Convalescență
am fost bolnav și incă sunt
n-am vrut ca să îmi fac un scut
să trec cu gând nepăsător
și mult mă doare dorul lor.
sunt un român cu suflet mare
și văd plecând peste hotare
vecini, nepoți care muncesc
pe unde pot, unde găsesc
plătiți la întâmplare...
suntem datori, suntem vânduți
la guvernanți nu sunt virtuți
a reuși dintr-un marasm
ca să salvăm ce a rămas.
și-atunci mă zbat pe pat de moarte
vreau pașii țării să mă poarte
cu demnitate pe drum drept
îmi bate inima în piept
și sufletul mă doare.
vreau să mă vindec și nu pot
românii mei mergeți la vot
vom reuși într-un final
a scoate țara din calvar
să văd nou răsărit de soare
pe ale noastre vechi hotare
cu strigăte de bucurie
acoperind munți și câmpie
Frumoasa Românie!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre țări
- poezii despre suflet
- poezii despre România
- poezii despre însănătoșire
- poezii despre votare
- poezii despre vecini
- poezii despre sfârșit
- poezii despre salvare
- poezii despre plată
Citate similare
Săraca inima mea
nu mai vreau ceață și ploi
nu mai vreau val de ninsori
vreau soare și iarbă verde
unde dorul meu se pierde
vreau cu tine pe colină
noaptea când e lună plină
vreau ca să-mi aduci în dar
floare de mărgăritar
vreau sărutul să mi-l dai
vreau în brațe să mă ai
vreau să râd cu bucurie
alergând pe o câmpie
vreau și vreau mereu ceva
săraca inima mea
bate... bate... nu se lasă
încă nu-i vremea de coasă.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre verde
- poezii despre timp
- poezii despre sărut
- poezii despre râs
- poezii despre ploaie
- poezii despre noapte
- poezii despre ninsoare
- poezii despre lună plină
- poezii despre inimă
Să zbor din nou spre soare
Mă uit pe cer și văd viața ca pe-o alinare,
Aș vrea să zbor din nou spre soare,
Dar nu vreau să las suflete dragi pe pamant,
Că dorul vine ca o adiere de vânt.
Tu ești o ființă dulce, blândă, frumoasă,
Pentru tine nu plec nici macar de la masă.
Uneori inima mea se zbate tare în piept,
Și simt că sufletul meu ajunge în deșert,
Atunci văd la tine noi sentimente
Și ca niciodată îmi faci complimente,
Dar gândul meu e din nou la tine soare,
Vreau să fac un zbor când iar mă doare.
poezie de Eugenia Calancea (19 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zbor, poezii despre vânt, poezii despre viață, poezii despre gânduri, poezii despre frumusețe, poezii despre dor sau poezii despre deșert
O scrisoare
eu nu te pot iubi
cascade în suflet le trec
șuvoi de dorințe petrec
ultima clipă...
aș vrea ca să zbor
am aripa frântă
și doare..
nu știu cum să-ți spun
că nu sunt acum
decât un sfârșit
de poveste...
n-am voie să trec
peste un prag
ce Domnul mi-a dat
dar mă doare...
eu nu te pot iubi
dar pot să-ți trimit
în ceasul târziu
o scrisoare...
pe aripi de vânt..
pe aripi de gând
trecutul parfum
dintr-o floare...
e mult... sau puțin..
nici eu nu mai știu
dar inima-mi plânge
și doare...
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre aripi, poezii despre trecut, poezii despre scrisori, poezii despre plâns, poezii despre iubire, Ne poți propune o poezie de dragoste? sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Bolnav de iubire
E o nebunie cât de mult îmi plac oamenii
când îi dezbrac de învelișuri,
atunci sunt limpezi în lumina cerului
și nu vreau să le văd suișuri, coborâșuri.
Nu pot să nu-i iubesc privindu-i limpeziți
nu pot să îi detest de sunt nemiluiți,
toți au un suflet mare în pieptul lor prea mic
și au în ei candoarea din marele nisip
Nu vreau să spun cu vină ceea ce acum spun
e doar o nebunie în scrisul taciturn,
dar asta e esența, sunt lepădat de mine
în sufletul ce-l port am loc pentru mulțime
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre vinovăție, poezii despre nisip, poezii despre nebunie, poezii despre inocență sau poezii despre boală
Peste sufletu-mi cărunt
Sunt aici
și mai tresar,
când se-nchid, pe umbre, stele,
mă mai leg
de câte pot...
printre gândurile mele.
Tot mai duc
și tot mai car,
viața-n firul ei subțire,
și ca sprijin,
drept toiag,
folosesc o amintire.
Au trecut
prea multe veri
peste iernile din toamne,
m-a durut
pustiul lor
și mă rog la tine, Doamne,
vreau copiii
să-i mai văd,
cât îmi este incă bine.
Pune-un gând
în gândul lor
să mai treacă pe la mine.
Timpul mult
prea nemilos,
când îi ia și când îi lasă,
n-am o vorbă
cui să-i spun,
bolul singur de pe masă
îmi vorbește
fără grai,
fără grai se-aude-n toate,
tot încerc,
încerc să uit,
mamă sunt și nu se poate.
Mai aud
curgând prin ploi
câte-o lacrimă tăcută,
dorul ei
de dorul lor,
când obrazul îmi sărută.
Mai aud
cum nu mai sunt.
poarta, veșnic, încuiată,
peste
sufletu-mi cărunt
s-a uscat tăcerea toată.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre vorbire, poezii despre vară, poezii despre toamnă sau poezii despre păr cărunt
Unirea de-acum
Un steag, ici-colo, ca un ghiocel
În iarna noastră supurând de ger
O iarnă încărcată de istorii,
Ce-a strâns în noaptea vieții noastre, norii.
Păduri și ape și câmpii... Și munți,
Gonind prin noi sălbatici și desculți.
Văd semnul crucii sfredelind icoana,
Pe cer îi văd pe tata și pe mama...
Văd cum se roagă pentru țara lor
Și ning în noi, căci sufletele-i dor.
Sunt uși închise... Cumpăna fântânii,
Cheamă în plânsu-i astăzi, toți românii.
Cu aur pâlpâind peste câmpie
E țara noastră Maica Românie.
Dar pe altar, e-o literă de jale,
Că pruncii i-au plecat peste hotare.
În vocea țării clopote răsună
Și cade peste ea cumplită brumă,
O năpădesc investitori străini
Și-i smulg iubirea dintre rădăcini.
Din seva ei de stele și candoare,
Au smuls străinii fiecare floare.
Din port și din credință înfruptați,
În țara noastră ne-au făcut argați.
Suntem un neam ce-i condamnat la moarte
Și de strămoși, străini și prea departe.
Ne ninge cerul sânge și pedeapsă
Că n-am știut să ne păstrăm acasă.
Suntem săraci și slabi... am constatat.
Din țara noastră mulți ne-au alungat.
Setea de bani ne-a dus tot mai departe.
În țara noastră este plâns și noapte.
Și plânge-n noi această țărișoară!
Unirea, astăzi, nu-i decât o rană.
Și-o iarnă încărcată de istorii,
Ce-a adunat pe cerul vieții, norii.
Ni-i Soarele un vis mustind în rană...
Adună toți românii iar în țară
Și dă un ordin, Doamne, un cuvânt
Să fie pace pe acest pământ.
Uniți în marea horă a unirii,
La Alba înfloresc iar trandafirii.
Și toți românii se adună-n cerc
Și libertatea iarăși o petrec.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre unire, poezii despre iarnă, poezii despre flori, poezii despre voce, poezii despre visare, poezii despre trandafiri sau poezii despre tată
Unirea de-acum
Un steag, ici-colo, ca un ghiocel
În iarna noastră supurând de ger
O iarnă încărcată de istorii,
Ce-a strâns în noaptea vieții noastre, norii.
Păduri și ape și câmpii... Și munți,
Gonind prin noi sălbatici și desculți.
Văd semnul crucii sfredelind icoana,
Pe cer îi văd pe tata și pe mama...
Văd cum se roagă pentru țara lor
Și ning în noi, căci sufletele-i dor.
Sunt uși închise... Cumpăna fântânii,
Cheamă în plânsu-i astăzi, toți românii.
Cu aur pâlpâind peste câmpie
E țara noastră Maica Românie.
Dar pe altar, e-o literă de jale,
Că pruncii i-au plecat peste hotare.
În vocea țării clopote răsună
Și cade peste ea cumplită brumă,
O năpădesc investitori străini
Și-i smulg iubirea dintre rădăcini.
Din seva ei de stele și candoare,
Au smuls străinii fiecare floare.
Din port și din credință înfruptați,
În țara noastră ne-au făcut argați.
Suntem un neam ce-i condamnat la moarte
Și de strămoși, străini și prea departe.
Ne ninge cerul sânge și pedeapsă
Că n-am știut să ne păstrăm acasă.
Suntem săraci și slabi... am constatat.
Din țara noastră mulți ne-au alungat.
Setea de bani ne-a dus tot mai departe.
În țara noastră este plâns și noapte.
Și plânge-n noi această țărișoară!
Unirea, astăzi, nu-i decât o rană.
Și-o iarnă încărcată de istorii,
Ce-a adunat pe cerul vieții, norii.
Ni-i Soarele un vis mustind în rană...
Adună toți românii iar în țară
Și dă un ordin, Doamne, un cuvânt
Să fie pace pe acest pământ.
Uniți în marea horă a unirii,
La Alba înfloresc iar trandafirii.
Și toți românii se adună-n cerc
Și libertatea iarăși o petrec.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pot porni din nou la drum
Azi nu mai mă doare nimica.
Inima îmi bate tica-tica.
Simt că sunt sănătos tun.
Pot porni din nou la drum.
Drumul vieții este lung.
Eu sunt gata să-l parcurg.
Tu, suflete, mă însoțești?
Mai vrei să călătorești?
Dacă da, vino cu mine
să-împlinim ce-am început.
Să trecem prin astă lume
optzeci de ani și mai mult.
poezie de Dumitru Delcă (iunie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre sănătate sau poezii despre prezent
Am înțeles
Inima mea e plină de durere
simt cum mi se rupe în două...
Am înțeles că viața,
de multe ori îmi mai dă câte o palmă...
ca să știu ce am de făcut pe urmă...
Am înțeles că lacrimile îmi sunt de prisos,
dacă în mine e o continuă furtună...
Și doare...
Da, vreau să sper până în ultima clipă...
Ceva în mine îmi spune să fiu tare...
Și poate așa voi reuși...
Oare voi putea trece peste?
Oare voi reuși cândva?
Să trec peste tot și toate...
Așa cum mai trece o zi și vine iar noaptea...
poezie de Eugenia Calancea (14 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre depășire sau poezii despre durere
Du-mă, Doamne
Azi aș vrea să fiu pe munte
Să sărut cerul pe frunte
Să mă scald doar în lumină
Unde liniștea-i deplină
Du-mă Doamne-n Semenic
Cât mai sunt încă voinic
Crucea de pe Caraiman,
Valea Prahovei s-o am
De pe Mureș în Zarand
Vreau să simt miros de brad
Țara Moților să-mi fie
Inima cât este vie
Și aș vrea să merg la pas
Să pot face mic popas
La gorunul cel din deal
La mormântul lui Avram.
Și aș vrea... aș vrea să fiu
În pădurea de la Jiu
În pădurea de stejari
Făr-a număra la ani
Du-mă Doamne-n Satu-Mare
Vreau în deltă și la mare
La Suceava, Voroneț
Inima să mi-o dezgheț
Du-mă Doamne ca să văd
Țara mea când e omăt
Și vara când pe câmpie
Lan de grâu galben să fie
Să văd viile în rod
Si merele când s-au copt
Du-mă Doamne-n Parlament
Să-i învăț dreptul la drept
rugăciune de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stejari, poezii despre învățătură, poezii despre zăpadă, poezii despre văi, poezii despre viticultură sau poezii despre păduri
Cântec
Fată frumoasă, cu suflet acru,
M-ai făcut să te iubesc
Proiectându-mi amintirea-ți
Și constat, nimic nu-i sacru
Fiindcă m-ai tratat prea aspru,
De curând.
Noaptea văd c-am rătăcit
Voiam să uit c-ai greșit,
Când privesc la răsărit,
Vreau să uit că ai greșit.
Ochii-ți căprui, socotesc,
Fură inima oricui
Cum și pe-a mea au furat-o
Și-acum, trist, dacă privesc,
Constat că, chiar eu plătesc,
Mult.
Noaptea văd c-am rătăcit
Voiam să uit c-ai greșit,
Când privesc la răsărit,
Vreau să uit că ai greșit.
