Iubita mea

e zonă de conflict
între sprâncenele tale mahon
şi ochii mei subţiri de carton
coboară
din înaltul compact în care te fluturi
încă şi încă (?!)
o după-masă în care iau plasă... uş
oară nu
poate fi o poşetă din piele
de şarpe de companie de
voiaj în stările calde

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

D-nei N. Titulescu care m-a rugat să-i aduc de la Paris o poşetă din piele de şarpe

În punga făurită din piele de balaur
Şi care, mângâiată de degetul roz-pal,
Se cuvenea să fie într-însa numai aur,
Am pus numai arama acestui madrigal.

madrigal de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apele

e simpatic să vrei
să faci revoluţii când ei
cei din 89
beau o cafea îngheţată la polu
aproape
nord şi femeia
care serveşte cu plasă
de fluturi pe o terasă
te obligă să bei
apele ei
minunate
apele ei

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hrana rece

nu ne vom îngrăşa doar
ciugulind coronamentul copacilor de carton
asfaltat trebuie
să descindem la sol
acolo
se dă adevărata luptă între
neamul meu de stăncuţe şi neamul tău de stăncuţe
identice pentru re
sursele din canale
poate din galaxie
poate
din punga vidată şi rece ca o
splină de ex
tremofilă în barba
lui dumnezeu hi
bernatul

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciorapii

a umblat cu ciorapii
la doctor: o strâng de picioare.
la 18
ani s-a operat la ovare - încă
nu are copii: barza
din makă ignoră femeia
trecută din românia(?!) cu tot cu familia
dispărută, cu
talonul de pensie-n mână.
ea
umblă peste graniţă cu ciorapii
până-n cenad până-n sânnicolau
până unde vede cu ochii în
lăcrimaţi un azil de bătrâne
încă fecioare

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încă viu

cu buzele ude u
de răsucind o ţigară
călăul de gâde u
cide puţin şi omoară
cu mână uşoară
o inimă grea
în pieptul de-odinioară - o stea
de cometă
l u c e f e r i n d (?!)
se coboară
în jos doar privind
pământ scormonind u
neori. după un muc
încă viu de ţigară

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfat

Dormeam dus...
Deodată apari tu, mamă,
şi, cu amândouă mâinile,
ochii mei
îi deschizi...
Apoi pleci,
eşti tare grăbită...
şi somnul vine din nou
ca ploaia
după o caniculă mare.
Stai treaz – îmi şopteşti –
încă o secundă treaz,
încă o zi,
încă un an,
încă o veşnicie...

poezie de Dumitru Gherghina din Confesiuni de-o clipă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintirile

vezi amintirile tale de-acum
cum se nasc
din amintirile tale de-altcând -
ochii îţi bagă
degete-n creier
(?!) -
fă un efort şi citeşte corespondenţa
cu tine pe care
nu ai deschis-o nicicând
cu tine pe care
nu te-ai ştiut niciodată

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai tu rănită porţi iubirea

Când carnea a prins sub piele lumina
nimic din trup nu e cum a mai fost,

ziua se-nfruptă din umbra răcoroasă
vindecată de semne cereşti,

pe umeri coboară suflete de piatră
cu inocente visuri prin ploile repezi,

fuge timpul din palmele calde
şi sub picioare pământul freamătă vesel.

Numai tu rănită porţi iubirea
în ochii adânci şi uscaţi de aşteptare,

între buclele care ascund himere
în geometria miraculoasă a capului,

ochii mă urmăresc până-n amintiri
ş nu vor să uite nicio imagine.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai tu fără răni porţi iubirea

Când carnea a prins sub piele lumina
nimic din trup nu e cum a mai fost,

ziua se-nfruptă din umbra răcoroasă
vindecată de semne cereşti,

pe umeri coboară suflete de piatră
cu inocente visuri prin ploile repezi,

fuge timpul din palmele calde
şi sub picioare pământul freamătă vesel.

Numai tu fără răni porţi iubirea
în ochii adânci şi uscaţi de aşteptare,

între buclele care ascund himere
în geometria miraculoasă a capului,

ochii mă urmăresc până-n amintiri
ş nu vor să uite nicio imagine.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât de bine

cît de bine poate El
să scrie cu mâinile mele împreunate
(?!)
în rugăciune în faţa Cuvântului
pe care nu, încă nu L-a rostit

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oameni în tăcere

oameni care nu vorbesc
oameni care obosesc oameni
care se plictisesc

oameni care cerşesc
mai nimic, dar mai animat decât viaţa
niciodată trăită, orbesc

la primele fiole de lumină
turnate-n ochii lor! încă a
plecaţi adânc în timpanul tăcerii

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeii îi lipseşte nicolae

iorga – iubirea ei e istorie –
scoate
din poşetă un pistol cu ceapă: lă
crimează
parcă asasinându-se

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate că mă gândesc la ce nu am fost niciodată şi încă nu voi mai fi.

aforism de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

din întunericul pernei
îmi înfăţişez dragostea
înaintea ta, femeie

tu,
cea care ai unit puncte în mine
şi m-ai încercuit
cu braţele tale senine

tu,
cea care ai renegat
ceaţa din ochii mei
şi ţi-ai creat trup de lumină

tu,
cea care repeţi apele
cu coapsele tale proaspăt înmugurite
şi cu sfârcurile tale bruşte
imiţi dorinţa în ochii mei

fii gazda focului meu
acum cât îţi plantez
cascade în pântec

îngăduie-mi
să povestesc zorilor
aştrii din tine

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciopârţirea

fii chirurgicală! taie
mă, fă totul până la capăt -
sub degetele tale
eu încă mai scapăt şi te
iubesc ciopârţindu-mă

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privesc la fratele ce tace

Privesc la fratele ce tace
când mulţi îi spun în faţă: tu!
– El poate îndura ocara,
el poate – dar eu încă nu!

Privesc la cel ce nu se plânge
când i se fură tot ce-avu.
– El poate duce nedreptatea,
el poate – dar eu încă nu.

Privesc la cel ce nu întoarce
cu rău, cui răul i-l făcu.
– El poate iertător să rabde,
el poate – dar eu încă nu!

Privesc la cel ce are milă
de blestematul ce-l bătu.
– El poate, paşnic, să se roage,
el poate – dar eu încă nu!

Privesc la cel ce moare-n pace
spre slava care şi-o ceru.
– El poate, Doamne, să Te vadă,
el poate – dar eu încă nu!

Isuse, Doamne, mi-e ruşine
când mă gândesc la ce-ai spus Tu.
– De ce eu nu privesc la Tine,
de ce el poate – şi eu nu!?

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem pe o tablă de şanţ

nu l-aţi văzut pe cel care trece
cu un trunchi de copac metalic şi rece
pe bulevard
sezonul de ski s-a deschis încă din toamna
aceasta (?!) cu fulgi de rugină

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama tortului

eu cred că este femeia
care ştie să facă
din memorie torturi abil etajate
(am comandat ciocolată: o
să văd
mâine ce dulce sau amar hoinar voi primi)
mama
tortului cred că încă iubeşte cu bluzele suflecate
fulgii din iarna de fală-n care, cred, cad
pe gheaţa apusului capete luminate
a tristeţe, tot
aşa cum se frâng mereu şi pleopele şi fruntea
prieteniilor în aproape, ah
pe care
încă le mai iubim pe gustate! -
oare
făcând prea dulce ordine-n lucruri
cu ajutoare
de ciocolată criogenată? - a
ferim: au
dat turcii bi-polari din bugetele lor
pentru dulciuri
pentru femeile iubite, cu
care ne îndulcim
care ne trăim
care nu
ne murim

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare clipă din viaţă o petreci în propria-ţi companie. De la începutul până la sfârşitul vieţii eşti tu cu tine însuţi, neîncetat. Ce fel de companie îţi eşti? Îţi plac gândurile tale, îţi plac stările tale, ai încredere în tine, în resursele şi în forţele tale? Te apreciezi, te iubeşti, te respecţi? Sau fugi de tine însuţi, te refugiezi în zgomot şi agitaţie, în compania altor oameni sau în alcool? Vezi tu, fuga nu poate fi decât o soluţie temporară. Până la urmă rămâi tot tu, singur cu gândurile tale. Încetează să te mai critici, să te mai devalorizezi şi începe prin a-ţi vorbi ca şi cum ai fi prietenul tău cel mai bun. Când cortina se trage, relaţia pe care o ai cu tine însuţi este tot ce iei mai departe.

citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cât mai dulce, cu atât mai amar

de să m-arăt, când tu ai putea să m-ascunzi, să
mă colecţionezi în cutiile de carton care stau
să prăbuşescă podul casei ca o pădure de faguri
peste mişcările noastre din aripioare amare?

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!