Înviere

Bătrânul brad, te tine-mbrăţisat,
A tresărit din somn, visând lumină,
Fiorul magic l-a descătuşat,
Pulsând din vârf şi pân' la rădăcină.

Anchilozate ramuri au simţit,
Din nou, un tremur care de decenii
In vise doar, fugar, a mai clipit,
Un licurici uitat in valul vremii.

În stâncă, rădăcini, cu disperare,
A-nfipt cu un efort nepământean
Sperând să mai rămână în picioare,
Iubindu-te din nou, măcar un an.

Mari lacrimi de răşină cad în prund,
Din muguri noi, deşi e toamnă-afară
Şi în a sale cercuri, în afund,
A început o nouă primăvară!

poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un nou început

Din suflet cad rare cristale
prin cerul şi-n cerul din mine,
în vuiet adună... cascade,
în salturi... simţiri libertine.

Cresc pomii mustind iar a verde
cu-nfipte în cer rădăcini,
pe ramuri purtând oseminte
de stele-martir şi lumini.

Cad picuri de timp îngheţat
prin ploi colorate cu rouă,
la altarul cel alb, cu vise udat,
tăcută aşteaptă Viaţa cea Nouă.

Dansează acum toţi macii în floare
să bucure câmpul cu pace,
s-aplaude îngeri - luminii de strajă -
nisip mişcător pe o filă de carte.

Ape şi văi forfotind neîncetat,
şi zei, şi demiurgi, pe-a cerului cale,
fărâme de spaţiu, munţii de timp
ce curg în astrale spirale.

O nouă Lumină se naşte tăcută
din Astrul spre ziuă pierdut,
o nouă Speranţă, o nouă Credinţă
în Omul cel nou, un nou Început!

poezie de Gheorghe A. Stroia din revista "Armonii Culturale" din Adjud (septembrie 2013)
Adăugat de Gheorghe A. Stroia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fă-o din nou! Joac-o din nou! Cânt-o din nou! Citeşte-o din nou! Scrie-o din nou! Schiţeaz-o din nou! Repetă din nou! Aleargă din nou! Încearcă din nou! Pentru că din nou este exerciţiu, iar exerciţiul este îmbunătăţire, iar îmbunătăţirea conduce doar la perfecţiune.

citat din Richelle E. Goodrich
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrâneţe

A-nflorit salcâmul mai tarziu,
Muguri au plesnit cu viers de liră,
Noaptea, timpul ghemul şi-l deşiră,
Bate vânt din penele ce scriu.

Rădăcini se-nfig cu sete-n sol,
Ramuri săgetează nalta boltă
Florile-ntr-o horă dezinvoltă
Cad sinucigaşe către sol

Picuri cad din ceruri suspinând,
Lacrimi pentru clipele pierdute,
Ploaia vine tainic să sărute,
Floarea sa mai albă ca oricând.

Numărând petalele ce cad,
Văd că-n orice floare care pică,
Se ascunde-un zbor târziu, de clipă,
Răscolindu-mi sufletul nomad.

Cad petale din salcâm mereu,
Aburi albi învăluie suflarea,
Din înalt coboară înserarea...
E bătrîn salcâmul... poate-s eu?

poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O nouă primăvară

A venit din nou toamna la noi în ţară,
O ploaie rece peste satul meu coboară.
Păsările se duc, rânduri, rânduri
Soarele se ascunde mai des după crânguri.

E frig, e întuneric şi burează.
Oamenii dorm şi vise frumoase visează.
Visează la o nouă primăvară,
Căci din nou a venit toamna la noi în ţară.

poezie de Vladimir Potlog (5 octombrie 2015)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visând în cavou

Pierdut sunt prin viaţă,
Prin vise mult prea sumbre
Citind din cărţi de aur,
Mă contopesc în umbre.

Stau singur de un veac,
Visând cum totul trece
Doar îngerul mi-e leac,
În nopţi cu lună rece.

Din toţi cei ce sperau,
Să aibă darul sfânt
Doar unii încă au,
Lumină în mormânt.

Din ramuri prea uscate,
Ce-abia stau să cadă
Se-aud zicând în şoapte:
Vrem Biblia să cadă.

Dar poate vor pleca,
Toţi demonii, din nou
Iar eu pe veci voi sta,
Visând într-un cavou.

poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine sunt

Probabil ca sunt ploaia ce-mi bate la fereastră
Cerşind un gram minuscul din scumpa fericire
Atunci când picuri cad din bolta cea albastră
A falnicului cer ce-arată veşnicie.

Poate că sunt nisipul din ţărmul unei mări
Ce e lovit cuminte de valuri mici, domoale
Şi e mişcat de vântul venit din patru zări
Făcând din mine numai nisipuri călătoare.

Poate că sunt un brad aflat în vârf de munte
Privind spre orizontul de la capăt de lume
Vorbind cu lupii iarna ce par să mă asculte
Fiindcă trăiesc singuri, sperând în vreo minune.

De fapt nu sunt nici ploaie, nici nisip şi nici brad
Sunt doar un simplu om rătăcitor prin lume
Ce şi-a pierdut speranţa iar Domnul l-a uitat
Iar azi nu mai viseaza după nici o minune.

poezie de Bogdan Constantin Proca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem Lianei D

Otravă... Durere, de-a pururea arzi!
Mă soarbe tăcerea sub cumpeni de brazi...
Se-aude în cer un alai îngeresc,
Din sufletul mamei doar lacrimi ţăşnesc.

Un mit de lumină se sfarmă. La geam,
Cad lacrimi de soare. Iubire eram!
Dar frântă-n bucăţi de lumină pornesc,
Războinic solar, neamul să-mi reclădesc.

E-n mine lumină, deşi am plecat...
Pe drumuri de taină, în moarte-am aflat
Alt drum spre-nviere, spre RAI, spre zenit.
Sunt Soare-Răsare! Aşa vă promit!

Mă-nalţ în lumină, cobor iar în voi,
Dorm somn liniştit printre-ai noştri eroi,
Ar fi-vom din nou în cetatea divină,
La fel de uniţi, un crâmpei de lumină.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Început de primăvară

Ninge-n noi cu fulgi de stele...
În grădini au nins petale
Din copacii de bezele
Ce, de-un timp, au dat în floare.

Se aud pocnind pe ramuri
Muguri noi... Şi-un vânt adie
Mângâindu-ne în taină,
Ca un vers de poezie.

Totu-i cânt, lumină, taină...
Vezi?! Mustim a primăvară!
Cer şi ape sunt mai limpezi,
Bun venit, iubită doamnă!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi cresc din braţe ramuri

Din nou e verde, îmi cresc din braţe ramuri,
Mă simt ca un copac, vântul mă îndoaie,
Crengile mi-s desfrunzite, îmi apar muguri.
Pe fruntea dezmorţită aşteapt o nouă ploaie.

Din depărtare venit-au păsări călătoare,
S-au aşezat, atâtea, pe-al meu creştet,
Mă clatină anotimpuri, zburătoare,
Am atâtea de spus, braţele-s încărcate, de alunet

Anotimpul pe umeri mă bate, cu raze de soare,
Cu muguri cerul a ţesut, vual de primăvară,
Rădăcinile sau trezit şi zvâcnesc cu putere,
Prin măduva tulpinei, seva se-nvioară

Părul meu galben se împleteşte cu faine frunze,
Din cosiţele dalbe, păsările fac cuiburi, iscusite.
Din fiecare cuib renasc visuri, punându-se pe buze,
De la Dumnezeu, putere cer, să fie împlinite.

poezie de Ludmila Maciuga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revelaţie

cad din copaci lacrimi de gheaţă
plîng atinşi de vremea glaciară
dar soarele gliei sparge norii de ceaţă
primăvara blândă se întoarce în ţară.

raze prietenoase le mângâie obrazul
muguri de speranţă să râdă pe ramuri
printre rădăcini să se scurgă necazul
să înceapă frenezia printre neamuri.

curând vor înflori mândre magnolii
vor încununa mirajul din grădină
nu vom mai simţii a iernii orgolii
timpul va fi dulce ca o amandină.

primăvara va avea noi portofolii
să preschimbe viaţa cu prosperă lumină.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când scriu din nou, mă simt precum un muribund resuscitat, la capul căruia se strigă: Trăieşte! Doar pentru că respiră din nou. Cât a fost sănătos tun, nu a spus nimeni despre el, nici măcar în şoaptă, că trăieşte. Eu, deci, nu trăiesc pentru că trăiesc, ci pentru că respir din nou, adică scriu din nou.

aforism de Marius Robu (5 mai 2021)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muguri de lumină

din humă eşti nedesluşit genom
te bucură de ziua în care nu ţi-e somn

ce-i important şi poate tu nu vezi
e tot ce te-nconjoară în verzile livezi

sub cerul cel albastru ce s-a scăldat în mare
sunt flori de măr în răsărit de soare

arinii îşi apleacă crenguţele pe val
şi râu aduce-n murmur un cântec de caval

din muguri de lumină în colorat covor
natura îţi oferă un veşnic nou decor

în rest nimic nu are importanţă
chiar dacă ai în faţă o ceaşcă doar pe masă

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci, iubite...

Nu aş fi vrut să mă întorc acasă!
Acolo-mi era sufletul, lăstarii
Ce-am smuls din cuibul vetrei luminoasă
Şi replantat, crescând precum stejarii.

Acum, au muguri izbucniţi pe ramuri,
Boboci şi flori şi-i mereu primăvară,
Îi simt prin somn că parcă bat în geamuri
Şi mă trezesc de dor, ce grea povară!

Îmi întind mâna să ajung să-i mângâi
Dar nălucirile dispar cu noaptea,
În întunericul tăciune bâlbâi
Trei vorbe şi mă-nchin, e ziua-a şaptea

Şi zori-au răsărit după colină
Şi gându-mi zboară spre-acele tărâmuri
Cu ramuri verzi din a mea rădăcină
Cu muguri şi boboci şi flori de zmeur!

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui turist

Total l-a transportat splendoarea
Şi tihna din pădurea deasă,
Dar l-a trezit ciocănitoarea...
Şi s-a simţit din nou acasă!

epigramă de Florin Iordăchescu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Memento

Pe când ninsoarea rătăceşte...
In ceasul vremii au bătut
Dureri pe sufletele moarte -
Deşi... acestea sunt lucruri din trecut!

Pe când ninsoarea rătăceşte...
Din nou, iubiri ce-au dispărut
Trezesc poeţii singuratici -
Deşi... acestea sunt lucruri din trecut!

Pe când ninsoarea rătăceşte...
Ca un tărm necunoscut...
Din nou gândesc ca eşti frumoasă -
Deşi... acestea sunt lucruri din trecut!

poezie celebră de George Bacovia din Poezii - Editura Tineretului - 1966
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea primăverii

A mai murit o primăvară
În rochie albă de mireasă,
În voalul ei de domnişoară
Şi giulgiu moale de mătasă.

Hingheri veniţi din altă lume
În inimă-au înfipt pumnalul,
Pe cruce n-au scris niciun nume,
A dispărut în timp cu valul.

Din drum întoarsă, sluta iarnă
A pus otrăvuri, se răzbună,
Dureri a început să cearnă
Iubirile să le răpună.

Dar nu e dusă pe vecie,
Va re-nvia şi mai frumoasă,
O aşteptăm din nou să vie:
-Mireasă-ntoarce-te acasă!

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revino

Noapte, noapte, tu îmi dai
Vise pline de speranţă,
Primăvară, colţ de rai
Aduci frunzele-n verdeaţă.
Ghiocei şi lăcrămioare
Mugurii ce dau în floare
Tu, eternă primăvară
Trezeşti din nou la viaţă
Frumuseţi nemuritoare.
Doar să vrei ca să priveşti
Este raiul pe pământ
Călător pe unde eşti
Să te-ntorci din nou cântând.
Lasă lumea-ndepărtată
Vino iar în satul tău
Căci părinţii te aşteaptă
Lăcrimând de dor mereu.

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul ghioceilor

Sub nea, când ghioceii-nfloare,
Din puful cald, din rădăcină,
Se urcă-n tijă o lumină
Şi curge din pământ culoare.

Acelaşi ritm de orgă fină,
Se zbate-n clopote de soare,
Sub nea, când ghioceii-nfloare,
Din puful cald în rădăcină.

În rol de mare balerină,
Dislocă din zăpezi izvoare
Şi parc-ar vrea din nou să zboare,
Cu tot convoiul de grădină,

Sub nea, când ghioceii-nfloare!

rondel de Constantin Păun din Sfere umoristice (1992)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerul era o mare de stele... Cupa mea de şampanie se spărsese şi pe cearşaful imaculat alunecau lacrimi de cioburi şi vise... De ziua mea eram din nou singură şi din nou tristă.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Procesul creator implică adunarea de informaţie, recomandări, evaluări critice, crearea de noi date, noi reflecţii critice... din nou şi din nou şi din nou.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Sinziana Mihalache
Comentează! | Votează! | Copiază!