La români, ca la nimeni...

De Crăciun şi mai departe, ghiftuit-am la sarmale,
De-a dat boala în stomace, indigestii cam normale.
Şi la Cookie şi la mine, instalatu-s-a o greaţă
Că nu am scăpat de silă nici în astă dimineaţă.

Geaba am mâncat o oală de orez şi morcovi fierţi
Ne strânge stomacu-n chingă. Apelat-am la experţi
Furazolidonu-i apă de plointe... şi cu ceai
Ne-am doftoricit. (De mentă şi de busuioc de mai.)

Doar schelălăit se-aude şi oftatu-mi din rărunchi,
Stau în cap, mă dau de-a dura, parcă-i mai bine-n genunchi.
Cookie burta-m sus şi-o ţine, eu o mângâi cu temei
Să-i administrez imodium, ori sarmale încă trei?

Sau jumeri, cârnaţi, piftie, lebăr, şuncă-n usturoi,
Că ştiu eu, că boala trece cui pe cui, aşa-i la noi!
Suntem neam de daci, cu slană şi cu pită am crescut
Aşa că-ncercăm de toate, ca şi cum n-am fi avut

Niciun fel de neplăcere. O luăm de la-nceput
Mai pe seară, cât mai este un pic din anul trecut.
Şi-o continuăm şi-n anul care vine... e normal!
Doar nu ne-om opri acuma pentr-un incident banal.

Şi ce-o fi, o fi, vedea-vom de-om ajunge la spital!
Cu un scobutil în venă şi-un masaj abdominal,
Se va rezolva problema. Ne întoarcem la ospăţ,
La friptură şi la ciorbă şi la frigărui pe băţ.

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sandviş cu iubire

Sub faldul nepăsării tale, mai prind o iarnă în infern
Şi mă cuprind istericale şi-aş vrea sub mine să te-aştern.
Şi ca un sandviş cum se vede, să ne mai punem şi muştar
Şi-o foaie de salată verde, un castravete şi mărar.

Dulceaţă, deşi ştiu că-ţi place, nu e nevoie să mai pun-
Tu ştii, că-n mine, miere zace, iar tu eşti (nici nu pot să spun):
Aşa un fel de ardei iute, sau praf de usturoi, piper,
Ce simţurile îmi ascute, când eşti sub mine prizonier.

Parcă lipseşte-un pic de ceapă şi-o răzătură de ghimbir,
Chiar dacă nările ne-nţeapă, sunt eu parfum de trandafir.
Şi peste noi, o maioneză, de-aceea fără adjuvanţi-
Ah, ce profundă antiteză şi cât suntem de contrastanţi!

Şi totuşi, noi, ce simfonie suntem aşa îmbrăţişaţi
Şi ce ciudată armonie e-ntre dulceaţă şi cârnaţi!

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sandviş cu iubire

Sub faldul nepăsării tale, mai prind o iarnă în infern
Şi mă cuprind istericale, şi-aş vrea sub mine să te-aştern.
Şi ca un sandviş cum se vede, să ne mai punem şi muştar
Şi-o foaie de salată verde, un castravete şi mărar.

Dulceaţă, deşi ştiu că-ţi place, nu e nevoie să mai pun-
Tu ştii, că-n mine, miere zace, iar tu eşti (nici nu pot să spun):
Aşa un fel de ardei iute, sau praf de usturoi, piper,
Ce simţurile îmi ascute, când eşti sub mine prizonier.

Parcă lipseşte-un pic de ceapă şi-o răzătură de ghimbir,
Chiar dacă nările ne-nţeapă, sunt eu parfum de trandafir.
Şi peste noi, o maioneză, de-aceea fără adjuvanţi-
Ah, ce profundă antiteză şi cât suntem de contrastanţi!

Şi totuşi, noi, ce simfonie suntem aşa îmbrăţişaţi
Şi ce ciudată armonie e-ntre dulceaţă şi cârnaţi!

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jurnal de Revelion

De Anul Nou, avem pe limbă
Acelaşi scurt vocabular,
Ce niciodată nu se schimbă:
Piftii, sarmale şi grătar.
Momentul este special,
Bazat pe slană şi aspic,
Iar apa, element vital,
Nu este bună de nimic!
Dar, din abuzul de sarmale,
Cu-acest prilej, s-au constatat,
Pe lângă crize sociale,
Mai multe... crize de ficat!
În competiţia nebună,
În special, aici, la noi,
Un telefon, doar unul, sună
Şi-acela-i...112!
În rezumat, conchid, năuc,
Văzând al glicemiei val,
Că toate drumurile duc
La farmacie şi spital!
De Anul Nou, la o adică,
Din câte pot să înţeleg,
Toţi oamenii normali se strică
Şi-a doua zi, normal, se dreg!

poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum e omul! Blamează porcul în fel şi chip, mergând până acolo încât îşi insultă semenii atribuindu-le numele de porc, dar e mort după carnea lui: friptură la tigaie, la grătar sau la cuptor, cârnaţi, crenvurşti, salam, parizer, pastramă, bacon, tobă, caltaboş, pateu, lebăr, drob, ciorbă, sarmale, tocăniţă, gulaş, ruladă, piftie, costiţă afumată, slănină afumată, şorici şi atâtea altele.

aforism de George Budoi din Aforisme (7 februarie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neam de zei

Noi nu suntem mancurţii nimănui,
Noi robi n-am fost barbarilor sălbatici,
Puneţi-vă cuminţi pofta în cui!
Popoare de nomazi şi de astmatici.

Expulsie de curve prin nisipuri,
Popor de hoţi ce-aţi rătăcit prin oaze,
Intoxicaţi mass-medii cu tertipuri,
Cu limbi spurcate în lins de găoaze.

Oricine are dreptul la pământ,
La viaţă, la tain, la cânt şi ţipăt,
Dar pe pământul nostru doar mormânt
Şi-o piatră vă vom aşeza la capăt.

Voi pielea de cămilă azi pe cap,
Vă străduiţi să ne-ndesaţi degrabă,
Să devenim mancurţi cu handicap,
De găozari ce ticluiesc corvoadă.

Şi cât o să vă rabde Dumnezeu?
Şi cât să vă mai suportăm hachiţe?
Noi suntem daci, iar voi popor ateu
Şi v-aţi născut din prea bolnave spiţe.

O să ne repliem iar pe Carpaţi
În sanctuare fără de stihie
Şi-o să vă botezăm cu noi scuipaţi,
Noi încă purtăm cuşmă, nu tichie!

Noi niciodată nu vom fi mancurţi,
Noi suntem neam de zei născuţi în munţi!

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dovleacul uriaş

N-am să te mai dau de-a dura,
Dinţii n-or să-ţi mai rânjească,
Ai cam întrecut măsura,
Minune dumnezeiască!

Încântată-i bătătura,
Toţi doresc să te privească,
N-am să te mai dau de-a dura,
Dinţii n-or să-ţi mai rânjească.

Lumea vreau să te cunoască,
Tu n-aduci sperietura,
Plăcinta-i bună, domnească,
Nu mi se opreşte gura,
Acum ce mai tura-vura
N-am să te mai dau de-a dura.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urare de Anul Nou

Să nu mă dezmint, prieteni, mă gândesc să vă colind
Şi nu vreau să închei anul, cum mă ştiţi, mereu jelind.
Vreau să hohotesc ca proasta, să m-audă-un mapamond,
Să mă prindă miezul nopţii-mbrăţişată cu un blond.

Şi mai vreau să fiu silfidă, să îmbrac al meu deux-pieces
Uite-aşa, pocnind din deşte. Şi să am mare succes.
Să întineresc deodată, ca-n poveste şi să strig:
-Nu-mi mai trebuie sarmale, îmi ajunge un covrig!

Să am bani, să nu mai chiţăi, că o carte nu mai pot
Să o tipăresc, poeme la lumină să le scot.
Că aşteaptă la grămadă, înjurând acest sistem
Şi înjur şi eu cu ele, că nu-mi pasă, nu mă tem.

Şi-aş mai vrea să plec în Franţa, la Paris, ce vis nebun!
Dar, eu vreau, acum, când vine Anul Nou, cam tot să spun,
Ce-mi doresc de-o veşnicie, chiar dacă nu se-mplinesc,
Ce-am visat, de-a lungul vieţii, cu voi vreau să-mpărtăşesc.

Şi mai vreau să ştiţi că-n pieptu-mi bate-o inimă de leu,
Chiar dacă în vers mă smiorcăi: văleleu şi aoleu!
Nu mă las pradă tristeţii, arunc lacrima la câini
Şi prind zorii dimineţii, chiar de n-am, cu patru mâini.

La mulţi ani, cu tot ce-n suflet mai păstraţi şi vă doriţi,
Să vă fie spor în toate, să iubiţi şi să-nfloriţi!

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pieton, pe trecere

... îmi pare rău că trece anul
-pentru că nu se mai repetă,
ca şi iubitele, care şi ele trec la fel
şi spun, 'n ascuns, la fel de mine-
rămânând cheltuieli de suflet, banul,
ce-i dus chiar dacă se regretă,
şi oricum nu poţi pe toţi să-i strângi... poate niţel,
cât?... nu ştiu!... cine ar decide bine!?...
e anul!... o imensă parte dintr-un tot;
cam trei la sută, ca dobânda, de la bancă,
la ce ai depus economii
şi-o pierzi de scoţi mai înainte
de termen, cum ai vrea sămânţa dintr-un şrot
de-o floare a soarelui, sau gulerul, ce-l tai de la helancă
cu gât cu tot şi, curgi hemoragii,
într-o lividitate din atât de mult, demult fierbinte...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moş Crăciun în Dorobanţi

Sub aripa anilor ce zboară,
Moşul vine, iată-ncet coboară
Şi cu opinteli de alea, bătrâneşti
A sosit acum şi-n Bucureşti.

Fără a avea în pungă nici măcar doi şfanţi,
Poposeşte dânsul chiar în Dorobanţi,
Unde, ce minune, aţa parcă îl atrase
La apartamentul unu, cinci şi şase.

L-am poftit înuntru ca să intre-n casă
Şi a fost rugat să stea cu noi la masă.
Iar familia aceasta, Culman parcă-i zice
Fără nici măcar ca să se explice
I-a pus dinainte fel de fel bucate,
Să mănânce dânsul chiar pe săturate.

Am mâncat de toate, chiar şi o piftie
Şi o sărmăluţă, caldă, aurie,
Apoi o friptură bună, de purcel,
Stropită din plin cu vin brumărel.

Cozonac, fursecuri şi cafea turcească
Şi o inimă mare, mare, românească...
Moş Crăciun, bine c-ai venit
Şi că nici acuma nu ne-ai ocolit

Suntem tot noi, ăia de acum un an,
Mai bătrâni o leacă, fără nici un ban
Şi bolnavi o ţâră, o ţâră mai mult...
Unde-i oare vremea ceea de demult?

Când pe toate le luam mai uşor
Şi tot ce făceam era mai cu spor?
Dar nu-i bai, bătrâne, le-om trece pe toate,
Că de aia e românul, ca să le supoarte.

poezie de Corneliu Culman din Nişte poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi parcă-am prevestit momentul, de ieri, cu lipsa mea de chef...

Azi, inima mi-a dat de veste că am supus-o la canoane
Nu am simţit-o cam demult ca şi cum nici n-o mai aveam
A stat cuminte, suportând din partea mea atâtea toane
Şi cum aveam o ne-mplinire, sau un necaz, în ea dădeam...

Nu că aş fi ales din mine, s-o pedepsesc pe ea din toate,
Ce-alcătuiesc adâncul vieţii din trupul meu ce-a mai rămas.
Dar, cine simte-ntâi durerea şi lacrimile înnodate,
Dacă nu ea, care aude amărăciunea fără glas?

Mi-a dat vreo două trei cuţite şi s-a oprit pentru o clipă,
A vrut să fugă pe trahee, ca să mai poată respira,
Că-n locul unde-şi avea cuibul se instalase-un un fel de frică
Şi sângele închis de valve, nici nu pleca, nici nu intra...

Am stat de ziduri rezemată, cu ceaţa grea pe ochi şi minte,
Nu mă gândeam decât la Cookie că se va pierde-n cartier.
Şi-atunci am înălţat spre cer la Dumnezeu o rugăminte,
Să aibă grijă s-o adopte un om de suflet, dacă pier...

De mine nu-mi păsa, ba calmul ce m-a cuprins parcă vestea
Că pân-aici mi-a fost tot drumul şi liniştită aşteptam
Să cad uşor, dar poezia m-a zgâlţâit... inima mea
A început din nou să bată şi că atât a fost, speram...

Eram chiar lângă farmacie şi două fete sufletiste
M-au aşezat, să prind putere, cu apă rece m-au stropit
O nitro mi-au administrat sub limbă ( am observat cât sunt de triste)
Când drept în ochii mei albaştri, cu empatie m-au privit...

Acuma sunt din nou acasă, în mediul meu şi se impune
Să nu mai ies deloc afară, atâta cât va mai fi cald,
Deşi, să stau încă o lună între pereţi mă indispune
Dar, bine că am poezia şi-n ea am voie să mă scald.

Şi mă voi bucura de prieteni şi pe facebook voi fi prezentă
Cu versul optimist pe care, recomandat de Anatol
Nu-l voi abandona-n gustarul, din care azi am fost absentă
Dar, am avut motiv, prieteni, şi am crezut că pic în gol...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pâinea din cer

Ce-i asta? Parcă-i rouă de mărgele,
Sau parcă-i bob de miere cu năut.
E bună ca un strugure de stele.
– Ba este rea! Noi altceva am vrut!
Căci prea de dimineaţă ne-am sculat
Ca s-o culegem şi-apoi s-o gătim.
Şi după ce doar mană-i de mâncat
Mai trebuie şi-aceasta s-o-mpărţim...

Aşa-i cuvântul cel venit din ceruri:
El este bun; cum îl întâmpini tu?
El e mai scump ca orice giuvaieruri.
Dar gustul prost zice şi azi: "Man hu'?"

poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Worry Christmas!

Vaccinat, trecut prin boală,
Sau testat (cam ca la şcoală),
A sosit pe bătătură
Moş Crăciun cu barba sură,
Să ne-aducă de la pol,
Anul ăsta sacul gol,
Pensia un pic mărită,
(De-o palpezi e nesimţită),
Preţuri astronomice,
Pofte gastronomice,
Vagi speranţe de mai bine
De la Domnul doar, creştine,
Şi-un guvern de patru bani,
Pân' la anul, nu mulţi ani!

pamflet de Ica Ungureanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psalm 2

Mă doare umărul de sfera în care,
Albine sau furnici lucrăm cu disperare,
Duc oiştea căruţei chiar fără de resteu,
Mă împinge de la urmă Dumnezeu...
Mă doare umărul de cubul stabil,
Ce are în colţuri un aer mizerabil!
E plin de mâzgă, de noroi, guzgani,
Se infiltrează zilnic şobolani,
Iar eu le mişc căruţa, o împing cu silă
Şi-o dau de-a dura fără nici-o milă!
Dar Doamne, dacă eu mai fac păcate,
Cum de mai ai atâta bunătate,
Ca să mă ierţi, când eu întrec măsura
Şi dau cu mizerabilii de-a dura!?

poezie de Constantin Păun din Elegie neterminată (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astă seară

Iubirea e veselă, tristă,
E miere-n sirop sau e mied,
Ţi-o-nşiră pe note-un lied
Şi ruga la Maica Precistă.

Ţi-o spun de o viaţă şi-o lună,
Dorinţa ce-o dor de un veac
Şi toate-ale tale îmi plac ;
De crezi că-s nebun, tu fii bună!

E lumea de multe bolnavă,
Mimând nevralgii fără leac ;
Ea urlă în draci, dar eu tac
Şi tot e mai mare ispravă.

Dar poate ce spun te amuză
Şi-ţi par gărgăuni... Ce să fac?
Mai muşc din covrigul cu mac
Şi-n versuri doar tu îmi eşti muză.

Îţi scriu despre noi. Vreau să ştii...
În lumea ce-o vreau doar a noastră
Avem doar spre cer o fereastră
Şi-o casă de îngeri copii.

Iubirea n-adoarme-n vreo gară,
La doctori nu e pacient,
Nu poartă saboţi de ciment ;
Ea vine la noi astă seară.

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (17 decembrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

V-aş colinda, dar nu mai am cuvinte
Le-au înghiţit poemele pe toate
Mi-a mai rămas cuvântul sănătate
Şi încă unul ce-mi aduce-aminte

Că-mi sunteţi toţi aproape şi departe,
Că îmi trimiteţi câte-un gând de bine.
Ajunge-acum de Sărbători la mine
Şi este-un dar mai altfel, mai aparte.

V-aş colinda, cu mâinile-ngheţate,
Fără cojoc şi chiar în talpa goală
Şi nu m-aş teme de nicio răceală
Şi-aş merge prin troiene zi şi noapte.

Dar nu e nici zăpadă, e doar rece
Şi vă colind de-aici, pe malul mării
Sau o s-aştept un tren în faţa gării
Să-i dau din mers colinda, când va trece.

Va trece sigur pe la fiecare
E trenul Moşului cu daruri de la mine
Un gând curat de Sărbători, cu bine
Şi, pentru că-i senin aici, şi-un pic de soare...

Sărbători binecuvântate, în pace şi linişte, cu bucurii şi împliniri!
Vă îmbrăţişez pe toţi cu drag!

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Harry: Cookie, tu ştii ce e o gaură neagră?
Cookie: Sigur că ştiu, aşa îmi câştig existenţa!

replici din filmul artistic Viaţa lui Harry, scenariu de Woody Allen (12 decembrie 1997)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

o planetă mai cu chic
unde nu facem nimic,
stăm acasă fiecare
şi ne facem de mâncare,
ca să nu ne plictisim
pe platforme noi vorbim
de provizii şi pisici
cu ai noştri buni amici,
mai schimbăm si o reţetă,
mai spălăm vreo şosetă,
o rochiţă,-un hanorac
sau ne coacem un colac,
vine anul nou persan
cu zambile şi şofran,
anul asta fesenjan
vom găti doar cu curcan,
zii adio, baclavale,
afară plouă-n rafale,
nicio rodie n-am in casă,
dar am carne, vin la masă,
nuci, stafide şi fistic,
jur pe-oceanul Pacific,
dacă şi din asta scap,
zău că-mi iau lumea in cap,
şi imi iau o trotinetă,
o pisică şi-o tabletă
şi salut din mers amicii,
fug în ţara unde micii
se dau gratis pe cartelă,
vinul se dă la gamelă
şi te plimbă cu maşina,
cum e gratis şi benzina,
acadele ne mai dau
iar pe cei din neamul miau,
îi tratează cu sardine,
ton şi brânză de ovine.
Vom primi micii cu drona,
asta sa nu luăm Corona
dar cine mănâncă-un mic
nu se teme de nimic.
Şi-om trăi din ajutoare,
fără griji alimentare,
comandăm pe app de toate,
ne-or aduce ce se poate
dar şi-un dram de sănătate,
vă urez acum de-aici,
din ferestra cu pisici.

poezie de Elena Malec
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât de străini suntem!

Se-aude pe-un tărâm în depărtare
Cum luna îşi recheamă razele-napoi,
Iar pleoapa mea se-nchide, retezând din zare
Un colţ în care îngeri se roagă pentru noi.

Şi nu este-o poveste ce mâine se va scrie
Pe-o coală de-ntuneric cu raze care plâng,
Eşti numai tu, iubire prin alba mea câmpie,
Rugându-mă din vise sub pleoape să te strâng.

Şi nu este trecutul ce încă m mai doare
Sau lacrima de care înc mă mai tem,
Eti tu, ce încă hălăduieşti prin mine ca o boare
Şi îmi arăţi din cum am fost, cât de strini suntem.

Încă aud cum pescăruşii plâng în mine
Şi se mai zbat murind printre catarge,
Cât de străini suntem imi spune şi ziua care vine
Îmi spui şi tu plecând cu valul ce în larg se sparge.

Cât de străini suntem în noaptea care vine
Şi nu vedem covorul de lacrimi aşternut,
Rupt din durerea mare ce azi o am in mine
Şi pierderea de care atâta m-am temut.

poezie de Florentina Crăciun Fabyola (ianuarie 2009)
Adăugat de Florentina Crăciun Fabyola
Comentează! | Votează! | Copiază!

Treisprezece ani de închisoare.... Aveam doar o hăinută de puscărias. Ne dădeau o zeamă chioară si mămăligă friptă. M-au bătut... M-au arestat acasă. Nici nu tin minte anul... Cînd m-au anchetat am lesinat din bătaie. Iacătă că n-am murit! Am stat la Interne trei ani. Am fost după aceea la Jilava, la OcneleMari si pe urmă la Aiud. Eu mă mir cum mai sînt aici. De multe ori îmi doream
să mor. Am avut mereu lasitatea de-a nu avea curajul să mă sinucid.

citat celebru din Petre Ţuţea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anul Nou 2019

S-a născut un prunc aseară,
Pirpiriu, în fundu' gol,
Şi a pus de o gargară,
Nu cu lapte, cu-alcool,

Cu sarmale şi friptane,
Cu cârnaţi şi cu muştar,
Cu plăcinte dolofane,
Cantităţi făr-de hotar,

Că, de-o ţine cât e anul,
Cu asemenea nărav,
O s-ajungă ca bostanul,
De umflat şi de puhav...

Are-o râvnă zdrobitoare,
Şi, la muncă, aprig zel,
Pus pe fapte uimitoare,
Ca un melc de sprintenel,

Cum au fost şi mai ‘nainte,
Ani, pe-acest meleag haios,
Unde şpăgile sunt sfinte,
Şi cuţitu'... e la os...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!