Poveste de Crăciun

deschid o fereastră spre cer
şi una spre lume.
oraşul pare adormint.
pe boltă este proiectată
o lună plină,
rotundă, tăcută, misterioasă.
încerc o conversaţie
-de unde vii? de ce eşti singură?
răspunde cu unduire în glas
-Pământul, soţ fidel,
nu m-a vrut decât pe mine
ruptă din trupul lui,
asemeni Evei din coasta lui Adam.
îi voi fi mereu aproape
chiar dacă vraja unei comete
îl ademeneşte cu trenă strălucitoare.

o frână bruscă de maşină
mă trezeşte la realitate
iau pulsul zilei.... Ajun de Crăciun.
steluţele de la ferestre şi cele de pe cer
dispar încet....
astrul zilei se instalează pe monitorul cerului
stăpân pe întreg mapamondul,
singurul stabil într-o existenţă efemeră
( şarpele îmi toarnă venin în urechi )
-până când?
- nu ştiu... poate fi o poveste de Crăciun!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama, darul de Crăciun

Te-ştept cu dor, măicuţa mea, să vii,
De-acolo de departe unde eşti.
Doi ani nu te-am văzut, însă par mii,
Şi nu ştiu dacă tu mă mai cunoşti.

Dai câte-un telefon ca să mai ştii
De buna-i sănătoasă şi e bine
Să-mi spui c-ai vrea în braţe să mă ţii
Şi că îţi este tare dor de mine.

Atâta îi cer eu lui Moş Crăciun
Să te aducă, mamă, lângă mine.
Niciun cadou sub brad pus în Ajun
Nu îmi doresc. Te vreau pe tine!

Eu chipul tău din poze îl privesc.
Tot mai străină-mi pari şi mai departe.
Bunica-mi spune că ţi-e greu şi socotesc
Că vii şi laşi acolo tot şi toate.

poezie de Luca Violeta (decembrie 2014)
Adăugat de Luca Violeta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vine Moş Crăciun

Sub un cer senin de iarnă
Noapte Sfântă de Crăciun
Inima e luminată
De credinţă si gând bun!
Tuturor zile cu pace
Impăcare si iubire
Masa plină cu bucate
Ochii plini de bucurie,
Sănătate vă doresc
Si doriţe implinite!
Moş Crăciun eşti dar ceresc
Vino, uşa vom deschide....

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem de dor

M-am risipit în versuri, m-am risipit în carte.
M-am risipit în vise şi în iubiri deşarte...
Deşertăciune-i tot... nu vreau să recunosc.
Viaţa-i un miracol şi toate au un rost.

Dar când apusul zilei se-apropie de mine,
Simt cum se frânge-o rază şi sus din înălţime,
Cu ochii ei cei roşii imi spune-n glas şoptit:
-Sä nu te-nfrângă noaptea, aşteaptă-n răsărit.

Voi fi din nou cu tine şi bucurie-n glas...
Te-ajut în zorii zilei să-ncerci încă un pas
Spre altă risipire de gânduri din fuior,
Şi te adun spre seară într-un poem de dor!

poezie de Doina Bonescu din Versuri risipite
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înainte de Crăciun

În noaptea sfântă, de Crăciun,
un imn de slavă să-nălţăm
Domnului nostru cel bun
şi-n genunchi să ne-aşezăm.
Cu glas smerit să ne rugăm,
viaţă lungă să ne dea.
Lui sufletul încredinţăm
când pe cer ajungem stea.
Tot în noaptea luminoasă
Cerului să mulţumim,
că în lumea tumultuoasă
pe pământ noi vieţuim.
Smeriţi şi cu mult folos,
cu glas dulce să rostim,
Slavă Lui ISUS HRISTOS
că lumina Lui primim.
Prea Cuvioasei MARIA
flori de stele-i dăruim
că ni L-a dat pe Mesia.
Din suflet îi mulţumim!
Crăciun Fericit, prieteni!
Sărbători cu bine!
Doamne ajută tuturor!

poezie de Dumitru Delcă (decembrie 2022)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vers aprins

Din depărtari spre mine vin
Mici bucurii sau un suspin
Le-adun din spaţii ancestrale
Le risipesc apoi în vale

Voi duce mai departe-n timp
Fără să cer nimic în schimb
Izvor de gând fără oprire
În vers aprins de poezie

Strălucitoare nestemate
La uşa ta cândva vor bate
Voi fi poate demult plecată
Lumina cerului uitată.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul din umbră

in gândul meu cred că te ştiu...
eşti o făptură bărbătească.
mă urmăreşti si-n umbră stai
când toamna-mi bate in fereastră.

nu te zăresc, iţi simt prezenţa
poate-i ceva paranormal.
cu tine acolo mut si munţii
si zilele-napoi le dau.

nu-mi ceri nimic., niciun cuvânt,
dar gândurile se-mpreună
eşti viu..... te simt si te ating
dar numa-n nopţile cu lună.

atunci din umbră te desprinzi
şi vii cu braţ intins spre mine,
in vraja inimii mă prinzi
si inţeleg...... ce e iubire!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât de aproape eşti?

Am întins palmele spre cer,
Am prins în căuşul lor, iubirea,
Avea miros de tine...
de înălţimi cu fiori de dor!
Pe trup se zbăteau palmele tale
cu miresme de crini, ca o rafală de vânt într-o zi de vară...
ce mă chemau într-o lume de poveste...
Îmi plac poveştile de dragoste spuse la gura sobei,
unde căldura e ca inima,
îţi încălzeşte trupul...
Cât de aproape eşti de mine,
cu palmele să ţinem iubirea?

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei femei rele (prietenii ştiu la cine mă refer)

M-a chinuit cândva avan;
I-am spus aşa: "Să ştii, madam,
Nu eşti din coasta lui Adam,
Ci eşti din cea a lui Satan!"

epigramă de George Budoi din În Ţara lui Invers, capitolul "Recunoaşteţi personajul?" (2010)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moş Crăciun

Mos Crăciun vine grăbit,
Are multe de-mplinit:
Datorii către buget,
Adunate la pachet,
Impozit pentru maşină,
Pentru casă şi grădină
Încă o asigurare
Dacă Dumnezeu dă ploaie.

Internet e de plătit...
Gazul, plus un bec pălit.
Moş Crăciun a cumpărat
Şi un brad ornamentat
Într-o ultimă-ncercare
Împarte la fiecare....
Din puţin ce i-a rămas
Câte-un dar la mic popas.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt aproape 17 ani de când îmi sunt cu totul familiare formele constelaţiunilor şi strălucirea stelelor. Le ştiu pe nume aproape pe fiecare, le-am contemplat cu diferite lunete în atâtea rânduri şi cu toate acestea, încerc şi acuma emoţiunea ce încercam odinioară, când văd, de bunăoară, urcându-se încet pe cer Pleiadele, apoi Aldebaran cu lumina lui roşie, Orionul cu nenumăratele lui stele strălucitoare, Sirius cu lumina lui cea albă!... În tăcerea nopţii, stelele au un farmec deosebit.

Victor Anestin în revista "Orion" (1907)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În Ajun de Crăciun

În iarna asta ca o toamnă
Crăciunul este... tot Crăciun.
Iar îngerii cântând din goarnă,
Anunţă noaptea de Ajun

Punând steluţele aprinse
Prin toţi brăduţii, ca-n altare,
Şi chiar de casele nu-s ninse
Colinda pe la geam apare

Să vă aducă vorba bună
Urări de multă sănătate,
Să fiţi mereu tot împreună,
Pe masă să aveţi de toate!

Dar nu uitaţi, slăviţi pe Domnul,
Că s-a născut să se jertfească,
Şi duceţi mai departe zvonul
Printr-o colindă românească!

poezie de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zi de Crăciun

Cer de plumb în ziua mare,
Chiar ziua lui Moş Crăciun
Care stă în aşteptare
Să primeasca un zăbun,

Un zăbun de nori cu ploaie
Ori măcar fulgi de zăpadă
Să alunge din zăvoaie
Cerbii ce-s porniţi pe sfadă.

Pomii parc-ar fi de piatră
Nu se se-ndoaie, nu se mişcă
Într-o lume idolatră
Rotită ca o morişcă.

O pădure pustiită
De neaşteptate geruri,
Într-o vară răvăşită
De furtuni picând din ceruri

Vântul s-a ascuns în grote
Frigurile-ncremenite
Străjuiesc cerul în volte
Fără astre troienite.

Aşteptatul Moş soseşte
Cu renii lui de poveste,
O stea magic străluceşte
Pe cărările celeste.

poezie de Virgil Ciuca (25 decembrie 2012)
Adăugat de Virgil Ciuca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ani lumină

Într-o zi de primăvară
Mi-ai zâmbit şi mi-ai şoptit
Frumoas, pasăre rară
Spune-mi cum de te-am găsit

Şi de-atunci eu cânt mereu
Zorii zilei prind în liră
Fac din ploaie curcubeu
Fericire-n ani lumină

Vreau în braţe să cuprind
Şi de pot să iau cu mine
Colţul ierbii răsărit,
Cer albastru şi iubire.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul zilei

voi criticii de artă nu aruncaţi noroi
în versurile albe şi care curg şuvoi
tot dezmierdând în seară grădinile cu flori

dezvăluind tristeţi sau bucurii banale
poetul printre oameni trăieşte ca oricare
doriţi să fie numai în sferele cereşti
făcând filozofia păcatelor lumeşti?
punând doar întrebări de-a lumii începuturi
acolo unde nimeni nu ştie-a da răspunsuri...

a fi poet înseamnă să vezi sclipiri de stele
iubirea cea din suflet fiind una dintre ele
a fi poet înseamnă sărutul să îl pui
pe stânca cea din munte şi marea dorului
s-asculţi glasul pădurii un glas de clopot sfânt
să nu vezi doar ruine şi răul pe pământ
să vezi pe cerul zilei cum astrul străluceşte
să simţi viaţa-n tine curgând ca o poveste
să vezi frumosul care apare în oglinzi
atunci când din copii noi devenim părinţi

lasaţi filozofia e ştiinţă nu e artă
tu scrie versuri albe şi vom vedea la plată
dacă ajungi în inimi aşa cum îţi doreşti
tu eşti poetul zilei, tu ştii cum să iubeşti!!!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tablou de vis

Avem o ţară de poveste...
Farmecul e-n lumea ei.
Vântu-adie spre ferestre
Aroma silvică de tei.

O, Moldovă, ţară-mamă,
Tu eşti scumpul meu meleag
Simt mereu: un dor mă cheamă,
Aşteptându-mă în prag.

Moldova mea — ţară de vise,
Pământul meu — tu, plai creştin,
Faţa ta-i spre cer deschisă,
Precum faţa unui crin.

Râuri vii cu apă lină,
Codri seculari, giganţi...
Ce boltă caldă şi senină
Peste corpul tău înalţi!

Apele-ţi, ce curg alene
Până-n zori — cu glas de zeu,
Parcă-s sângele din vene,
Care trec prin corpul tău

Şi codrul chiar, cu frunza-i deasă..
De-asculţi în noapte şoapta lui,
O altă vorbă mai aleasă
Şi înţeleaptă parcă nu-i.

Şi soarele e mai fierbinte,
Şi norii par mai azurii.
Şi dragostea cea de părinte
E mai aproape de copii.

Şi totu-aici aşa-i de bine,
Că nici să crezi nu e uşor
Până şi zilele-s mai pline
Şi chiar mai lungi în felul lor

Şi-atât de veselă-i privirea
Când vezi doar zâmbete pe drum
Aicea pân' şi despărţirea
Este mai altfel nu ştiu cum

Un dor in inimi se trezeşte,
Când reasculţi acelaşi Imn.
Şi-aceeaşi limbă ne uneşte
Până şi azi, care-o vorbim.

Istoria ne tot adună,
Cu dor, de pragul părintesc,
De-aceeaşi datină străbună
Şi-acelaşi sânge creştinesc

De vin chiar alte vremi străine
Să ne lipsească de poveşti
Tu vei rămâne pentru mine
Moldova mea, aşa cum eşti

poezie de Diana Enachii din revista "Gazeta de Sud" (septembrie 2010)
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât cinism... în metafora unei zile

Niciodată nu voi găsi cuvinte
destule
să-ţi pot da un nume,
exaltato,
înţeleptul din mine îmi spune
că libertatea este o fantomă
ce adoră plimbările
sub lună plină.

Deschid o fereastră spre lume şi strig:
"nu aici veţi găsi adevărul, în groapa
aceasta plină cu vorbe
sterile,
cu voci sufocate de valuri uriaşe
de lumină!"

Priviţi spre pădure!
Verdele e prospeţimea
ce răsfaţă
şi umbra'nrourată
ademenind rugătoare
o ultimă şi-nflăcărată oră de iubire,
experiment ancestral – lăsat moştenire
( ah! cât cinism.. în metafora unei zile)
celor ce – sfâşiindu-se neîncetat
se admiră
şi poate n-au aflat
că tăcerile au acelaşi miros de brad
când visele – rând pe rând – se deşiră.

Niciodată nu voi găsi cuvinte destule
să-ţi pot da un nume,
nechemato,
poetul din oglindă îmi spune
că singurătatea
este un imperiu al fricii
ce adoră sângerarea cuvintelor,
( ah! ce impertinentă sângerare şi apocalipsă)
că luna plină îşi adună lupii
ca o biruinţă
ca o nimicire a înţeleptului
din mine....

poezie de Valentina Becart din Confluenţe literare (6 ianuarie 2014)
Adăugat de Valentina Becart ( pseudonim literar), nume real -
Comentează! | Votează! | Copiază!

Preferinţele lui Moş Crăciun

Că Moş Crăciun este iubit,
Nu am motiv să-mi pară rău,
Deşi mereu m-a ocolit
Că nu sunt în... partidul său.

epigramă de Dumitru Grigoraş din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ajun de Moş Crăciun

Din an în an pornesc la geam
Voioşi cu Moş Crăciun,
E ger cumplit, e drumul greu [bis]
Da-i obicei străbun [bis]

Acum e cor la casa ta
Cu toţii cânt-acum,
Mai sunt şi moşi din vremea lui
Bătrânul Moş Crăciun

Acum e joc la casa ta
Cu toţi se veselesc
Dar sunt bordeie fără fum,
Şi mâine-i Moş Crăciun

Şi-acum te las, fii sănătos
Şi vesel de Crăciun,
Dar nu uita când eşti voios
Române să fii bun.

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bradul de Crăciun eşti tu... când rezişti furtunilor şi greutăţilor vieţii. Globurile pomului de Crăciun eşti tu... când îţi colorezi viaţa cu cele mai frumoase calităţi. Luminiţele de Crăciun eşti tu... când luminezi drumul celorlalţi cu bunătate, veselie, răbdare şi generozitate. Urarea de Crăciun eşti tu... când ierţi şi restabileşti pacea chiar şi atunci când suferi.

citat din Papa Francisc
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scriu

scriu pe traiectorii nevăzute
despre fotonii lovind trupul
revărsarea aceea lentă gata să ţipe
neinventată de noi
ca şi cum o busolă urmăreşte fuga mea spre tine
poemul începe mereu de departe
unde tu respiri liniştea zilei aşezând desprinderea de lume
sub arcada veşniciei
alegând mereu o coborâre cu un răsărit continuu
probabil vuietul auzului e mereu acolo
pentru că poemul meu e lipit cu fluturi
şi literele cunoscute chiar şi în tăcere
chiar şi într-o abstinenţă distorsionată
spre tema ieftină plină de umbre
scriu într-o regăsire înregistrată în lumina din ochi
mi-e de ajuns un colţ verde de toamnă
şi-un timp de tine nepustiu

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!