Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Ea, Natura

O formulă matematică or fizică a Creatorului,
Cu ecuații multe și necunoscute infinite
Încerc să o rezolv, jucându-mă cu câteva cuvinte.
Prin ale lui culori, secrete multe, mesaje către noi, transmite.

Să fie oare extazul, bucuria

De a privi o gingașă și înmiresmată floare
Și ca un paradox, o poate cheama și Nu mă uita?

Coroana tremurandă a arborelui, zis frate,
Împodobită-n salbe colorate?

Penajul în pasteluri divine a păsării măiestre
Ce-și înaltă imnul spre sânul cerului siniliu?

Feericul colorit al fluturelui ce roiește
Și fâlfâie în zboruri grăbite în jurul florilor?

Aura ascunsă-n câmpul de primprejur
Ce-și fredoneaz㠖n surdină cântul?

Imensul arc multicolor ce trecător se-arată
Când norii stropesc în grabă pământul?

Firul crud al ierbii care de sub plapumă de puf răsare
Și pământul îl îmbracă cu o haină turcuoază?

Să venerăm Natura pentru a Ei splendoare
Care vindecă-n tăcere al nostru suflet,
Cu alei Ei leacuri miraculoase și tămăduitoare.

poezie de
Adăugat de Georgeta GaneaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Tablou de Iarna

Lăsăm în urmă toamna cu ale ei culori,
Ruginiul viilor, galbenul frunzelor, focul fagului
Și ploaia parfumată ce aerul respiră.
Pașii noștri pe alei se duc, se duc precum frunzele de nuc.

Ca-ntr-o magie, la bacheta ei, bruma se așterne și
Deodat, copacii rămân goi, săraci,
Obosiți și întristați de tot ce li se-ntamplă,
Un strop de tihnă parcă își doresc.

Dar, ea, Natura, o noua hain㠖mbracă
Și ale noastre visuri zboară iară,
Se înaltă spre porțile plumburii ale cerului,
O adiere rece inundă al nostru suflet.

Ninge, steluțe mii zglobiu dansează,
Se-așterne neaua cât se vede-n zare.
Un fulg ușor în palma mea se stinge.

Flori de gheață, geometrice, în forme mii,
Strălucesc pe ochiuri de ferestre.
Țurțuri atânând la streșini stau cadă
Și în picuri se topesc la văzul lui, al Soarelui.
Pomii împodobiți în straie țesute-n fire albe,
Vestesc recolta, pentru anul care vine,
Obiceiuri pe care de la străbuni le știm.

Liniștea, iertarea și -mpăcarea se coboară peste noi,
Ca sfântul duh la sfânta lui treime.
Decor de vis și de poveste albul și negru împletește.
Totul este-o simfonie și clapele sufletului nasc armonii.

In lumea ta, a florilor de gheață, noi regăsim iubirea,
Mai buni, mai darnici suntem și generoși devenim.
Un cor magic se aude colindând a noastra casă,
Cu el purtând acel mesaj divin, "O ce veste minunată"

Și-n noaptea undrei spre gerar, anul se-noiește, când,
Speranțe și dorințe multe curg în miez de noapte.
privim încrezători la orizontul fără de sfârșit
Și fericiți -mpărtășim străbuna noastră urare,
" La mai multi ani sănătoși și buni! "

poezie de
Adăugat de Georgeta GaneaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Timpul

Timpul îi un grăunte de nisip
Ce curge măsurat într-o clepsidră
Și zboară spre cei stăpâni pe zare ce
Cu al lor chip invizibil construiesc zăgazuri
Pentru alte infinite și neprevăzute începuturi.

Timpul se preumblă pe scări imaginare,
Croite-n astral cu trudă infinită de Grația divină
Și veghea-ndeaproape a cetei îngerești
În cursul lui ireversibil, enigmatic.
Spre alte destinații aventuroase,
În lungi călătorii spre astre luminoase.

Timpul îi nemilos și trece –ntr-o clipire,
Ca frunza stacojie ce-n ploaia toamnei reci,
Dansează unduios în acordul adierii
Și într-un ultim suspin, al disperării
Se stinge și –n eterna lume ea se pierde.

Timpul îi parfumul florilor de câmp,
Se stinge odat cu vremea ce-a trecut
Și se pierde-n văzduh și-i nevăzut.
Ști-vom noi vreodată oare
Acea poartă fermecată spre care el pleacă
Ce drumul l-a deschis către adevăratul vis?

Timpul îi țărmul mării agitate,
În care valuri multe se sparg oftând
C㠖i trecător, dureros și neiertător
Când o ultimă secundă ceasul bate
În astă viață care-i o fărâmă de realitate.

Timpul îi o fata morgana și spre ea pășim
În neantul lumii hrănind iluzii deșarte.
Zadarnic însă, el se pierde-n perdeaua de ceață
Cu fiece zi, noapte și clipă ce-o trăim
Și ducem cu noi durerea lui nemiloasă
Pentru ce-a fost și nu va mai fi.

Timpul îi fumul focului aprins,
Din sufletele noastre îndurerate,
De pendula ce-n inimă sacadat ne bate,
În drumul ei spre fascinanta eternitate,
Unde poate adevărul suprem -l descoperim.

Timpul vindecă-n tăcere răni ascunse și durere,
Generos în urmă știe păstreze vii
Melancolice și vajnice amintiri,
Ca-n a noastră existență cât pe pământ trăim,
Trecutul ni-l redefinim, prezentul -l clădim,
Pentru o cauză înțeleaptă învingători fim
Și eterni ca el în univers, devenim.

poezie de (11 noiembrie 2019)
Adăugat de Georgeta GaneaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Costel Avrămescu

Rondelul lui Florar

Când natura îmbracă veșmânt înfloritor
Și-și împletește-n cosițe petale colorate,
Luna mai e-un domnesc alai curtenitor
La un ceremonial de mirese aristocrate.

Speranța crește-n suflet precumpănitor
Și deznădejdile devin patetic moderate
Când natura îmbracă veșmânt înfloritor
Și-și împletește-n cosițe petale colorate.

Roiuri de fluturi se destramă-nflăcărate,
Se șoptesc cuvinte cu aromă de amor;
Zefirul le petrece-n dorințe deliberate
Prin parfumul amurgitului ademenitor

Când natura îmbracă veșmânt înfloritor.

rondel de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Monolog

Cu mine stau de vorbă, adesea, în monologuri lungi pierd,
Privesc în jur fără osteneală, știind că în legea firii stă putința.
Las în urmă griji, dureri, suferințe și rup tăcerea care m-a cuprins,
Și-mi spun"zâmbește chip frumos", lasă licărul din ochi strălucească,
Și-a lui sclipire pâlpie vioaie, asemenea podoabelor ce scânteiesc în noapte.
Din abisuri te înaltă și adună acea lumină și speranță pentru mâine,
Oglindește a ta simțire, rămână amprentată -n univers pentru eternitate.
Ascultă!, auzi murmurul buzelor ce șoptesc sărutările sufletului?
Șterge curcubeul lacrimilor ce mângâe obrajii de urmele timpului brăzdați
Ia aminte de ținuta bradului veșnic verde ce nemurirea o îmbracă,
Privește firul ierbii care crește și soarbe din roua cristalina a zorilor de ziuă,
Admiră zborul elegant al fluturelui ce se adapă dintr-un strop de apă,
Iubește gingășia florilor de pe terasă care te răsfată în fiecare dimineață,
Ascultă cântul mierlei, fluierul vântului, fredonează cu ea, natura,
Natura-mi cântă și-mi vorbește....
Gândul duce peste ani și ani pe aripi de vis și-mi spun,
Atunci când anii se vor pierde în negura vremii și de frica iernii,
Și eu cu bruma mea de ani voi așterne culoarea pură a zăpezii,
Să o încalzesc aș vrea, cu sufletul ce-l am, și să topesc nămeții,
Ca ghioceii din nou înflorescă și speranța învie an de an.
O mângâiere suavă simt, un fior cald învăluie
Și se revarsă încetișor în întregul meu trup fară de voie.
Încerc zadarnic -nțeleg sorgintea acestor simtăminte,
S-apoi merită întrebări atât timp cât supun fără de voie...
Cu un surâs discret și gândul încurcat, îmi spun, e trainic simțământul.
Zâmbetul un univers divin crează cu a lui prezență și binețe-mi dă,
Nu zădărnicește a mea căutare.
Tronează împărăția altarului din mine!
Îl înalț fluture ca steagul pe catarg, învingător acum și-pururea.

