Sănii pierdute-n decembrie
Ne apropiem de sărbători
în ritm de strigăt cadențat
și timpurile ne transmit fiori
pe timpul ăsta înghețat.
Lumina-n felinare pâlpâie mocnit
pe străzile încinse-n vâlvătaie
și doar iluzia locului nemărginit
ne ține-acuma în odaie.
Se-aude frigul la ferești
amplificat de vântul care bate
și ceasul îmi trimite vești
despre bătaia inimii stigmate.
Fuiorul timpului se-nvârte
în cercul zilelor trecute,
când moșul pătrundea în curte
cu nerăbdarea viselor pierdute.
Magia fericirii de decembrie
ne răscolește ne-ncetat
și zilele făr' de simbrie,
când râsul nu era forțat.
Plimbări cu sania-n zăpadă
sunt tot mai rare de pe-acum,
căci caii drumul n-o să-l vadă
și câinii urlă către scrum.
Spre târguri de Crăciun ne-ndrumă pașii,
al nostru gând plecat de-acasă,
dar atmosfera și vrăjmașii
așteaptă liniștiți cu sabia scoasă.
Copii am fost și vom fi pururi
pe linia vieții fără de hotar,
acum, avem doar vise aruncate-n ciururi
și un miraj de care nu avem habar.
Rămânem azi, doar cu privirea obosită
către mirajul iernii de afară,
căci mintea nu creează odihnită
și se sucombă-n prag de seară.
Adio, clinchet mic de zurgălăi!
Adio, sanie cu dulăi!
Noi, astazi, stingem sufletu-n văpăi
și visu-n colțul mic de la odăi...
poezie de Liviu Reti (10 decembrie 2018)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre zile
- poezii despre visare
- poezii despre săniuș
- poezii despre zăpadă
- poezii despre vânt
- poezii despre viață
- poezii despre sărbători
- poezii despre seară
Citate similare
Adio iernii
De azi nu pot să fiu. Mă voi opri
lăngă fântâna unde-am fost odat'
să îmi adăp caii de la sanie și să-i scot la mezat,
căci nu-mi mai trebuiesc dac-ai plecat.
De azi nu mă căuta. Nu voi răspunde,
la ușă am pus lacăt ferecat,
căci am uitat pe unde ai plecat,
să te întorci nu-i chip și nu e loc niciunde.
Voi pune și zăbrele, două, trei
din cele oțelite să nu treci
când vei pofti la cele veșnice poteci.
Mă voi ascunde-n vale la vâlcea
să nu găsești cărarea către casa mea
când soarele scânteie în mantia ta.
poezie de Lidia Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre văi, poezii despre uitare, poezii despre prezent, poezii despre iarnă, poezii despre cai sau poezii despre Soare
Adio
Îmi spui adio,
Este ușor să te joci cu cuvintele,
Când plouă.
E ușor a spune adio,
Cuvântul de ploaie,
Cuvântul de plumb,
Cuvântul nenorocit
Care risipește culorile,
Care transformă curcubeul în ceață,
Într-o negură a sufletelor pierdute,
Care transformă iubirea în ură.
Este ușor a spune adio,
" Adio", este legitimația de călătorie
Spre infern,
Este biletul de tren către nicăieri,
Pe care mi-l pui noaptea în poștă,
Biletul ieftin de autobuz către niciunde,
Este biletul doar dus,
Pe care,
Mi l-ai cumpărat cu banii tăi...
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre ploaie
- poezii despre cuvinte
- poezii despre trenuri
- poezii despre suflet
- poezii despre religie
- poezii despre poștă
- poezii despre plumb
- poezii despre noapte
- poezii despre jocuri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Drumul vieții
Când pe cer soarele răsare,
Sau zorile zilei destramă al nopții mister,
Noi ne trezim din somnul nostru dulce
Și ne bucurăm că oameni mai suntem.
Și iarăși ne luăm crucea în spinare,
Și ne pornim din nou pe al vieții drum,
Mai avem o bucurie mare
Că mai suntem vii și nu suntem scrum!
Înaintăm încet spre golgota...
Golgota mea, a ta, a tuturor,
Și nimeni nu ne întreabă
De avem nevoe de ajutor.
Căci nimeni nu ne așteaptă la o răscruce,
La o răscruce cum îl aștepta pe Hristos cândva, demult,
Căci noi ducem în spate doar o cruce
fără început, fără sfârășit
poezie de Vladimir Potlog (25 mai 2011)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre cruce, poezii despre bucurie, poezii despre început, poezii despre somn, poezii despre creștinism sau poezii despre cenușă
Epitaful unui îndrăgostit
Îți scriu, acum, în seara asta
Când timpul se sucombă-n mintea mea
Și cred că m-a lovit năpasta,
Căci simt că nu te pot avea.
Îți scriu cu litere cerate
Pe chipul tău de catifea
Și cred în clipele jucate,
De noi doi, sub-un cer și-o stea.
Îți scriu că nu pot să te-ating,
Cum te-am atins odată-n zori
Și-mi curg pe față lacrimi ce se sting
Sub luna ce dispare între nori.
Mă-ncearcă dorul clipei infinite,
Când timpul se juca pe lângă noi
Și-atingerea căldurii din orbite,
Când noi eram îmbrățișați și goi.
Nu te-ntreba de e nedrept
Sau logic ce-i în mintea ta,
Căci timpul pune inima în piept,
Oricui zâmbește către ea.
Doar timpul este cel ce va decide,
De vei rămâne sau de vei pleca
Și tot el este cel care va râde
De clipele ce vor urma.
Convins că aste rânduri nu-s în van
Pe portativul efemer,
Te-mbrățișez ca un golan
Cu zâmbetu-mi de cartier.....
poezie de Liviu Reti (2 septembrie 2017)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre zâmbet, poezii despre nori, poezii despre logică, poezii despre iubire sau poezii despre inimă
România
Avem Carpați și mare,
Podișuri și câmpii:
O țară minunată
Și fluvii de prostii.
Aveam păduri pe coaste
Și grâne pe ogor,
Acum avem doar cioturi
Și iarbă pe răzor.
Aveam conducători
Ce drepți stăteau în față,
Acum avem doar "lideri"
Ce râd pe sub mustață.
Aveam respect pe lume,
Respect pentru vecini,
Acum avem doar fițe
Și ne cam dăm "străini",
Străini ce-au fost afară
Și nu mai știu română,
Că au lucrat departe
Un an sau chiar o lună.
Și noi am fost odată
Ce nu mai suntem azi.
Atunci ce putem cere
De la niște bieți brazi?!
Al căror rol pe lume
Este să crească înalți,
Pe când al nostru este
Să ne avem ca frați.
Căci frații nu se-njură,
Nu se lovesc în spate,
Ci merg mână în mână
'nainte spre dreptate.
poezie de Nadia-Cosmina Prigoană
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre România, poezii despre înălțime, poezii despre vecini, poezii despre respect, poezii despre păduri sau poezii despre prostie
Centenar
A adormit poporul proletar
și s-a trezit bogat de râs sub soare,
căci altfel era un stigmat
pe bolta vremii fără de culoare.
Istoria, însă, la-ntărit la rădăcini,
pe plaiuri carpatine de poveste
și astăzi ochiul se înclină ruginind,
când lacrimile curg fără de veste.
Utilul recviem al clipelor trecute
învie zilnic în a noastră minte
și nerăbdarea clipelor demult pierdute
ne tulbură ecosistemul corpului cuminte.
Speranța unicului gând rămas în noi
se zbate-nlănțuită pe podele,
iar viața biciuită cu noroi
este acoperită doar de haine rele.
O sănătate șubredă ne-așteaptă,
căci educația e-n vacanță de ani buni,
iar unicul răspuns: "la moș-așteaptă"
ne-amintește că suntem români.
Se răsucesc valorile-n acest popor,
cu dragoste de limbă și de glie,
el speră, azi, în rănile ce-l dor
și-n visul sângelui din iie.
Un tricolor doar i-a rămas
pe lespedea din pieptu-i sfânt
și-o cheie ce rotește-un ceas,
pe arealul sorții din mormânt.
