Departe la munte
În munții cu brazi și cu roci
Există o mănăstire modestă
Unde-i întâlnesc pe cei dragi.
Dar de ce când iubirea
din nou ea mă cheamă
plâng și-mi întorc privirea,
și n-o iau în seamă?
De ce când mă doare
cânt din greșeală în rătăcire
și-n zborul meu înspre soare
îmi este doar beznă-n privire?
poezie de Valerian Ciobanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre munți
- poezii despre zbor
- poezii despre roci
- poezii despre plâns
- poezii despre modestie
- poezii despre iubire
- poezii despre greșeli
- poezii despre existență
- poezii despre brazi
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Clipa din privire
Tot curg, mă scurg, și nu pot să-mi opresc
Atâtea curgeri, înspre tine, toate,
Pe drumuri vii, de suflete gravate
În hărți ce, niciodată, nu greșesc.
Mă urmăresc privirile din mal
În mersul meu, când leneș, când năvalnic,
Atunci când munții mă încearcă, falnic,
Și îmi transformă curgerea în val.
Mă-ndrept spre tine, undele îmi curg
În șoapte încărcate cu iubire,
Iar tu le-aștepți în zorii de amurg,
Prin strălucirea clipei din privire
În care dulcea ta ademenire
Mă cheamă și m-așteaptă și... mă scurg.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre suflet, poezii despre lene, poezii despre hărți, poezii despre grafică sau poezii despre arte plastice
Ochi uitați
Ce trist e când vine vremea,
Și ochii ni se întâlnesc,
Să mă pierd în adâncimea
Onglizii tale sufletești.
Ce trist e când vine vremea,
Și ochii ni se întâlnesc,
Să tânjesc dup-o privire
Ce infinită mi-o doresc.
Ce trist e când vine vremea,
Și ochii ni se întâlnesc,
În albastrul lor sublim
Să mă pierd ca-n labirint.
Ce trist e când vine vremea,
Și ochii ni se întâlnesc,
Lumea-ntreagă să se oprească,
Doar ca eu să-i proslăvesc.
Ce trist e când vine vremea,
Și ochii ni se întâlnesc,
Ochii tăi să mi se pară,
Casă sufletului meu.
Ce trist e când vine vremea,
Și ochii ni se întâlnesc,
Să te urc pe-un piedestal,
Și să nu te mai urnesc.
Dar mai trist când vine vremea,
Și ochii nu se mai întâlnesc.
Și ai vrea să simți durerea,
Doar o dată să-i mai vezi.
Să te îneci din nou în ei,
Să-ți spună din nou povești,
Să-ți creezi din nou iluzii,
Că în conștiința lor, trăiești.
Dar pleoape grele îi ascund,
Trecut-a timpul peste noi,
Aproape am uitat albastrul
Ce l-am idolatrizat demult.
poezie de Mihaela Ciuhoreanu
Adăugat de Mihaela Ciuhoreanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre viață, poezii despre tristețe, poezii despre timp, poezii despre durere, poezii despre dorințe, poezii despre conștiință sau poezii despre albastru
Să zbor din nou spre soare
Mă uit pe cer și văd viața ca pe-o alinare,
Aș vrea să zbor din nou spre soare,
Dar nu vreau să las suflete dragi pe pamant,
Că dorul vine ca o adiere de vânt.
Tu ești o ființă dulce, blândă, frumoasă,
Pentru tine nu plec nici macar de la masă.
Uneori inima mea se zbate tare în piept,
Și simt că sufletul meu ajunge în deșert,
Atunci văd la tine noi sentimente
Și ca niciodată îmi faci complimente,
Dar gândul meu e din nou la tine soare,
Vreau să fac un zbor când iar mă doare.
poezie de Eugenia Calancea (19 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre inimă, poezii despre gânduri, poezii despre frumusețe, poezii despre dor sau poezii despre deșert
Și plâng
Să plâng... destinul meu pierdut?
Să plâng... uitarea ce mă doare?
Ascund cuvântul început
Și plâng... ce rost oare mai are.
Să plâng... când totul s-ar sfârși?
Să plâng... când inima îmi bate?
N-am crezut... credeam că-s împlinit...
Și plâng... când alții-mi râd în spate.
Să plâng... e starea mea umană,
Să plâng... e-un fenomen uitat.
Eu... n-am ales rasa umană,
Și plâng... de zestrea ce mi-au dat.
Să plâng... mi-e totul împotrivă,
Să plâng... sunt cereri mai de preț.
Eu... caut steaua mea divină,
Și plâng... când totu-i un dispreț.
Să plâng... curat și fără teamă?
Să plâng... când ochii-mi s-au umflat?
Dar cine se chinuie... mă cheamă
Și plâng... că tot ce-am scris nu am semnat.
Să plâng... mă regăsesc în vise,
Să plâng... că-s vise destrămate?
Mă simt străin pe lângă tine
Și plâng... că timpul ne desparte.
poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre visare, poezii despre stele, poezii despre râs, poezii despre frică sau poezii despre cuvinte
Dureri
Mă doare bucățica mea de cer
În care plâng tăcerile și dorul,
Și-n norii ce se strâng le văd cum pier
Căci le-am ucis cuvintelor fiorul...
Mă doare codrul ce-a-nverzit sfios
Tot așteptând o singură privire
Și glasul meu ce-i recita duios
Din cartea cu poeme de iubire...
Și doare unda rece de izvor
Ce setea nu-mi mai poate adăpa
Și doare fiece cădere-n zbor
Când ruptă eu din tine-s... aripa.
Și toate dor și sunt tot mai departe
Și-mi sângerează numele ce-i scris
Cu unghiile înfipte-adânc pe-o parte
În sufletul ce mi-este interzis...
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre păduri, poezii despre poezie sau poezii despre nori
Din inimă să-mi ieși
Începând de azi mă doare
Fix în cot de dragoste,
Ea timp pentru mine n-are,
Și-mi e numai pacoste.
Mă alungă, apoi mă cheamă,
Nici eu nu mai știu ce vrea,
De azi n-o mai iau în seamă,
O scot din inima mea.
Fă-ți bagajul ș-apoi pleacă,
Ia cu tine ce-ai adus,
Inima de dor să-mi treacă,
Tu mai mult pe jar m-ai pus.
Îmi promiți marea cu sarea
Nevăzută apoi te faci,
Și mai mare-i îndignarea
Că vorbești când tre' să taci.
Te-arunc în temnița adâncă
Din inimă să-mi ieși, din cap,
Îți sap o peșteră într-o stâncă,
De tine dragoste să scap.
poezie de Răzvan Isac (19 februarie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre stânci, poezii despre speologie, poezii despre promisiuni sau poezii despre prezent
Sonetul 5
Ochii mei plânși, s-a stins al vostru soare
sau, mai degrabă, către cer se-ndreaptă:
acolo-l vom vedea, căci el ne-așteaptă
și poate-ntârzierea noastră-l doare.
Auz al meu, preadulcea-i cuvântare
cu cei care-o pătrund se-adună-n șoaptă.
Tu, biet picior, n-ajungi pe sfânta treaptă
pe unde-i ea, ce nu-ți dă pas, nici stare.
La ce bun dar, mă oropsiți și-n nume
de rău mi-o luați când nu sunt eu de vină
de n-o vedeți și n-o găsiți pe lume?
Nu blestemați, ci lăudați deplină
puterea Lui ce ia și dă anume
și lacrima cu bucurii alină.
sonet de Petrarca, traducere de C.D. Zeletin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre sfinți, poezii despre picioare, poezii despre ochi, poezii despre laudă, poezii despre bucurie sau poezii despre Soare
Ascuns în ceață
Râde vecinul, că nu mi-e bine,
Cred... de-ar putea, m-ar otrăvi.
Dar bag de seamă, că îi e rușine
Și zilnic, știți, eu îl voi chinui.
Ascuns în ceață... dus de dimineață
Îmi ar cu drag pământul meu.
Când o fi soare... și iarbă creață,
Știu c-am semănat tot ce-am vrut eu
.
Satul... mă cheamă acum din depărtare...
N-aș merge, dar nu am de ales.
Loc e destul știu... pentru fiecare,
Dar nimeni nu mă ajută la cules.
O zână... vine și-mi spune... hai acasă,
Să știi că niciodată nu te voi părăsi.
Inima ar vrea... dar anii nu mă lasă
Rănit în suflet doar câmpul l-aș păși.
O clipă simt că doare... oare cât voi putea...
Să încerc să fiu tare... să-frunt zodia mea.
Ascuns în ceață, mă zbat într-o credință
Și-n 'cerc ca să câștig dragostea ta.
Dar strig zadarnic... mă lupt chiar cu destinul,
Dau totul la o parte, chiar dacă sunt lovit.
Știu că se poate, că îmi alini tot chinul
Și-aș merge înainte ca să fiu fericit.
Degeaba mai încerc... că Dumnezeu îmi spune,
Ioane...! timp... puțin ți-a mai rămas.
Dar încă sunt puternic, încă am un nume,
Și pot să întorc grăbit, ultimul ceas.
Doresc să port opincă, o coasă pe umăr să am.
Să plec de acasă nu vreau îmi este frică
Rămân să cânt într-un pustiu încă un an.
Și-apoi... când Dumnezeu va vrea, un suflet mai ridică.
poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vecini, poezii despre sat, poezii despre rușine sau poezii despre religie
Iarna vieții când cerne
Din streșină picură albul plângând,
Mă doare că iarna sfârșește,
Dar mult mă mai doare când gerul scrâșnind
Cu bulgări de alb mă lovește.
Mă doare când vitregii frați și surori
Cu pumnii lovesc și m-apasă,
Dar mult mă mai doare când cei ce-mi sunt dragi
Fățarnic mă cheamă în casă.
Eu scriu totdeauna cu litere mici
Precum că au toate o vreme,
Și-aș vrea răbdător și-ndelung răbdător
Să trec iarna vieții când cerne.
Am multe ecouri ce-mi sună și azi
Când bulgărul alb mă lovește,
Dar pieptul de dragoste râde că-n prag
Primăvara eternă sosește!
poezie de Mihai Ghidora (10 ianuarie 2017)
Adăugat de Mihai Ghidora
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ger, poezii despre alb, poezii despre primăvară sau poezii despre iarnă
Albumul meu
izvorul meu e nesecat
din ani și gânduri adunat
mereu voi spune o poveste
ce veselă sau tristă este
în dimineți de toamnă reci
mă prinde bruma pe poteci
zăpezile când se topesc
cu soare cald mă învelesc
sunt când o pasăre măiastră
când dorul care-i stins în casă
ieri am fost floare pe câmpie
azi doar un puf de păpădie
adorm cu greu... mă năpădesc
adesea amintiri... și-mi cresc
aripile cu negru-n vis
și plâng când ochii am deschis
șterg lacrimile pe obraji
mă-ntreabă ziua.... ce faci azi?
azi? voi porni din nou la drum
și adun versuri în album
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre versuri, poezii despre trecut, poezii despre toamnă, poezii despre somn sau poezii despre păsări
Bucuria
Mă-nfrupt cu vieți pe celuloid
În două ore consumând artiștii,
Și beau al artei greu lichid,
Frecându-mi coate cu miniștrii.
Citesc din scoarță-n scoarță vestea
Adusă-n tâlc profund de scribi,
Și mă întreb unde-i povestea
Cu turtă dulce și cu hribi.
Apăs butoni, golesc fiole,
Și-mi caut pacea-n concentrații,
Dar romantismu-acuma gol e,
Îl umplu doar cu ecuații.
Și totuși, când dezbat viața,
Îmi amintesc că-n piept îmi bate
O inimă ce-a strâns povața
O sută de-ani pe jumătate.
Și-atunci zâmbesc la flori, la soare,
La prietenii ce-mi țin isonul,
Și rid de plâns, și plâng de doare,
Și bucuria mi-e mai mare
Ca spațiul și ca eonul.
poezie de Laurian Taler din So many words (1 august 2010)
Adăugat de Laurian Taler
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre artă, poezii despre zâmbet, poezii despre sfaturi, poezii despre prietenie, poezii despre ore sau poezii despre miniștri
Eternae poesis, II
Îmi plâng copacii pe umeri
se scutură de frunze, lacrimi vii,
când trec pe sub a lor coroană,
încearcă a mă aduce printre cei vii.
Îmi plânge marea-n valuri ce se sparg de țărm,
îmi mângâie gleznele blând,
sperând să ogoiască suflet de cleștar,
ce mii de dureri l-au făcut plăpând.
Îmi cântă munții ecou din șuier de vânt,
când creasta le-o privesc, sperând să mă încânt,
îmi cântă și-mi spun povești de altă dată,
sperând să schimbe iarna-mi din suflet cu vara, de-ndată.
Se-mblânzește cerul, pe loc e albastru viu,
când îndrăznesc să arunc privirea spre el...
încearcă și prin lacrimi de înger, ploaie,
să mă oprească din cădere, sa mă aducă la el.
Dar tristă-i lumina ce stingheră luminează in cămară,
curg lacrimile, se prefac in cerneală,
și foile țipă în surdină, crunt,
când văd că poezia-mi se transformă în etern mormânt.
Plânge și drumul, ce pasul meu greu îl simte,
plânge și imploră să mă opresc, rugăminte...
curge nisipiul netulburat în clepsidră, netulburat...
Eternae poesis... De neoprit, neîncetat.
poezie de George Svet
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre îngeri, poezii despre schimbare, poezii despre ploaie sau poezii despre muzică
Ferestre spre marginea lumii
Fericirea mea e o fereastră prin care
privesc cerul și din când în când
poteca ce duce
înspre marginea lumii
totul este asemeni cerului care
mă împiedică să văd dincolo
în fiecare dimineață
scormonesc prin memorie
am senzația că îmi lipsesc
câteva lucruri
lipsa asta mi-a împuținat trupul
și de-o noapte îmi tot spun
că sunt trist
doar
câteva iluzii se zbat pe uscat
și-mi zgâlțâie privirea
sunt înghesuit într-un colț
de întuneric și lovit în plin
precum zborul din adâncul cerului
singurătatea își leagănă tăcută umbra
și din când în când
îmi ciugulește din suflet
trupul mi- a devenit un loc
de perelinaj pentru toate păcatele lumii
durerile înalță ziduri
nimeni nu intră
nimeni nu iese
la singura poartă din zid
mi s-a așezat umbra și cerșește
puțină libertate
doar atâta cât
să-l impresioneze pe Dumnezeu
poezie de Teodor Dume din Ferestre spre capătul lumii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre trup și suflet, poezii despre singurătate sau poezii despre noapte
Să zburăm înspre soare
Iubirea mea cu ochi frumoși ca crinii,
Revino din nou la mine!
Că sufletul îmi tânjește de dor
Și aș vrea să am aripi, să zbor!
Să zbor până la soare și lună,
Să-ntreb de ce nu mai suntem împreună
Și unde este dragostea cea nemuritoare,
De ce-a dispărut ca un val de mare.
Ea apărut ca o scânteie
Când te-am văzut pe tine, femeie
Dulce ca un fagure de miere
Și frumoasă cum e luna-ntre stele!
Vino, iubirea mea, cu miros de crin
Ca durerea să-ți alin
Și să-ți sărut obrazul moale, ca să-ți crească aripioare!
Să zburăm înspre soare, hai, vino, iubirea mea cea mare.
poezie de Vladimir Potlog (12 decembrie 2018)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre crini, poezii despre apicultură sau poezii despre sărut
Ferestre spre marginea lumii
Fericirea mea e o fereastră prin care
privesc cerul și din când în când
poteca ce duce
înspre marginea lumii
totul este asemeni cerului care
mă împiedică să văd dincolo
în fiecare dimineață
scormonesc prin memorie
am senzația că îmi lipsesc
câteva lucruri
lipsa asta mi-a împuținat trupul
și de-o noapte îmi tot spun
că sunt trist
doar
câteva iluzii se zbat pe uscat
și-mi zgâlțâie privirea
sunt înghesuit într-un colț
de întuneric și lovit în plin
precum zborul din adâncul cerului
singurătatea își leagănă tăcută umbra
și din când în când
îmi ciugulește din suflet
trupul mi-a devenit un loc
de pelerinaj pentru toate păcatele lumii
durerile înalță ziduri
nimeni nu intră
nimeni nu iese
la singura poartă din zid
mi s-a așezat umbra și cerșește
puțină libertate
doar atât cât
să-l impresioneze pe Dumnezeu
poezie de Teodor Dume din Volum: Ferestre spre marginea lumii. Editura: Pim/Iași, (2019)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pelerinaj
Ferestre spre marginea lumii
fericirea mea e o fereastră prin care
privesc cerul și din când în când
poteca ce duce
înspre marginea lumii
totul este asemeni cerului care
mă împiedică să văd dincolo
în fiecare dimineață
scormonesc prin memorie
am senzația că îmi lipsesc
câteva lucruri
lipsa asta mi-a împuținat trupul
și de-o noapte îmi tot spun
că sunt trist
doar
câteva iluzii se zbat pe uscat
și-mi zgâlțâie privirea
sunt înghesuit într-un colț
de întuneric și lovit în plin
precum zborul din adâncul cerului
singurătatea își leagănă tăcută umbra
și din când în când
îmi ciugulește din suflet
trupul mi-a devenit un loc
de perelinaj pentru toate păcatele lumii
durerile înalță ziduri
nimeni nu intră
nimeni nu iese
la singura poartă din zid
mi s-a așezat umbra și cerșește
puțină libertate
doar atâta cât
să-l impresioneze pe Dumnezeu
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă doare viața
Mă doare viața, destinul,
Mă doare zborul de fluturi,
Mă doare amarul, pelinul
Mă doare visul din gânduri,
Mă doare sufletul prădat
Mă doare timpul ce trece,
Mă doare cuvântul uitat
Mă doare privirea ta rece,
Mă doare tăcerea
Mă doare și visul...
