Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Bolnavă

Foarte rar sufăr de un simptom ciudat: mă apucă dorul
papucii cu puf, camera, blocul, pământul îmi rămân mici
pe cântarul de la IML inima îmi atârnă mai multișor
și dispar toate cuvintele din dicționarul de pe masă

Arar privesc pe net femei care zâmbesc de pe profilul tău
melodiile de dragoste pe care le distribui încep să doară
îmi pulsează degetul să te blocheze în viața mea virtuală
și prieteni de-ai tăi îmi scriu adesea onorându-mi feminitatea

Din când în când mă îmbolnăvesc de-a dreptul de tine
boală fără nume, medicamente sau medici specializați
nevoită să o ascund de toți cei care mi se declară prieteni
de teama de a nu mă interna la vreun ospiciu în care să mor

Bolnavă de dragostea pe care ți-am purtat-o fără să te anunț
strada mă conduce înspre crematoriul meu intim
care are doi ochi, două picioare, două femei deodată
și care este făurit numai și numai după chipul și asemănarea ta

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Ilorian Păunoiu

Supoziții

Poate că secunda aceasta
îmi e dată numai de probă.
poate că fără de mine
mâinile mele
pipăie obiectele
autorevelându-se
acești doi ochi ai mei
aceste două urechi ale mele
privesc aud fără de mine
luând uneori chipul
și asemănarea sufletului meu
mi-am astupat urechile
și le-am spus timpanelor
Auziți-!
M-am legat la ochi
și le-am spus
Vedeți-!
O, voi picioare, duceți- unde vreți
pe un drum pe care-l alegeți
numai să ajungem
la sine!
Dar dacă această existență
îmi e dată numai
de probă?!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Ce am mai sfânt pe lume

Ce am mai sfânt pe lume,
Mama care mi-a dat un nume,
Inima care în piept îmi bate,
Și sufletul care de dor îmi arde.

Ce am mai sfânt pe lume,
Pământul pe care las urme,
Cerul plin de stele
Și luna care călătorește prin ele.

Mai am doi frați care sunt în departare.
Doi bunici ce așteaptă
De la copii sau nepoți
Măcar câte o scrisoare.

Mai am și un nume,
El Moldova se numește.
Când aud acest nume,
Sufletul în mine crește.

Deci totuși ce are omul
Mai sfânt pe lume:
Mama, patria și al său nume.

poezie de (12 mai 2014)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lorin Cimponeriu

Femei cu trupuri de ceară

Femei cu trupuri de ceară
Ce trec la miezul nopții
Și când dimineața se coboară
Ele sunt cobzarii sufletelor noastre.
Ce zeu le trimite, ce zeu le alungă?
Ostașul pică pe câmpul de luptă.
Târziu sau devreme, ele spunându-țite iubesc
Oare dragostea e facută dintr-un ochi închis
Sau unde e fereastră?
Putem zâmbim
Îmi trimite o pasăre ciripitul ei
Număr, număr. Umerii tăi sunt doi
Încep să mă rotesc
Tu arzi ca o flacăra neatinsă a inimii mele.
Și deodată ne îmbrățișează dimineața
Și noi ocolim soarele care de-abia răsare
Mă joc cu sânii tăi, femeie
Alungându-mi demonul,
Care toată noaptea mi-a cântat dragostea.

poezie de din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lorin Cimponeriu

Femei cu trupuri de ceară

Femei cu trupuri de ceară
Ce trec la miezul nopții
Și când dimineața se coboară
Ele sunt cobzarii sufletelor noastre.
Ce zeu le trimite, ce zeu le alungă?
Ostașul pică pe câmpul de luptă.
Târziu sau devreme, ele spunându-țite iubesc
Oare dragostea e facută dintr-un ochi închis
Sau unde e fereastră?
Putem zâmbim
Îmi trimite o pasăre ciripitul ei
Număr, număr. Umerii tăi sunt doi
Încep să mă rotesc
Tu arzi ca o flacăra neatinsă a inimii mele.
Și deodată ne îmbrățișează dimineața
Și noi ocolim soarele care de-abia răsare
Mă joc cu sânii tăi, femeie
Alungându-mi demonul,
Care toată noaptea mi-a cântat dragostea.

poezie de din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corina Mihaela Soare

Agățată de cuvinte

Eu rămân ca o mare de iarnă
Am mâini de apă pline de voci...
Îmi respiră tăcerea cuvintelor.
Dacă uit și mă schimb în ochii tăi
Îmi dau seama că te văd...
Dacă privesc din ochii tăi
Văd omul care nu vorbește
Dar care spune ceva:
Linia orizontului, aspectul tău peste zile
Sau nemulțumirea secretă
Sau chiar dezbrăcată.

Dacă privesc din ochii tăi
Văd cerul în perspectivă...
Norii ce judecă alb,
Văd mainile care deschid ninsoarea
Pe fruntea gândurilor.
Dacă te uiți la ochii tăi, în ochii tăi,
Vezi dragostea pe care
Nu o înțelegi niciodată,
Restul rămâne în tine și ningi.

Am fost un zâmbet în vocea ta
Și-o privire într-un strigăt
Agățat de cuvinte.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adina-Cristinela Ghinescu

Despre dragoste...

Nu spune NU atunci când taci,
Nu îmi vorbi fără cuvinte...
Arată-mi cât de mult placi,
Ținându-te de jurăminte!!!...

Nu mai promite lucruri mari,
Nu mai vorbi despre iubire...
Când ochii tăi mint și nu-s clari,
Când tu produci doar amăgire!

Nu îmi mai spune "Te iubesc"...
Cuvinte ce nu înțelegi,
Cândva, poate îți povestesc
dragostea nu are legi!

Nu privi zâmbindu-mi fals,
Atunci când știi că te doresc...
Numai în doi se face vals,
Și când cei doi se împletesc...

Dragostea nu este cuvânt,
Ce-l spui când ai de câștigat...!
Este un prea scump legământ,
Pe care însă, l-ai uitat...!

poezie de din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Mi se văd diamantele pe obraji după furtună...

Sunt umbra care stă lipită de tine și aud
soarele cum îmi bate în inimă după furtună,
sunt melancolia vie în care doarme
îngerul născut din ploi.
Albastru de izvor ți-e numele,
tremură ca aerul bătut de vânt când îl șoptesc,
întorcându-se în ecouri
cu floare ninsă din aripile îngerului adormit.

Mă privești și mă descânți ca pe o floare
să rămân până îmi alunecă dorul din ochi
pe buzele albite, să mă pierd, să nu mai știu ce sunt.
Dacă sunt sau nu pasăre scăpată din moarte,
s-a umplut cu viața ta pentru că n-a mai încăput
în somnul îngerului.

Întorcându-mă pe pământ fără tine,
mi se văd diamantele pe obraji după furtună:
sunetul unui cântec îndepărtat al acestui suflet
care nu mai e el însuși suflet.
I-au crescut brațele precum fulgerului să te lumineze,
Dragoste.
Adorm copilă în somnul tău și încolțesc în tine ramuri.

camelia oprița

poezie de din poetii-nostri.ro
Adăugat de Elena MariaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dorul

poartă către tine în pas
alergător de dorul ce știu
o să-l cinstesc cum se cu
vine
așa se obișnuiește însă ajuns
lângă tine îmi spui:
fără
baudelaire nu există poezie
noi știm după studierea literelor
coapte în zumzete de al
bine
lăsăm asta baudelaire e baudelaire
care a zidit versuri prea aoreolate
bine
pe mâna dorului care mă duce
conduce direct la iubita mea
care iubește poezia lui
și acum
când îmi citește lucrarea gândesc
o citește deși am îndoieli
tot la baudelaire se oprește