Sufletul e negru și la mine-acum,
Dar știu c-așa nu se putea
Să mergem mai departe
Și că-mi voi reveni și că voi reuși, oricum,
Să-mi văd de viața mea, de propriul drum,
Mai mult.
Noaptea văd c-am rătăcit
Voiam să uit c-ai greșit,
Când privesc la răsărit,
Vreau să uit că ai greșit.
Dar nu pot.
poezie de Adrian Moroșan din Doar trăiri. Versuri (2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre negru sau poezii despre muzică
Vreau să fiu din nou copil
Vreau să fiu din nou copil,
Să alerg peste dealuri, câmpii, ogoare.
Și să mă mângâie mama
Cu mâna ei caldă și moale.
Vreau să fiu din nou copil,
Să visez că sunt într-o poveste
Un făt-frumos cu sabie la brâu,
Un erou care a fost și nu mai este.
Vreau să fiu din nou copil,
Să mă pot juca cu ai mei de-o seamă,
Viața să-mi pară un paradis
Și frumoasa copilărie un dulce vis.
poezie de Vladimir Potlog (1 iunie 2014)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre copilărie, poezii despre rai, poezii despre mâini, poezii despre mamă, poezii despre jocuri sau poezii despre eroism
Eu și sufletul meu
Azi, mi-am ăntrebat sufletul ce îl doare
De ce se închide în mine și tace...?
Mi-a răspuns într-un târziu, plin de candoare:
-Nimic nu mă doare, gândul la tine nu îmi dă pace!
Ești tristă mereu și pe gânduri
De parcă tot cerul pe tine-a căzut,
Pe fața ta tristă văd astăzi noi riduri
Și ochii îți sunt triști, și gâdul pierdut
Pe rana cea nouă, pansament vreau să-ți pun
Alinare să-ți dau, durerea să-ți iau
Să te fac să alegi din toate ce-i bun
Să fim trup și suflet, iubire să-ți dau.
Ridică privirea și ia-mă de mână,
Putere voi pune în inima ta
Vom porni la drum lung împreună
Frumoasă e viața, profită de ea!
Autor: Elena Bulancea
poezie de Elena Bulancea (8 ianuarie 2019)
Adăugat de Elena Bulancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre pace sau poezii despre ochi
Mă doare...
Mă doare să văd oameni plângând
Mă doare să văd pe cineva suferind,
Mă doare când nu ești lângă mine
Mă doare să știu că nu-ți este bine.
Mă doare atunci când nu mă iubești,
Mă doare atunci când mă umilești
Mă doare când știu cât te iubesc
Mă doare să văd că nu te recunosc...
Mă doare tăcerea rece și grea,
Mă doare durerea din inima mea
Mă doare ș-o lacrimă ce curge pe obraz
Mă doare când știu de-al tău necaz.
Mă doare de-o frunză ce se leagănă-n vânt
Mă doare de oricine și orice cuvânt,
Mă doare că TU nu poți să-nțelegi
Mă doare... dar tu ai vrut să alegi.
poezie de Mariana Simionescu (25 octombrie 2010)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frunze, poezii despre declarații de dragoste sau poezii despre cuvinte
Testamentul lupului alb
Nu vreau să fiu în haită și flămând,
Prefer să-l văd pe cel ce mă împușcă,
Să știu că timpul trece ca un gând...
Și el flămând... Să simt că viața-mi mușcă...
Zăpada iernii-i uneori prea mare,
Și drumul, singur, nu mai pot să-l fac,
Însă mi-e greu și nu mai am răbdare,
Și-aștept ca timpul să-mi găsească leac.
Prin fața mea trec haite-nflămânzite
Spre un himeric țel neînțeles,
Mânate de-ale simțului ursite...
Instinctualul drum către regres.
Zăpezile sunt mari și cad întruna,
Mutând hotare înspre necuprins,
Iar dacă uneori răsare luna,
Presimt că-i vremea să m-arăt învins.
În haită pot să fiu un anonim,
Dar viața n-o pot duce clandestin.
Chiar dacă am un drum de-nsingurat,
Nu vreau s-ajung în haită lup turbat.
poezie de Daniel-Dumitru Darie din Anonim mereu (17 iulie 2008)
Adăugat de Daniel-Dumitru Darie
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lupi, poezii despre testament, poezii despre simțuri, poezii despre graniță sau poezii despre alb
Respect
Lumina vine in crepuscul
Si amintirile pe rând.
Pe ochii mei pune sărutul
O iarnă blândă fredonând.
Un susur luat din vechi izvoare
Balada muntilor bătrâni
Despre vitejii la hotare,
Despre o țară de români.
Sa zică unii ce vor vrea
Despre trădare si minciună
Eu voi rămâne cu speranța
Eliminând cuvântul " ură"
La vot cu mintea ințeleaptă
Schimbări vom face-n parlament
Nu suntem huligani in stradă,
Dar vrem respect pentru ce-i drept.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trădare, poezii despre schimbare, poezii despre respect, poezii despre parlament sau poezii despre minciună
Viii nu ne văd de nori
Ne ducem pașii printre morți,
ne rătăcim
printre morminte,
mințim
că suntem vii și-ntregi,
dar nu ne suntem viețuire,
ne amăgim că dăinuim
și ne ascundem
în cuvinte,
cuvinte care ne ucid și sufletul
și trupul
și mersu-n nemurire.
Sunt trupuri
care-și merg alături,
până la capătul de drum,
sunt oameni
care-și spun că sunt
și că trăiesc
deși sunt morți,
sunt oameni
care rătăcesc
și se-amețesc cu-al lor parfum
sunt oameni
ce se cred viori
dar și-au pierdut cântarea-n sorți.
Ne ducem pașii printre vii
dar viii
nu ne văd de nori,
prin labirintul vieții noastre
ne căutăm
cheia-n noroi,
suntem doar puncte mișcătoare
ce-și caută raza-ntre sori,
ne ducem pașii către noi,
dar
pașii curg
în lung șuvoi.
poezie de Silvia Urlih
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vioară, poezii despre nori, poezii despre moarte sau poezii despre Soare
Poem optimist
Chiar de când se varsă zorii,
Toată ziua, peste tot,
Plâng, în cor, conducătorii,
Că îi doare rău în cot.
Plânsu-i fără de hotare,
Lacrimile-s peste tot,
Plânge șeful cel mai mare,
Că îl doare rău în cot.
Cu destin profund aparte
Și vizibili doar la vot,
Noi, românii, stăm de-oparte,
Nu ne doare nici în cot!
poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șefi, poezii despre superlative, poezii despre poezie sau poezii despre optimism
Nu mă iubește nimeni
Nu mă iubește nimeni,
Sunt trist și sufletul mi-i amărât...
Am crezut că mă iubești,
Dar tu m-ai părăsit.
Nu mă iubește nimeni,
Stau ca într-o închisoare închis
Și vreau să fug în paradis,
Dar acesta e doar un vis!
Nu mă iubește nimeni,
Și inima mă doare!
De ce? Că nu pot merge.
De ce? Că n-am picioare.
Nu mă iubește nimeni,
Numai părinții și cei doi frați,
Care de la Dumnezeu
Îmi sunt dați!
Nu mă iubește nimeni,
Dar eu nu regret,
Eu o să iubesc și o să trăiesc
Până o să-mi bată inima în piept!
poezie de Vladimir Potlog (14 decembrie 2005)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre religie sau poezii despre picioare
Țara mea, cea mai frumoasă...
Spuneți, voi, români, de-i țară mai frumoasă ca a noastră,
Unde cântă ciocârlia pe sub bolta cea albastră,
Unde se aude naiul și viorile-n pădure,
Sub arcușul limbii noastre,-alungă hoții, să nu fure.
Spuneți voi, unde-s izvoare, care susură-a iubire,
Spărgând piatra cea mai dură, mirosind a nemurire?
Cine are munți și mare, Dunăre și locuri sfinte,
Unde se aude doina, așa dulce și cuminte?
Ca o ie înflorată, îmbrăcată-n sărbătoare,
Râde țara mea bogată, chiar și-atunci gând glia doare
Sub potopul de injurii ale hoardelor străine,
Care strigă-n gura mare, să nu-i fie țării bine.
Neamul, chiar de nu-i prea mare, e viteaz, la o adică
Și-o acoperă cu trupul și nu tremură de frică.
Că viteji ne-au fost eroii, s-or scula și din morminte,
Să ne fluture drapelul și să strige: Înaine!
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărbători, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre patrie sau poezii despre munți