Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Eugen Ilișiu

Blocul părintesc

Mă-ntorc, cu drag la blocul părintesc,
Pe care, doamne, cât îl mai iubesc,
Căci poartă în ferestre și-n pereți,
Crâmpeie ale primei tinereți...

Pășesc încet, cu suflet îndoit,
Și văd că blocul e părăginit...
Privesc năuc, dar nu o să urc sus,
Căci bieții mei părinți de mult s-au dus,

Iar în apartament trăiesc străini,
Și nu îi mai cunosc nici pe vecini...
La ușă stă de paz-un interfon,
Și văd că s-a închis câte-un balcon...

Vad că terasa veche, ciuruită,
A fost cândva cu țiglă-nlocuită,
Puieții firavi puși de locatari,
Au trunchiuri groase și coroane mari...

Revăd, în gând, un dram de tinerețe,
Ce-mi picură, în suflet, o undă de tristețe...
Mă-ntorc apoi, cu pas greoi și rar,
Și-n suflet duc un simțământ amar...

Mă depărtez agale, străbătut,
De amintirea timpului trecut...
O lacrimă sub pleoapă-și face drum,
Mi-e amintirea un crâmpei de scrum...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Eugen Ilișiu

Blocul părintesc

Mă-ntorc, cu drag, la blocul părintesc,
Pe care, doamne, cât îl mai iubesc,
Căci poartă în ferestre și-n pereți,
Crâmpeie ale primei tinereți...

Pășesc încet, cu suflet îndoit,
Și văd că blocu-i mai părăginit...
Privesc năuc și n-o să mai urc sus...
Sărmanii mei părinți, la cer s-au dus...

Azi în apartament trăiesc străini,
Și nu îi mai cunosc nici pe vecini...
La ușă stă de pază-un interfon,
Și văd că s-a închis câte-un balcon...

Vad că terasa veche, ciuruită,
A fost și ea, cândva, înlocuită...
Puieții firavi, puși de locatari,
Au trunchiuri groase și coroane mari...

Revăd, cu ochii minții, un dram de tinerețe,
Ce-mi picură, în suflet, o undă de tristețe...
Fac, apoi, cale-ntoarsă cu călcătură rară,
Și duc, mijind sub pleoape, o lacrimă amară...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Neagu

Casa părintească

Rămasă neatinsă-n mintea mea,
străvechea casă-n care m-am născut
cu amintiri mă cheamă în trecut
s-o mai revăd cum o știam cândva.
Dar de mă-ntorc acolo uneori,
pe locul ei găsesc o altă casă,
care se-nalță mult mai arătoasă,
însă răceala ei îmi dă fiori.

Ai dispărut și tu, iubită mamă!...
Te-ai dus precum copilăria mea,
și poate acum privești de undeva,
simțind cum gândul meu-napoi te cheamă.
Nu vezi?, betonu-a invadat grădina,
iar printre ziduri pomii se sufocă,
coroana lor se-ntoarce echivocă
caute-ntre ziduri reci lumina.

Mai ști?, de tata-s puși, sub clar de lună,
căci ziua-ntreagă nu era pe-acasă,
muncea -avem ce trebuie pe masă,
în fiecare zi din săptămână.
Iar tu îl așteptai cu masa pusă
și îl priveai cu ochi adânci, ca marea,
ca -i aduci în suflet împăcarea
și liniștea pe chipul său transpusă.

V-ati dus, și el și tu, iubită mamă!...
Și frații mei apoi, în urma voastră,
doar eu, rămas pe-a timpului fereastră,
mă-ntorc acasă bântuit de teamă.
Rămân în drum și mă întorc grăbit,
plângând copilăria mea trădată
și casa părintească dărâmată,
neștearsă umbră-n sufletu-mi rănit.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Neagu

Casa străbună

Rămasă neatinsă-n mintea mea,
străbuna casă-n care m-am născut
cu amintiri mă cheamă în trecut
s-o mai revăd cum o știam cândva.
Dar de mă-ntorc acolo, uneori,
în locul ei găsesc o altă casă
ce se înalță mult mai arătoasă,
însă răceala ei... îmi dă fiori.

Ai dispărut și tu, iubită mamă! –
te-ai dus precum copilăria mea
și mă privești acum de undeva
când dorurile mele te recheamă.
Betoane grele-au invadat grădina
iar pomii strânși în ele se sufocă,
coroana lor se-ntoarce echivocă
caute-ntre ziduri reci lumina.

Au fost sădiți de tata-n clar de lună
căci ziua-ntreagă nu era pe-acasă,
pleca la muncă avem pe masă
ce trebuia..., pentru o viață bună!
Tu, mamă, l-așteptai cu masa plină
și îl priveai cu ochi adânci ca marea,
ca -i alungi din cuget întristarea,
în suflet să-i aduci numai lumină.

V-ati dus, și el și tu, iubită mamă!...
și frații mei, apoi, în urma voastră,
doar eu, rămas pe-a timpului fereastră,
mă-ntorc acolo bântuit de teamă.
Privesc din drum și mă întorc grăbit
plângând copilăria mea trădată
și casa părintească dărâmată,
neștearsă umbră-n sufletu-mi rănit.

poezie de din Cunoașterea de sine
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Eugen Ilișiu

O fărâmă de colindă

Sunt risipit în zări străine,
În căutare de mai bine,
Dar când Crăciunul e pe-aproape,
Învie lacrima sub pleoape,

Căci o fărâmă de colindă,
M-așează liniștit în tindă,
În casa vieții ce-mi fu punte,
Într-un sătuc pierdut în munte...

Și frați revăd, revăd surori,
Voioși nuntind și botezând,
Revăd câmpiile cu flori,
Și-aud căluții nechezând...

Revăd pe tata și pe mama,
Ce s-au mutat pe sub țărână,
Cu suflet greu îmi birui teama,
Și le întind, plângând, o mână,

Dar totu-i vis și amăgire,
Colinda, numai, mai e vie...
Ea mi-e sădită-n amintire,
Și-mi cântă-n suflet, pe vecie...

Ea-mi dă putere să trăiesc,
În sfântul spirit românesc,
Și mă ajută, preț de-un leu,
Să mă topesc în neamul meu...

Pe vatră mai mocnesc tăciunii,
Așa cum i-au lăsat străbunii,
Tânjind de dor să îi aprindă,
Iar, o fărâmă de colindă...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Eugen Ilișiu

Mama Maria

Azi mă gândesc la tine, mamă,
Cu suflet copleșit de drag,
Și cu evlavioasă teamă,
Pășesc pe-al amintirii prag...

Depun, cu dragoste-n privire,
Pe un crâmpei de piatră rece,
Simbol de veșnică iubire,
Ce glia nu o poate trece,

Sărut apoi, cu dor și jale,
Cu buze-n lacrime scăldate,
Obrazul dur al crucii tale,
Pe care-s slove încrustate,

Alcătuind un dulce nume,
Și anii-n care-ai petrecut,
Un dram de viață-n astă lume,
Destul cât să mă fi născut,

Apoi te-ai așezat cuminte,
Lăsând în suflet grea durere,
Prin liniștitele morminte,
Urmând a mărginirii vrere...

Dar viața îsi urmează firea,
Buchete plâng pe muta glie,
E tot mai ștearsă amintirea,
Doar pe la sărbători învie...

Și-i tristă calea către casă,
Și pasu-i poticnit și greu...
A sorții vrere de mă lasă,
La dreapta-ți voi veni și eu...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mă cheamă amintirea

Mi-e cald, însă căldura nu vine de la soare,
ceva parcă mă arde și inima mă doare
și urcă pân' la creier o moleșeală stinsă
ce-nvăluie, ca ceața, durerea necuprinsă.

cheamă amintirea, mă strigă tot mereu.
Mă-ntorc înspre trecutul, ce nu mai e al meu,
dar nu văd decât urme pe drumul cunoscut,
ce duc spre-aceeași țintă, al vieții început.

Copilăria-mi dragă, ca un balsam se-așează
pe fruntea fără riduri, în ochi ce scânteiază
și-o undă de mireasmă de crini și busuioc,
îmbracă amintirea și-o-nchide într-un obroc.

poezie de din Zborul. Vis și destin
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Inelul

Am plâns destul. De-acum, inelul tău
pe care l-am purtat atâta vreme,
va fi eliberat de rolul său,
căci viața înapoi vrea mă cheme.

Voi renunța la haine ce-mi ascund
și îmi răpesc prea mult din tinerețe,
în suflet am -ncerc mă afund,
-l ușurez de lacrimi și tristețe.

Voi încerca fiu cum am mai fost,
simt, din nou, căldură și lumină,
încetez cu viața fără rost,
căci sufletul mi-e viu și n-are vină.

Inelul tău, al meu, acum l-am scos,
dar nu te uit, nu pot și nu am cum,
căci tot ce am trăit, a fost frumos
pân-ai plecat pe cel din urmă drum.

Eu am un mâine, am un viitor,
o cale de urmat, necunoscută,
pe care-o voi călca, dar fără dor,
și-n suflet cu iubirea-mi renăscută.

poezie de din Zece
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Chemare

Dintr-un afund, din depărtări vreodată neumblate,
Te văd pe pe aripi de cocori, venind aievea, noapte!
Pe trena ta, cărbuni încinși, vor iriza tăcere
Și briza mării, ca un voal, în suflet, mângâiere

Va risipi... Și tălpi de jad se vor topi sub stele
Și-n spațiul meu atemporal, tivit cu peruzele,
Se va deschide templu sfânt de vers și chiparoasă,
Iar eu - un vis - am te-aștept... Am te-aștept acasă...

În sângeri voi lăsa sărut de tainică iubire,
Căci vreau viața mea să-mi uit, cred în fericire!
Nisip sub ochiul așternut al veștedelor gânduri...
O lacrimă... Apoi nimic... Mă-ntorc la începuturi...

Mi-e palma vers de galaxii rostind amărăciune,
Căci nu mai ești... De ce nu vii, fantasmă fără nume?!
Mi-e dor de-mbrățișarea ta, dar zarea-nfometată
Te-a luat, lumină... Vino iar! Întoarce-te odată!

poezie de din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mircea Ursei

În amintirea...

În amintirea regretaților părinți
Mi-am luat cu durere inima în dinți...
Ca mă pot destăinui fără urlet
Și să croiesc cale fâșiilor din suflet...
Au fost la inimă curați și frumoși,
Oameni de la țară, harnici, credincioși,
Astăzi sunt deja în ceruri, la odihnă,
Toată viața mea i-am iubit în tihnă.
De aceea zilnic fac demers
Să le scriu din suflet un crâmpei de vers,
Amintirea lor e așa de mare,
Metafora din mine plânge și mă doare.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Cu ce-am greșit, Stăpâne?!

Cu ce-am greșit, te-ntreb, Stăpâne,
De m-ai mânjit cu-atâta boală?!
De-acum, în piptu-mi, va rămâne,
Durere, lacrimă și ceară...

S-a înnoptat la mine-n suflet...
La Tine-atâta-i de senin!
Vezi, viața-n Rai îmi pare-un cântec
Și repetat aș vrea vin...

De ce atâta suferință,
Ca-ntr-un paner, am adunat?!
Mi-ai dat iubirea-n linguriță...
Poate că nu te-am ascultat.

Și am plătit, dar ce păcate?!
N-am îndrăznit mă supun,
N-am mers cu Tine mai departe...
De-aceea, deci, plătesc acum?

Zadarnic spui despre iubire,
Acelora ce cred în ea,
Căci biciul careîn tine,
Nicicând în mâini nu-l poți avea.

Mi-e frânt genunchiu-n suferință
Și-n ochi am lacrimă de jar.
Mai dă-mi o clipă de credință,
Să pot veni la Tine iar.

Mai dă-mi nectarul în fărâme
Și miruiește-mă cu har,
Sfințește-mi, Tată, neputința
Și mângâie-mi durerea iar.

Eu știu cu toate-s ale Tale,
Dar eu cu susu-n jos le văd.
Și bate vântul și-i ninsoare
Și-n suflet, Doamne, mi-i prăpăd...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Flacăra și lumânarea

Stau în taverna veche și tăcută
Și dau pe gât suavul, roșul vin
Gândindu-mă la dragostea pierdută;
Ridic paharul... pentru ea închin!

Pe masă e aprins-o lumânare;
Încep să o privesc și să suspin...
Iar flacăra ei vie îmi ogoaie
Rănitu-mi suflet... prea-scăldat în vin.

Văd flacăra cum tandru-o mistuiește
Cu mângâieri fierbinți, dogorâtoare
Și-n ochii minții văd cum... crește, crește
Iubirea dintre ea... și lumânare.

De dragul flăcării, chiar se topește-ncet;
Iar lacrimi mari de ceară se prăvale,
Și se preling pe trupu-i încă zvelt
Sub mângâierea caldă, arzătoare.

Privesc la lumânarea ce stă dreaptă;
O văd cum lăcrimează: pic... cu pic;
Ceva o doare! Parc-aud o șoaptă:
,, Ea îmi dă totul! Eu... nu-i dau nimic! "

Sărmană și plăpândă lumânare!
Observ încet, încet, cum te topești;
Simt sufletu-ți de ceară cum te doare
nu-i poți arăta... cât o iubești!

Mai duc la gură un pocal cu vin...
Și strig nebun:,,-Nu-i dragoste mai mare... "
prăbușesc; apoi, continui lin:
,,... ca între-o flacără și-o biată lumânare".

Deodat' un gând în minte-mi încolțește;
Privesc atent la jocul dragostei...
Și mă întreb:,, -Dar flacăra-o iubește?... "
,,... sau doar... trăiește din iubirea ei? "

Ori ei, puțin îi pasă iubirea,
Pe care focul arzător i-o poartă,
Îi va aduce în curând... pieirea;
Trăiește doar... fie adorată!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Strada mea

Strada mea cu nume de Luceafăr,
cheamă cu atâtea amintiri,
La poarta casei, teii puși de tata,
Au vârsta mea și au îmbătrânit.

Dar strada și parfumul teilor e același,
La fel ca amintirile, ce au trecut,
Aud și-acum sâset de bucurie,
Cum aș putea uita, ce-am petrecut.

În poarta casei văd pe mama și pe tata,
Cu ochii adânciți în tâmple argintii,
Pe sora mea, înger între copii,
Ce-mi conduceau plecarea cu toții trei,
Căci mă chema grăbit al meu destin.

Acum, strada, ca și poarta, e pustie,
Doar mama între tei apare rar,
Cei dragi s-au dus chemați de zări pierdute,
Iar prietenii, către ale lor chemări.

Poate într-o viață viitoare,
Din nou cu toții ne vom întâlni,
Copilăria mai mult vom prețui,
Căci amintirea ei, rămâne în instinct.

poezie de (4 octombrie 2004)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vivian Ryan Danielescu

Casa sufletului

Voi face iar o casă nouă
Cea veche s-a crăpat
Un uragan a rupt-o-n două
Un zid din ea s-a dărîmat

Nu mai incep din temelie
Căci timp eu nu mai am
Acoperișul pun din veselie
Pereții din iubirea ce o am

Și piatră peste piatră pun
Zidesc iubirea in granit
Iar timpul il măsor in pumn
Nu risipesc ceasul grăbit

Alerg cu gândul prin livadă
Privesc la pomii ce-nfloresc
Doi oameni pe o verandă
Privesc la cer si se iubesc

O casă a sufletul se înalță
Fără pereți si groase temelii
Un suflet să iubească învăță
Aud în noapte luminile inimii

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Eugen Ilișiu

Tata Vasile

Azi mă gândesc la tine, tată,
Să-ți dăruiesc un buchețel,
Cu conștiința-ndurerată,
Iubirea ți-o spun, prin el...

Depun, cu inima-mpietrită,
Pe un crâmpei de piatră rece,
Simbol de dragoste strivită,
Ce glia nu o poate trece...

Sărut apoi, cu drag și jale,
Cu buze-n lacrime scăldate,
Obrazul dur al crucii tale,
Pe care-s slove încrustate,

Alcătuind un dulce nume,
Și anii-n care-ai petrecut,
Un dram de viață-n astă lume,
În care vreme m-am născut,

Apoi te-ai așezat cuminte,
Lăsând în suflet grea durere,
Prin liniștitele morminte,
Urmând a mărginirii vrere...

Dar viața îsi urmează firea,
Buchete plâng pe muta glie,
E tot mai ștearsă amintirea,
Doar pe la sărbători învie...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tristețe

Tot ce am în viață e tristețe
În ochii mei durere și necaz
Nu am cuvinte care să mă învețe
Nu am decât regrete și lacrimi pe obraz

Și sufletul meu arde de atâta suferință
Pierdut în umbra morții în fiecare zi
Tot ce iubesc ramane astăzi umilință
Si inima tăciune a morților cei vii

Nu văd decât o umbră a zilei ce a fost
Nu văd speranță oarbă sau vis de fericire
Rămâne doar otrava iubirii fără rost
Și zilele amare raspaltă în nemurire
Raspata unui cost

Și întind a mele mâini spre Dumnezeu
Și trup și suflet Lui se-nchină
Iubirea s-a eternă va exista mereu
Și-n suflet am doar pace și lumină

poezie de (13 noiembrie 2013)
Adăugat de Grigore OvidiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

O caldă sărutare

Ascultă-mi, iubito, inima cum îmi bate
Și uită-te în ochii mei,
Căci eu mă duc departe
Să-i văd pe părinții mei!

Să-mi revăd meleagul pe care m-am născut,
Să trec pragul pe care de mult nu l-am trecut.

Căci știu mama mă așteptă
Privind mereu în zare.
Să mă duc acasă,
Să-i dau o caldă sărutare.

Să-i șterg lacrima grea de pe obraz,
Căci atâta bucurie i-a mai rămas.

poezie de (20 ianuarie 2012)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Bătrânul

Cineva, în noapte stă și plânge...
Și întrebată ce i-a mai rămas
Pruncii și-au luat zborul și-i așteapta...
Pui ce-i aude după glas

Seară bună, moș bătrân. Pe cine
Oare-n prag aștepți neîncetat?
Știu și eu? Spune cu ochii-n lacrimi,
Am și eu, departe, un băiat

Simți privirea mângâindu-ți chipul?
Eu sunt fiul tău, mă-ntorc la tine,
De-aș putea acum întoarce timpul,
Ți-aș reda un strop de fericire...

Eu și tu vom fi de-acum alături,
În pridvorul casei bătrânești
Amintirea satului și firul
Dulcilor legende strămoșești...

Iată, parcă-mi văd în depărtare
Fiica. Doamne, e un vis,
Ea-i și strălucește-ntreaga zare
Și căsuța mea-i un paradis.

Am venit te mai văd tăicuță,
Dor mi-a fost, nu te-am văzut de mult
Mi se leagă lacrimile-n barbă
Când în brațe, tandru le cuprind.

Mi-amintesc când am plecat de acasă
Cum m-ai sărutat pe creștet și mi-ai spus:
Să te-ntorci, să nu mă uiți copilă
Și de-atunci tăicuță ai tot plâns...

Iată-mă-s. Pășesc ca-ntâia oară,
Sprijin îmi erai, Îți răsplătesc
Grija ta, căci a-nceput doară
Golul dintre noi și te iubesc.

I-a cuprins pe amândoi în brațe
Și i-a strâns la piept...
Vă așteptăm... Fără voi, mai zise el în lacrimi
Parcă suflet nici nu mai eram.

poezie de din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Livia Mătușa

* * *

Afară ploaia își cântă simfonia
Iar eu în suflet îmi cânt poezia
La geam cu drag privesc
La anii ce au trecut gândesc
Dar nu îmi pare rău și nu regret nimic
Căci Dumnezeu mi-dat tot ce mi-am dorit
Azi eu sunt atât de fericită
De-ai mei prieteni eu mă simt iubită
Din suflet le voi da respect
În viața mea există
Cu drag le mulțumesc.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Farmecul nopții

Noaptea e iarăși rece, e sumbră și aș vrea
Să te-ntâlnesc din nou, cum o făceam cândva
E frig, lumina-i pală, dar lumineaz-o stradă
uit, te caut iară în trista-mi cavalcadă.

Te văd venind la mine, dar e imaginar
Ai rochia albă, pură, privirea-ți e de jar
Și-n loc de fericirea ce-o așteptam cândva
Azi picură veninul prin aspra vorbă a ta.

Vreau m-ascund, plec, s-alerg din calea ta
Dar mă reține-un lucru. Și asta-i dragostea.
Căci eu găsesc greșit fug așa de mult
Când inima-mi revarsă o dragoste-n tumult.

Și mă decid, în fine, s-alerg din nou spre tine
Acolo în abisul pe unde ești și-i bine
De unde văd acum, când totu-mi este clar
C-a fost doar o părere, ceva imaginar.

Acum, pășesc agale, prin noaptea rece, sumbră
Te văd iar cum dispari, te văd ca pe o umbră
Te-nalți ca o visare, acolo sus spre stele
Iar mie îmi rămâne farmecul nopții mele.

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Am vrut s-ajung la fericire

Am vrut s-ajung la fericire
Dar printr-o cale cât mai scurtă,
Să pot urca la împlinire
Printr-o sforțare mai măruntă.

Am vrut cu orice preț fiu
Voios și sănătos într-una,
nu știu ce-i ăla pustiu
Nici să cunosc nicicând furtuna.

Când seara capu-mi las culcat
Pe patul moale, 'n oboseală
Te-aștept pe tine încântat
După o zi de osteneală.

Și dacă nu te am cu mine
Și dacă fața nu ți-o văd,
Imaginea ți-o port prea bine
Și-n gând și-n suflet te revăd.

Ce fericire e la pieptul
La care stai lipită-acum!
Primind din partea ta acceptul
Se simte liber pe-orice drum.

Nimic nu mai are valoare,
Nimic nu doare, din noroi
Și din cenușă azi răsare
Exact ceea ce n-am fost noi.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook