Sătul în decembrie
Avea 47 de ani, trăia...
Departe de bar era o lume pentru cei vii.
Undele europei libere de prejudecăți...
umbrele norilor și ninsoarea...
Prin vitraliile subsolului licărea credința,
bucățele de cer în sticlă,
cioburi colorate și imagini de sfinți...
catedrala celulei neputincioșilor.
O pensulă care coboară prin destin
îl ștergea de praf,
cerceta izvorul arheologic,
muțenia umbrei unei tinereți
de parcă fuga ar fi
un tablou cinematic cu destine
deși a fi poet acolo
nu mai înseamnă decât a răbda.
O pană/o criză de nesomn
printre cornute-carnasiere
sau cei care vorbesc și vorbesc
de parcă neputința
ar fi aripile unor adolescenți
sătui în decembrie...
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vorbire
- poezii despre timp
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre religie
- poezii despre prejudecăți
- poezii despre poezie
- poezii despre nori
- poezii despre ninsoare
Citate similare
Pielea asta de oameni vii
era un accident de circulație a înroșirii prin sânge
un vaiet prelung ca de lup iritat cu o chitară smulsă blues
o lume indiferentă trecând printre necunoscuți în timp ce ploaia rece o spăla de chip
un parc în care se vedea o umbră de copii jucându-se și pocnindu-se
pe undeva era și o ușă cluj jegoasă și plină de abțibilduri cu un scârțâit mai rece decât gerul
un perete inscripționat cu nume neinteresante de pictori șomeri răzbunându-se pe fabrica celor utili
în curtea casei mormane mototolite de ziare mincinoase supuse uitări
un vaiet prelung ca de lup iritat cu o chitară smulsă blues
oasele ni se iroseau în războiul lumii cu eternitatea
prin bodegi mulți dintre noi cădeau pradă stelei 80
părul nostru mic era doar o umbră a pletelor rupte
ne scriam des versuri de despărțire prin coli de sertar
inventam povești în locul orelor de la politehnică
era un accident de circulație a înroșirii prin sânge
ciocnirea navelor spațiale cu neputința unei tinereți
se adunau procurori extratereștri pe lângă halbe
reconstruiau aici o lume ca lor în timp ce înlăcrimați ar fi vrut departe de aici
peste toți creștea un nor de fum înecăcios de nicăieri
tuna și ploua rece și se scurgea pe noi pielea asta de oameni vii
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre păr
- poezii despre ploaie
- poezii despre ger
- poezii despre zborul spațial
- poezii despre versuri
- poezii despre sânge
- poezii despre stele
- poezii despre război
Unor neputincioși
- Cine?
- Se mai citesc?
- Azi se mai simt?
Parcă îi mai aud:
printre pomii din livadă,
în acord cu frunzele înroșite
în lumina diafană a îngerilor
din lumea cealaltă
care nu a încetat...
printre corzile harfei
argintate și prin surdina
chitărilor, lăutelor;
prin frica arcușului pe corzi
care nu se mai opresc...
printre spasmele hârtiei difuzoarelor
și reverberațiile mdf-ului
ce le îmbrățișează...
Dar
lumina vine din interior,
din acel loc unde ții lanterna
neputinței și farul aproapelui,
de acolo de unde
se nasc zeii și monștrii...
lumina vine dinspre felinar
când citești orbecăielile,
când crampa limbii e un eon,
și simplul infinitiv al sufletului
se întâlnește cu marele substantiv
al neputinței noastre cea de toate zilele...
lumina coboară din cer,
în scăfârlii urcate pe trupuri de lene,
căutătoare de instincte emoționante,
eventual pluviale
pentru a-și mai spăla albul ochilor...
ca atunci când era inima albă
și nici țipenie de cerneală
nu ar fi râvnit la parul acestei lumii,
la marele eliberator al clipelor
de la dogoarea istoriei
unor neputincioși
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre lumină, poezii despre lectură, poezii despre alb, poezii despre îngeri, poezii despre zile, poezii despre trup și suflet, poezii despre suflet sau poezii despre substantiv
Departe-departe
sunt barcagiul de suflet al corăbiilor
lui Columb...
umbra de vis din călătoriile lui Magelan!
(Descoperirea lumii din afară de noi.)
un verb activat de moartea lumii vechi;
de virajul indolor, prin oceanul Atlantic;
lovirea primei stânci din lumea nouă,
departe, departe, departe...
sunt sutele de mii de vieți asuprite
de revoltele unor aventurieri,
acel fior de adormire din interiorul morții
luminii sufletului în lumina rațiunii,
sau destinul de Villon printre trădări,
sau piperul din India pe care nu l-a
găsit Columb
sunt plânsul sătenilor care-și vedeau
incendiate altarele și satele
în numele unor șosele de asfalt...
plânsul triburilor Amazonului...
plânsul umbrei coșmarului lui Magelan
și ultima boabă de piper din India...
Departe de a avea nume,
sub nicio formă nu sunt poezie
pentru cupluri infatuate cosmic...
(Pământul cu Luna
Soarele cu arderea nestăpânită a zilei)
de parcă a rămas doar neștiința
cum am ajuns eu să mai pot fi
auzit
printre atâtea aiureli universale
încă, încă între filele oceanelor
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre sat, poezii despre ocean, poezii despre moarte, poezii despre șosele, poezii despre visare sau poezii despre viață
Îmi răbufnesc imagini vechi sub pleoape
tot mai vorbesc, dar parcă aș tăcea
prin care sorb, prin ce vîrtej de ape
se scurge tainic tinerețea mea...
catren de Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Corneliu Vadim Tudor despre vorbire, poezii despre tăcere, citate de Corneliu Vadim Tudor despre tăcere, poezii despre tinerețe, citate de Corneliu Vadim Tudor despre tinerețe, poezii despre imagine, poezii despre apă sau citate de Corneliu Vadim Tudor despre apă
Aripi lomonosoviene
Scânteia revoluției,
roșul de toamnă
în mijlocul
unei străzi
năpădite
de niciundele
zărilor nocturne,
se aprinde în catedrala memoriei
tinerelor
aripi încordate
de dor.
(Niște) pui proaspeți
din găoace,
silabisind cotcodăceala
din jur,
suntem...
Parcă dornici
de a reveni
la liniștea oului
din care ne-am clocit...
Parcă susurul
de șarpe cu pene
se prelungește în întuneric,
lovindu-ne palpitațiile
poliritmic, electrizant,
sudoare sardonică
pe palmele și frunțile
noastre, inumane,
de păsări hoinare,
peste mări și țări,
prin basmele buneilor
care își curățau obrajii
văzându-și nepoții
ca prin vis,
după coșmarul marțial
care a susurat
prin crivățul
unei omeniri
de pufoși
melancolici,
iar,
felinarele selenare,
prea chioare
pentru niște lacrimi goale,
îndrăgostite
de motoarele electrice
pe care le îmbracă
în table lucioase,
se tânguiesc, solemn,
către un timp
când erau imaginație,
când orice ram gros
le-ar fi urcat spre cer
pentru a face strajă
unor ulițe neguroase,
mâloase și rele,
pe care s-au chinuit
pașii buneilor,
și bunicilor,
căutând
ziua de mâine...
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre întuneric, poezii despre încordare, poezii despre șerpi, poezii despre viitor, poezii despre toamnă sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Cei care știu nu vorbesc. Cei care vorbesc nu știu. Înțeleptul te învață prin faptele sale, nu prin cuvintele sale.
Chuang Tzu în China
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe citate despre înțelepciune, citate despre învățătură, citate despre vorbire sau citate despre cuvinte
Pernele
cauți umbrele unor statui
pernele corso-ului îmbătrânit
niște muște cu aer marin
care ți se așează peste vara asfaltată
care te curăță de zgura meschinăriilor
care îți amintesc de zborul sufletului
pernele corso-ului îmbătrânit
sau paturile suferinde de amor
unde orele se delectează cu apatie
cu un cioban numerotând oile visării
fugare la sănătoasa văzând
pernele corso-ului îmbătrânit
unele îți spun să știi că fuga nu visează
că ai ajuns departe de orice mal
departe de orice larg
departe de orice abis
mai aproape de un nod în gât
de un alb debordant
picurat între genele nopților de remușcări
peste petalele liofilizate
poate doar atât cauți
umbrele unor stafii de tine
prin satul proletar dansând
la hore de măști securiste
hore de măști evlavioase
hore de măști disidente
hore de măști umane
hore de măști albite de vânt
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre oi, poezii despre zbor, poezii despre vânt sau poezii despre sculptură
Cei care vorbesc mult de sănătate, o au. Cei care vorbesc mult despre bogăție, o au. Cei care vorbesc mult despre bucurie, o au. Opusul este și el valabil. Deci, pe care ai prefera să-l ai?
citat din Stephen Richards
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre sănătate, citate despre bucurie sau citate despre bogăție
lătrau chimic, electromagnetic
vorbesc
încă de pe când aveam opt luni
vorbesc și-n somn
peste un pic, adun ca pe cireșe în sân
pietre, cioburi colorate de sticlă
patruzeci de ani
când am să tac, tăcerea mea
vă va spune mai mult
ca orice cuvânt
de dincolo-ul oarecum comun
Pantomimă, vântul pe frunte voastră
va lipi
șoapte, foițe subțiri metalice, tunet
luminițe și săruturi
inima mea
firimituri
furnici cuminți
atunci
o steluță departe
desculță
vă va face cu ochiul
arlechinește
dans, tumbe, aplauze
aplauze vouă
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre somn, poezii despre pantomimă, poezii despre ochi sau poezii despre inimă
Bulevard belic în zori cu terase sculptate
rupere de nori în paradis,
asprimea zorilor și mătura soarelui...
paharele goale se rușinează;
între noi e o pâclă de noivoi...
eliberarea națiunii de prejudecăți
și ninsoarea de sfinți
apără încă o zi de loterie...
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rușine sau poezii despre rai
Semn și însemnat
cratima și junghiu
unei negenerații care se scurge
prin canalul culorilor
culoarelor...
adormiți, doi craci
vorbesc în pași
către toate mâinile goale
visul lor de unire
e bun doar în tablouri...
e o simeză siameză...
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre unire, poezii despre mâini sau poezii despre culori
Printre gânduri
trăim în zdrențe de speranță
schelete vii prin hrube triste și pustii
sparg gânduri de zidurile lumii
voi vorbiți de mari proiecte
eu vorbesc despre săraci, despre boli, despre iubire
despre oameni cu suflete sângerânde
ochii stinși și goi, de trăit în noroi
ani chinuiți, ani schingiuiți, ani schilodiți.
zâmbesc doar cei ce mai suspină
și plâng pe treptele durerii acei ce nu au nici'o vină
timpul este pustiu și gol, în mâini lacrimi și nămol
nu mai știu, odată au fost vii
îmi este dor de zborul unei ciocarlii
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre vinovăție, poezii despre tristețe sau poezii despre sărăcie
Apă deosebită
Toată lumea ne-a cerut să nu mergem în zona răutății,
Deși toți se mișcau acolo cu tăria de a răbda răutăți ce te consumă.
Acum parcă se spune să nu vi în zona bună,
Acolo unde totul lucrează pentru tine cu tot atacul din rău.
Așa de mult ai rămas în încet încât nu mai vezi nici o picătură de bine,
Iar mica ta răutate pare bunătate de nota zece.
Și a primi un bine e un bine... deși te sperie lipsa lui de umbră,
Deși te sperie frumuseția fără glamur și plină de liniște.
Ai gustat din zona ta și pare că doar gustul acesta există.
Dar gustă și din zona de dincolo... și nu prin oameni de aici.
Nu merge în zona de bine dacă nu vrei... nimeni nu cere asta.
Dar probează bunătatea nu numai o zi... și nu de la cei ce se dau buni.
Ci chiar de la Izvorul ce a ajuns și la ușa ta.
poezie de Ioan D. Lechintan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre răutate, poezii despre bunătate, poezii despre sperieturi, poezii despre nota 10, poezii despre existență sau poezii despre bine și rău
Pelerin
voi înnopta pe marginea acestui drum șerpuit
care urcă spre stele
când mă întind pe nisip cu fața în sus
îmi văd viața desenată pe cer
din clipa în care am venit pe lume
într-un decembrie cu zăpadă neprihănită
până astăzi când povestesc sorbind
din paharul cu ceai de mentă
totul e scris acolo cu migală și meșteșug
de mâna sprintenă a unui caligraf
în sticla vălurită a norilor
pentru totdeauna
cu toate că nu sunt decât un călător desculț
ai cărui pași se topesc în tăcere
printre pietre și raze de lună
atunci îmi spun că dumnezeu există
drept pentru care murmur o rugăciune
în timp ce adorm
printre umbrele șacalilor costelivi.
poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre prezent sau poezii despre pelerinaj
Noaptea fără nume
Prin muzica sfințită și raiul din sufletul tău, copile
Ai să atingi suflarea unor destine
Și ai să prețuiești lumina din care te-ai născut
Acolo e puritatea unei mame bune
Acolo se găsesc albastrele raze din noaptea fără nume
Și plinul meu din care cresc în fiecare zi
Să știi că e credința în Domnul Iisus
Doar El mă ține cu lacrimi duioase
În fiecare noapte mă mângâie
Și-mi redă pacea de care am nevoie...
Sunt tot mai singură... și nu vreau să mor.
Decât prin fiecare vers de iubire...
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre pace sau poezii despre naștere
Narcisul lucrului nou
mirajul strigătului
de libertate, aripile
unui ceas alb
lipite printre zori...
Dar parcă liniștea
umbrelor aurii de zi
nu seamănă de fel
cu vreo nepăsătoare
absență
Doar atunci din ei
negenerația va negândi
către malul unei trestii,
cum e să privești
cerul în oglindă...
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre libertate, poezii despre ceas sau poezii despre aripi
Înainte de a fi ieșit afară, tinerii din echipaj își îmbrățișară părinții, care deocamdată încă se aflau în preajma lor, dar pe care parcă deja începeau să-i simtă departe, din ce în ce mai departe, cu fiece clipă ce trecea. În mod normal, totul decursese foarte bine, făcând abstracție de câteva lacrimi scurse din ochii unor mame mai sensibile sau din ochii unor părinți mărinimoși care-și iubeau copiii și care, din prea multă dragoste pentru fiii sau fiicele lor, aveau de ce să fie profund îndurerați. Trebuie să recunoaștem că era vorba despre o misiune îndelungată, de cel puțin 13 ani, nu glumă... Iar 13 ani nu puteau fi comparați cu o zi, două, pentru a se putea spune: "A plecat azi... Las' că se întoarce mâine...". Ori oamenii tocmai cu acest gând nu se puteau împăca. În 13 ani se puteau întâmpla multe și putea fi posibil ca firul evenimentelor să fie nevaforabil celor aflați în centrul atenției, deși nu era de dorit să se întâmple astfel...
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viitor, citate despre umor, citate despre tinerețe, citate despre timp, citate despre prezent, citate despre posibilitate, citate despre ochi, citate despre mamă sau citate despre iubire
Dantelă de zăpadă
Iarăși se întunecă, dar azi a nins
Prima ninsoare din iarna aceasta
Nu e departe ziua când voi urca
Pe săniuțele argintii ale iernii
Răscolind zăpada
Dar e decembrie și ninge
Peste brazii de afară, parcă
Și ciorile au obosit să se adune
Pe-nserat
Mă așez la geam, spun o rugăciune
Pentru cei întârziați, pentru cei
Duși departe unde zăpada nu le e
De tot albă
E decembrie și ninge
Zăpada se așterne ca o dantelă
Pe case și morminte
poezie de Victor Țarină
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iarnă, poezii despre săniuș, poezii despre ciori sau poezii despre brazi
Negenerații de iubire mai târziu
Supramintirea pare acum un vis
pe urmele exploziei colorate.
Apusul se desface în gânduri;
îți rămâne să cauți soluția de cer,
marele spumant al renașterii,
îmbietor, peste pielea tânără
inundată de letargia răsăritului.
Însângerarea anunță, solar,
o nouă adormire în neputințe,
iar din tentaculele lungite
spre zenit, retorica singurătății.
Supraestimarea atinge umbrele
unor strămoși tăcuți în simplitate,
departe de aceste învăluiri
unde viața catifelată în amăgire
visează despre ce ar fi spus.
Umbrele trag lumina peste
liniștea de a dormi în truda lor
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre singurătate, poezii despre oratorie sau poezii despre iubire
Înțeleg pe cei care declară, cinstit, că lor nu le place cerul, fiindcă nu-l înțeleg; nu-ți vorbesc despre el, căci pentru ei rezultatele astronomiei sunt basme. Nu-i înțeleg însă pe acei care vorbesc despre cer fără să-l cunoască.
citat celebru din Victor Anestin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Victor Anestin despre vorbire, citate despre cunoaștere, citate de Victor Anestin despre cunoaștere, citate despre astronomie sau citate de Victor Anestin despre astronomie