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Un dineu în camera de la etaj numai adulți

fără pretenții exuberante
dincolo de monotonia unui timp uzat de prea multele rugăciuni
și tentații
mi-am propus un moment de respiro

Dumnezeu văzuse adorația mea pentru muncă
în care lucrurile sunt știute de toți dar nimeni nu are curaj
să le spună
expunerea socială avea ascendent
dar eu nu-mi scosesem din minte anii copilăriei

dacă trezesc noaptea nu mă culc îndată
la loc
îmi folosesc șansa înțeleg timpul făcut din mii de ochiuri de geam
prin care nu te uiți privești soarele

o tristețe mai dulce decât zâmbetul tău ascuns cu teamă sub pernă
îmi face nopțile drum de povară
împing o piatră care se rostogolește la loc
în acest ritm nu am avea niciodată sărbători creștine

din nou ochii tăi
și nu doar părul sau mintea
iubirea înțelege altfel motivele iernii de a grămădi
zăpezi
întuneric

la sfârșit un alb nefiresc își plimbă surzenia pe străzile
ocolite de păsări
din cântecul sumbru cuvintele morții fac să zâmbesc
de parcă aș fi înțeles cum este alcătuit trupul acelei femei
nu-ți voi ceda niciodată

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Uneori...

Uneori îmi răscolești prin vise
și sub pașii tăi rămân urme adânci
un lut greu, modelat cu lacrimi amare și durere.
Uneori, gândurile au mirosul spinilor de trandafiri.
Mă atrag cu aromele lor amăgitoare,
să le urmez adâncul încețoșat,
din care ies, cu răni adânci,
amintirile scrijelite și sufletul însângerat.

Alteori, visurile prind viață
deschizându-și aripile curcubeie,
întunericul își predă armura,
lumina își poartă coroana împărătească,
din slăbiciune se hrănește și se înalță puterea...
și deasupra tuturor este iubirea,
iubirea ce poartă chipul și mirosul tău.

Uneori îmi doresc pun zăbrele
viselor, gândurilor și speranțelor,
să îmi zidesc sufletul în stâncă de granit,
trăiesc rece, fără durere, fără temeri, fără griji,
fără iubirea ce poartă suferință în măduva sa
fără dorul de tine...

Uneori întreb nedumerită,
dacă sunt eu cea care gândește toate acestea...
Suntem două persoane într-un singur trup,
împărțind același suflet?!
una te cere, alta te alungă...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Balada femeii perfecte

femei care suferă neîncetat
rupte din coasta lui Adam ca o naștere
femei care plâng și se lamentează
pe un petic de nefericire
femei care scriu poezii de dragoste neîmplinită
căutând consolare în cuvinte
sau în compătimirea celorlalte femei
la fel de suferinde ca și ele
femei sensibile și pline ochi
de iubirea pe care nu știu
cum să o ofere bărbatului dorit
care nu se ridică niciodată
la înălțimea sentimentelor ei sincere și curate
femei înecate în cerneala lacrimilor
spulberând cu durerea lor
șansa unei vieți fericite
femei care nu găsesc niciodată bărbatul perfect
în imperfecțiunea lor

femei rămase singure...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mi-e dor

Mi-e tare dor de casă, de părinți,
Și adesea jinduiesc după copilărie,
Când nu eram nici răi, nici sfinți,
Și adormeam visând la câte-o jucărie.

Îmi este dor de nucul din grădină,
Sub care ne jucam de-a cavaleri cu spade,
Chiar și acum îmi este dor de câte o vecină,
La care aruncam din când în când ochiade.

Mi-e dor de prispa casei părintești,
Unde stăteam și priveam ploaia, vara,
De fetele de prin Furceni și din Cosmești,
La care mă duceam când venea seara.

Îmi este dor și-acum de oamenii din sat,
De nunțile cu lăutari, ce se făceau odată,
Dar mulți dintre prieteni mi-au plecat,
Și n-o să-i mai revăd, probabil, niciodată.

Revin în sat în fiecare an mânat de dor,
îmi revăd vecinii cu părul lor cărunt,
Și când văd case goale, trece un fior,
Știind că mulți dintre aceștia nu mai sunt.

poezie de din Lacrima dragostei (2018)
Adăugat de Diana IordachescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

H e a t

aștept treacă vara cu rănile ei care
se usucă atât de greu

ceva ustură în aerul fierbinte

doi copii se iau de mână și trec strada
e ceva magic în asta
cum îi înghite aburul asfaltului
și dintr-odată dispar

corpul negru radiază în continuu căldura
e ceva ipotetic dar așa îmi simt trupul tânjind
inima se oprește o clipă din bătăi

cineva îmi face un semn cu mâna

//pe căldură oamenii se sinucid mai ușor//
mâna e la fel ca a mea plina de răni

blocurile se înalță din ce în ce mai mult
ca niște dune imense

// sunt atât de aproape de copii încât îi pot mângâia pe capetele lor mici blonde//
dar nu o fac

rămân pe strada încinsă, în mijlocul ei și astept

// pe căldură scriu poeme cu copii morți care au existat
cândva și acum sunt doar niște fantome//

fără să realizez că fantoma sunt eu.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Dansăm în doi

Dansăm în doi un vals frumos.
Tu ești îmbrăcat în alb și eu în negru.
Suntem doi îngeri care au coborât
Pe un tărâm învăluit în neguri.

Tu te uiți în ochii mei fermecători.
Eu la chipul tău care radiază de bucurie.
Suntem ca două stele surori
Care luminează dinatr-o altă galaxie.

Ne învârtim într-un ritm amețitor
Când mai încet, când mai tare.
Parcă suntem doi pescăruși
Care călătoresc pe un val de mare.

Dansăm în doi iubitul meu
Sunt atât de fericită.
Că sunt a ta și ești al meu
Și lumea îmi pare o ispită.

poezie de (11 aprilie 2020)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ceară și fără logică

Plătesc tribut pașilor care sunt storși
din ace de brad
de către degetele răsucite ale apei

Mângâi tresărind din copertă
capetele păpușilor din cârpe când stelele zburlesc
buclele lor verzi
sub capacul de la lădița cu comori pe care timpul îl presează cu o stâncă

pleoapele păpușilor îmi spun că nepăsarea calcă pe propriile ei urme
dinainte de a trece prin sunetele flautului fermecat
care îmi trezește teama în fiecare dimineață înrourată de sare
fără a-și da seama
dacă răspântia a avut un drum sau mai multe în amprenta ei

dansez în parfum de ambră lăsând corpul meu
să-mi alunece din palmă
în mijlocul picăturii care se prelinge pe geam -
dar o crăpătură vorbăreață îmi schimbă drumul

mii de ochi mă fixează din guri larg deschise
care casc de eleganță
ochii împăienjeniți de gene, de uimire și de vorbe goale
privesc jocul meu cu acele albinelor
din fotografia îngălbenită
de ceară

poezie de
Adăugat de Eliana SerbanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Edgar Lee Masters

Curtea de Judecată

"Cum va fi când va veni ceasul pleci dincolo,
Când toată viața ta l-ai respins pe Isus,
Iar acum, zăcând aici pe moarte,
El nu este prietenul tău?"

Iarăși și iarăși v-am spus, eu, predicatorul de demult:
Chiar așa, există prieteni, și prieteni.
Și binecuvântat ești tu, spun eu, care acum știu totul,
Că înaintea ta, cel care tocmai treci dincolo, au trecut alții:
Un tată sau o mamă, un străbunic sau o străbunică.
Niște suflete minunate care au trăit viața intens
Și care te cunosc în amănunt, care întotdeauna te-au iubit
Și care nu vor pregeta mărturisească despre tine,
Să arate Domnului fotografia intimă a sufletului tău
Așa cum numai cineva de-un sânge cu tine poate să o facă.

Aceasta va fi mâna înspre care se va întinde mâna ta
te călăuzească de-a lungul coridorului
Către Curtea de Judecat㠖 unde tu ești un străin.

epitaf de din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Spoon River Anthology Paperback" de Edgar Lee Masters este disponibilă pentru comandă online la numai 16.99 lei.
Mihai Marica

* * *

Mai am puțin, renunț la trupul tău de lut,
La inima Ta de piatră, la ultimul... sărut,
La timpul de demult, la când nu ai mai venit
Și acum adorm cu tine-n gând ca la ceva sfânt!

Mai am puțin, duc să mă îmbăt cu vin
Și cu un gând nebun că te-am pierdut...
Când eram copil ademenit într-un... sărut
Ce l-am primit ca pe ceva prea... sfânt!

Mai am puțin, și de am să te uit cândva
Îmi voi face din clipa Ta nemurirea mea,
În viețile ce vor urma Tu călăuza... mea
Și singura muză cu ochii verzi de Stea!

Mai am puțin, dintr-o noapte fără vise
În care visul tău mă bântuie mereu
Și dimineața naște roua peste flori
Tu floarea mea din viața ce va urma!

Mai am puțin, dintr-un plâns fără de lacrimi,
În care plânsul e doar al tău pe obrazul meu,
Tu ești încă lacrima ce arde-n viața mea
Și singura Stea ce îmi straluce-n noaptea grea!

Mai am puțin, în care dorul e doar al tău,
Iar Eu un pustnic pustiit de gândul... meu
În care m-am pierdut o clipă-n sânul tău
Iar timpul nu a vrut să-mi fie, nici el nici Tu!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rabindranath Tagore

II

Când îmi poruncești cânt, îmi pare că mi se frânge inima de mândrie; privesc chipul tău și lacrimile podidesc.
Tot ceea ce în viață este colțuros ori fals, se topește într-o dulce armonie, iar iubirea mea își desfășoară aripi asemeni unei păsări amețite de bucurie în zborul său deasupra mării.
Știu că mi-e primit cântecul. Știu că numai ca un izvoditor de vers vin dinaintea ta.
Cu marginea aripei larg desfășurate, a cântului meu, ți-ating piciorul pe care altcum nicicând nu l-aș putea atinge.
Beat de bucuria cântecului, uit de mine însumi și te numesc prieten, pe tine care ești stăpânul meu.

poezie celebră de din Gitanjali (1912), traducere de George Popa
Adăugat de Carmen Manuela MăcelaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil și textul în engleză.
cumpărăturiCartea "Gora Vol. 2" de Rabindranath Tagore este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -13.39- 5.99 lei.
Mihai Duțescu

Numai muzica

Numai muzica e perfectă, îmi spunea
un prieten, și moartea aș adăuga eu,
numai muzica și moartea sunt perfecte.
sunt două femei fără cusururi
au părul buclat și talia fină, au
gleznele subțiri și mâinile mici, știu
facă conversație și să cânte la
clavecin, avere n-au, asta e adevărat.

Numai muzica e perfectă, îmi dpunea
un prieten, eu am adăugat și moartea
în această paradigmă, uitați-vă la ea,
seara în special, când tocurile înalte
i se aud bătând în adâncul sufletului,
acest gang fărp sfârșit, fără lumină,
fără răspunsuri, fără iertare...

Numai muzica și moartea.

poezie de din Poeme decadente
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Îmi voi aminti

Îmi voi aminti apartamentul tău
și canapeaua ta, și toate filmele
care au fost martore săruturilor noastre.
Îmi voi aminti drumul
pe care m-am pierdut mereu
venind să te întâlnesc;
dar, din clipa când te-am văzut,
nu m-am mai regăsit niciodată.
Toate detaliile care te privesc
și ceea ce noi aproape devenisem
trăiesc în oasele mele.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook