Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Tudor Gheorghe Calotescu

Te iubesc așa cum trupurile nu știu, dar visează

sfredelesc calea lactee
știu că noaptea asta împarte ziua
cum știu că inima ta mă poartă
prin toate celulele
dau binețe fiecărei cărări
rătăcesc aromele verii
te sărut pe fiecare gând
precum scoica poartă marea
în vârful muntelui
așa cum nisipul
numără clipe
între două valuri de infinit

îmbrățișez spiritul tău
mă pierd rotund
într-o promisiune

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Tudor Gheorghe Calotescu

Învăț să respir apa între foc și îngheț

cum delfinii recită adâncul din oceanul neînțelegerii
bobul de nisip către vârful muntelui nu are cărare
nici scoica în care așez speranța
nu știe rostul măsurării timpului
dintre două stări de agregare precum un sărut
între prăbușirea cerului și răsăritul grâului
nu caut oul de zbor
nici măiastra de banal
doar cânt iubirea

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Vânez o pasăre de foc

adun cer după cer
liniez subtil coridoare între lumi
cu vârful ascuțit al piconului
apoi tai un șor în care adâncesc grinda
să nu-mi mai cadă întunericul în cap
și doar uneori când inima permite
desenez clipe de fericire pe un abur de suflet
care nu pot fi privite decât atunci
când un ocean își cerne nisipul prin două inimi
unite într-un sărut

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Răstignit pe un câmp cu margarete

trec dintr-un cer în altul adâncindu-
e infinit mai ușor să văd lumea prin degete
atunci când gândului i-au crescut
mai lungi chiar decât pot cuprinde vreodată
îmbrățișez nemărginirea
și-mi cântă greierii dintr-un vârf de mușuroi
precum cheamă patriarhii lumina
și
încetul cu încetul
ca și cum mi s-au reașezat atomii
mi-am reamintit nu știu nimic
și sunt așa de liber
cum un câmp de flori de in înaripat

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Poeții nu mor niciodată cu totul

nici nu ar putea s-o facă
oricât de mult se străduiesc
prin fiecare poezie
de altfel poeții nici măcar nu știu să moară
deși o fac prin fiecare cuvânt
dar prin fiecare tușă de infinit
supun piatra
învață pădurea cu zborul
pictează cerul cu inimi
se amestecă cu nisipul
în castele fermecate
pătrund în adn-ul fluturilor
și se împerechează cu florile

poeții măsoară eternul în clipe
urcă lacrima spre oceanul iubirii
apoi cu fiecare suspin resemnat
răsucesc lumina în fuioare de curcubeu
îmbracă lumea în cămașă de in
și învață desculți spinii

poeții nu știu să moară
dar nu știu nici să trăiască
poate de aceea nu le e bine nicicând

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Nimic nu e mai ciudat decât un infinit închis într-un zero

oricât de mare l-aș desena cu creta
pe o tablă fără stele
pentru sentimentul acela de căutare
pe care-l simt și eu
din când în când sau aiurea
între două grătare și un acatist
când îmi fac cruce în cerul gurii
cu aceeași limbă cu care dau dracului
toată însăileala asta de galaxii și găuri negre
printre supernove și mai știu eu ce alte manifestări de infatuare
apoi caut de dumnezeu prin fiecare celulă
prin toate închisorile astea goale
în care se fluieră a pagubă
sau doar se sâsâie

oricum infinitul nu are nevoie nici de șansă
nici de îndoiala mea netoată
să tot fie infinit
chiar și să se întoarcă în sine
cum o facem și noi din când în când
prin moarte

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Precum moartea

mi-aș dori ca îmbrățișarea ta să fie definitivă
ba chiar mai mult decât atât
o îmbrățișare de dincolo de orice criteriu
precum un extemporal la infinit
dat din postura unei clipe

știu că nu crede nimeni
dar prin îmbrățișări succesive
se leagă și universul
altfel cum naiba ar sta stelele pe cer ziua
fără să cadă printre nori

iar eu nu îți cer decât să accepți
orice extemporal la îmbrățișare
nu se poate fără probă practică
oricât de dureroasă ar fi trecerea
în afara timpului

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Între două hăuri destul de abstracte

calea de mijloc e doar o frânghie subțire
pe care unii filozofi dansează step
pe când sărmanii o petrec în jurul gâtului
doar doar vor atârna mai drept
în bătaia gândurilor în mângâierea dezastrelor
fiecare încercare de a măsura adâncurile
ca dealtfel toate acele încercări disperate
de a delimita într-un fel răul deșimairău
(ca pe o bănuială ciudată numită dumnezeu)
nu este altceva decât un antrenament al îngerilor
de a nu cădea sau de a nu se da la fund
înainte de a împleti lumina cu lacrima într-o cărare mai largă
..................................
dansăm în jurul macului din centrul universului
uite îți promit muzica va cânta la infinit
nu băga în seamă toate tristețile mele
oricum fericirea se numără din doi în doi
rotund sferic elicoidal
din elipsă în elipsă
precum cască ciocul puiul păsării albastre
...................................
între timp punem de o strângere de fonduri
câte un leu câte un tigru câte un elefant
să facem o cale de mijloc subterană
un fel de metrou între rău și bine

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Mă surprind uneori rotindu-mă

încercând să țin pasul cu rotația pământului
în așa fel încât ziua să nu se sfârșească niciodată
întind brațele ca să-mi țin echilibrul între două imensități
vezi ce ușor pot cuprinde universul
pot să-l prind chiar și între două degete
mai greu e cu mine
nu răzbesc prin jungla clișeelor
sfârșesc rătăcit căutându- dincolo de poveste
precum soarele repetă răsăritul prin nemișcare

chiar dacă așa aș putea învinge noaptea
de întuneric nu voi scăpa doar cu mintea

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Poeții nu știu să moară

deși o fac prin fiecare cuvânt
sau prin fiecare tușă de infinit
trasă timid pe acestă imensă pânză cu stele
botezată cu emfază univers
apoi supun piatra
învață pădurea cu zborul
pictează pe cerul lor inimi pulsând vise
sau doar le amestecă cu nisipul
în castele fermecate
iar într-un târziu
pătrund cu labilitate în adn-ul fluturilor
și se împerechează cu florile

poeții nu știu să moară
dar nu știu nici să trăiască
poate de aceea nu le e bine nicicând
deși uneori măsoară eternul în clipe
ori urcă lacrima spre oceanul iubirii
apoi cu fiecare suspin resemnat
răsucesc lumina în fuioare de curcubeu
îmbracă lumea în cămașă de in
și învață desculți spinii

de altfel poeții nu mor niciodată cu totul
și nici nu ar putea s-o facă
oricât de mult se străduiesc
prin fiecare poezie

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Pot dansa cu norii fără să fiu Fred Astaire

mi se întâmplă atunci când nu știu unde e cerul
aripile îmi cresc dinspre lanul de grâu
înspre brazda nepregătită de mângâierea omătului
așa cum fiecare pasăre vrea să fie phoenix
tot astfel visez și eu purtător de foc cu trup de cenușă
când nemuritor când neînceput leagăn de univers
poate doar eterna căutare a nimicului între două găuri negre

mi se întâmplă uneori să nu știu unde este cerul
pentru îl caut prea departe
când ar putea fi în ochii tăi
adică acolo unde mă pierd de parcă n-aș fi

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Viața se trăiește pur și simplu

nu am nimic important de învățat
exemplele derutează
complic aiurea trăirea cu de ce-uri
pierd visele prin educație
învăț cum abțin
cum să nu trăiesc
cum să devin cetățean plătitor de taxe
cum este decent să nu fiu natural
rușinez de trup
să alung spiritul
să torn viața în forme rigide
o învelesc în plastic

la urma urmei e doar o viață
și într-o zi o voi plăti
cu o moarte

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Două clipe și-un sărut

În viteză spre un soare,
călătoresc fără să știu
și sufletul și inima mă doare,
când te supăr și îți fac rău.
Două clipe și-un sărut;
Și-un ocean de nimic
și-o nebunie m-a făcut,
să-ți scriu ceva urgent.
Pentru inima ta speranță,
două clipe și-un sărut
și a ta aură frumoasă,
trupul gol ți l-am văzut.
Tu ești răspunsul, un flaut
și momentul ce-a urmat
două clipe și-un sărut
doar atât s-a întâmplat.
Tânjesc încă d-atunci,
sau poate doar mi s-a părut
cred am mintea terci,
două clipe și-un sărut.

poezie de
Adăugat de Marius-Mihai GolopentaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Între două călătorii spre limite absurde

întotdeauna voi căuta odihna la pieptul tău
apoi voi gândi ca prostul
înainte de a nu mai fi
dacă peste cine știe câte mii de ani lumină
cineva va privi pe cer
chiar spre clipa aceasta

așa cum privesc acum
spre cine știe care lume albă
gândindu-mă cum răzbește lumina prin univers
dintr-un gând trist de cetățean universal
prin mii și mii de ani pământeni
ca o fantomă plasmatică
a ceva stins poate
sau doar ca o fotografie sepia
a unei clipe de realitate
de dincolo de orice altă realitate

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Puncte cardinale

Noi suntem două puncte cardinale,
Unul e Nord și celălalt e Sud,
Ce rătăcesc prin aurore boreale,
Se văd pe cer, dar nu se mai aud.

Suntem două corăbii fără de catarge,
Ce navighează în derivă pe ocean,
O briză tropicală frenetic le atrage,
Și nu știu cum le tot desparte-un uragan,

Suntem ca două păsări veșnic călătoare
Ce traversează prin furtună mări adânci
Și noaptea zboară printre stele căzătoare,
Iar ziua vântul le zdrobește între stânci.

Noi suntem două perle pe aceeași plajă,
Ce strălucesc dinspre apus spre răsărit,
Dar între noi s-a așternut parcă o vrajă
Și tot nisipul lumii ce ne-a despărțit.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Parcă în ciuda luminii întunericul leagă stelele

cum să nu întreb cum stă soarele agățat acolo
ca un fruct într-un copac invizibil
dar cine să-mi răspundă din pustiul cunoașterii
oricum în catedrala aceasta nu se trage clopotul niciodată
nici de funie nici de limbă nici în dungă nici la sărbătoare
de teamă să nu cadă galaxiile în ele
cum se prăbușesc zăpezile în lipsa frigului
din vârful muntelui până pe fundul oceanului
acolo unde nicio stea nu poate lumina de atât adânc

chiar dacă întreb ca un idiot
chiar dacă să zicem aș găsi un răspuns
cine m-ar crede
cui i-ar folosi această măsură a măsurii
în măsurarea nemăsuratului
cum să ridic infinitul într-o fracție oarecare
ce numitor să-i pun
oricum necunoscuta va rămâne necunoscută
și dincolo de egal
așa cum fiecare fluture își poartă visul de omidă
fără să întrebe florile de unde vin

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Pe o rază de lună mi-am scrântit inima

într-o zi de treisprezece fix
cum naiba să nu urăsc tâmpenia asta de superstiție
am deja cinci vieți de când nu mai scuip în sân
nici nu mai fac trei pași înapoi când îmi trec pisicile calea
oricum racii merg așa înainte
pe toți viermii
care abia așteaptă să-mi pierd sufletul
pe toate stelele pitice sau pe toate supernovele
pe toți dumnezeii si de ce nu pe toti dracii
viața asta am început-o pe treisprezece fix
într-o dimineață de cuptor cu un țipăt de trei margarete cel puțin
uite-așa ca să văd lumea cu susul în jos
era să-mi scape cuvântul cur dar noroc cu backspace-ul
apropo acum tasta asta e "mama proștilor ca mine"
apoi ca și când aș fi vrut să văd cum e sub pământ
m-am făcut miner și încă sap de nebun după lumină
sau poate am aranjat asta cu șeful cel mare
că mă cam săturasem de nori și verdeață
dealtfel ultima dată l-am rugat să lase o nemurire
în raiul musulmanilor
cu nu mai știu câte fecioare pe cap
la urma urmei tot el e și acolo șef
i-am promis că mă fac băiat cuminte
și nu mai pun botul la toate poveștile cu zâne și
mai știu eu câte o mie și una de nopți
dar entorsa asta mă face să înjur de toate apocalipsele
care nu au mai venit

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Lumea se micșorează cu fiecare zi

iar eu nu mai știu să aștept întâmplările fericite
nu mai pricep guduratul zorilor
latru acru la o lună din ce în ce mai albă
astup urechile să nu mai aud iarba cum se naște
ochii mi se închid cu părere de rău
înainte ca lumea să-mi încapă într-o ultimă suflare
tem că o să plec printr-un orificiu strâmt și rece
înapoi în negura de dinaintea primului scâncet

lumea asta se micșorează cu fiecare încercare de a o lărgi
și îmi era așa bine să o știu infinită
îmi era așa bine să fiu nemuritor
încât vă cer iertare tuturor
m-am născut într-o zi de 13
poate e din vina mea
nu ar fi trebuit să caut măsuri pentru nemăsurat

lumea se micșorează cu fiecare zi
niciodată nu va ma fi la fel de largă
precum atunci când am deschis ochii
atunci când totul era într-adevăr perfect

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Niciun zid nu poate opri imaginația

nici măcar cel chinezesc
orice alt fel de fortificație umană
va sfârși precum linia maginot
nici barierele naturale nu pot bloca gândul
în mod cert nici himalaya
și poate tocmai de aceea
omul trage mai mereu linii defensive imaginare
adânci tranșee de netrecut
iluzii născute înaintea visului

dincolo de marginea de netăgăduit a orizontului
văd o cărare pe care urcă marea la cer
ca să-mi fie așa frumoasă dimineața
încât să nu mai știu nicio viață
de unde începe moartea
și nici de ce lupt
soldat condamnat la baionetă
cu noaptea aceasta fără început

dincolo de bucuria apusului
luna poartă speranța unui viitor răsărit
în timp ce dorm
ca să-mi învăț spiritul să zburde
fără apăsarea pământului

dincolo de orice înțelegere
acolo de unde totul pare așa simplu încât
inima mea obișnuită să complice totul
nu mai știe cum să bată
și... cântă
muzica e peste tot
nici un zid nu o poate opri
de parcă toată materia este supusă armoniei
iar universul e un infinit șir de perechi
aflate într-un etern dans

e inutil să astup urechile
muzica vine dinăuntru

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Nu pot desface cerul în fâșii de apă

iar timpul nu-l înghesui
între două inutile clepsidre
oricum nicio imagine nu surprinde întregul
nici măcar vederea de sus
cum nici feliile de prezent nu dovedesc nimic
oricâte grafice îmi fac în mintea mea
nu cuprind sufletul
poate doar plaja asta pe care îmi zburdă inima
și scoica...
scoica aceea din care marea îmi șoptește
te iubesc delfinule
te iubesc atlantule rătăcit...

peste nuferi nouă
firicel de rouă
limba mea de lut
seara o ascut
polizor de stele
aripi albe și...
câmpii cu mărgele

un fel de lacrimi însorite
pe flori întristate
sărbătoresc omizile
doamne
cât zbor într-un vierme
câtă risipă într-un vis

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Sunt așa străin încât am devenit invizibil

precum întunericul din spatele întunericului
înainte de scăpăratul chibritului primordial
nici măcar palmele nu-mi mai acoperă ochii
socoteala cui a mai inventat adunarea asta
din infinit în infinit
ca la o deliberare axiomatică
despre nimic

așa cum se vede universul din centrul eternului
trec prin mine tăceri și cuvinte răstite
cum dispar oamenii în ceața dintre evidențe
lipa lipa sau tropa tropa
habar nu mai am cum se scurge nemărginirea
prin ochii poeților
prea străini să se mai recunoască
mult prea invizibili
să se mai poată atinge vreodată

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Direcționează
3,5%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!