poezie de
Adăugat de Georgeta GaneaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nina Cassian

Delimitări

Acesta e pământul nostru.
Noi am făcut schița acestor ape și munți.
Fiecare floare a răsărit după indicațiile noastre.
Peisajul poartă semnătura noastră.
Da.
Pentru fiecare centimetru am luptat și am gândit.
Sângele și visul nostru e amestecat pretutindeni.
Mâna ni s-a înfipt în grumazul pădurii,
Ca în coama unui mistreț întărâtat,
Și am făcut ordine în sălbăticie.
Cu tălpile goale am dansat peste vipere
Până ce ultimul strop de venin
S-a scurs în sânul imun al țărânii.

Acesta nu e pământul tău, lașule,
Care te-ai aciuat ca o molie în faldul steagului nostru.
Nici al tău, lingușitorule și mincinosule,
Care mânjești cu vânzătoare săruturi fața adevărului.

Acesta nu poate fi pământul tău, corupătorule,
Care încerci deviezi corabia noastră către naufragii.

Acesta e pământul nostru!
Noi am făcut schița acestor ape și munți.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Poezii" de Nina Cassian este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -8.00- 5.60 lei.
Cornelia Georgescu

* * *

Un munte semeț
ce-și înalță vârful
deasupra cerului
zgâriind norii
cu piscurile sale
umbrind pământul
cu măreția sa
înmiresmată de
brazii cei falnici
printre care șușotesc
izvoarele limpezi
purtându-și apele la vale
în abisuri nesfârșite
și cascade însuflețite
de freamătul pădurilor
peste care se aștern
zăpezi în miez de vară,
iar ursul hibernează
în grota-i liniștită
uitând că a trecut iarna
din munții
cu piscurile înzăpezite.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ileana Nana Filip

Ninge în suflet

Ninge și energia iernii devine un curcubeu ascuns în spatele perdelei de lumină
Ascund mugurii de pomi fructiferi în sânul meu

Trec apele și mă-nedrept spre Mareșal
Frunzele mi-au format un colier prețios
Un covor de culoare și un pat liniștitor pentru zilele însorite
Zăpada mi-a croit o rochie de crăiasă
Ca o perlă ascunsă-n propria carapace
Ce-și deschide ochii spre ferestrele inimilor bune
Norii se risipesc, alungând tristețea
Magii vestesc Nașterea lui Iisus
E toamnă, vară, iarnă și primiavara-n suflet
Natura a hotărât să-se conserve
Flori de gheață, iubire frumoasă.
Eu sunt universul și el face parte din mine.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Miraj

Din zările îndepărtate ale orizontului nesfârșit,
Când se –ngână noaptea cu ziua,
Pe cadranul mirific cu culori celeste ale cerului boltit,
În urcuș pe drumu-i lung și calculat,
Plimbă ciclic clipa de la mijire până la asfințire,
Ducând cu el timpul drămuit al noastrei vieți.

Pământul îl îmbrățișează cu ale Lui brațe calde,
Lumina alb gălbuie ce radiază -n fascicul,
Ne înfașoară în ai ei matie stelară,
La pieptul Lui încălzește văzduhul și natura,
Și stimuli calzi, optici și dinamici,
Fac ca viața germineze, -nflorească, rodească,
Spre bucuria și împlinirea omenească.

Proiecteză-n lungu-I drum neântrerupt,
Respectând proporții fizice universale,
Umbrele, ca secundare, minutare sau orare
Pe cadranul imaginar al ceasului universal,
Un miraj al armoniilor cosmosului de fapt ar fi.
Și viața-i într-un dans oglindă a jocului umbrelor.


Spectrul Lui se metamorfozează-n alunecarea -nceată
Spre amurg, când îngemănarea zilei cu noaptea-i iminentă.
Cum e cerul e și marea, pastelul toamnei cuprinde zarea,
Apune apoi, umbrele se pierd în neantul cosmic
Și-n ondulații gențiene în dans ritmic, sincronizat,
Pe luciul apei, se-oglindesc astrele nopții.

poezie de
Adăugat de Georgeta GaneaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Aș vrea

Aș vrea
Aș vrea mereu cu voi fiu,
Să mă plimb pe-un fir de râu,
Si-mpreună s- ascultăm,
Cum natura fredonează
O spăimântoasă melodie,
Când apa în cascadă cade
Și-al ei curs îl croiește pân la vale.

Aș vrea mereu cu voi fiu,
Pe o plajă-ntinsă, însorită,
De spumoase valuri străjuită
Și-n dimineți senine, răcoroase
Pe nisipul umed să se-aștearnă,
Siluete lungi și tenebroase,
Semn că razele blânde, luminoase,
Ce cuprind zarea azurie
Încălzesc pământul și marea
Și-n noi sădește fericirea, bucuria.
Mai apoi, cu voi, dragi nepoței,
În adierea ușoară a brizei sărate,
-nălțăm pân la buza norilor,
Zmee colorate multe,
Al căror fâlfâit sonor,
Fac deliciul admiratorilor.

Aș vrea mereu cu voi fiu,
plecăm în drumeție
Și-n pas vioi și cadențat,
urcăm pe-o cărăruie
Până sus, pe creasta munților
Și de-acolo admirăm
Semeția codrilor și brazilor.
Ecoul glasurilor voastre,
răsune-n valea largă
-l audă o lume-ntreagă.


Aș vrea cu voi mereu fiu
vă văd cum creșteți mari
Și a voastră transformare,
-mi aducă aminte tot mereu,
și pentru mine timpul trece,
Lăsându-și a lui pecete
Pe-al meu trup și chip sculptat,
De anii mulți care s-au adunat.

poezie de (15 octombrie 2021)
Adăugat de Georgeta GaneaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cireșul

Sub cireșul meu din curte,
Sufletul mi-l răcoresc.
Grijile urâte, multe,
Repede părăsesc.

Perioada cea mai faină
Este-atunci când înflorește.
Când îmbracă albă haină,
Când coroana înverzește.

Spiritul grădinii are.
Chiar și pe cel al pădurii.
O plăcută desfătare
Din multe ale naturii.

poezie de (16 iunie 2012)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Elogiu adus florilor

Furati de ale noastre ganduri, adesea noi uitam,
Sa aducem inchinaciune, ei, Naturii.
Atenti si binevoitori doar trebuie sa fim
Si maretia ei cu ochii s -o cuprindem.
Priveste la o floare si intreba-te acum,
Cine este arhitectul, creatorul ei divin?
Raspuns, greu de primit, dar asta nu-i motiv,
Sa ramanem departe de a lor lucrare.
Multe povesti, legende, mituri scrise
Din timpul cel din urma vin,
Ca noi sa stim al lor rost, aici, cat pe pamant traim.
Simboluri pentru ale noastre simtaminte
Transcrise intr-o imensa paleta de culori, sunt.
Si-au ales sa intre -n ale noastre obiceiuri.
Cel mai de pret cadou in gesturi omenesti
De oferit, primit sau de daruit,
In zi de sarbatoare, la -ntalnire si oricand,
Ramane floarea, prea "distinsa doamna "
Si regina imparatiei sufletului implinit.
Mesajul ce -l transmit il decriptam
Ca pe un cod ascuns de multe veacuri.
Ciudat!, atatea stim, fara sa ne dam seama poate,
Din lumea lor, a florilor!
Rosu, cea dintai culoare, focul dragostei l-aprinde,
Galben, palida culoare, gelozie ar vrea sa-nsemne,
Movul, sobra lui culoare, inteleciunea noastra poarta,
Si asa pe mai departe, dupa cum prea bine stim,
Fiecare –n felul ei vorbeste.
Parfumul in nuante dulci, ori fresh sau de oricare,
Din mireasma lor, cu pricepere de veacuri si grija se aduna,
Si ale noastre simturi rascoleste, ne-mbie si ne-mabata.
Leacuri pentru sanatate stim ca sunt,
Puse la ranile ce dor, suferintele alina,
Stare de binete dau si tristetea o alunga.
Galbenul polen strans cu asiduua migala, curge in stupina
Pentru al nostru ospat cu miere fina.
Pe sevalet, artistul cu a lui talent si iscusinta,
In picturi celeste, nemurirea lor o deseneaza.
Si cate si mai cate ar mai fi de spus....
Se nasc si cresc dintr-o minuscula samanta,
Un bulb sau un banal lastar,
Udate doar cu stropi de ploaie si
Incazite cu bunavointa, de razele lui, ale Soarelui,
Un buchet imens de flori rasare.
Haina curcubeului imbraca a lor petale.
Cu migala si cu sirg Natura le-a zamislit,
Trimfatoare parca vor sa fie pe-al nost pamant.
In semn de pretuire pentru a lor daruie,
Pe numele ce-l poarta ca si noi, ne-adresam lor, florilor.
Oameni buni, deschide-ti ochii si al vostru suflet,
Ca-n launtru sa patrunda prospetimea, nobletea si farmecul lor, al florilor!

poezie de
Adăugat de Georgeta GaneaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cerul

De îmi e greu, de îmi e ușor,
Mă îndrept cu ochii sus la cer,
Un mesaj de acolo, din azur,
De la acei îngeri nevăzuți,
Am primit mai deunăzi
Că mi-s prieteni, păzitori
În viața ce o duc, aici pe pământ.

Când o rugă eu înalț, rostesc,
Mâinile le-mpreunez și îngenunchez,
Capul îl ridic spre cer și multumesc,
Celor ce au darul ruga de a o asculta
Și ale lor semne subtile de le primesc
Eu le pot înțelege și să le tălmăcesc.

Cerul legământ cu pământul a făcut,
În frăție s-au născut și dăinuie de la început,
Prin legi universale, nescrise, dar a lor valoare
Este de necontestat și de urmat neîncetat.

Dimineața –n zori de zi scald
În lumini de-o beteală argintie,
Un spectru larg mai apoi izvorăște,
Din podoabă galbenă ce strălucește
Și un talisman se dovedește a fi
Pentru tot ce-n lume este creator și viu,
Fără de care nici noi, oamenii, nu am fi.

Pe piedestal soarele se ridică sus, trufaș,
Ca un stindard triumfător, biruitor
Ce cucerește o eternă redută
Și strălucirea lui de veșnică stea,
Ne energizează acum, mereu și pururea.

De zăduf, vara, adesea cerul de safir,
Dintr-odat se-aburește și umbrele se sting
Și nori albi, pufoși se adună-n mare grabă,
La un sfat de taină și câteodat anunță alarmant,
Că vine ploaia și lacrimi calde slobozesc
Peste tot, iar natura și oamenii zâmbesc.

Universul distinse salutări trimite
Și semne multe ce-și au a lor sorginte-n
Jocul lor, al contrastelor și al echilibrelor,
La coada muntelui, după o creastă,
Din două surse de apă, se adapă
Un curcubeu în straie viu colorate,
Semn vrea ne dea că ploaia va înceta.

Mai apoi, pe cer, storul bozafer se trage
Și natura îi o mireasă cu năframa trasă pe față
Și o trenă spumoasă din fulgi de nea,
Pân ce norii se destramă și fac loc
Razelor calde ce topesc omătul pe loc.

Cerul găzduiește-n romantica noapte,
Scânteierea lunii tandre și a salbei de astre
A lui feerie în sclipiri de licurici
Inspiră până și pe acei oameni mai triști
Și viața devine o poveste de vis.

Spre cer ne înălțăm în cel din urmă drum
Și devenim partași din umbră pentru cei
Ce pe pământ rămân, ca viața să și-o ducă,
Cât le este dat prin a Lui poruncă.

poezie de (2 noiembrie 2020)
Adăugat de Georgeta GaneaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rondelul curcubeului

În salbe colorate peste nori,
Lumina solară se destramă
Culori transpuse într-o gamă,
Așezate-n minunate aurori.

Curcubeu cu splendide culori,
Care să-l privim ne cheamă,
În salbe colorate peste nori
Lumina solară se destramă.

Îl privim cu toții-ncrezători
Din mijlocul naturii mamă
Și vom ști că mâine-n zori
Ceru-i fără de maramă,

În salbe colorate, fără nori.

rondel de din Inedită (2016)
Adăugat de ioanfriciuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Altarul Naturii

În templul Tău zi de zi trăiesc
Și mi se pare atât de firesc,
Să mă trezesc în al tău decor,
Plin de limină și culoare
admir fiecare floare,
respir aerul proaspăt, curat,
De verdele frunzelor curățat.

În fiecare zi Ai ales -mi oferi
Altceva decât a fost ieri,
Mai ieri firul ierbii încolțea,
Pe pajiște copiii zburdau,
În grădini era mare zor
Pentru pregătirea peluzelor
Cu flori multe și colorate
Care pe care în frumusețe să se întreacă

În pământ sămânța germinează
Și ciclul vieții îl urmează,
Crește, înflorește și rodește
Și al ei secret bine capsulat
Se dezvăluie încetișor
De la început, prin citirea frunzelor.

Multe flori, plante și copaci cresc
Și a noastră nevoie o servesc,
Îți voi aduce mereu mulțam
în fiece zi, pe masă, pâinea o am.

Astăzi, la plimbare am plecat
Și pe-un covor de frunze am călcat,
Vremea lor pentru acest an a trecut
Nu pentru că ele așa au vrut,
Dar resemnate ele se supun
Voii Tale, Stăpână doamnă,
Care ai poruncit să fie toamnă
O toamnă veselă, cuminte
Îmbracată-n ale ei veșminte,
De-o măreție aurie, regească,
Ca nouă, privitorilor ne priască.

Mâine, decorul funest din altarul Tău
Cu steluțe dalbe, mătăsoase Îl împodobești
O emoție austeră sufletul îl cuprinde
Și-ntr-o dulce melancolie, visează
Pe muzica lui Bach sau o simfonie
Gânduri nestăvilite pe solfegiu aleargă
Și –o liniște vindecătoare se lasă
În al meu trup înghețat de o vreme geroasă.

Însă în a Ta adormire, legea divină
Cu ale ei cosmice, binefăcătoare influiențe,
Perpetuă viața prin regenerare
Și la trezire nonculorile se sting
Și culorile curcubeului se reaprind.

poezie de (12 noiembrie 2021)
Adăugat de Georgeta GaneaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cât despre sfinți, profeți, Inițiați, prin adorarea și iubirea lor pentru Creator, ei își dezvoltă corpul lor cauzal, corpul lor budhic și corpul lor atmic care formează o aură de o splendoare extraordinară cu culori într-o continuă mișcare, ca focurile de artificii. Aura lor este, de asemenea, foarte vastă; se povestește că aura lui Buddha se întindea pe mai multe leghe.

în Centrii și corpuri subtile
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Omul spre victoria destinului sau" de Omraam Mikhael Aivanhov este disponibilă pentru comandă online la numai 18.90 lei.
Cornelia Georgescu

* * *

E Soarele steaua
ce Pământul încălzește
și luminează cerul
atunci când totul pare
pierdut în neant
și se scurge încet
în bezna adâncă
din pâlnia Universului.
E Soarele acesta
o pată aurie
desprinsă din cenușa
unui astru muribund,
ce de veacuri
răsare și apune,
veșnic neobosit,
încălzind același Pămân
plin mereu de
alte viețuitoare,
ce-și duc traiul
pe planeta albastră
care nu uită
să se învârtească mereu
în jurul Soarelui
și în jurul său
în sensul acelor
de ceasornic,
purtând timpul
mereu înainte,
spre vremuri ce tind
spre nicăieri...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Crezul meu

Privesc în jurul meu și captivată sunt,
De tot ce-n lumea noastră se-ntâmplă,
Mă întreb adesea ce plan are Dumnezeu,
Cu fiecare dintre noi și cu toții laolaltă.

Unii pleacă, alții vin, fără știm,
De unde venim și-ncotro apoi noi ne ducem,
Care ne este menirea pe acest tărâm
Și ne punem fireasca întrebare,
Viața noastră să fie ce noi numim destin?
Cine-l hotărăște și cui folosește?

Viața mea, viața ta și a tutorora,
Marcate sunt încă de la-nceput, când pe lume am venit,
Nu seamnă-ntre ele și unice sunt pe pământ.
Ce face diferența și cui se datorează,
Cursul ei atât de enigmatic și neprevăzător,
Să fie ce noi nu știm și numim destin?

Curge timpul în clepsidra de cristal,
Dar nedrept se pare a fi, căci măsura lui e drămuită
Și nu suntem tratați de la egal la egal,
Și alunecăm fără știm în a lui capcană,
Când poate ne este lumea mai dragă,
Să fie tot oare ceea ce numim destin?

În labirintul vieții intrăm pierduți,
Fără știm pe ce cărări vom merge,
Ne ghidăm după ale noastre simțuri
Și –n dese rătăciri găsim a noastră unică cale,
Pe ea alunecăm ca arcușul pe corzile de vioară,
Ascultăm acea chemare ce în suflet o purtăm
Și misiunea ce ne-a fost dată o căutăm,
Să fie asta oare ceea ce numim destin?

În fiecare zi braț la braț cu destinul mergem,
Care își face apariția într-un mod tăcut,
Timpul curge în clepsidră și-n acest răstimp,
Ni se dezvăluie picătură cu picătură
Ceea ce avem de îndeplinit pe pământ.
Și când cursa se va termina vom ști,
Rostul nostru ticluit de când pe lume am venit
Și vom primi răspunsuri la ale noastre nevoi,
De a cunoaște lumea din noi.
Iar noi vom ști doar atât cât trebuie știm,
Cât aici pe pământ, ca ființe cugetătoare, trăim.

Ne regăsim adeseori într-o dilemă,
Și-a nostră liberă voință nu-i de-ajuns
Pentru a vedea drumul ce-l avem de parcurs,
A noastră voință bunăoară este greu încercată
Pentru a ajunge de la gând la faptă.
Cine ne secondează și ghidează și de ce?
Să fie Puterea Divină ce guvernează
Tot ce –n Universul ăsta mare se crează?
Să fie asta oare ceea ce numim destin?

Ne-armonizăm fluid în a noastră existență,
Cu ceea ce este sus, la cer, după planuri celeste,
Concepute cu stăruință poate de cei ce nu mai sunt,
De entități ce gravitează-n spectre de culori
Creația să fie cu a ei culoare ce aurul o poartă,
În astă lume plină de mister și de miracol?

Una cu cerul suntem și interacționăm,
Poate și cu al nostru trecut, petrecut
În alte timpuri, spații și străine universuri.
Primim câteodată fărâme, crâmpeie,
Semne ce sub semnul întrebării stau
Sau ne lăsăm duși de fantasme efemere,
Din ceea ce –a fost poate odată cu noi,
Dar nu ne ajută -nțelegem pe deplin
Acele mesaje criptate pe care le primim,
De la familii cerești care judecă și decid
Pentru noi, ce ne ducem viața pe pământ.

Alunec pe-o pantă și aveturos lansez,
-mi exprim în cuvinte doar al meu crez,
Avem și noi, oamenii, un cod ce poate fi citit,
De acei stăpâni eterici ce lumea o conduc?
Identitatea noastră este doar una și securizată,
Prin algoritmi și programe foarte sofisticate
Și când vom descifra aceste secrete, acest mister,
Vom fi și noi totuna cu cei din câmpul pararel.

acceptăm în viață orice schimbare,
Care-ne aduce dragoste și alinare
Și-o împlinire de mult visată și sperată
Care astăzi se transformă în faptă.
În noi descoperim mereu valențe noi
Și-a lor valoare o împărtășim cu voi.

Spectatori adeseori în viața noastră, suntem
Și asistăm neputiincioși la propriul joc,
Poate fi o dramă, tragedie sau comedie,
O operă de artă care în al ei tainic cuprins,
Împletit din unde, energii, culori, lumini
Descoperim clipă de clipă subiectul
Și vom vedea de ne place ori ba.
Să fie asta oare ceea ce numim destin?
.
Sub oblăduri necunoscute nouă, suntem
Și norocul, șansa uneori ne însoțește
Sau ghinionul sau tristețea vin
Pe neașteptate și ne întrebăm firesc,
Cine asta a dictat, de ce s-a întâmplat?

ne lăsăm în voia lui, a destinului
Și să-l acceptăm ca pe un dat de al nostru Împărat,
Ce tronează undeva acolo sus de tot
Și cu al Lui sceptru sau magică baghetă
Dirijează viața oamenilor de pe planetă
Și de-om afla vreodată a lui socoteală,
Recunoscători vom fi pe veșnicie
De a Lui destoinicie de a conduce-n tăcere
Al lui regat de noi toți aplaudat și lăudat.

poezie de (18 noiembrie 2020)
Adăugat de Georgeta GaneaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

, A Venit Toamna

Natura se dezbracă și-o altă haină poartă,
Ne pregătește subtil și delicat pentru iernat,
Un strop de speranță în inima noastră strecoară,
Purtându-și elegant și șic ținuta cea de gală,
În aur poleită și roșu țipător,
Pentru cel din urmă tangou al frunzelor
Și în atenția noastră să fie, a admiratorilor.

În pragul scărilor se-arată, făcând un pas
Și noi, în al vieții extaz, am rămas,
Un val de brumă argintie, o ploaie rece și măruntă,
Un vânt blând se-abate și al ei veșmânt,
Se destramă-ntr-o năframă în borangic lucrată
Și goliciunea trupului ei se-arată.

Cu bucurii amare, adesea ne-ndulcim
Și chiar de vesela verde câmpie acu-i tristă,
Grădina-nmiresmată de flori, vestejită,
Pomii cu roade îmbracați și de frunze aproape goi,
Noi știm că mai apoi, dincolo de-o noapte viorie,
Ramuri împodobite de culoare și lumină
Vor decora și armoniza din nou natura.

poezie de (3 septembrie 2020)
Adăugat de Georgeta GaneaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Peisaj de primăvară

Un tablou al primăverii
Este-acum întreg pământul.
Anotimpul reînvierii
Își spune din nou cuvântul.

Am văzut cum respiră pământul
În primăvara care-a început.
Am văzut cum mângâie vântul
Tot ce-n natură a renăscut.

Am văzut cum se-mbracă pământul
Cu haină în verde culoare.
Am văzut cum se-acoperă câmpul
Cu grâu semănat pe ogoare.

Am văzut ciocârlia cum lasă pământul
Și-n zbor se avântă spre soare.
Aud cucul că-și strigă cuvântul,
Undeva, departe, în zare.

Am văzut oameni cum lucră pământul,
Cum vitele-i ajută la muncă.
Îmi place că viața-și sporește avântul
În satul din vale și-n luncă.

Am văzut cum primăvara, pământul,
De povara iernii își scutură amarul.
Aud cum își potrivește iar cântul,
La hora din sat lăutarul.

Înregul tablou pictat de primăvară
Pe șevaletul întins al naturii,
Aduce lumină, pentru a câta oară,
În verdele crud al pădurii.

poezie de (12 ianuarie 2012)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Florile

Cum vede orișicare,
În fiecare floare,
E grație, finețe,
Nespusă frumusețe.

O spun cu plecăciune
Că floarea-i o minune
Pe care Creatorul,
Atoatefăcătorul,

Cu-a Sa înțelepciune
Și multă-afecțiune,
Cu drag a-nfăptuit-o
Când lumea a făcut-o.

În cea de-a treia zi,
Al nostru Domn rosti:
"De azi să fie viață,
Pământul dea verdeață,

Să fie ierburi, flori
Și pomi ce-s roditori,
Grâu, orz, orez și mei,
In, cânepă, hamei,

Legume, caprifoi,
Lucernă și trifoi,
Ghimbir și romaniță,
Pătlagină și viță!...

Să fie brazi, stejari,
Pini, cedri milenari,
Și alte specii, multe,
Pământul exulte!...

Și-n astă lume vie,
De plante, pe vecie,
Prin voia Mea divină,
Tu, floare, fii regină!"

poezie de din Elogii florilor (1 martie 2020)
Adăugat de George BudoiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook