Frunzele toamnei
Dimineața e frig tare,
Soarele de-abia răsare
Frunzele gătite în culori
Parcă sunt calești cu flori
Și cocorii au plecat
N-au mai vrut să stea la sfat.
Mii de păsări supărate
Stau zgribulite și plouate.
Covor de frunze la poartă
Mi-au umplut ograda toată.
Frunze aurii roșcate
Au bătut și-n geam speriate,
Vântul bate și e ploaie,
Dă-ne drumul în odaie!
Frunze triste surioare
Acum sunteți plăpumioare.
poezie de Eugenia Calancea (27 septembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre ploaie
- poezii despre frunze
- poezii despre vânt
- poezii despre tristețe
- poezii despre toamnă
- poezii despre supărare
- poezii despre sperieturi
- poezii despre sfaturi
- poezii despre păsări
Citate similare
Veverițe jucăușe
Înverșunată de dimineață
Veverița se trezește,
Dar e foarte frig afară
Și-și bagă capul-n dovleac.
Vine alta lângă ea călare
Și țipă în gura mare,
Că frunzele cad tare
Și nu au de mâncare.
Stau la soare toată ziua,
Uneori mănâncă aluna,
Alergă din pom în pom,
Apoi-n scorbură la somn,
Dar jos pe pământul plin de frunze,
Se ascund și vor aplauze.
Caută iubirea într-o clipă
Totul se desfășoară-n pripă.
Copacii-și mai pierd din culori,
Mai sunt doar întârziate flori.
Veverițele speriate alunele-și strâng
Și activitatea jucăușă o restrâng.
poezie de Eugenia Calancea (1 noiembrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre veverițe
- poezii despre mâncare
- poezii despre somn
- poezii despre iubire
- poezii despre gură
- poezii despre flori
- poezii despre dovleci
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Toamna sufletului
E toamnă... iar vântul îmi bate
prin sufletul plin de regrete...
Tiptil, cenușiul îmi scoate
gustul migdal, în sonete
și printre vântoase răzbate...
Treptat gândurile plouate
se-apropie de șemineu
și stau zgribulite, mai toate.
Grilajul de fier cade greu...
E toamnă... iar vântul tot bate....
Afară-nfundat este drumul
Pierdut în perdeaua de ploaie...
Din coș se întoarce iar fumul
și bântuie grav prin odaie...
Din vise rămâne doar scrumul...
E toamnă... iar vântul tot bate....
poezie de Aurelia Tarniceri
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre suflet, poezii despre visare, poezii despre poezie, poezii despre gânduri, poezii despre fum sau poezii despre fier
Toamna iubirii...
Se aud frunzele foșnind în cădere
Pe cărarea de munte noi mergem în tăcere.
Vântul ne leagănă șoptindu-ne cuvinte
Iar luna apare ca o stea fierbinte.
Stăm liniștiți pe o bancă de lemn
Eu mâna îți strâng cu dragoste solemn.
E rece în noapte și ar fi bine un foc
Ș-apoi vrem ca totul să se oprească în loc.
Îmbrățișarea noastră și nor după nor,
Atunci pentru noi cuvintele mor.
Că eu de mult timp nu mai pot de dor.
Brațele noastre stau strâns și în legănat
Iar sus ramuri de frunze s-au scuturat.
Pleacă de sus norii prin frunze de salcâm,
Și noi parcă suntem pe un alt tărâm.
Ș-aveam atunci nevoie de a ta privire
Să-mi licărească blând a ta amintire.
poezie de Eugenia Calancea (18 septembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre timp, poezii despre cuvinte, poezii despre tăcere, poezii despre nori sau poezii despre noapte
Toamna iubirii...
Se aud frunzele foșnind în cădere
Pe cărarea de munte noi mergem în tăcere.
Vântul ne leagănă șoptindu-ne cuvinte,
Iar luna apare ca o stea fierbinte.
Stăm liniștiți pe o bancă de lemn,
Eu mâna îți strâng cu dragoste solemn.
E rece în noapte și ar fi bine un foc
Ș-apoi vrem ca totul să se oprească în loc.
Îmbrățișarea noastră și nor după nor,
Atunci pentru noi cuvintele mor,
Că eu de mult timp nu mai pot de dor.
Brațele noastre stau strâns și în legănat,
Iar sus ramuri de frunze s-au scuturat.
Pleacă de sus norii prin frunze de salcâm,
Și noi parcă suntem pe un alt tărâm.
Ș-aveam atunci nevoie de a ta privire,
Să-mi licărească blând a ta amintire.
poezie de Eugenia Calancea (18 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploaie cu frunze
Cu ranița plină și ierni pe la tâmple,
Cu gânduri rebele și doruri pe frunze,
Iubito, hai vino paharul demi umple
Cu boabe de struguri stoarse în buze!
Vino să ducem toamna în cramă,
Vino săi punem iernii o toartă.
Sub bolta golașă, arsă de brumă,
Noaptea târzie să ne bată în poartă.
Am pofte nebune, și foame, și sete,
Am poftă să scriu cu tine în brațe.
Prin ceața lăsată, iubirea, plutește,
Să curgă magia cuvintelor bete!
Să cânte cocoșii pentru noaptea nebună,
La geam să colinde fulgi câte doi.
Frumoasăi, iubito, iubirea la lună,
Când lunai în geam și doarme cu noi.
Parcă înot întro mare de șoapte,
Parcă sunt beat întro fântână albastră.
Stau și ascult la tine în plete
Cum ploaie cu frunze la noi în fereastră.
poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poftă, poezii despre iarnă, poezii despre alcoolism, poezii despre înot sau poezii despre struguri
Frunze cu iubire
ntorci privirea și vezi o minune,
Frunzele cad și ei privesc cu iubire,
Călcând prin frunze cu pași grăbiți de dor,
Lăsând în urma lor un fir de viitor
Și-au regăsit liniștea în așternut tomnatic,
Pe lângă copacii ce freamătă sălbatec,
Pășesc ușor, pe umbrele durerii,
Ca tot cei rău ei să dea uitării.
S-așează jos pe frunzele uscate,
Că vor s-asculte inima lor cum bate,
Se uită-n ochii ei negri ca de cărbune
Și stau în genunchi ca la rugăciune.
Sunt revășiți de gânduri și tainele iubirii
Și văd c-acum viața-i la capătul durerii,
Dar nimeni și nimic nu poate niciodată,
Să le ia speranța și dragostea curată.
poezie de Eugenia Calancea (9 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre căderea frunzelor, poezii despre viitor, poezii despre uitare, poezii despre religie, poezii despre ochi negri sau poezii despre ochi
Între frunze cărămizii...
Ies la plimbare pe la prânz,
când soarele strălucește,
m-așez pe bancă și privesc
la frunzele de aur care cad
în bătaia vântului destul de puternic.
Le văd plutind fără destinație
mi-e milă de ele, ca de viața oamenilor.
Inima omului e ca rochița fetiței sărace,
o coși de multe ori, iar ea devine
și mai puternică,
dar numai ea îți dă fericirea
și bucuria de-a trăi.
Inima simte îmbrățișarea
caldă a naturii între frunzele
cărămizii și aerul de lemn
cu ploaie fină ce alungă soarele pentru moment,
ce revine apoi râzând slab.
Stau și ascult vocea frunzelor,
privesc înclinația copacilor
ș-ascult cântecele tradiționale,
muzica și poveștile păsărilor zgribulite,
ce-ți fac inima să vibreze spontan.
Asta e magia unei zile de toamnă,
care adună vise în adâncul sufletului.
poezie de Eugenia Calancea (15 noiembrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre muzică, poezii despre zile, poezii despre voce sau poezii despre tradiții
Toamnă mohorâtă
E atât de mohorată toamna asta fără tine,
Încât și verdele în frunze sângeriu se stinge,
Pe aripe de vânt plutesc acum destine,
Iar prin clepsidre triste, dorul se prelinge.
Măsor de-acuma timpul în frunzele căzute,
Și-n gânduri ce gonesc necontenit spre tine,
Îți spun adio, ceasornic cu ore și minute,
Măsor de-acuma timpul cu frunze și suspine.
Plouă cu amintiri pe poteci triste, rătăcite,
Peste singurătatea-mi desfrunzită și adesea pală,
Îmi picură pe suflet cu frunze seci, zbârcite,
Ce cad rostogolindu-se pe-a timpului spirală.
poezie de Paul Aelenei din Gingășii de Toamnă (2019)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde sau poezii despre roșu
Octombrie
Octombrie a ajuns
aproape de final, tăcut, ușor
și pe vârful piciorului.
Aducând multă culoare în peisaje,
miros de crizanteme, ploaie
și lumină senină în asfințit.
Octombrie este mirosul de ceață,
de recoltă bogată în legume, fructe,
și de frunze colorate în mii de culori.
Asta îmi încălzește inima....
Simplitatea e farmecul vieții.
poezie de Eugenia Calancea (23 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit, poezii despre recoltă, poezii despre picioare, poezii despre peisaje, poezii despre lumină sau poezii despre legume
Cascadă de flori
Cascadă de flori,
râuri de culori
ploaie parfumată
limpezi pământul.
Răsări deodată
floarea delicată
să-mblânzească vântul.
Strălucire vie,
cu parfumu-i nobil,
mica iasomie
cu umbra curată
are stele-n pleoape,
legendară aproape...
Florile fecioare
cu petale-soare
frunze netezite,
curg în zori grăbite
cu ochii de rouă.
Limpede văpaie -
cascadă de flori,
râuri de culori
e grădina mea,
sâmbure de stea.
poezie de Camelia Oprița din WordPress.com (2020)
Adăugat de Maria Elenia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre virginitate, poezii despre râuri, poezii despre rouă sau poezii despre delicatețe
covor țesut
în culori naturale -
vântul prin frunze
haiku de Argentina Stanciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vânt, citate despre frunze sau citate despre culori
Chipul mersului tău
Cu
numele tău
ni
se semnează ziua aceasta
și ne
poartă pe
aripile atâtor frunze
înveșmântate
într-o puzderie de culori
dintr-o
carte de basme parcă
luate
un cerc de
cuvinte
ne leagă
de
chipul mersului tău
clipă
nesățioasă de
fraze colorate în aripi de vânt
și
frunze
ascunse în
flori înaripate de
toamnă clară
25 oct. 2021 mănăștur
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre aripi, poezii despre culori sau poezii despre cărți
Toamnă-doamnă
Toamnă-doamnă, nimb de ploaie
Și de vânt ni se arată,
Cu secundele greoaie
Și gutuie-mparfumată.
Pus-ai colier de frunze
Și-n condurii de tăcere,
Treci înspăimântându-mi, toamnă,
Liniștea ferestrei mele.
Ai furat sobor de frunze
Și alai de spice, maci,
Iar acum pătrunnzi în suflet,
Scormonești... și plângi... și taci.
Oh, de teamă de furtună
Și de iarna ce-o veni,
Te-ai ascuns în mine, toamnă
Și în versuri sidefii.
Nu mai am acum nici verbe...
Toate, toamnă mi le-ai luat.
Ai venit cu frig și ploaie
Și pustie m-ai lăsat...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre verb sau poezii despre secunde
Octombrie
Frunze îngălbenite zac,
atârnate-n într-un copac.
Au îngălbenit de tot,
Sperând la un antidot.
Frunze îngălbenite zac,
resemnate sub copac,
tremurând de frig și vânt...
nu mai spun nici un cuvânt.
Frunze vechi abandonate,
uneori sunt simple șoapte,
zac sub pas de trecător,
și foșnesc, se frâng și dor.
Frunze ce-au văzut prea multe,
zac acum grămezi pierdute,
Sub copacii veștejiƫi,
se sărută... doi iubiƫi.
poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre galben, poezii despre copaci, poezii despre sărut sau poezii despre dor
Miroase a iarnă rece
Afară miroase a iarnă rece.
Plecat-au cocorii demult către zări,
Se simte zăpada prin aer cum trece,
Covor de petale se-așterne-n cărări.
Afară miroase a rece și fum
Și păsări prin ramuri se strâng zgribulite.
Aleargă un câine grăbit peste drum,
Frunze se cern, de frig pălite.
Miroase a iarnă iarăși afară
Și ramul golaș a încremenit.
Miroase a zăpada ce va să cadă
Din cerul alb, de nori podidit.
poezie de Liliana Badea-Cârstea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre crengi, poezii despre zăpadă, poezii despre câini sau poezii despre alb
Aceeași toamnă
Pe partea ta de toamnă
zboară frunze călătoare,
ruginite de atâta fâșneală
se desprind de pe ram
murind clipă de clipă
tânjind după o primăvară născătoare...
Pe partea mea frunzele scriu
rapsodii bacoviene,
fiecare foița ruginită
se așează melancolic
într-un cadru de desene.
Natură moartă îmbrăcată în mii de culori,
părți percepute diferit
aceleași frunze ce cad
haotic....
și doar o singură toamnă
ne spune prin frunze tremurânde....
că iată a venit!
poezie de Georgeta Șuta
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre primăvară, poezii despre naștere, poezii despre natură, poezii despre moarte, poezii despre melancolie sau poezii despre desen
Din frunză rost
Sunt frunze care cresc cu dor
Din verde își pictează-naltul
Și se înalță în albastrul
La rând și cer și roș covor,
Sunt frunze care cresc tăcând
Șoptind iubirea-n adiere
Când luna trece în tăcere
Și răsăritu-i este gând,
Sunt frunze verzi când greu omătul
Stă să adoarmă foșnetul,
Semeț îndură frunza vântul
Căci rostul ei e verde-n Domnul.
poezie de Ioana Cîrneanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E iarnă peste toamnă...
au venit norii să-și scuture nămeața,
să-și scuture albeața pe toată dimineața,
e iarnă, iarnă, e iarna pe afară
și este iarăși frig și este dor de vară
sunt pomii fără frunze, sunt florile nu sunt
și bate vântul rece și rece e pământ
și undeva sub streșini, stau păsări ce-au rămas,
să-nfrunte gerul iernii, gândind la timpul ars
se scutură din ceruri, stropi albi și înghețați,
atât de mulți deodată, atât de dezbrăcați.
se-așează peste locuri, s-ascundă din culori,
culorile de toamnă, din frunze și noroi
se prinde alb pe zare, pe drumuri și poteci
și chiar pe felinare, să lumineze reci,
în bălțile de gheață, ferestre pe pământ,
ce se deschid crăpate, calcate sub carâmb
e iarnă, iarnă iarăși, e iarna care-a fost,
întoarsă din plimbarea, pe unde-a fost cu rost,
întoarsă să răzbune, căldurile de ieri,
din verdele de vară, din toamnă adieri
e timpul într-o joacă, e timp de lunecuș,
copii se strâng grămadă, se strâng la săniuș,
fac oameni de zăpadă, mai mari, mai mici, mai mulți,
e iarnă peste toamnă, se-ntinde până-n munți
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gheață sau poezii despre ger
Viața unei frunze
A rămas o frunză-n pom,
În bătaia vântului.
Cum plânge puiul de om,
Ea dă aripi cântului.
Tremură de frig săraca
Și s-a-ngălbenit de tot.
Vântul o să rupă craca,
Stăpânul o pune-n foc.
Atunci ea se va-ncălzi,
Dar nu se va bucura.
Viața ei se va sfârși,
De frig n-o mai tremura.
La fel ca omul trăiește
Și frunza de pom: o viață.
Ca și omu-mbătrânește,
Se rupe firul de ață.
Din muguri, în primăvară
Alte frunze se vor naște.
Se vor bucura o vară,
Apoi caprele le paște.
De câte ori vântul bate
Cad alene la pământ.
Tot de vânt sunt spulberate,
Parcă sunt fete dansând.
Curând iarna le ascunde
Sub mantia ei de nea.
Zac până cucul se-aude,
Și iar s-o-mprimăvăra.
poezie de Dumitru Delcă (24 octombrie 2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre muguri sau poezii despre foc
- Frunze
- Frunze. Pagini aurii la cheremul toamnei.
definiție aforistică de David Boia (27 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre toamnă sau aforisme despre frunze