Române, nu te da bătut,
căci jocul vieții e precar,
tu realizează ce ai vrut,
Acum, în an de centenar.
poezie de Liviu Reti (1 decembrie 2018)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre vacanță, poezii despre sănătate sau poezii despre sânge
Joc de seară
Ce mare se arată luna
Și câte stele sunt în jurul ei,
Inimile noastre sunt doar una,
Poți să o iei pe-oricare vrei.
Se oglindește în zăpadă
Al nostru cerc restrâns de fulgi;
Și nimenea nu vrea să-l vadă
Cum se ridică fără să-l ajungi.
Lumina și scânteia
Răsar în falnicele creste;
Și ne-nconjoară luându-ne ideea,
Din minte și din tâmplele celeste.
A jocului minune ne supune,
Pe lavița cea fără de odihnă;
Căci timpul vrea a ne răpune
Și orologiul sună-n tihnă.
Chemarea locului de altădată
Ne zumzăie pe la urechi;
Și floarea de pe lacrima uscată
Renaște printre rădăcini mai vechi.
Puterea din frumos renaște
Și visele ce au murit,
Iar semnul cu substanțe caste
Ni se arată, ca sortit.
poezie de Liviu Reti (25 februarie 2017)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre urechi, poezii despre stele sau poezii despre odihnă
Timp sideral
Ce-albastru este acuma cerul
și ce lumină se ascunde-n zare;
astazi, ascult doar gerul
și frunzele ce cad peste cărare.
Se-ngână rămășițele de toamnă
cu jocul iernii, zgribulit
și eu privesc către o damă,
ce pasu-i este tot grăbit.
Mă resemnez în așteptare
la timpuri cu minuni sub vâsc
și luminițe pâlpâind în depărtare
pe sub o lună ca un disc.
Visez cu ochii larg deschiși
prin orizontul lumilor închise,
căci aliații sunt închiși
în umbra ușilor deschise.
Eu nu mai sper că s-or întoarce,
că sunt plecat de lângă ei,
în viața care veșnic toarce
un rotocol plin de idei.
Cărarea vieții se răsfrânge
peste al frunții, veșnic, nimb,
iar ochiul limpede îmi plânge
și alinarea e în timp.
poezie de Liviu Crinel Reti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ochi, poezii despre ger, poezii despre toamnă sau poezii despre plâns
Rugăciune-n tricolor
Vă scriu în seara reculegerii de fapte
Și-a amintirilor ce or să vie,
Căci vă transmit aceste șoapte
În ceasul ultim de prostie.
Nu mai huliți această țară
Și acest neam nemuritor
Căci ce-i aici, nu e "afară"
Și nu va fi-n acest popor.
Gradina focului ce dă speranța
Se tânguie, acum, sub glie,
Căci lumea își omoară-ncet speranța
Și astăzi, adevăru-i parodie.
Viziuni absurde-s aruncate-n joc
Peste a noastre neputințe,
Iar mintea-n trup nu-și are loc,
Căci este plin de suferințe.
Constant se crește energia
În corpul istovit și gri,
Doar timpul ne reduce agonia
Și ne așază lespedea pe ii.
Legați de brațe peste timp
Am reușit prin tricolor,
Să strălucească-al nostru nimb
Și-al nost' popor nemuritor.
Rămâneți fraților uniți
Aici în lanțul Carpatin,
Nu-i mai slujiți pe ipocriți,
Istoria este chingă de satin.
Roșu... 15 ianuarie 2022
poezie de Liviu Reti (15 ianuarie 2022)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viziune, poezii despre suferință, poezii despre roșu sau poezii despre istorie
Vorbește-mi despre țara mea
Vorbește-mi despre țara mea
Al meu țăran cu mâini crăpate,
Vorbește-mi doar pe limba ta
Căci astăzi încă se mai poate.
Hai spune-mi cum îi fruntea ta,
Cum ninge astazi peste umeri
Și vremea cât este de rea,
Căci norii se cobor în scrieri.
Arată-mi cum e lemnul brut
Dac-a rămas ceva din el
Și cum pădurea s-a cernut
Sub verdele-i cel infidel.
Căci bolovanii-s toți trufași
Peste coline călătoare
Și toți zâmbesc lângă borfași
Ce strâng și colbul din picioare.
Hai povestește cum a fost
Acum vreo 910 ani,
Căci știm: țăranul nu e prost
Și nu se-nclină pentru bani.
El are doar o țară-n piept
Și sânge drept îi curge-n vene,
Iară natura-l ține drept
Pe valurile vremii terne.
Hai povestește-al meu țăran
Că timpul nu te-a înclinat,
Când arendași strigau în van
Și scos-ai fost pentru mezat.
Frumoasă este țara ta
Cu frunzele purtate-n vânt
Pe sub comete fără stea
Ce nu ajung peste pământ.
Acum, la ceasul deșteptării
Îndeamnă-mi gândul către cer
Să pot, să trec ziua tăcerii
Și să renasc din auster...
poezie de Liviu Reti (9 noiembrie 2017)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țărani, poezii despre sat, poezii despre țări sau poezii despre tăcere
Era atâta trebuință
Era atâta trebuință,
La noi, de Moș Crăciun,
Printre nevoi și umilință,
Era atâta trebuință,
De ceva bun!
În toiul iernii troienite,
Stau copilași umili în hram,
Cu fețișoarele lipite,
În toiul iernii troienite,
De câte-un geam,
Căci auzit-au din poveste,
Că-n seara de ajun,
Un dulce clinchet prevestește,
Căci auzit-au din poveste,
Pe Moș Crăciun,
Și auzit-au cum că Moșul,
Cu sacu-i de minuni,
Să intre-n case, bate coșul,
Și auzit-au cum că Moșul,
La pruncii buni...
Era atâta trebuință,
La noi, de Moș Crăciun,
Printre nevoi și umilunță,
Era atâta trebuință,
De ceva bun!
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie, poezii despre bebeluși, poezii despre Moș Crăciun sau poezii despre Crăciun
Am aripi
Îmi cresc aripi către o nouă viață,
către un somn lin fără de uitare
către acele vise, ce azi le am
așa cum le-am avut și ieri
și le mai am și mâine...
Îmi cresc aripi, aici
lângă lăstarii timpului meu
și vreau să zbor...,
dar voi zbura acolo unde
numai lăstarii timpului o vor ști
Îmi cresc aripi,
către o țintă bine definită
și chiar dacă îmi va fi greu
voi învinge..., doar
am lăstarii timpului meu
ce acum abia au răsărit.
Am aripi și sunt abia
la începutul zborului meu
către... TOT
Am aripi!
poezie de Ionela Van
Adăugat de Daria Dumitras
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre viitor, poezii despre victorie sau poezii despre trecut
Cuvinte
am devenit statui, nici măcar din piatră
nu mai avem timp nici în închisorile noastre din suflet
grilajele lor ne-au fost sparte
orbecăie întunericul prin multe dintre ele
ne-a fost violat până și spațiul inimii
iar iubirea ne-a fost alungată
mâini lungi au intrat în noi și ne-au luat
cuvintele
am rămas muți, vorbesc doar ecranele
ferestrele ochilor ne-au fost acoperite, cu un alt soare
nu al nostru, ci a lor
noaptea luna nu ne mai cântă versuri, ci sângerează
zăpada este roșie de sângele celor care mor
legile nu mai funcționează
telefonul sună a întuneric, când plătești
creditul cu zilelor muncite pentru un cub, în care
ai doar ceasul și-o masă la care somnul te răpune
căci vine un alt mâine, la fel
copii stau pe net și afară ninge, degeaba
căci săniile pentru ei au devenit inutile
au devenit albinoși
soarele a dispărut din obrajii lor
bună dragă, soțul sau ea îți spune
tu nici nu tresari, ești tot acolo
parcă și după serviciu, șeful te întreabă
când e gata?
noaptea spațiul dintre noi s-a mărit
salteua și patul au fost prea scumpe
și trebuie să ne odihnim
dimineața plecăm fără cuvinte
de parcă nici nu ne-am fi cunoscut!
poezie de Viorel Muha (ianuarie 2019)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre șefi sau poezii despre vorbire
Cuvântul de rămas bun
Iubitelor, vă las acum.
Adio-ți zic deci, Nicoleta,
adio Nuți, Muți, Geta,
căci viața asta-i doar un fum.
Adio ție, Minodora,
un trai deplin și fericit
cum altă dată ne-am dorit
nu ne-a fost dat amândurora.
Căci tu fiind de felul tău
muiere pururi fără saț,
ți-au trebuit atâți bărbați
câte femei am avut eu.
Și iarăși, încă zic adio
elevei mele Artemisa,
cu carnea tare cum e tisa.
Pe unde este, Domnul ție-o.
Aș zice doar la revedere
grecoaicei, numele Marcela
și mort îți scoală daravela,
pe drept cuvânt, halal muiere!
Dar clipele mi-s numărate,
mireasă tu, cu neagră coasă,
îngăduie și îmi mai lasă
atâtea clipe cât păcate.
Atunci aș mai trăi o mie
de ani bogați printre gagici
și când ar fi să plec de-aici
înc-aș muri pe veresie!
Însă cum florile se scutur
în primăvară, de cais
tot astfel anii noștri ni-s,
ce i-am trăit ca niște fluturi.
Doar de la Una, cea la care
pe nume nu-s vrednic să-i spun,
îmi iau acum rămas bun
îngenunchind pentru iertare.
poezie de Mihai Ursachi (12 decembrie 1971)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre femei, poezii despre femei și bărbați, poezii despre primăvară, poezii despre nuntă sau poezii despre negru
A venit timpul ca tatăl tău să plece
A venit timpul ca tatăl tău să plece,
Acum când Domnul ce-a semănat, culege;
Ușa veșniciei s-a deschis azi larg
Să-l lase să treacă dincolo de prag.
Cine suntem noi să hotărâm
Când să plecăm de aici, spre ce tărâm?
Nu nouă nea fost dat să știm
Pe cine să pierdem, pe cine să iubim.
Înainte să ai pleoapele de lacrimi ude,
Șoptește-i la ureche, cât încă te aude,
"Adio, iubite tată, acum când pleci departe,
Adio, pentru toată dragostea de care-am avut parte."
poezie de Derek Dobson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tată
De ce doar banii?
De ce avem sufletul atât de rece?
Ne vindem chiar și ale noastre sentimente...
Și peste toate domnește ura,
Oamenii nu mai înțeleg arta, cultura,
Îndoctrinat, omul nu mai gândește,
Doar banul înger-diavol azi vorbește.
Nici floarea nu mai știm dacă miroase,
Durerea ne pătrunde până-n oase,
Căci am uitat de tot ce-i bucurie,
Străinilor dăm viața ca simbrie.
În suflet nu mai dăinuie iubirea,
Căci cumpărăm cu banii fericirea.
Uităm de sentimente, gust amar,
De omenie. Viața-nseamnă ban...
Trecem prin viață fără să luăm seama,
Nici vers, nici dor noi nu mai știm ce-nseamnă,
Nimeni nu vrea să mai citească o carte,
În schimb ne vindem viețile în rate...
De-acum uităm de plopii fără soț,
De versul blând și cald, melodios,
Ne prinde ura, frica și prostia,
De ce urâm cu toții poezia?
Suntem săraci în suflete... și triști,
Căci am uitat de Blaga și Brâncuși.
Prietenii devin de-acum dușmani,
Căci totul se rezumă doar la bani.
În fața Domnului avem același drum,
Cu viața noastră vom plăti de-acum
Însă cu toți avem un alt destin...
E timpul să-nvățăm să și iubim.
La Dumnezeu nu pleci cu bogăția,
Ci doar cu fapta și mărinimia.
Nimic n-o să te spele de păcat,
De Dumnezeu la fel ești judecat,
Că ești sărac, bogat, mare sau mic,
Din lumea asta n-o să iei nimic.
Chiar dacă am uitat de Eminescu,
De leagănul viorii lui Enescu,
Prin Porumbescu-și plânge simfonia,
Grânarul țării, viața, România.
Doar Dumnezeu ne hărăzește soarta
Și fiecare își va lua răsplata,
Vom plânge dacă sufletul ni-i rece,
Căci banul vine, cumpără și trece...
poezie de Livia Mătușa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bani, poezii despre poezie, poezii despre versuri, poezii despre sărăcie sau poezii despre bogăție
Adio
adio crângului copilăriei,
se face ziuă
și îmi iau rămas bun
de la această lume mică,
învelit în mantaua lui
somnul își ia adio
de la vise,
lăsând sufletul
ca o paiață părăsită.
îmi iau adio
și de la oglinda
în care mi-am lăsat masca.
adio zorilor,
te sărut, râule,
că tu m-ai învățat ce e curgerea,
adio, fetița mea dragă,
tu mi-ai spus prima dată
că delirul dragostei noastre
e un zbor de fluturi
spre oaza de vis.
spinări de întuneric
alunecă peste noi,
urmărindu-ne
ochiul păsării de noapte
în care vom pieri.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (10 octombrie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre sărut sau poezii despre păsări
Pe ulița din sat doar moartea se mai plimbă
Pe ulița din sat,
Doar moartea se mai plimbă,
Căci junii au plecat,
Să-nvețe-o altă limbă.
Odăile-s pustii,
Rar vezi un moș, o babă,
Printre perdele gri,
La Domnul cum se roagă.
Pâlpâie-o lumânare,
Pe-al geamului pervaz,
Doar rugăciuni amare,
Și lacrimi pe obraz...
Prispa se înconvoaie...
Nu mai vezi niciun pled.
Nepoții cu mamaie,
Pe trepte nu mai șed.
Acum au telefoane,
Ce sunt alea... povești?
Cresc apăsând butoane,
Iar ea? Așteptând vești.
Jelind, clopotul bate,
Răsună-n tot cătunul,
Rămașii își dau coate,
Zicând: "S-a mai dus unul."
Se umple cimitirul,
Fără garoafe - cruci,
De-a lung, de-a lat e pirul,
Părinți uitați de prunci.
Un scârțâit de poartă,
Se-aude când și când,
E vântu' - adus de soartă,
Nu-s copiii... Nici gând!
Pe ulița din sat,
Doar moartea se mai plimbă,
Căci junii au plecat,
Să-nvețe-o altă limbă...
poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viață"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe, poezii despre telefon, poezii despre plimbare, poezii despre lumânări sau poezii despre gânduri
Drumul către nicăieri
Sunt drumul către nicăieri!
Un drum cu flori și plin de rouă,
Te-ncânt cu-a mele dulci cărări
Și îți promit o lume nouă.
Vând doar iluzii pe nimic
Și de mă ninge ori mă plouă,
Când visul lumii e prea mic
Eu îi ofer o haină nouă.
Sunt drumul către nicăieri,
Ușor de străbătut și poate,
Ce ție-ți pare azi ca ieri
Eu văd lumina după noapte.
Sunt doar un drum ce n-a știut
Să se pietrifice cu moarte
Și-arar pustiu, și-ades tăcut.
A mers cu viața mai departe.
Din mii de drumuri numai eu
Mai știu ce-nseamnă și odihna
Am timp să dorm, dar somnul meu
În veci n-o să-și găsească tihna.
poezie de Luiza-Adriana Grama din Risipitor de albastru
Adăugat de Luiza-Adriana Grama
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rouă sau poezii despre promisiuni
Crăciun fără mama
Iar ninge frenetic și blând, ca-n poveste,
Dar visul mi-e trist și râsul mai rar;
De-aș sti că în cer e mai bine, măcar,
Căci tare mi-e dor și mama... nu mai este!
De ce nu ni-i dat să te văd la ocazii?
Îmi bate Crăciunul la ușă, grăbit,
Aș vrea să mă bucur, dar mä-ntreb uimit:
Simțind c-o să-i taie, se bucură brazii?
Iluzie-i totul: stelele ne par mici
Și fulgilor, dacă le e bine-n cer,
De ce mai coboară, doar știu c-aici pier?
Ce folos c-am de toate? Tu nu ești aici!
De bune, de rele, azi pot să-mi dau seama;
Doar iarna ne-adună gândurile-n snop,
Încerc, lângă tine, durerea să-ngrop,
Cum "Crăciun fericit!", când n-o am pe mama?
De când ai plecat, mi-a fost rău, mi-a fost bine,
Fără zâmbetul tău, cum le-oi fi trecut?
Tu știi că mi-e greu, iar șirul le-am pierdut,
Al câtelea, e-acest Crăciun fără tine?
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe