topește după ea.
epigramă de Mircea Ionescu-Quintus din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre țări, epigrame despre zăpadă, epigrame despre primăvară sau epigrame despre cunoaștere