Replică la poezia "Regăsire" de Valentin David
De rătăcești prin ploaie ca nebunul,
În asfințitul negru-cenușiu,
Am să-ți aduc o sticlă de rachiu,
Că știu că nu te-mpaci deloc cu vinul.
Așteaptă-mă și tu, lângă-o băltoacă
Mai mare, să îmi fie ca reper!
Ți-aduc și-un pic de sare și piper,
S-arunci în stropi, când ploaia te atacă.
În parcu-n care bântuie strigoii
Castanilor cei dezgoliți de strai,
Eu zic, cu vagabonzii câini, să stai,
Să-ți treacă de urâtul greu al ploii!
Și pe sub streșini, umbra să nu-ți treacă!
Umbrelă n-ai și ești în pardesiu.
Eu mai întârzii, că-i așa pustiu
Și dacă nu mai vreau să vin? Și dacă...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre ploaie
- poezii despre vin
- poezii despre vagabondaj
- poezii despre urâțenie
- poezii despre strigoi
- poezii despre poezie
- poezii despre nebunie
- poezii despre câini
Citate similare
Durerea unei lacrimi
E greu să vezi durerea și lacrimi arzând,
Să-ți fie milă și s-o alini trecând,
S-ajungi, s-asculți în liniște apa din izvor,
Să miroși o floare, să vezi un cocor,
Să te așezi într-un loc mai curat,
Să nu mai fii atât de îngrijorat,
Să treacă viața câte un pic,
Să nu mai vrei să faci nimic,
Să te rogi un pic să-ți treacă
Durerea să te părăsească,
Să poți merge cu fruntea sus,
Să vezi cum dorul tău s-a dus,
Să nu-ți pleci capul în fața nimănui,
E greu, dar ca tine alta nu-i.
Domnul îți va da mai mult în viață,
Tu meriți un zâmbet nu lacrimi pe față.
poezie de Eugenia Calancea (2 august 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viață, poezii despre zâmbet, poezii despre flori, poezii despre durere, poezii despre dor, poezii despre curățenie sau poezii despre apă
Clepsidra cu zăpadă
Să fii femeie și să-ți treacă timpul,
Nimic mai efemer, nimic mai greu;
Și niciun ochi să nu-ți mai soarbă chipul,
Bărbat să-ți fie numai Dumnezeu...
Nu te mira că sunt așa departe
Și totuși te cunosc atât de bine,
Eu sunt un ochi tăiat pe jumătate,
Și văd cu jumătatea lui din tine.
Să fii femeie și să-ți treacă timpul,
Iar cei din jurul tău să nici nu vadă
Că ți s-a spart clepsidra și ți s-a scurs nisipul,
Îmbălsămându-ți trupul c-un munte de zăpadă!
poezie de Marius Robu din Drumul robilor (2003)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zăpadă
- poezii despre timp
- poezii despre religie
- poezii despre nisip
- poezii despre munți
- poezii despre femei și bărbați
- poezii despre femei
- poezii despre cunoaștere
- poezii despre bărbați
Replică la poezia "Cad suflete" de Valentin Petre
Cum bate vântul prin copaci
Și cum mai cad frunzele toate!
Și nu știu de ce plin de draci
Ești și rămâi mereu în spate?
De mână-aș vrea să te mai țin,
Dar, mă refuzi, că ții umbrela,
Înjuri și sudui din senin,
Că ți-a udat ploaia flanela.
În papură-mi tot cauți nod,
Că merg prea iute nu-ți convine,
Misterul nu pot să-l deznod:
De ce-ai mai vrut să mergi cu mine?
Suntem bătrâni și e firesc,
Să ne cărăm mai greu carcasa.
Îmi vine, zău, să te plesnesc,
Sau s-o invoc pe-aia cu coasa,
Dacă tot zici că nu mai poți.
Rămân să calc eu frunze moarte
Pe-alei, de mână cu nepoți
Și-o să te plâng, prin ploaie, foarte...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre frunze, poezii despre vânt, poezii despre suflet, poezii despre plâns, poezii despre moarte, poezii despre draci sau poezii despre căderea frunzelor
Rău la ficat
Ne zvârcolim în plus și nu e bine.