Mă doare uitarea
Mă doare abisul...
poezie de Maria Badea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare sau poezii despre prăpăstii
Ce e iubirea?
Ce e iubirea? De inima o cheamă.
Ce e iubirea? De lasă-n suflet rană.
Ce e iubirea? Când fără ea, degeaba mai trăim.
Ce e iubirea? De nimic pe lume, nu e mai sublim.
Ce e iubirea? Când o cunoști
Și simți că ești omul cel mai bogat din lume,
Ce e iubirea? Când te părăsește și rămâi buimac.
Ce e iubirea? De toți îi cântăm, scriem și vibrăm.
Ce e iubirea? Atunci când o trădăm.
Ce e iubirea? Atunci când nu o cunoști.
Ce e iubirea? Pentru cei răi și proști.
Ce e iubirea? Când te părăsește
Și totul în viață, ți se prăbușește.
Ce e iubirea? Când din ateu, devii un credincios.
Ce e iubirea? Pentru tirani și ticăloși.
Ce e iubirea? De n-ar fi Dumnezeu
Și în iertare, nu încercăm să credem mereu.
Ce e iubirea? De inima mereu o cheamă,
Ce e iubirea? Când mai toți, de la ea, avem o rană.
Ce e iubirea? Când viața ne-o fericește un timp,
Apoi ne părăsește căutând al destin.
Ce e iubirea? La care atâta râvnim.
poezie de Valeria Mahok (10 august 2003)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trădare, poezii despre superlative sau poezii despre prostie
Și...
În timp ce munții hoinăresc cu un rucsac în spate,
Îmi vin idei și mă gândesc: de-ar fi să le cuprind pe toate...
Să-mpart cu cei ce îi iubesc tot ce îmi vede ochiul
Pe unde trec și ce-ntâlnesc, așa... să-mi treacă focul.
Să încep atunci să aștern pe bucăți de hârtie,
Tot ce-am văzut din frumuseți și sufletul îmi știe.
Și-n timp ce munții hoinăresc, păduri și lacuri și poteci,
Din când în când să mă opresc, în urmă să privesc.
De m-oi opri din când în când, n-aș vrea să calc pe frunze
Și nici pe ramuri nici pe mușchi, fiindcă îmi sunt muze,
Iar de mă așez să privesc în timp ce-adie vântul
Tot trupul mi-l va încălzi, cu forța lui, pământul.
Atunci, să mulțumesc voi încerca, cu gesturi mici și blânde,
Închizând ochii voi zâmbi că soarele-mi surâde...
Acum mă voi opri din scris, la drum din nou pornesc
Cu un rucsac, foaie, un pix și frunza ce-o iubesc.
Și mă gândesc că mult mi-ar place-alături să îmi fie,
Doar cei ce cred în lumea mea, în vis și POEZIE...
poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frunze
Moarte sau viață?
În hăuri de smoală
Încet mă scufund
Cu inima goală
Și gând muribund.
Chiar dacă lumina
Mă cheamă spre ea
Și îmi iartă vina
Desenând perdea
Pe trecutul negru
Și însângerat,
Florile de-alegru
Iar s-au scuturat.
Doar pământul rece
Îmbrăcat în dor,
Pașii mi-i petrece
Câștigând la scor.
Și-mi lasă doar poarta
Iadului păgân
Ca să-mi ducă soarta
Unde-i el stăpân.
Gemete de gheață
Urlă cu tăceri
Și-mi aruncă-n față
Crivăț de dureri.
Calc cu talpa arsă
Pe-amintiri de fum
Dar fac cale-ntoarsă
Când văd numai scrum.
Și totuși limanul
E pe undeva,
Să-i schimb sorții planul
Voi putea cumva?
Zorii dimineții
Îmi răspund că da,
Când coșmarul nopții
Prinde a ceda.
Cerul îmi surâde
Nu e niciun nor
Și-a răului gâde
Pleacă-'ncetișor.
Văd din nou lumină
Spun un mulțumesc
Clipei ce-o să vină
Și-nvăț să zâmbesc!
poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge