Magia de Crăciun

În noaptea ce-a trecut
A luminat mult o stea albastră
Pentru ca să fie pentru noi plăcut
Şi să vedem cerul de la fereastră
Ningea cu fulgi mari în păr,
Iar luminile cerului ne interesau,
Ca să fie de vis, de dor,
Pentru toţi cei ce colindau.
Să nu uităm să dăruim iubire,
Cu iertare, mângâiere, îmbrăţişare şi înţelegere.

poezie de Eugenia Calancea (25 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Izvor de dor

In serile cu luna plină
Când sufletul îsi ia lumină
Privesc la steaua de pe cer
In jurul meu est mister
Mă uit in jur văd carul mare
Si lângă el o stea mai lucitoare
Mi e dor de inimă albastră
De luna ce privea
timidă
La noi prin geamul
de fereastră
Eu mă gândesc cu
dor in suflet
La nopţile pustii care au trecut
Pe bolta cerului melancolie
O inimă albastră a aparut
Pe cerul plin de
stele
Timidă somptuoasă acum a apărut
Si vreau s o iau s o
pun in piept la mine
Să i fie cald sa i fie
mult mai bine
Să bată tare n piept
la mine
Acelasi ritm acelasi cânt acelasi dor
in acelasi corp acelasi decor
Îmi este tare dor si
mă topesc de dor
Eu mă prefac intr un izvor
Ce izvorăşte rece de pe deal
Lovind agale apa de un mal!

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crăciun, bine-ai venit

În gând şi în inimi
Eu colind acum
Pentru cei tineri, pentru cei bătrâni,
Şi merg încă pe drum.
Colindul e-o minune
Când lacrimi se aprind,
Vreau pentru toţi a spune
Crăciun bine-ai venit.
Treptat se face seară,
Când cerul arde sus
Lumina cea cerească
Se naşte acum Iisus,
Iar sfânta Fecioară
Coboară-ncet la noi
S-aducă la noi iară
Tot binele pentru voi.
Lumină e de la pământ la cer
De la steaua cea sfântă,
Afară e din nou ger,
Pentru toţi cei ce-ascultă.

poezie de Eugenia Calancea (24 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un cântec pentru noi

Copii am fost cândva,
Acum suntem părinţi,
Ne cresc copiii mari,
Iar noi – din ce în ce mai mici.

Hai, să ne bucurăm,
De tot ceea ce avem
Şi să ne onorăm
Toţi, ce suntem aici!

Hai să cântăm un cântec pentru noi,
Hai să cântăm un cântec pentru tine,
Hai să cântăm un cântec pentru toţi,
Hai să cântăm, să ne-auzim de bine!

Nu! Nu privi la ceas,
Că timpul e hain,
Iar clipei ce-a rămas,
Noroc să-i dăruim!

Căci nu se ştie dar,
Pân' mâine e târziu...
Hai, să ne bucurăm
De clipa ce-o trăim!

Hai să cântăm un cântec pentru noi,
Hai să cântăm un cântec pentru mine,
Hai să cântăm un cântec pentru toţi,
Hai să cântăm, să ne-auzim de bine!

Copii am fost cândva,
Suntem de-acum bunici,
Ne cresc nepoţii mari,
Copiii sunt voinici.

Hai să ne bucurăm,
De tot ceea ce-avem
Şi să ne onorăm
Toţi, ce suntem aici!..

Hai să cântăm un cântec pentru noi,
Hai să cântăm un cântec pentru mine,
Hai să şoptim un dor ce mai avem,
Hai să ne vedem, să ne-auzim de bine!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O nouă planetă

Mai presus de lună şi de soare sunt stele,
În galaxii îndepărtate dincolo de ele,
Planete cu vise promise ce ne dau strălucire
Şi poate pentru copiii noştri va fi o veşnicie.

Să fie aer, să fie apă, într-un loc minunat,
Să fie bunătate, armonie, că eu aşa am aflat,
Un trai fără tristeţe plin de bucurii reale,
Să duci o viaţă cu dreptate-n lumi regale.

Pământul nu mai continuă alergarea,
Iar soarele îşi va sfârşi iluminarea,
Toţi trebuie să fie pe punct de plecare,
Iar nave stelare să iasă-n întâmpinare.

Pentru planeta minunată să fii pregătit,
S-ajungem fiecare pentru cât mai e de trăit,
Să fie minunea cerească colorată de alt soare,
Iar Domnul s-apară pentru noi călare.

poezie de Eugenia Calancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calea mea e realitatea...

Pentru cei care pot asculta,
Pentru cei care pot auzi,
Cu el, eu sunt în spaţiu infinit,
Cu el sunt în timpul etern...
Sunt în viaţă.
Un soare răsare şi apoi apune...
O lună care luminează nopţile...
Un zâmbet, o îmbrăţişare, un sărut...
Gesturi mici care scriu pe liniile inimii...
Nu e nimic ce nu pot fi,
Nu e nimic ce eu nu sunt.
Un loc ascuns în lume...
Ca un labirint în centrul universului...
Calea mea în mijlocul cerului sau în altă parte...
Sunt dincolo de tine.
Sunt mai mult decât să mă gândesc...
Sunt mai mult decât un vis...
Eu exist, respir...
Eu sunt realitatea.

poezie de Eugenia Calancea (6 august 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea...

Aş vrea să vin-o vreme fără griji,
să fie fericire şi zile pline de noroc,
să batem nuci, iar fărâmele din coji,
să facă din timp al nostru proroc.

Aş vrea să fie iar zâmbete în jur
şi-n inimi o iubire la fiecare,
s-avem o vacanţă cu un lung sejur
şi lacrimile să fie date spre disecare.

Aş vrea din nou liniştea ce-a aţipit
acolo sus în munţi, uitând de noi,
dar nu vreau ceaţa ce uneori ne-a răpit,
acele zile frumoase şi zile cu nevoi.

Aş vrea ca vorbele fiecăruia să curgă mieros,
să fie din nou vremea plină de iertări,
dintr-un izvor de viaţă limpede şi unsuros,
pentru viaţa noastră cu pace şi cântări.

poezie de Eugenia Calancea (31 martie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calea către fericire

Întotdeauna să fie magie
pentru oamenii din apropierea ta.
Tu te grăbeşti spre fericire,
eu vreau să uit totul.
Să fie lumină,
să fie veselie,
să fie culoare,
chiar dacă totul este
în alb şi negru.
Întotdeauna să fii pentru alţii
ce vrei pentru tine
adică calea către fericire.

poezie de Eugenia Calancea (16 iunie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia

Femeia e totul
pe pământ,
ea aduce pe lume
copiii plângând,
dar e şi mamă
şi chiar e plăcut,
să aibă mare grijă
şi să-l îndrume pe micuţ.
Linişte, lumină şi calm
e în privirea ei
şi te întreabă
de multe ori: Ce vrei!
Cu multă dragoste
trebuie s-o iubim,
şi de cei mai greu
uneori să o ferim.
Ea a un simbol plăcut
pentru noi toţi,
să-i acordăm atenţie
aşa, că ştiu că poţi.

poezie de Eugenia Calancea (3 martie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau sufletul să-mi dai...

Toamna asta e mult soare,
Iar tu vrei să mă iubeşti
Vrei să-mi dai iubire mare
Că altfel tu nu trăieşti.

Dragostea ta-i sinceră
Sper să fie fără de păcat,
Nu vreau s-aud că ea suferă,
După ce noaptea s-a terminat.

Vreau lângă a mea iubire,
Doar îngeri păzitori
Luna plină-n răsărire
Cu stele şi cu mulţi nori.

Cerul să mi se-nchine,
Ca şi cum el e stăpân
Când simte a ta iubire
Ce nu vreau s-o amân.

poezie de Eugenia Calancea (16 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru copilul meu

Fie ca drumul bun
să se-ntâlnească cu tine,
fie ca vântul
să-ţi fie mereu aproape
chiar în spatele tău,
fie ca soarele
să-ţi lumineze calea şi faţa
şi în special ploaia
să cadă pe câmpurile tale
şi atâta timp
cât eu nu sunt cu tine,
vreau ca Dumnezeu
să te ţină în palmă.

poezie de Eugenia Calancea (11 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Natura noastră

Soarele ne sărută iară,
Astăzi pentru puţin timp,
Norii, vor din nou să piară,
Albastrul cerului cel scump.

Picături fine uşor apar,
Dar ploaia nu vrea să vină,
Ea trebuie, dar e-n zadar,
Că vine din nou ca o balerină.

Se simte parfumul de liliac,
Ce-a stat adormit în tufe iar
Şi seceta revine ca un maniac,
Ce face ca totul să fie un nou amar.

Ne simţim că nisipul în clepsidră,
Dar vai de noi când se întoarce,
Capul nostru înoată ca o vidră,
Gândul că natura se pierde nu ne dă pace.

poezie de Eugenia Calancea (8 aprilie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre alte zări frumoase

Mă întreb dacă stelele sunt aprinse
pentru fiecare din noi,
pentru a fi lumină
şi să ne găsească într-o zi
cei de pe alte planete.
Apoi să zburăm deasupra tuturor
pe-un nor ce lin ne va purta,
spre alte zări frumoase,
iar cerul ar fi mai albastru,
mai pur şi plin de culoare.

poezie de Eugenia Calancea (9 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gând luminos..

După zile lungi cu multă jale,
După-o vară cu mult amor
Aş vrea să te-ntâlnesc în cale
Cu zâmbet şi acelaşi dor.
Să fie totul ca mai-nainte
Să îmi poţi da o sărutare,
Ş-un gând îmi luminează-n minte
Ca un dor cuprins de nerăbdare.
Aş vrea ca totul să-nflorească,
Să-mi fie bine-n viitor,
Iar în vale un cântec să doinească
Ca într-o noapte cu mult amor.
Cu-a-noastră inimă măiastră
E ca un neam întreg ce vine
Şi fericirea e numai a noastră
Să-mi fie cel mai mare bine.

poezie de Eugenia Calancea (19 septembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te aştept, iubire!

Când tu vei vrea să fii cu mine
Voi fi mereu aici.
În orice depărtare te-ai afla
Te voi aduce lângă mine.
În fiecare zi eu voi trăi doar pentru tine
Şi voi îngenunchea în faţa ta
Şi-ţi voi cânta decât poeme de iubire.
Şi când tu vei fi pregătită
Şi vei vrea iubire,
Voi fi mereu aici şi te voi aştepta
Cu sufletul în palmă.
Voi aştepta venirea ta, iubită doamnă!
Iubirea de mult aşteptată.
Te vreau să-mi fi tu zâmbetul ce îmi alină inima.
Din vise adânci, iubirea noastră a zămislit.
Iar tu vorbindu-mi fără un subiect anume
Lăsându-mă decât pe mine să vorbesc despre iubire
Trăind în lumea mea de vis, un basm de nedescris ai să adormi.
Şi am jurat pe-a mea iubire
Că voi păstra ăi visul, dar şi dragostea.
Te-aştept sa vii!
Te-aştept să faci şi tu un pas spre mine,
Că doar aşa vom dobândi ce-am căutat
Iar eu promit că îţi voi dărui iubirea
Ce vreau să îţi aducă fericirea,
La care ai visat şi altădat.
Mereu de mână să fim amândoi.
În zile albe, nesfârşite.
Să nu-mi mai fie noaptea zi
Şi visul sec în zorii dimineţii,
Să fim doi purtători de viaţă
Pe cerul timpului să-nflorim,
Să fim în doi la bine şi la rău, mereu îndrăgostiţi
Şi să ne dăruim decât iubire.
Mereu stângaci ca-n prima zi,
Pierduţi în nopţi cu lună plină
Cuminţi, sub dulci îmbrăţişări
Sorbind lumină din iubire
Să ne cunoaştem fiecare of şi dor
Doar tu şi eu pierduţi în noi ca-n Paradis.
Şi să uităm de astă lume...
Dă-mi mâna când vei vrea să fii iubită!
Să-ţi pun pe deget un inel de vise.
Cunună-te cu mine!
Luminile sunt stinse...
 

poezie de Diodor Firulescu din Viaţa într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau o mângâiere

Sufletul-i rănit
de-atâta durere
şi-ncearcă
să se vindece-n tăcere,
dar vrea o mângâiere,
că demult o cere
şi vine noaptea
inima bate cu putere
te duci la geam
şi te uiţi la stele
priveşti în gol
şi gândul zboară
la cum era odinioară,
când râdeam mult
şi zburdam ca o fecioară.
Aştept din nou
ca timpul să revină,
iar domnul să mă prevină
de viitorul ce-are să vină
şi o mângâiere să-mi dea
pe fruntea mea acuma.

poezie de Eugenia Calancea (27 august 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Horoscop nocturn

noaptea mea are stelele prinse în păr
mă răsfaţă doar cu şoapte de iubire
mă ninge cu speranţe din petale de măr
lumini angelice îmi streacoară-n privire.

noaptea mea mă ţine de tine aproape
iubitul meu cu dulce mângâiere
noi deţinem timpul vestit în horoscoape
ne-a oferit extazul cu mândre maniere.

suntem doi actori cuprinşi de nostalgie
un film de iubire am creat amândoi
ţînându-ne de mână alergăm prin magie
sărind peste obstacole, furtuni şi ploi.

am aprins o stea în constelaţia iubirii
noi suntem pentru veşnicie mirii.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O nostalgie din vis

Simt un surâs pe faţa mea,
când mă gândesc să te privesc,
pălăria mea pe cap coboară
în amfiteatrul luminilor,
acum fără un scop educaţional,
ci pentru a mă reîntoarce-n timp.
Am în privire un minut de feerie
şi un gram de atracţie sentimentală,
încă de când eram în inima celulei de atom,
când eram în lumea zero şi parcă te aud din nou,
ştiind că acum eşti departe de mine.
Totul-i un vis ce aleargă în trecut,
dar prezentul e plin de iubire cu un plus de plutire,
cu freamăt în noaptea albă după risipa de apus,
iar dimineaţa paşii noştri redescoperă răsăritul.

poezie de Eugenia Calancea (2 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Isus e izvorul

Din tristeţea cea mare,
Tu mergi pentru a recunoaşte,
Pe Isus cel etern, din care,
El învie şi viaţa din nou renaşte.

Noi spre infinit suntem nişte scântei,
Suntem dependenţi de ce este sfânt,
Isus e singur între dumnezei
Şi-nvie din morţi după al său cuvânt.

El este iubire şi nu este iad,
S-a chinuit pentru noi şi pentru cei ce mor
Şi ştie că e un chin pentru cei ce ard
Şi-un compromis pentru libertatea lor.

Omul e liber în viaţă s-aleagă,
Să spună tată celui ce merită,
Să judece şi să-nţeleagă,
Ca atitudinea să fie smerită.

Alege viaţa, alege drumul vieţii,
Nu poţi să fii etern, eşti doar ţărână,
Mai e un pic şi-n zorii dimineţii,
Cei ce-l iubesc pe Isus, or să rămână.

Acum alege viaţa, Isus e izvorul,
Să nu alegi păcatul şi blestemul
Şi ai să mori etern la domnul,
Soare şi flori să ai iubind pe domnul.

poezie de Eugenia Calancea (20 aprilie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe patul cu flori albe

Cascada de flori albe pline de iubire
ninge intens pe faţa ta şi fulgul se plimba,
pe cap, pe umeri, prin nori de fericire,
lângă vise, speranţe cu tine aş zbura
într-un vis de iarnă de te-aş atinge
pe patul cu flori albe aş dormi o viaţă
şi deodată din vis aş vrea să mă trezesc
când fulgi de ninsoare pe mine mă albesc.
Cu lacrimi de nea aştept să mă priveşti
şi faţa să-ţi fie cu-n zâmbet în privire,
în gând, în viaţa ta tu mă primeşti
fără a şti de mine să-mi dăruieşti iubire.

poezie de Eugenia Calancea (17 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţa în mai bine

La răscruce de vânturi fără nume,
Mergeam ca un străin spre capatul de lume
Şi-n sufletul meu se ascunde-o teamă,
Că infinitul e ca un tablou cu ramă.
Zăpezi din nou se-aştern pe înserat
Şi noi lumini albastre se retrag,
Speranţele noastre sunt troienite,
Iar noi suntem cu gândurile rătăcite.
Apoi caut flori nemuritoare,
Chiar şi din gheaţă de s-au format oare.
Aş vrea să fie o nouă revenire,
Să fie bine pentru omenire.

poezie de Eugenia Calancea (6 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!