* * *

în suflet îmi cresc flori de gheaţă
le-ai desenat azi-noapte
cu coatele
palmele flămânde
îmi scoteau inima la lumină
ţi-am dat voie să faci ce vrei cu ea
te joci şi zâmbeşti demonic
ai agăţat-o în bradul de Crăciun
lângă un colind
o să mai bată cât un oftat
apoi o s-o arunci în zăpadă
să murdărească albul zăpezilor
prea mult alb orbeşte
şi doare
hai să presărăm inimi
în pieptul oamenilor de zăpadă
şi primăvara
vor înflori ghiocei roşii

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ace în zăpadă

Ce mare e durerea când nu ai ce să faci
Ea inima ţi-o înţeapă ca acele-n zăpadă
Dac-aş putea să vindec tristeţea-n care zaci
Iubirea şi-ncântarea în tine ar da roadă.

Deşi zâmbeşti, în ochi se vede că te doare
Şi că surâsul tău e numai de faţadă
Şi pot simţi şi eu această tulburare
Ce inima mi-o înţeapă ca acele-n zăpadă.

poezie de Mike Gentile, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul cu ochi

În suflet îmi cresc frunze şi flori
Acestea sunt daruri cereşti
Chemarea nu este de ieri
Dar, poţi, dacă înca mai speri!!

În suflet îmi cresc ochi şi amintiri
Ce au fost cândva lângă mine
Sufletele ce astăzi îmi arată
Calea spre veşnicie.

Împodobeşte coroana că spinii
Au uscat şi crescut alte flori
Şi mâine e unirea cu vii
Iar morţii deschid ochii şi ei.

poezie de Nicoleta Petre (29 noiembrie 2018)
Adăugat de Nicoleta Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire in alb

Mă scald în întunericul zăpezilor albastre
Lăsând răceala iernii să mă inunde-n suflet
Stingheră o rază de soare îmi trasează
Clopoţei din flori de gheaţă în răsunet

Las timpul să-mi îngheţe gândul
În zbaterea lui de niciunde
Închid ochii vizualizând cuvântul
Stagnat pe valul mării rătăcind în unde

Mi-e inima speranţă în era glaciară
Inert îmi este corpul, surâsul îngheţat
Doar ochii îmi sunt vii visând a primăvară
Creionând iubirea în alb imaculat

poezie de Loreta Toader (4 ianuarie 2022)
Adăugat de Loreta Toader
Comentează! | Votează! | Copiază!

De Crăciun

De Crăciun vom fi noi,
suflet, trup, zăpezi moi;
diafane priviri îmi vei da din prelingeri
şi-n plutirea fragilă, albul zbor printre îngeri!
De Crăciun vom fi doi,
suflet, trup într-un noi;
pulsul inimii tale îmi va fi Dumnezeu,
de Crăciun de-i vestire, mă voi naşte şi eu!

poezie de Aurel Petre (25 decembrie 2020)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate îmi răspunzi din iarna ta...

Nu mă-ntreba de ce te caut iară!
(Am mai promis că-am să te uit, cândva).
Dar, şuieră prea tare vântu-afară
Şi îmi aduce-n casă iarna ta.

Şi cum să n-o primesc, când amiroase
A mere coapte şi-a parfumul tău?
Şi ninge cu zăpadă de mătase,
Cum ninge peste brazii din Ceahlău.

Şi tot mătase albă se aşterne
Pe-un ţărm de mare ce l-am vrut al meu,
Când valurile ne foşneau sub perne
Şi ne privea din ceruri Dumnezeu.

Să reînvii o clipă risipită
Dintr-un noian de alb rătăcitor,
E pentru mine-o tainică ispită,
Ca cerul pentr-un vajnic zburător.

Şi-am să te caut şi prin mine, iară...
Poate-ai rămas şi eu încă nu ştiu,
Că n-ai plecat, nicicând, din mine-afară-
Doar, să nu te găsesc mult prea târziu!

Când va-nceta să ningă peste lume
Şi albul, să tresară, va uita,
Voi îndrăzni să te mai strig pe nume
Şi poate îmi răspunzi, din iarna ta.
......................................................
Doi oameni de zăpadă şi-o tăcere-
Atât a mai rămas din tot ce-am fost.
Şi eu şi tu avem o mângâiere:
C-avem aceeaşi iarnă, adăpost.

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sete de alb, de zăpadă albastră şi de stele căzătoare. Dor de miros de brad şi de portocale decojite pe jumătate. Suflet de colind strivit de clopoţei în liniştea pământie a nopţilor de decembrie. Paşi de Moş Crăciun pierduţi în zăpadă până-n dreptul uşii încordate de frig... Scrisori neterminate, cu iz de amintire, regăsite printre caietele de română din liceu. Flacără aprinsă în candela învechită cu miros de ulei ars. Pungi de cadouri colorate, părăsite sub brad. Mănuşi ude, vinovate de..."zăpadă", uitate pe caloriferul rece de pe hol. Frig strivit de paşi împiedicaţi în scârţâitul afon al omătului... Iarnă simplă cu miros de ciocolată caldă şi sirop de brad şi cu urme de îngeraşi în zăpadă... Mi-e dor în gând.

Gabriela Chişcari (decembrie 2009)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind

Florile din cer,
Cristale de ger;
Zăpezi de Colind,
Copaci înflorind.
Pururi să se piardă
Inimi de zăpadă;
S-aveţi dar Lumină,
Inima creştină.
Luceferii sus
Vestesc pe Isus.
Lui ne închinăm,
Binecuvântăm
Bucatele voastre.
Zăpezile albastre
Belşug să vă dea,
Sporească pâinea.
Bunăstare-n casă
Prunci sătui la masă;
Nuci şi cozonaci,
Mere şi colaci.
Glia strămoşească –
Ţara Românească,
Domnu' s-o păzească.
Gazda să trăiască
Întru armonie,
Ani cu bucurie!

poezie de Ştefan Radu Muşat din cartea pentru copii: VIS DE COPIL (6 ianuarie 2015)
Adăugat de Nicoleta Muşat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fulg de zăpadă

Ştii prima zăpadă,
Nu pare să cadă,
Iar ei îmi urează "Crăciun fericit!"

Mă plimb prin ogradă,
Sperînd c-o să cadă,
Nimic nu contează... sunt dezamăgit!

Şi gându-i o spadă,
Că nu o să cadă,
Un fulg de zăpadă,
Crăciunul să vadă
Un câmp înverzit!

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strigarea colindătorilor

Hai! Crăciun în casă,
În casă curată
Şi mult luminată,
De venirea lui,
Ziua Domnului,
A mântuitorului,
Bucuria omului.

Hai! Crăciun în casă,
Intră pe fereastră,
Cu colindă aleasă,
La cei ce te-aşteaptă,
Cu brad şi beteală,
În prag cu aburi şi zăpadă.
Cu stele de gheaţă,
În geamuri cu ceaţă.

Hai! Crăciun în casă,
Cu colaci pe masă,
Şi sarmale-n oală,
Din lut de la ţară,
Cu tort auriu de mămăliguţă,
Şi friptură grasă,
În vârf de furculiţă.

Hai! Crăciun în casă,
La bucurie aleasă,
Cu vin rubiniu,
Cu tare rachiu,
Apă de prună şi foc,
Toţi colindătorii,
S-aducă noroc,
Când bat la fereastră
Şi ne intră în casă,
Domnului Iisus
Să îi mulţumească

poezie de Valeria Mahok (27 decembrie 2005)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind Reginele de Alb

Colind şi rog Reginele de Alb
Ce îşi sorbesc cafeaua din cristaluri,
Să-mprăştie parfum suav de nalb
Furat poetului din recitaluri!

Colind copacii în veşminte noi,
Femeilor le pun în poale dorul
Şi firul roşu-al iţei din razboi
Şi-alean în cânt de adormit odorul!

Colind sub clopotul de-aramă vechi,
Să bată-n noaptea de Ajun, să ningă,
Să-mi fac cercei din fulgi, albi, la urechi
Şi focul buzelor ce-mi ard, să stingă!

Colind cu vorbe din bătrâni, un deal,
Acolo unde sângele-şi vărsară
Şi-n taina vrăjilor din boareal,
Cer bobului de grâu ca să rasară.

Colind apoi la poarta-nchisă ieri...
De-ar veni tata ca să o deschidă
Ar înflori grădinile cu meri
Şi un buchet i-aş cere-n păr să-mi prindă!

Colind, colind Reginele de Alb,
Colind sub scările de fum, coşarii,
Colind şi-aprind lumini sub pomul dalb
Şi mă colind... şi îmi aştept lăstarii!

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alb

Presăraţi alb mult,
Preluat din prezent
Amintiri din trecut.
---
Culegeţi alb imaculat
Trimiteţi albul curat
Priviţi alb neîncetat.
---
Puneţi alb
În tot ce aveţi,
Albul e fericire
Albul e nemurire.
---
Albul din flori,
Albul din ninsori,
Albul din nuferi
Să nu te superi
---
Plecăm în alb înalt
Pe tărâmul celalalt.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parodie după poezia "Flămând în zori" de Nicu Gavrilovici

Ba, eu voi lua bucata cea mai mare
Şi stelele le-oi înşira la gât.
Adame, am şi eu o întrebare:
Cu altceva nu poţi să joci barbut?

De botezat, vom boteza toţi aştri,
Dar, singuri să rămânem nu aş vrea.
Vreau să ascund în ochii mei albaştri
Mai multe lumi, pe lângă lumea ta.

Şi mie-mi place noaptea cea cu vise,
Dar, soarele, nu vreau, să îl alungi.
Te vreau cu dimineţile deschise,
În pijamaua ta cu roşii dungi.

Iar de zburat, avem noi aripi, oare?
Ei, pescăruşii, zboară mult prea sus.
Cu umbre lângă noi, va fi răcoare-
Cred, că ai doruri multe de adus.

Şi parte de-oi avea de-aşa odihnă,
La pieptul tău, într-un hamac de dor,
Voi sforăi, iubitul meu, în tihnă,
Că n-am avut aşa un dormitor.

Tu, stai de pază, ţi-am lăsat cafeaua-
Pe-o bancă-n Carul Mare o găseşti.
Lunii de miere să îi faci safteaua,
Strigând în zori de zi, că mă iubeşti...

parodie de Violetta Petre, după Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul mărului bătrân

Albe flori vor înflori,
În măr, lângă fântână;
O scorbură bătrână
Pare a întineri.

Din secata rădăcină
Lăstăraş va răsări,
Albe flori vor înflori
În măr, lângă fântână.

Pomul va pica pe rână,
Vremea-l va bătători,
Iar lăstarul din ţărână
Ramurile-şi va spori

Şi albe flori vor înflori.

rondel de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţi-am adus regina nopţii...

iubito, flori în jurul tău
şi toate poartă oful meu,
atât de multe, albe, roşii,
eu ţi-am adus regina nopţii

zâmbeşti, îţi place, mă săruţi
şi ochii tăi îmi sunt plăcuţi,
văd dragostea jucând în ei,
m-ai aşteptat sub flori de tei

pe bancă stăm şi mai vorbim,
pe rând în ochi furiş privim,
te strig încet şi-acelaşi nume,
iubire suntem printre glume

te-aud râzând, apoi râd eu
în palme ai prins dorul meu,
îţi caut obrajii ţi-i sărut,
mă simt iubit şi-al tău drăguţ

ne prinde luna împreună,
îmbracă noaptea în lumină,
sunt razele atât de calde
şi vor în ele să ne scalde

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chemarea omului de zăpadă

Vino-afară la zăpadă,
Hai acuma cât exist,
Să ne bulgărim în stradă,
Mă topesc, nu mai rezist.

epigramă de Vasile Manole din Epigramei, cu toată dragostea (2018)
Adăugat de Vasile Manole
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zăpada din bulgăre

Rup cu dinţii o bucată de zăpadă
muşcătură dintr-un bulgăre
şi caut să o păstrez
cât mai mult timp
pe cerul gurii pentru
a-i simţi căldura
dizolvarea ei efervescentă
îmi înţeapă limba

mi-a mai rămas din bulgăre
- nu l-am putut termina pe tot
foamea s-a topit de la căldura lui -
e presărat cu sare şi piper alb
şi stă în faţa mea răsturnat pe o parte
muşcătura mea l-a descentrat
îl şterg cu colţul mânecii
îi dau lucioasă oglindire
şi îmi privesc irisul ochilor în el
sclipiri argintii

îmi văd genele întoarse - curbate -
arcuri fără săgeţi - arcuri de gheaţă
cum se scutură de frig
pe bulgărele de omăt

îl întorc în palmă
şi îl arunc spre orizont
şi ploaie de zăpadă se împrăştie din el
fulgi de nea rătăciţi
stele căzătoare

poezie de Adina Diana Boboc
Adăugat de Eliana Serban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spovedanie violetă

Stau ca barza-ntr-un picior,
Creierii mi-i pedepsesc,
Să gândească repejor,
Cum să spun că vă iubesc.

Pana o tot răsucesc-
(Până-acum am rupt vrei trei).
Vreau să spun că vă iubesc,
Precum mierea-n flori de tei.

Scriu şi şterg, mă răzgândesc,
Vreau să vă colind frumos,
Să simţiţi că vă iubesc,
Vreau s-o spun cât mai spumos.

Dar nu-mi iese, mă căznesc,
Să o spun mai somptuos,
Cât de mult eu vă iubesc
Şi cât de năbădăios.

Un colind am vrut să scriu,
Într-un fel mai nefiresc,
Unu,-aşa mai fistichiu,
Ca să ştiţi că vă iubesc.

Cum să fac, să pot să spun,
Într-un mod mai pitoresc,
Dintr-o frunză de alun,
Cum şi-n ce fel vă iubesc?

Cred c-aţi înţeles, eu sper,
Că, pe toţi vă îndrăgesc.
La mulţi ani şi leru-i ler,
Să trăiţi şi vă iubesc!

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puritate

Hermina-i doar un pic de viaţă,
Giuvaer ce dă scântei,
Trăieşte-n nordul cel de gheaţă
Şi-i prinsă pentru-argintul ei.

Ca s-o vâneze, vânătorii
Găsesc un golf de gheaţă-n jur
Şi-i dau cu chinoroz pereţii,
Ştiind cât ţine ea la pur.

Hăitaşi cu glasul ca de fiară,
În aerul vibrând sonor,
O-mping apoi, strălucitoare,
Până ce intră-n golful lor.

Cu muşchi puternici, temerară,
Cu gheare tari, în teci adânci,
Hermina ar putea să sară,
Să fugă dincolo de stânci.

Decât să-şi murdărească însă,
Cu negru, albul ei de har,
S-aşează pe zăpadă strânsă
Şi-aşteaptă moartea ca pe-un dar.

E datul ei, îi scrie-n soartă,
Să dea cuvânt la veşnicii:
Mai bine să lucească moartă
Decât murdară printre vii.

poezie celebră de Virgil Carianopol
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ia-ţi violetu,-Anida,-n hibernare!

Adulmecă, Anida, trandafirii, bujorii albi care miros ca ei, sunt mesageri de dor şi ai iubirii şi ia şi un buchet de stânjenei!
Să nu-ţi trădezi vreodată violetul, e prea labil pentru un adulter şi toate florile-s la fel ca muritorii, cu un respir redus şi efemer...
Şi fă-ţi provizii pentru vremuri grele, când troienii-vor iernile culori şi albul va împărăţi o vreme, cât ne va fi Crăciun în sărbători...
Ierbarul să îţi fie la-ndemână, să-l răsfoieşti când furtuni-vor mări,
şi movul să-ţi alinte dezolanţa, când vineţiul va domni în zări...
Păstrează în poeme o glicină şi-n irişi mov îmbracă versul nud, şi nu uita să pui la rădăcină un strop de verde luminos şi crud...
Salcâmii lasă-i să te plouă-n voie, ca să te- îmbrace-n strai de alb nebun, să-ţi fie-a necuminte în iubire, când florile îşi fac din nea zăbun...
Nu te lăsa minţită de luceferi, că îţi vor înflori printre gheţari, doar brazii vor rămâne-n iarnă teferi şi-n univers explozii de quasari...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna – poem diamant

Anotimpul
cel alb,
plin de bucurii,
cu zăpadă şi sărbători,
Moş Crăciun şi Anul Nou...
Cadouri, cozonaci, colinde, beteală,
Oameni de zăpadă,
Brăduţi împodobiţi...
Iarnă!

poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!