Rău la ficat ne cade și la mai.
De când armindenul se cheamă mai,
Se cheamă că e rău și viața chin e.
Întreabă-mă ce vrei, să-ți spun ce n-ai,
În inimă cultivi un mărăcine
Ce crește - șarpe-ncolăcit în tine-
Cu tine nici nu-ți vine să mai stai.
Dar casa-mprejmuită cu pustiu
Te ține lîngă ea ca-ntr-un sicriu,
În care, dacă miști, te cred moroi
Și vin și te aruncă în noroi.
Și sângele ți-l sorb și tu ești viu.
Păstori? Avem o turmă! N-avem oi.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Marin Sorescu despre viață, poezii despre sânge, citate de Marin Sorescu despre sânge, citate de Marin Sorescu despre moarte, poezii despre inimă, citate de Marin Sorescu despre inimă, poezii despre creștere, citate de Marin Sorescu despre creștere, poezii despre bine și rău sau citate de Marin Sorescu despre bine și rău
Eu te iubesc cu trupul meu de umbră
Eu nu doresc să-ți intru pe moșie,
Nici granița s-o trec, ca un tâlhar,
Doar să mă lași să vin pe la chindie,
Să îți aduc iubirea mea în dar.
Să te privesc, așa, de la distanță,
Să nu te sperii, nu vreau să te-ating!
Mă lasă, să-ți pătrund în ambianță,
Să pot, iubita mea, să te mai ning.
Te voi ciopli din trunchiul de mesteacăn,
Mai albă decât neaua de Crăciun
Și doar cu gândul voi atinge-un cearcăn
Și nu voi îndrăzni nimic să-ți spun.
Te voi iubi cu umbra-mi, la amiază,
Cu umbra-ți să te-apropii de-un sărut,
O vară indiană-ți pun de pază
Iar, dacă ai nevoie de un scut,
Doar îți trimit cu vântul mângâiere,
Căldura mâinii-n palmă s-o primești,
Să ne iubim în cuibul de tăcere,
Cum n-am iubit și n-ai să mai iubești.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre tăcere, poezii despre sărut, poezii despre sperieturi, poezii despre miezul zilei, poezii despre gânduri, poezii despre graniță, poezii despre dorințe sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Te laud Tată
Te laud Tată scump din cer
Te laud azi și te cinstesc
În lumea celor care pier
Din neamul acesta omenesc
Te laud Tată și onoare
Acum ți-aduc o Tată Sfânt
Căci ne-ai adus pe-a Ta cărare
Noi să umblăm pe acest pământ
Ți-aduc glorie și cinste
Și Numele ți-l proslăvesc
În dragostea cea mai fiebinte
Aș vrea o Tată să-ți slujesc
Prin Domnul Isus vreau s-ascult
De-al Tău Cuvânt în veșnicie
Și să lucrez azi tot mai mult
Ca Numele slăvit să-ți fie
Îl vreau pe Domnul Isus Tată
Ca Domn și Mire-n infinit
Prin El viața mi-e curată
În locul meu doar Isus a murit
Mărire Ție eu îți cânt
O Tată iată a Ta Ființă
Și te cinstesc de pe pământ
O umple-mă dar de credință
Și dă-mi o Tată biruință
În luptele prin care trec
Întărește-mi dar a mea ființă
Să nu mai fiu de Duhul sec
Căci Ție Tată mă închin
Și iată îți aduc onoare
Prin credință acum vin
M-arunc la sfințele-ți picioare
Căci Tu-mi ești Doamne Dumnezeu
Și-mi ești stăpân în veșnicie
La umbra Ta mă vreau mereu
Slăvit dar Numele îți fie
Ți-aduc azi cinste te slăvesc
Iată de pe acest pământ
Căci eu o Tată te măresc
Pe Tine și pe-al Tău Cuvânt
04-11-2021
poezie de Ioan Daniel Bălan
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tată, poezii despre superlative, poezii despre sfințenie, poezii despre prezent, poezii despre picioare, poezii despre onoare sau poezii despre laudă
Amestecate, sunt un pic disperată, un pic dezamăgită, un pic prea dură cu mine în speranța că sunt realistă, și-atunci îmi dau niște șuturi grave, având senzația că în felul ăsta mă poziționez mai bine față de mine... În raport cu ceilalți mă marketez prost și jos, dar cu siguranță o să-mi treacă. O să vină și o zi când o să-mi aduc aminte că am citit două cărți legate și dacă mai și știu care e deosebirea între Louis Vuitton și Diderot...
citat din Teo Trandafir
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vinovăție, citate despre siguranță, citate despre prostie sau citate despre cărți
Fantomă sunt când dorul îmi bântuie destinul
Puțin mai multă viață, aș vrea dacă se poate,
Și-un pic de infinit, să torn peste prezent.
Aș vrea să cumpăr stele, și să le pun pe toate,
În sufletul prea rece, de unde-mi ești absent.
Infernul de se poate, aș vrea să-l ocolesc,
Și să-mi atârn la gât doar flori de iasomie.
Căci gândul mi-e dușman, și nu știu să iubesc,
Și-mi scutur fericirea, în flori de păpădie.
Venin aș bea din cupa din care tu sorbeai,
Un vin atât de rosu că ai fi zis că-i sânge.
Aș mai pași prin cioburi s-aud cum îmi spuneai,
Că în iubire ție, nici veșnicia nu-ți ajunge.
Fantomă sunt când dorul, îmi bântuie destinul
Ce ți l-am pus pe tavă, și-alături am pus flori.
Să parfumeze moartea ce mi-a furat putinul
Ce îl strângeam la piept, cu lacrimi și fiori.
Îmbracă-mă o dată, cu pielea de pe tine,
Apoi cu duioșie, de vise mă dezbracă.
Să vezi ce am sub piele și ce ascund în mine,
Când sufletul mi-e prins, la margine de groapă!
poezie de Iuliana Dinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare sau poezii despre stele
Moarte, tu n-ai nume de om
mai stai o clipă moarte stai
nu cer să-mi dai mie nimic
dacă mi-ai fi dat un semn
oricât de mic
îmi pregăteam valiza
cu toate cele necesare
un aparat de ras
un creion o mapă și un plic
mai stai o clipă moarte stai
nu cer să-mi dai mie nimic
mai zăbovește jos
sub deal un pic
să sting lumina apa
gazul și să las o cheie
ori nu știai că am
o nevastă și un copil mai mic
mai stai o clipă moarte stai
nu cer să-mi dai mie nimic
în mine totu-i negru
vai poate doar e un protest
ca și când
ar fi fost să fie
un anotimp în care
aș fi putut să plec
mai stai o clipă moarte stai
nu cer să-mi dai mie nimic
ci îngăduie-mi o rugăminte
să-ți mai zic
de sub tălpi durerea urcă iute ca un scai
și sunt gol-goluț că n-am putut
să-mbrac nimic
așa sunt Om dar nu cu suflet mic
te rog mai lasă-mă un pic
să strâng trecutul și viața între dinți
că nu-i nimic mai scump decât iertarea zic
mai stai o clipă moarte stai
nu cer să-mi dai mie nimic
ți-am spus răgaz să-mi dai
să mai zăbovești la poartă un pic
cât copilu-mi face semn
cu mâna
că doar știai
că-i bolnav și trist
și-i cel mai mic
la urmă-apoi de vrei să-mi dai
un semn
aprinde lumânarea neagră din pridvor
știu că te grăbești
și-i musai
să revin la ceea ce am fost
poate un nimic
dar stai
mai am un Dumnezeu de nu știai
un copil și o nevastă care au lăcrimat destul
și-i rog acum când trupul meu
nu-i mai în stare de nimic
să-mi aprindă o lumânare
acolo sub pământ
noa haide moarte hai
te întreb cât încă mai sunt viu
cu ce-am greșit de vii pândind
și totuși dacă vii
adu-mi și tu ceva să-mi placă
nici flori nici lumânări ca la mormânt
ci o noapte de împăcare cu tot ceea
ce am fost și încă sunt
noa haide moarte hai
pășește-ncet de poți
injectează-mi în vene noaptea
fie și în somn
doar atât cât eu către Dumnezeu mă-ndrept
apoi să taci
că n-ai nume de Om
apoi să taci
apoi să taci
să taci...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumânări, poezii despre noapte, poezii despre negru, poezii despre lumină, poezii despre trup și suflet, poezii despre tristețe sau poezii despre trecut
Moarte, tu n-ai nume de Om
(scris pe patul de spital, aprilie 2018)
mai stai o clipă moarte stai
nu cer să-mi dai mie nimic
dacă mi-ai fi dat un semn
oricât de mic
îmi pregăteam valiza
cu toate cele necesare
un aparat de ras
un creion o mapă și un plic
mai stai o clipă moarte stai
nu cer să-mi dai mie nimic
mai zăbovește jos
sub deal un pic
să sting lumina apa
gazul și să las o cheie
ori nu știai că am
o mamă și un copil mai mic
mai stai o clipă moarte stai
nu cer să-mi dai mie nimic
în mine totu-i negru
vai poate doar e un protest
ca și când
ar fi fost să fie
un anotimp în care
aș fi putut să plec
mai stai o clipă moarte stai
nu cer să-mi dai mie nimic
ci îngăduie-mi o rugăminte
să-ți mai zic
de sub tălpi durerea urcă iute ca un scai
și sunt gol-goluț că n-am putut
să-mbrac nimic
așa sun Om dar nu cu suflet mic
te rog mai lasă-mă un pic
să strâng trecutul și viața între dinți
că nu-i nimic mai scump decât iertarea zic
mai stai o clipă moarte stai
nu cer să-mi dai mie nimic
ți-am spus răgaz să-mi dai
să mai zăbovești la poartă un pic
cât copilu-mi face semn
cu mâna
că doar știai
că-i bolnav și trist
și-i cel mai mic
la urmă-apoi de vrei să-mi dai
un se4mn
aprinde lumânarea neagră din pridvor
știu că te grăbești
și-i musai
să revin la ceea ce am fost
poate un nimic
dar stai
mai am un Dumnezeu de nu știai
și o mamă care a lăcrimat destul
și-i rog acum când trupul meu
nu-i mai în stare de nimic
să-mi aprindă o lumânare
acolo sub pământ
noa haide moarte hai
te întreb cât încă mai sunt viu
cu ce-am greșit de vii pândind
și totuși dacă vii
adu-mi și tu ceva să-mi placă
nici flori nici lumânări ca la mormânt
ci o noapte de împăcare cu tot ceea
ce am fost și încă sunt
noa haide moarte hai
pășește-n cet de poți
injectează-mi în vene noaptea
fie și în somn
doar atât cât eu către Dumnezeu mî-ndrept
apoi să taci
că n-ai nume de Om
apoi să taci
apoi să taci
să taci...
poezie de Teodor Dume din Lacrimi de pe altarul trupului (aprilie 2018)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucas: Hansel i-a spus lui Gretel: hai să aruncăm firimiturile astea pe jos, ca să găsim drumul spre casă. Pentru că ar fi cel mai îngrozitor lucru să ne rătăcim. Anul ăsta m-am rătăcit.
Nathan: Ești ghinionist dacă te rătăcești într-o călătorie. Dar să-ți pierzi motivul pentru care ai plecat la drum... e ceva cu mult mai crud.
Peyton: Călătoria mea a ținut opt luni. Uneori am călătorit singură. Alteori alții au fost cei care au stat la volan în locul meu... și au plecat cu inima mea. Dar când am ajuns la destinație, nu am fost eu cea care a ajuns. Nu am fost eu deloc.
Brooke: Odată ce te rătăcești, ai două variante: fie găsești persoana care erai, fie o pierzi pe vecie.
Mouth: Pentru că uneori trebuie să ieși din cel care ai fost și să-ți amintești de cel care ai fost destinat să devii. Persoana care ai vrut să fii. Persoana care ești.
replici din filmul serial Ruleta destinului
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre timp, citate despre inimă, citate despre ghinion sau citate despre devenire
Cuvinte pe frunze
Șterge-mi trecutul
Și scrie-mi pe-o piatră,
Aprobă-mi destinul,
Nu vreau ca să treacă.
Nu-mi cere favoruri
Pe ploaie să-ți fac,
Căci nu prin onoruri,
Floarea-i copac.
Ci vreau ca să crești,
În taine ascunse,
Să stai și să vezi,
Cuvinte pe frunze.
poezie de Cosmin-Emanuel Petrașc (20 noiembrie 2021)
Adăugat de Cosmin-Emanuel Petrașc
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte sau poezii despre copaci
Află că-i vital să-ți placă
(Fără "dacă", "poate", "parcă"),
Să-ți duci barca spre limanul
Unde Domnul vrea s-o treacă!
catren de Ioan Hapca din Sfaturi simple împletite simplu-n rime potrivite...
Adăugat de Sara
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bărci
Deși nu știu, domnule cum e mai rău: să-ți pară rău de ce ai făcut sau să-ți pară rău de ce n-ai făcut... niciodată n-am reușit sa mă decid.... Dar cineva zicea că pe măsură ce îi scad puterile, îi scad și dorințele. Adică nu mai ai putere să fugi, nu mai ai dorință să fugi. Eu cred că lucrurile nu stau așa. Dacă nu mai ai putere să bei e și pentu că nu-ți mai e de-ajuns de sete. Și, la drept vorbind, asta îmi reproșez. Că atunci când puteam merge nu mi-a fost de-ajuns de sete. Că am avut forța să renunț... Din nefericire, devenim înțelepți când asta nu ne mai e de mare folos.
Octavian Paler în Un om norocos
Adăugat de Adriana Ionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre dorințe, citate de Octavian Paler despre dorințe, citate despre înțelepciune, citate de Octavian Paler despre înțelepciune, citate despre nefericire, citate de Octavian Paler despre nefericire, citate despre forță sau citate de Octavian Paler despre devenire
La urmă urmei, orice femeie se bucură să mai întârzie în anii frumuseții, iar dacă oglinzile nu o mint, ar fi preferat să mintă ea ochii celor care o privesc. Să fie alții o oglindă mai blândă, pentru ea, și să nu îi reflecte realitatea. Poate că cei mai frumoși ani ascund cele mai frumoase amintiri, iar eu vreau să se vadă asta. Vreau să se vadă că încă mai întârzii în anii mei cei mai frumoși, vreau ca o lume întreagă să vadă că, odată cu amintirile, anii se instalează în corpul nostru, în inima noastră, în ochii noștri, că nu sunt doar niște musafiri în treacăt prin biografia noastră, și că te poți păstra tânăr încă multă vreme. Asta, dacă nu lași pe alții să-ți fure anii.
Doina Postolachi în Maeștri din cotidian (2015)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre frumusețe, citate despre superlative, citate despre amintiri, citate despre tinerețe, citate despre realitate, citate despre ochi sau citate despre minciună
Forinei, de ziua mea...
E ziua mea și marea-i zbuciumată-
Cum să nu plângă, când ești azi pământ?
Cum mai râdeai, tu, Floare minunată!
Și eu, de ziua mea, cum să mai cânt?
Când taci și ochii-ți sunt pentru vecie,
În întuneric și nu mai zâmbesc,
Îmi pun, azi, doliu greu la pălărie
Și ploi de lacrimi pe sub gene-mi cresc.
Se-anunță ploaie și furtuni pe Terra
Și moartea celebrează un succes;
A mai mușcat o viață, goală-i sfera,
Acum, când, dintre oameni, te-a ales.
Te duci la îngeri, dincolo de stele...
Să-ți fie somnul liniștit! Curând,
Vom străluci, ca tine, printre ele-
Păstrează-ne un loc la tine-n gând!
Dumnezeu să-ți aline suferințele și să te așeze în loc liniștit, unde durere nu-i!
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre îngeri, poezii despre ziua de naștere, poezii despre suferință sau poezii despre succes
Viața-i frumoasă și la 66 de ani
A mai trecut un an dar nici nu-mi pasă!
Să treacă cât mai mulți! Mie mi-e bine.
Că nu mai sunt nurlie și frumoasă,
Nu sunt tot eu? Și nici nu mi-e rușine.
Sunt anii mei și-i țin cu drag în brațe
Și sunt frumoși, așa cum sunt. Să treacă!
Și nu cumva vreun hoț să mi-i înhațe,
Că, fără ei, aș fi mult mai săracă.
Botine fine nu mai port de-o vreme
Și mijlocelul nu mai e subțire,
Mă scol în zori, mă culc mult mai devreme
Și nu mai țin nici cure de slăbire.
Mă doare un genunchi, un junghi m-apasă
În spate, drept pe șiră... și ce dacă?
Pe zi ce trece, viața-i mai frumoasă
Și nicio lacrimă nu mă apleacă.
Mai plouă-n suflet... e firesc să plouă-
Nici cerul nu zâmbește-ntotdeauna.
Mi se mai frânge inima în două,
Da'-mi trece, numai de răsare luna.
Mai scriu și-un vers și pot să uit de toate-
În poezie sunt cum vreau. Hai, viață,
Trăiește-mă, atât cât se mai poate
Și cât a mai rămas, pe mosor, ață!
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe, poezii despre versuri, poezii despre sărăcie sau poezii despre slăbire
Plouă afară
..
plouă afară
o ploaie amară
chiar dacă e vară...
tu stai într-o gară
și-aștepți trenul de seară
să treacă iară...
în care să urci
dacă apuci
să te tot duci...
prin ploaie bulbuci
pân' la răscruci
să nu te întorci
vreodată aici
nici măcar să zici
ce viață amară
când ești singur într-o gară
chiar dacă afară
plouă a vară...
poezie de George Ioniță
Adăugat de George Ioniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trenuri, poezii despre seară sau poezii despre gări
Sandviș cu iubire
Sub faldul nepăsării tale, mai prind o iarnă în infern
Și mă cuprind istericale și-aș vrea sub mine să te-aștern.
Și ca un sandviș cum se vede, să ne mai punem și muștar
Și-o foaie de salată verde, un castravete și mărar.
Dulceață, deși știu că-ți place, nu e nevoie să mai pun-
Tu știi, că-n mine, miere zace, iar tu ești (nici nu pot să spun):
Așa un fel de ardei iute, sau praf de usturoi, piper,
Ce simțurile îmi ascute, când ești sub mine prizonier.
Parcă lipsește-un pic de ceapă și-o răzătură de ghimbir,
Chiar dacă nările ne-nțeapă, sunt eu parfum de trandafir.
Și peste noi, o maioneză, de-aceea fără adjuvanți-
Ah, ce profundă antiteză și cât suntem de contrastanți!
Și totuși, noi, ce simfonie suntem așa îmbrățișați
Și ce ciudată armonie e-ntre dulceață și cârnați!
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre usturoi, poezii despre trandafiri, poezii despre simțuri, poezii despre mâncare, poezii despre miere sau poezii despre iarnă
Sandviș cu iubire
Sub faldul nepăsării tale, mai prind o iarnă în infern
Și mă cuprind istericale, și-aș vrea sub mine să te-aștern.
Și ca un sandviș cum se vede, să ne mai punem și muștar
Și-o foaie de salată verde, un castravete și mărar.
Dulceață, deși știu că-ți place, nu e nevoie să mai pun-
Tu știi, că-n mine, miere zace, iar tu ești (nici nu pot să spun):
Așa un fel de ardei iute, sau praf de usturoi, piper,
Ce simțurile îmi ascute, când ești sub mine prizonier.
Parcă lipsește-un pic de ceapă și-o răzătură de ghimbir,
Chiar dacă nările ne-nțeapă, sunt eu parfum de trandafir.
Și peste noi, o maioneză, de-aceea fără adjuvanți-
Ah, ce profundă antiteză și cât suntem de contrastanți!
Și totuși, noi, ce simfonie suntem așa îmbrățișați
Și ce ciudată armonie e-ntre dulceață și cârnați!
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!