Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Tudor Gheorghe Calotescu

* * *

oamenii ăștia de nea au un tupeu nemărginit
am știut dintotdeauna că sunt aroganți
poate de la cum stau cu nasul pe sus
sau cum privesc lumea cu detașare
nici nu clipesc
se cred zei
se cred nemuritori
dar asta doar până la primăvară
când florile de cais
or să cheme fluturii
iar copilul din mine va râde în acord cu primăvara
pe când oamenii de zăpadă vor învață modestia
topindu-se

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Detașare absolută

Stau și privesc
Cum lumea se frământă
Cum toți sunt triști și fără chef trudesc
Cum astăzi și speranța pare frântă...
Stau și privesc.

Stau și privesc
Cum unii mor de foame
Cum alții tot mai mult se îmbogățesc
Cum pe Pământ sunt mii și mii de drame...
Stau și privesc.

Stau și privesc
Cum încă sunt războaie
Cum inimile încet se împietresc
Cum nici iubirea nu le mai înmoaie...
Stau și privesc.

Stau și privesc
Cum ne-avântăm spre stele
Cum sume mari de bani se cheltuiesc
Cum unii au ajuns doar os și piele...
Stau și privesc.

Stau și privesc
Cum mulți se nasc și mor
Cum alții fără niciun rost trăiesc
Cum viața trece iute ca un nor...
Stau și privesc.

poezie de (1 august 2020)
Adăugat de Octavian CocoșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Florile de primăvară

am nevoie de masă trombocitară / corpul meu văzut
de deasupra norilor pare că se subțiază încet

în poveștile lui andersen a încetat ningă semn ceva e greșit pe lumea asta

//sunt singură în această primăvară cu picioarele amputate//

am nevoile de flori de primăvară care iasă de sub pământul gras
mă învelească într-o plapumă în care nimic nu e ce pare a fi

dependențele noastre s-au accentuat
ne apar elementele rare în vise/ visul ia foc

visele noastre de argon, xenon, neon și mai ales heliu

am nevoie de sânge curat pur / ca să privesc din nou florile de primăvară
cum își lasă capetele în jos/ în bătaia vântului solar

las cutterul din mână sa cadă pe parchet

// sunt singură în această primăvară cu mâinile amputate//

dar mă mișc liber

când deodată în poveștile lui andersen începe ningă din nou/ mă cheamă jojo și am nevoie de florile de primăvară pe care mi le prind în păr / cândvor duce în racla de cleștar / înspre o pădure frumoasă / mă conserv

mă numesc jojo si privesc seara cum oamenii ies din azile și unii din morminte/ de aici de la fereastra mea /cu toate florile de primăvară ce le poartă oamenii bolnavi în mâini / încă nu a venit primăvara.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Lumea nu a fost făcută înaintea iubirii

de ce fi făcut dumnezeu lumea ca-n scriptură
de ce fi început cu decorul
eu cred
așa cred eu cu toată erezia
că la început nu a fost cuvântul
rostirea nu dă naștere lumii
mai degrabă cred că la început a fost iubirea
și eva
și păcătosul de adam
un pofticios nebun plin de dorință
abia apoi au început facă lumea
cum a vrut ea doamne

poate că a zâmbit un pic și ai făcut cerul
alături de ochii ei ne trebuiau și niscai stele
un pic de soare
o lună
și alte acareturi
o decapotabilă
un amărât de cont în bancă
și un urmaș
ca lumea să fie întreagă

nu sunt eretic
dar nici ceea ce preoții numesc enoriaș
sunt genul acela de păcătos consecvent
care nu se ascunde de lună
oricum nicio stea nu poate jura că nu mă știe
cum nici eu nu port pene tot timpul
uneori doar coarne
așa
în loc de conștiință
prelungiri de nu mai stiu cum
până nu mai știu unde

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Primăvara parcă este grăbită

a înflorit până și gutuiul
soarele pripește ca într-o zi de august
iar eu demisionez din visare
chiar și salcâmii sunt de acord
dar e întâi mai
cine -mi primească demisia
îngerii or fi și ei bugetari
oricum sărbătoresc ceva
prea cad pene din cer și miroase a liliac
pe când privighetorile acompaniază
iar un cuc strigă în neștire
eu îmi întind nedumerirea între cer și pământ
suspin egal din lacrimă în lacrimă
apoi zâmbesc acelui ceva ce încă mă doare
poate e inima poate e timpul
poate iluziile de care mă despart
nu pot fi în nici un caz ele
nici florile de tei nu sunt

mă gâdilă viața și râd fără scăpare
mă răsucesc idiot inutil anemic chiar
râd până mor

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Cum să o spun să nu par nebun

vorbeam cu un înger
uite că se poate
vorbeam despre energie
și forța iubirii ca motor al vieții
de dumnezeu vorbeam
cu multă erezie
bârfeam și noi
eu spuneam ce nu-mi spun nici mie
zideam nepătrunsul în cuvinte
toate gândurile rupte la jumătate mi le întregea

cred că așa sunt ei
nu doar nemuritori
ci și curioși

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Sunt egoist

ai perfectă dreptate
dar ce pot face
lumea mea începe cu mine
și se termină asemenea
nu e o pretenție absurdă
e doar lumea mea
până când voi mai ține minte ceva
până când uitarea mă va uita
până când moartea mă va despărți de ea
un jurământ frecvent
la fel de folosit precum eternitatea
în a defini o boală gravă
nu ca o tromboflebită de sinus cavernos
dar la fel de letală
în niciun caz contagioasă
deși se ia prin sărut
de la o inimă la alta
sau prin atingere de suflete
nu e religie deși este esența dumnezeirii
dar și a păcatului
un paradox prin care lumea înaintează
în sfârșit o axiomă clară
pe care nimeni nu o poate demonstra
deși toată lumea începe și se sfârșește odată cu ea

într-un anume fel asemănător firii mele
egocentrice

recunosc trăiesc totul prin mine
nimic din ce nu mă pătrunde
nu există
nici cerul nici marea nici himalaya
nici măcar podișul gobi
sau gândacii de colorado
(un fel de gangsteri ai cartofului)

toate minunile
toate deșertăciunile
trăiesc atât cât eu le pot trăi
e ca și cum aș reuși înghesui infinitul într-o clipă
deși nu mai am nevoie de ea

iar lumea aceasta
a mea
începe cu mine
dar fără tine îmi pare goală

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Umbrele se îmbrățișează firesc

amestecându-mi visele cu zorii
iar tu știi
desenezi o amforă deasupra capului meu
asta îmi aduce aminte de cum ducea bunica
pe creștet
găleata din care îmi potoleam setea
(parcă nici setea nu mai este la fel acum)
sorb cu nesaț iluzia vinului
dansez cu iarba zborul libelulei
mă privești de undeva de sus
ca pe ceva minunat sau pur și simplu
ca pe o curiozitate
nici tu nu mai știi ce vezi
omul sau poetul
.............................
anatomia se învață cel mai bine pe cadavre
iar batistele parfumate nu pot opri mirosul de carne și formol
..............................
gândul meu
mai tot timpul răzvrătit
se aciuează în căldura din poala ta
de aici privesc și cerul și iarba
și-mi este duminică
mă simt ca și cum aș fi terminat lumea

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Nimic nu este urgent în viața asta

totul se derulează pe repede înainte
iar eu repet ca pe un refren fiecare clipă frumoasă
până la banalizare până la atrofiere
până când cineva îmi va da un cot mă trezească din reverie
moment în care mă privesc ca pe o curiozitate

nu mai știu de unde încep numărătoarea
cred că de fapt nu mai știu număr
poate că încep -mi pierd bruma de minte
oricum sunt destul de prost încât să cred în alte lumi
în alte vieți în nemurire și veșnicie
când nici universul nu e veșnic
când nici infinitul nu știe de ce are origine

cine hotărască legi universale de la nivelul de furnică
oricât de mult mi-aș dori trăiesc din plin
nu fac altceva decât mă pierd în mușuroiul acesta
cu pretenție de templu

caut sprijin în iluzii despre lumi paralele
dealtfel utopiile nu diferă cu nimic de luciditatea
celor care nu cred în niciun fel de vise

oricât de crud ar părea
fiecare om își dorește ceea ce nu poate avea
oricât de mult timp ar avea la dispoziție
și oricâtă lipsă de termene limită
întotdeauna vor găsi o cale de a urgenta ceva
le pară timpul insuficent
lupte cu secundele
poată muri fericiți
că în sfârșit vor avea o veșnicie
în care iubească

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniela Luminița Teleoacă

(Dis)continuități

oamenii care privesc
din exteriorul sentimentului
până când muzica gravă se subțiază
trece în altceva/ un decor de duzină
fără minima repercusiune în realitate

oamenii despre care nu poți spune
dacă sunt triști... dacă doar răi... niște măscărici
dacă mâine se vor schimba văzând
copacii ăștia ca-ntr-un destin rătăciți în frunze
și câtă singurătate/ câtă strângere de inimă
când nepăsarea înăbușă glasul!

dar ei trec/ deocamdată trec
ai zice n-au cunoscut vreodată sugrumarea plânsului
nici ravagiile fericirii aduse la un moment dat de durerea suportată
când bolnav fiind te-ai făcut pasăre/ ai intrat în cer
cu cântecul l-ai ținut de vorbă pe Dumnezeu
și înapoi a curs timpul în grădini cu magnolii și egrete

oamenii trec pe lângă
toți copiii aceștia care altfel vor crește
pentru n-au avut cum
-și recunoască mama
în clipa în care au văzut-o prima dată
și ea a plecat definitiv


oamenii ăștia poate sunt tocmai copiii aceia
și atunci copacii trebuie -și poarte singuri de grijă

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Dintr-un crăciun cu ghiocei și lună plină

un mugur de liliac zâmbește
în timp ce doi pisoiași se joacă cu stelele
ca și cum lumea nu e mai mare
decât un fotoliu într-o bucătărie

îmi las mâna judece un moț de căciulă roșie
ca pe o nadă pentru lăbuțe iscusite de motănel
și mă simt numai copt pentru funcția de bunic
exersez într-un colț de bucurie
precum un moș crăciun începător
amestecul de primăvară și sărbători de iarnă
ca pe un viitor patent de amintire
ca pe un acord între fulgi și flori de zarzăr

iar dincolo de cerul acesta frumos și înflorit
o crăiasă suferă de gaură în inimă
suspină după un pic de nea
cât a aduce înapoi omul de zăpadă
cu tot cu nasul lui roșu
ca de moș crăciun

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

De când ochii-mi plâng în mine

prăpădita asta de inimă este precum o stalagmită
din ce în ce mai albă și rece
pun pariu dacă aș îndrăzni o gust
aș avea sentimentul s-a născut din spuma mării
poate de aceea se cam crede afrodita
sau mai știu ce altă vietate numai bună de iubit

de când nu mai știu regula florii de cais
parcă și cireșii înoată precum delfinii
iar sufletul meu se lasă purtat de zefir
când la poale când spre cer
doar doar zăgazul se va rupe cumva
plâng și eu cu sughițuri
ca un copil rătăcit

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Glissando

când îmbobocisem credeam
-mi vor crește aripi
dar mi-au crescut doar frunze
apoi am prins rădăcini
care culmea
au nevoie de mângâieri

când am înfrunzit
eram gata să cred
că sunt floare
și mai adânc mi-am înfipt
rădăcinile
în speranța voi rodi
ca un pom
dar sunt doar un copac

vă pot dărui doar umbra
vara
și poate ceva căldură
iarna
vânturându-mă cenușă
din sobele de teracotă fierbinți
de flacăra ce-mi arde seva

îmi veți aruncați apoi
sufletul
în dosul grădinii
de unde voi tot îmboboci
iar și iar
cu speranța într-o zi
îmi vor crește aripile

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Întunericul leagă stelele în ciorchini ciudați

pe o boltă sub care se adună greierii cânte ca la nuntă
iar eu mă tot întreb cum doamne-iartă-mă nu cad grămadă
poate coapte poate sătule de atâta răsucit
dar cine -mi răspundă
în catedrala asta nu trag clopotul niciodată
nici de funie nici de limbă
nici în dungă nici la sărbătoare
poate de teamă să nu cadă galaxiile
cum se prăbușesc zăpezile în lipsa frigului
din vârful muntelui până pe fundul oceanului
acolo unde nicio stea nu poate lumina
de atât adânc

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Teodor Dume

Eu cred în oameni

unii cred în ceea ce nu sunt
alții în ceea ce văd
eu cred în oameni
în cei care
plecaseră demult sau
poate mai devreme
mai cred
în locul din care nu
plec niciodată, copilăria

uneori poate sunt puțin arogant și egoist
mă gândesc doar la mine și la acea
așteptare încordată fără
prieteni vecini
și neamuri

n-am nimic de ascuns

în orașul meu plouă
dimineața la amiază și seara și
oamenii mor după fiecare țigară
strivită sub picior sau aruncată la coș
știu o mi-se întâmple și mie asta
voi pleca tăcut ca și când
nimic nu s-ar fi întâmplat
pe urmă cineva o
întrebe despre un bătrân
cu ochii mici și
plete peste umeri

unii cred în asta
eu cred în oameni...

poezie de
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Oamenii sunt fulgi de zăpadă

și viața asta e o iarnă continuă cu mici variațiuni de Paganini numite primăveri
sunt momente când fulguiește mai puternic ca după un război sau o calamitate
dar sunt și zile când nu mai cade nici un fulg de om de zici suntem în deșert

am obosit tot număr câți fulgi de nea vin și câți au plecat
văd goluri greu de suportat și nămeți de nesimțire
iar prostia își strânge resemnată armatele la rigola istoriei

jur Doamne că nu am pierdut nici un cuvânt din câte mi-ai dat
am trecut prin deșert și am pierdut lacrimi fără număr
și- am fost rătăcitor pe marea suspinelor strângându-le-n siajul zilei

oamenii sunt fulgi de zăpadă cu tot frigul singurătății strâns în suflet
îi vezi purtați de vânturile istoriei dintr-un noian în altul
și te întrebi de unde atâta tărie și cum de nu li se pierd visele

să nu mai numeri fulgii de zăpadă. lasă-i -și poarte singuri de grijă
la recensăminte vor ști să se adune și să se scadă din taxe
și cine nu pune cruce pune degetul pe rana statisticilor inutile

oamenii de zăpadă nu cresc în pom, ei trebuiesc rostogoliți
avalanșe ce întăresc rădăcinile primăverilor

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

* * *

când simt că florile mint renunț la primăvară
iar când Nichita suspină mă închin toamnei
și aștept un miracol alb născător de pinguini

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Sunt liber să visez că sunt liber

precum o gâză prinsă-n lumină
(nu voi ști niciodată dacă era dispusă ardă)
...............................
poate nici Isus nu era pregătit de crucificare
...............................
doar din când în când rătăciții mai împart speranța
ereticii doar vin și pleacă ca la un job regulat
nu ca o scuză pentru cine știe ce războaie
doar așa ca să nu moară de plictiseală
între două veșnicii
iar eu îmi strig dorul de primăvară prin tine
ca uit de toate zăpezile acestea cenușii
ca și cum doar împreună putem elibera fulgii
din strânsoarea gravitației

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Poeziile nu încep niciodată

sunt doar continuări
ca și cum ar veni din altă viață
dar nici acolo nu au început
sunt doar frânturi firave dintr-o viațâ
poate fără sfârșire
ar fi aiurea fie sfârșit fără început

știu veți râde sec
dar poezia nu vine din mintea noastră
de aceea nici măcar noi nu mai știm
de unde ne încep durerile
doar chinuim
frumos
ca într-un dans socratic

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Nu sunt Dumnezeul furnicilor

dar mă dor toate mușuroaiele
desfăcute de curiozitatea mea
fiecare lume în care mi-am băgat nasul
fără înțeleg dezastrul produs
doamne câte bariere puneam în calea lor
ca -mi verific teoriile copilărești
doar așa
ca văd până unde vor răzbi

interveneam despotic
într-o lume pe care nu o înțelegeam
din joacă
un uriaș fără minte

și nu pot să nu mă gândesc
că un copil din stele flămând de cunoaștere
se joacă din când în când
cu lumea noastră
doar așa
ca vadă până unde putem răzbi

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Mă așez în mijlocul furtunilor și închid ochii

la urma urmei așa pot răsucesc și galaxiile
ce nu face un poet în delirul său
doar tu știi cât de tare mă dor oasele
de câtă veșnicie se înșurubează într-o scoică
absurdă socoteală de cuvinte făcătoare
minunile tot nu se acceptă în calculul bugetelor
dar poate un pic de hazard nu ar strica
m-am săturat de regula de trei simplă
(fie vorba între noi ăștia care numărăm până la zero
așa de-a doua de-a treia sau de-a infinita)
tu oricum dansezi doar noaptea
când cu un bec când cu luna când cu steaua polară
iar diminețile te găsesc cu aripile arse sau înghețate
îți suflu din adâncul acesta necuprins
apoi te dăruiesc florilor de cireș
te îmbeți și tu măcar o dată
așa cum umblu eu bezmetic prin lumea ta

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook