Frunze îngălbenite dintr-un gând văratic
precum obosite lacrimi dintr-un ochi fluture
plutesc pe tristeți suflate de un vânt întunecat
pe o plajă unde încă învăț să împart nisipul
cu o scoică standard
doar un pic ruptă din ordinea spiralei
valului cerului pletelor trupului inimii
în lumina lunii o poveste se întinde cărare
între două lumi imposibile și o utopie verificată
descânt macilor de verde ghemuit a moarte
pe când lumea are cel puțin un nebun
care a crezut în ea
iar eu scriu cuvinte contorsionate
dintr-un tărâm din ce în ce mai pustiu
sunt condamnat să măsor infinitul cu șchiopa
dar o fac cu toată convingerea
ca și cum din slova aceasta
s-a putea naște fericirea
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre învățătură
- poezii despre întuneric
- poezii despre vânt
- poezii despre verde
- poezii despre vară
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre standard
Citate similare
Cuvinte contorsionate coboară
dintr-un tărâm din ce în ce mai pustiu
frunze îngălbenite dintr-un gând văratic
obosite lacrimi dintr-un ochi fluture
plutesc pe tristeți suflate de un vânt întunecat
pe o plajă unde încă învăț să împart nisipul
cu o scoică standard
doar un pic ruptă din ordinea spiralei
valului cerului pletelor trupului inimii
în lumina lunii o poveste se întinde cărare
între două lumi imposibile și o utopie verificată
descânt macilor de verde ghemuit a moarte
sunt condamnat să măsor infinitul cu șchiopa
dar o fac cu toată convingerea
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu știu dacă o să întorc și obrazul celălalt
cum nu știu de ce
în toată iubirea aceasta de aproape
este atâta ură
dar continui să cred
că între două maluri imposibile
pot găsi măcar o scobită faleză
de unde se aruncă împăcate cu dezastrul
mulțimi idioate de sinucigași anonimi
în căutarea plutirii universale
sau doar în numele unei lumi mai bune
...........................................
între timp lipesc cu picătura
idealuri rupte din idealuri rupte
din când în când și o floare de colț
mâncată pe jumătate de o capră neagră
din nevoie
de foame
din acel ceva care mișcă lumea spre înainte
aproape cu desăvârșire
cu un rost determinat
și fără nicio părere de rău
.............................................
deși ar fi mai simplu să mă întorc din moarte
după fiecare nouă răstignire
decât să vă aduc acest fel de a iubi
egal
cumva cooperatist
ca o îmbrățișare de mamă
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre perfecțiune
- poezii despre negru
- poezii despre mâncare
- poezii despre moarte
- poezii despre mamă
- poezii despre imposibilitate
- poezii despre idealuri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Pun de o afacere cu licurici
asta în loc să scutur cerul de stele
îmi trag țărâna sub tâmplă și privesc iarba cum se pregătește de coasă
îmbrac veșmântul de rouă și răsucesc din caierul minții
borangicul acesta ciudat când din lacrimi de înger când din fluturi nenăscuți
deschid inima ca pe o pleoapă și-mi întind timpanele între două lumi
ascult cu trupul deșirat cântecul cerului
cântarea păsării de foc din cenușa amară a trupului meu
apoi ca și când nu m-a durut niciodată m-aș mai naște de o mie de ori
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre muzică, poezii despre îngeri, poezii despre stele, poezii despre rouă, poezii despre păsări, poezii despre naștere, poezii despre licurici, poezii despre inimă sau poezii despre foc
Poezia se scrie în fiecare dimineață
când îmi zâmbesc din oglindă fericit
că încă nu m-a luat dracul
apoi sar corda ca un apucat
joc un pic de șotron între etaje
cât să-mi agit cuvintele ponosite
înainte de a le așeza pe un abur
ca pe o tablă de șah imposibilă
poezia e ceea ce rămâne nescris
absolut toată durerea dintre metafore
răstignirea de dinaintea oricărei cruci
infinitul din spatele punctului
de unde răsucește dumnezeu geometria
ca pe o invitație la iubire
iar dincolo de toate aceste măreții
cum să-ți aduc mărturie o inimă bolnavă
din care doar tu știi să culegi frumosul
ca și când deșertul s-ar fi născut dintr-o oază
ca și când cactusul acesta mai știe floarea
poezia se naște în zbor
între două cuiburi reci
și o scriu pe cer cu păsări călătoare
ca și cum aș fi dezlegătorul de zodii
tipul acela ciudat care numără din 0 în 0
până la minus infinit
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zbor, poezii despre infinit, poezii despre șotron, poezii despre șah, poezii despre zâmbet, poezii despre religie sau poezii despre păsările călătoare
Poezia se naște în zbor
între două cuiburi reci
și o scriu pe cer cu păsări călătoare
ca și cum aș fi dezlegătorul de zodii
tipul acela ciudat care numără din 0 în 0
până la minus infinit
poezia se scrie în fiecare dimineață
când îmi zâmbesc din oglindă fericit
că încă nu m-a luat dracu
apoi sar corda ca un apucat
joc un pic de șotron între etaje
cât să-mi agit cuvintele ponosite
înainte de a le așeza pe un abur
ca pe o tablă de șah imposibilă
poezia e ceea ce rămâne nescris
absolut toată durerea dintre metafore
răstignirea de dinaintea oricărei cruci
infinitul din spatele punctului
de unde răsucește dumnezeu geometria
ca pe o invitație la iubire
iar dincolo de toate aceste măreții
cum să-ți aduc mărturie o inimă bolnavă
din care doar tu știi să culegi frumosul
ca și când deșertul s-ar fi născut dintr-o oază
ca și când cactusul acesta mai știe floarea
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre draci
Învăț să respir apa între foc și îngheț
cum delfinii recită adâncul din oceanul neînțelegerii
bobul de nisip către vârful muntelui nu are cărare
nici scoica în care așez speranța
nu știe rostul măsurării timpului
dintre două stări de agregare precum un sărut
între prăbușirea cerului și răsăritul grâului
nu caut oul de zbor
nici măiastra de banal
doar cânt iubirea
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre ocean, poezii despre nisip, poezii despre munți sau poezii despre gheață
În loc să scutur cerul de stele
pun de o afacere cu licurici
apoi îmi trag țărâna sub tâmplă
să privesc iarba cum se pregătește de coasă
îmbrac veșmântul de rouă
și răsucesc din caierul minții
borangicul acesta ciudat
din lacrimi de înger și fluturi nenăscuți
îmi deschid inima ca pe o pleoapă
întind timpanele între două lumi
și ascult cu trupul deșirat cântecul cerului
ori doar cântarea păsării de foc
din cenușa amară a trupului meu
apoi
ca și când nu m-a durut niciodată
m-aș mai naște de o mie de ori
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu mai pot să plutesc
afurista asta de gravitație e de vină
pentru toate scenariile apocaliptice
chiar și pentru eficiența ghilotinei
până și moartea s-a gârbovit de atâta atracție
doar îngerii evoluează precum păpădiile
noroc că ploile nu-i ating
altfel tot câmpul ar fi plin de aripi albe
..............................................................
acum sunt într-un ochi de uragan
e atâta liniște încât îmi pot auzi lacrimile
cum se nasc
................................................................
iar eu alerg după un fluture alb
pe care nici nu vreau să-l prind
nici să-i desfac misterul
doar să mă pierd o clipă
de lumea aceasta din plastic
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre alb, poezii despre vinovăție, poezii despre uragane, poezii despre ploaie, poezii despre noroc sau poezii despre gravitație
Mă strecor dintr-un univers într-altul
nu știu dacă iadul e pâlnia
îmi este din ce în ce mai strâmt în raiul acesta
parcă nu-mi mai ajunge doar o moarte
pentru câte durere este pe acest colț de lume
și tu știi doamne cum te sufocai aici
câte nevoie de spațiu ai avut
să mai respiri un cer pentru inima mea de poet
la urma urmei mă voi întoarce în liniștea ta
după ce-mi voi străbate întunericul
.................................
spațiile asigură limitele dintre două creații
și sunt mai totdeauna cel puțin infinite
trebuie să mă credeți pe cuvânt
oricum nimeni nu va avea destul timp să le măsoare
.................................
dintr-un univers într-altul prin găuri negre mă strecor
ca să vă scriu poezia ultimului refugiu
dar nu înainte de a asoma infinitul
să nu simtă durerea trecerii prin clipă
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre durere, poezii despre spațiu și timp sau poezii despre rai
Dansez ca printr-o inimă de poet
un pic cam șchiop de-o lacrimă
numărându-mi pașii în ritmul sistolelor
un doi trei stop
un doi trei piruetă
ca dintr-un solstițiu într-altul
precum un licurici de gheață
scăpat dintr-un alb obicei rotund
cu ochii strict închiși
ca în așteptarea unui impact
cu moartea
apoi cad lin
cum dintr-un vârf de munte
coboară primăvara
în timp ce o gheișă cântă
legănată de iubire într-un scrânciob
care parcă levitează sub un cireș înflorit
iar eu învăț să tac în japoneză
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ritm, poezii despre primăvară sau poezii despre ochi
Toți cireșii înfloriți sunt perfecți
ca și cerul sub care mor samuraii
pentru a nu mai exista niciodată dezonoare
deși între două războaie pierdute
câștigătoare este doar pacea
poate și fluturii de pe un câmp cu margarete
sau liniștea imensă de sub pătura pământului
înainte de a-mi lăsa din nou iarba să crescă
din inimă din ochi din toate lacrimile
fericirea că în sfârșit nu mă mai doare nimic
precum și sentimentul că între doi pași de furnică
este loc de atâta nemărginire cât să-i spun dumnezeu
nu pot decât să facă timpul imponderabil
iar toate clipele atunci se vor naște rotunde
din lacrimi de înger sau de mamă
și cele care vin și cele care pleacă
trebuie doar un suflet care să le consume liniar
înainte de a redeveni nemărginite
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre sfârșit, poezii despre război sau poezii despre pace
Nici în vin nu mai găsesc adevărul
dar măcar viața se vede un pic mai rose
oricum nu-mi beau amarul din cristal
mă îmbăt țărănește din cornul boului
direct de la slăvina cerului sorb infinitul
precum zamolxe își bea țărâna din ulciorul cu țâță
apoi îmi râd în barbă de fiecare nouă moarte
sughiț stele și râgâi demoni
împletesc păpădii până-n soare
un fel de lanțișoare pentru caleea laptelui
doar am libertatea cioplitorilor de cuvinte
de aici mesele rotunde și talk-showurile
unde ne ciocnim adevarurile vietii de minciunile iubirii
până la ultimul ciob afumat
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre sat, poezii despre râs, poezii despre minciună, poezii despre libertate sau poezii despre lactate
Galaxiile s-au născut în zarzări
când dumnezeu încă visa cum să continue cerul
iar îngerii supuneau fiecărei stele un suflet
o strâmbă cotropire desena legături imposibile
încă înainte de a se hotărî cum să coboare cuvintele
prin gând sau prin inimă
chiar înainte de a se fi inventat coasa vieților
ceva ce semăna cu nemurirea se juca de-a iarba verde
sub căpătâiul creatorului
raiul
încă nu avea nume
nici nu știu dacă se chema într-adevăr așa
cine să hotărască în lipsa evei
cum se împart petalele egal
între albine și fluturi
când sunt sub narcoticul acestor lumi înmiresmate
îmi place să deschid ochii când mă privești mirată
universul este o livadă în care fluturii își fac de cap
în timp ce dumnezeu tot botează duminici
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fluturi, poezii despre zarzări sau poezii despre visare
O ramură amputată de vânt învață
un alt fel de plutire
precum o mână care știe zborul din altă existență
despărțind cu grație aerul în poezii
un balet al simțurilor pe un lac fără lebăde
între două margini de nemărginire
prăpăstii ale trupului dintre lumile trăite și lumile visate
cărarea prin care luna coboară la fereastra inimii
iar în valuri un delfin susține toată feeria
deschid o fantă prin care mă inundă lumina
mă las sufocat cu realitatea pescărușului care-și caută oceanul
în orice baltă cu aceeași convingere
cu același țipăt de viață
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre simțuri sau poezii despre realitate
Nu studiez dezastrele născute dintr-un sărut
nici moartea pe cruce
nici învierea de după
oricum îmi este de ajuns
câte o apocalipsă
între două nașteri
și o trecere prin haos
aproape cât o adormire de duminică
în care s-a născut visul
și paradisul
de iad ne-am ocupat noi
după ce nu ne-a mai ajuns
fericirea
.....................................
mă tot întreb de unde
mi-a rămas această muzică
care parcă vine
din rădăcina unei lacrimi
.....................................
poate fiecare stea cânta
în pliscul unei păsări de foc
iar un copil ciudat
venit parcă dintr-o zbatere de aripi
împletea galaxile
ca pe o vată de zahăr ars
care-și aștepta spirala
apoi
ca și când nu mai era de ajuns cântecul
din gândul cioplitor de univers
au apărut cuvintele
.....................................
fiecare rostire era o nouă lume
până când nu a mai știut nici măcar el
de unde începuse
și nici unde să mai găsească loc
pentru câte rostiri
mai avea de rostit
...................................
împreună cu magica rostire
a apărut oul
mai apoi și întrebarea
poate si filosofia
dar cum era așa greu să plângă singur
chiar înainte de a umple cu oceane pământul
a început să gândească viața
ca pe o iarbă verde tivită cu margarete
soarele nu poate fi
doar un ou de pasăre măiastră
poate nici faraonii nu sunt nemuritori
îngropați aiurea
sub imposibile cuiburi
de unde nu le mai cântă stelele
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început sau poezii despre zahăr
La infinit se împart doar clipele născute moarte
înainte ca cineva să găsească pătratul ipotenuzei
pe nil trecea un crocodil
fără niciun trilu lilu
cu mult înaintea rețelelor de socializare
când încă mai creștea sub piramide timpul
așa ca o banalitate ocupată cu diverse minuni
aproape inutil
din șapte-n șapte număram duminicile
doar s-or întoarce păsările de foc la cuib
să pună de-un univers sub pene
cum fac uneori dumnezeii înainte de a inventa raiuri
între timp nilul se ocupă de agricultură
iar faraonii joacă la două capete nemurirea
ca într-o căutare absurdă de pokemoni
și nu pot să nu mă întreb
dacă păsările măiastre știu a glăsui
precum privighetorile
sau doar se străduiesc să nu moară
înainte de a se naște dintr-o piatră
prin daltă
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre privighetori, poezii despre jocuri sau poezii despre inventatori
Cine să-mi mai înțeleagă dansul
oricum privesc inutil
cu ochii mult prea larg deschiși
la un eveniment atât de pământean
dintre mine și umbra mea
ca și cum ar fi ceva mult prea imoral
aproape o blasfemie la adresa zeilor
iar eu numai bun de condamnat la moarte
dansez și zâmbesc aproape fantastic
precum un soare din spatele lunii
la final de eclipsă
deși cunosc verdictul acesta încă de la naștere
poate de aceea râd ca un nebun
și dansez atât de drastic
ca la un referendum despre sfârșitul lumii
iar judecătorii se tot întreabă
dându-și coate între ei
chicotind pe înfundate
balansându-se în ritmul nisipului
de unde naiba am atâta muzică
în inima mea
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dans, poezii despre sfârșitul lumii sau poezii despre pedeapsa cu moartea
Dintr-un răsărit de soare
un cavaler de tinichea
o mie de alte mori de vânt
și doar o lance boantă
apoi
ca și când aș putea picta timpul
între două inimi și un zbor de libelulă
pe un cer oarecare
parcă niciodată de la un capăt la altul
doar atât cât îl pot cuprinde într-un curcubeu
dintr-o lacrimă așez o mare la poalele munților
în fața oglinzii albe dintr-o altă oglindă
strivesc sub pensulă toate valurile
să nu mai facă aiurea din munți nisip
la urma urmei de banalitate nu a murit nimeni
până și minunile știu asta
doar clipele care fac nemărginirea posibilă
sunt parcă din ce în ce mai puțin calificate
ca și cuvintele acestea așa de uzate
încât au nevoie de un miliard de repetări
pentru fiecare nouă lume albastră
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre posibilitate sau poezii despre pictură
Răsucesc universul pe un bob de rouă
descarc cerul într-un respirat de gâză
umplu golul dintre două atingeri
cu dor
cu lacrimi
cu niciun pătrat de lună
inima mea nu știe să bată în șoaptă
nu poate despărți infinitul de sentimentul acesta sufocant
căruia îi spun dumnezeu din când în când
dar nu-i zidesc biserici
altarul se găsește în fiecare floare
trebuie doar să învăț rugăciunea
ca pe un firesc sentiment între două nașteri
desfac clipele în entități de etern
așez timpul în plan
doar așa îl pot măsura
când cu tic
când cu tac
iar când zborul nu mai e de-ajuns
împachetez aripile și reînvăț mersul
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori
Tot înainte, visul meu drag
că nu e loc de întors altfel
îmi strâng sub pulpe bidiviul
și galopez împotriva timpului
până nu o să mai fie nici munți nici mare
ci doar un istm de lumină
între două jumătăți de întuneric
tot înainte
cu toată viteza înainte
în așa fel încât să mă prind cumva din urmă
când încă mai cântam veverițelor prin ploaie
și râdeam cu sufletul în hohote de verde crud
ca și cum din frunze-mi vine seva
ca și cum din altă lume-mi ești
și nu am lacrimi de uscat
nici acum nici altcândva
în vecii vecilor
adică încă azi
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viteză, poezii despre veverițe sau poezii despre prezent