Zbor

În ţara-ceea îngerii cântau
pe-un cer ce-abia mai semăna cu cerul
şi se-ntreceau în zboruri, se-ntreceau
în cânturi care îi sporeau misterul.

Şi nu-i vedeau cu ochii văzătorii,
şi îi vedeau doar cei ce nu vedeau -
aveau ceva în ei nevăzătorii,
căci îi vedeau cumva, îi ascultau

Şi-atunci zburau şi ei, puteau zbura
prin norii îngereşti de peste-o ţară
în care nu cu ochii ai putea
să vezi cum toţi vedeau odinioară.

Iar eu, în aventura-mi solitară,
mai urc spre cer, ca îngerii ce zboară.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adrian se gândi la toţi acei pe care-i întâlnise "văzând lumea": ei nu vedeau nimic. Unii, cu interpretul lângă ei şi cu Baedekerul în mână, căscau gura la o piramidă, la o statuie sau la o bucată de lemn învechit: aceştia vedeau ceea ce le debita prostia dragomanului şi înţelepciunea Baedekerului.

Panait Istrati în Pescuitorul de bureţi (1924)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii care nu vedeau să nu vadă.

Ellen White în Adevărul despre îngeri
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păsări rătăcite

Era, în aer, o chemare nouă,
Iar sângele-a răspuns, a fremătat,
Şi zborul lor, pornit neaşteptat,
Le-a înălţat spre ceruri pe-amândouă.

Zburau alături peste-o lume care
Abia se mai zărea de peste nori,
Se mai strigau discret când, uneori,
Nu se vedeau pe-a cerului cărare.

A fost ca într-un vis, când o furtună
I-a abătut din liniştitul zbor,
I-a despărţit şi-a vrut să îi răpună.

În drumul devenit rătăcitor,
Sub soare sau sub razele de lună,
S-au îndreptat, stingher, spre cuibul lor.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arde mocnit

cărţile zburau ca nişte păsări
luate de un vânt al nimănui
funingine cădeau cuvintele din cer
căutând să se-aşeze numai
pe flori de ochiul-boului
s-acopere privirea pământului
cu ochelarii orbilor
în jurul focului imens
ei alergau ca prinşi de nebunie
şi nu vedeau că sus nu mai e cer
jos nu mai e pământ
doar o negură
în care arde mocnit
ultima carte

poezie de Viorel Ploeşteanu din Elegiile întoarcerii (8 septembrie 2016)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gogyohka

se trezea în fiecare noapte
era din nou îndrăgostit
ochii o vedeau numai pe ea
gura îi rostea mii de vrăji
prin murmurul apelor tulburi

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De departe se vedeau munţii mei natali, uriaşi bătrâni cu frunţile de piatră spărgând norii.

Mihai Eminescu în Geniu pustiu
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romantism

Femeile râdeau de zor
Că îl vedeau şi scund şi chel,
Dar a crescut în ochii lor
Când s-a urcat pe portofel.

epigramă de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fărâma...

Mână întinsă a unui cerşetor
spre mine
era ca o pasăre împuşcată,
aşa vedeau ochii mei
mâneca zdrenţuită
sub care degetele înnegrite
aşteptau nişte bănuţi...
Cu cât mă îndepărtăm,
cerul era ca o pâine ce se cocea frumos
şi zâmbetul meu
rămăsese în pieptul acelui străin...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pol Pot i-a căutat pe toţi cei pe care îi bănuia a fi intelectuali şi a dispus executarea lor. Şi îi considera intelectuali pe toţi cei care purtau ochelari. Dacă ar fi fost deştepţi, i-ar fi scos dacă îl vedeau venind!

citat din Ricky Gervais
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre Grigore Vasiliu Birlic se putea bănui ce va ajunge în viaţă: actor de mare talent. O simplă grimasă în liniştea deplină a orei, şi toată clasa izbucnea în hohote de râs, dând peste cap lecţia... Observaţiile pe care le primea erau făcute cu înţelegere. Profesorii aveau intuiţie, îl şi vedeau pe marile scene, în roluri ce puteau face epocă. Uneori, Birlic ajungea pe mâna directorului George Stino, care-l făcea "săcătură". Voia să-i dea câteva vergi, dar făptaşul se băga sub masă.

Eugen Dimitriu în Oraşul Muzelor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aproape de cer

Aproape de cer
Privirea mea a întâlnit
Liniştea.
Era un ţipăt de vultur
Şi tăcerea grea a stâncii.
Paşii m-au purtat
Pe oglinda în care se vedeau
Brazii, şi în spatele lor
Sufletul meu, mare,
Ca o pânză goală.
Atunci pe ea am pictat
În culori liniştite
Viaţa

poezie de Mihaela Manole
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii pe care i-am observat bucurându-se de succes în viaţă au fost mereu oameni voioşi şi plini de speranţă. Cei care îşi vedeau de treabă cu zâmbete pe feţă.

citat clasic din Charles Kingsley
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avansare

Nu făcea nimic, încât
Toţi vedeau că-i o belea,
L-a-nălţat în schemă-atât
Că... nici nu se mai vedea.

epigramă de Ion Meca din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Negru pe alb

Umblau nebuni şi rari ursuzii
topiţi în gheţuri de demult
umblau şi le cântau tot duzii
de crinul care i-a durut

Se cunoşteau din alte vremuri
cu veacurile ce-i minţeau
şi nu vedeau că între geruri
ardeau şi pietrele crăpau

Iubiri de sticlă şi de romuri
se-mpreunau în buze arse
şi răsturnau în ei doar somnuri
din cele duse şi rămase

Aveau un cer cu două stele
şi-o noapte însorită-n brâu
la mâini cunună de zăbrele
în lac doar pietrele de râu

Stăteau pe stâncă iar şi plopul
le mai şoptea un cântec vechi
şi le-nchidea în sticlă dopul
când frunzele-i cădeau perechi

Astăzi doar unul mai adie
în cioburi de ocară smulse
din linii curge-o melodie
iar sângele încet se scurse

poezie de Diana Adriana Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi am văzut un orb cum mergea printre frunze ca şi cum îl vedeau...

aforism de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Butonul Atomic: al cui e mai mare?

Doi preşedinţi se lăudau
Că au focoase nucleare,
Iar proştii îi aplaudau
Şi nu vedeau... Năpasta Mare!

epigramă de Mihai Cucereavii (6 ianuarie 2018)
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt copil din flori de cireş

(mama mă privea cum cresc
deci privirea ei mă creştea -
se întâmpla într-o zi
cât alţii într-un an)
.
copacii
părinţii mei adoptivi
mă suiau pe braţele lor până sus
şi-mi părea acolo
cerul
.
toţi arborii cât vedeai cu ochii
mă vedeau cu ochii
cum plec
.
în urma mea
pierdeam urma
.
au venit apoi
hoardele de drujbe turbate
purtate de contururi fără viitor şi
mi-au ucis părinţii
.
pentru asta
cel mai vinovat rămâne
fiul nerecunoscător
rătăcitor
copilul din flori de cireş

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt copil din flori de cireş

(mama mă privea cum cresc
deci privirea ei mă creştea -
se întâmpla într-o zi
cât alţii într-un an)

copacii
părinţii mei adoptivi
mă suiau pe braţele lor până sus
şi-mi părea acolo
cerul

toţi arborii cât vedeai cu ochii
mă vedeau cu ochii
cum plec

în urma mea
se pierdea urma

au venit apoi
hoardele de drujbe turbate
purtate de contururi fără viitor şi
mi-au ucis părinţii

pentru asta
cel mai vinovat rămâne
fiul nerecunoscător
rătăcitor
copilul din flori de cireş

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ieri am văzut în vis cele şapte vaci ale Bibliei. Prima era atât de grasă, că celelalte nu se mai vedeau.

aforism de Hasier Agirre, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soldaţii îi urmăreau pe nemţi şi, cum îi vedeau că se urcă în avioane, săreau călare pe tunuri şi îi urmăreau pe tot aeroportul.

perlă din examen
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!