Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Maria Elena Chindea

Ninsoarea de noi

în căutarea ochiului care să ne-ncapă
cerul iubirii
fur axa timpului
șterg urmele din nisipul sângelui să pot jura
ne-am rătăcit iubitule
într-o respirație prea scurtă
pentru aripi

mult prea subțire albastrul urzelii cu aștri
cenușă de vise acoperă pleoapele
după erupții milenare
de voluptăți
albe

cuvântul a-ntrupat paradisul
în coapsa ispititoare
ca un atlant trec palmele
peste pajiștea cărnii
stabilesc fisurile în care ne vom clăti patimile
dureri
îndoieli
nu vor mai ninge nopți corozive
când focurile vor fi de mult izvoare
și timpul asurzește de noi

doar geana de împărat
discret
ne ventilează trupul bicefal cu zori

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Maria Elena Chindea

Uranică

biroul de presă al ființării
mi-a trimis informare legalizată

coaste de ger acoperă pulsul destinului

în mâinile tale iubite creierul se face amnar
cremene sângele
inundă cu flăcări axa timpului
zvârcolirea
din tumoarea oglinzii
locuirea în nume casantă ca și atingerea noastre de viață

prins în ventuza vidului carnivor nu-mi extirpa sorii din degete
în coapsa ta devin răsuflare
împing pereții de aer cu sufletul
sparg blocada furtunilor
nopți tatuate cu licurici vorbitori
mi se scurg impudic din omoplatul zborului
odată cu zorii

maci în extaz asudă voluptăți stranii sub piele

soarbe-mă sete
ca pe cuminecătură

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Maria Elena Chindea

Clandestin în propria viață

[erupții solare]


nu te știam
nici pe mine alb nu mă țineam în gaică prea bine
pândit de-o eră glaciară
îngenuncheam în rugă și așteptam
smerit
o erupție de pupile

virusat de îndoieli mult prea sulfurice
nu-mi arăt rana
unor ochi cu pleoape de piatră
frecvența fricii e modificată de lună înainte de-a otrăvi
sângele vieții
cu ispite

clandestin
vroiam cunosc itinerarul sorții
înscris în aortă solară cu pulsații de vânturi
însetarea băubilă în pocale de carne
friabile

tot ce cheamă și cade prea aproape de axa blestemului
halo de ger
binecuvântarea cunoașterii ne tatuează respirul

la ieșirea din pupă
să nu ne facem casă în bulboană

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Uranică

tatuaj de stele

biroul de presă al ființării
mi-a trimis informare legalizată

coaste de ger acoperă pulsul destinului

în mâinile tale iubite creierul se face amnar
cremene sângele
inundă cu flăcări axa timpului
zvârcolirea
din tumoarea oglinzii
locuirea în nume casantă ca și atingerea noastre de viață

prins în ventuza vidului carnivor nu-mi extirpa sorii din degete
în coapsa ta devin răsuflare
împing pereții de aer cu sufletul
sparg blocada furtunilor
nopți tatuate cu licurici vorbitori
mi se scurg impudic din omoplatul zborului
odată cu zorii

maci în extaz asudă voluptăți stranii sub piele

soarbe-mă sete
ca pe cuminecătură

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

Când noi nu vom mai fi
De mult
Și șterse urmele vor fi
Pe unde am trecut
Noi doi,
Cei ce vor trece după noi
Vor tresări...
Vor crede că li s-a părut
C-aud ceva ce vine de demult,
Din veșnicie.
Și șterse urmele de-or fi
Pe unde am trecut
Noi doi,
Cei ce vor trece după noi
Se vor iubi...

poezie de
Adăugat de ElSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Maria Elena Chindea

În căutarea focului rece

[locul unde se formează tăcerea]


fără de limbă cum -mi îmbrac spațiul perfect
lumina cuvântului
nu dă viață statuilor chiar vopsite-n magie
comoara piraților îngropată-n artere
nu se găsește instant
doar căutarea arde de jur împrejurul timpului
de împrumut
sub mareele sângelui

vestală în templele minți
am ratat atâtea geneze în carne

file albe
au înghițit deșertul din mine
cu focuri în buricele degetelor nu îndrăznesc lipesc
tandrețea
ca liant de chipuri
amprentele lumii canibale lasă descoperite morminte în epidermă
piroanele încă-s vizibile
ochiului din umbră

oasele mele
stânci înroșite de iubiri prometeice
se fărâmă sub sărutul
zilei
descusută de vise

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Amprentele timpului

Trecut-au multe primăveri
Și vor mai trece încă.
Vom obosi în multe veri
Sătui de-atâta muncă.

Toamnele ne vor bruma.
Va trece timpul peste noi.
Anii ce-i vom aduna
Amprente vor lăsa pe noi.

Cu iernile ne vom lupta
Fără știm cine învinge.
ne opunem n-om putea
Și peste noi, ele vor ninge.

În zbor trec multe primăveri.
Verile o iau la goană.
Trec toamnele parc-au fost ieri.
Iernile vor da năvală.

Primăveri, ne-au înflorit,
Verile ne-au ofilit,
Toamnele ne-au cărunțit,
Iernile ne-au zăpezit.
Sufletul a obosit,
Corpul a îmbătrânit,
Ajunge cât am trăit.
Timpul nostru s-a sfârșit.

poezie de (21 octombrie 2014)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Știi că: viața asta e prea scurtă pentru a te îngrijora, e prea scurtă să fi suparat, e prea scurtă să te gândesti la lucruri pe care nu le vei avea niciodata, prea scurta pentru tristete, prea scurtă pentru lacrimi, nu număra zilele, nu numara ani, viata asta e mult mai mult, viata asta e un dar, nu o risipi! Trăieste-o!

în Șoapte (9 octombrie 2021)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Universul iubirii

Nu întrebam adesea de ce atâta ură
Distruge universul iubirii
Și de ce, umili, precum o pradă,
Îngenunchem și plângem
Și suferim adesea prea mult, din dragoste
Vântul speranței noastre ne duce prea departe
În lumi necunoscute...
Dar oare nu-i prea mult?
De ce atâtea lacrimi acoperă cu umbre
Inexistența vieții și-a oricărui cuvânt
Suntem doar biete raze pierind în întuneric
Și dacă nu iubim, atunci o vom lăsa
Din moștenirea noastră în suflete ascunse
Celor ce au credință, curând, ne vor urma?

poezie de din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mai dă-mi o lingură de sare

Mai dă-mi o lingură de sare
căci îmi este limba mult prea dulce
și somnul mult prea adânc.

Trezește-mă de tine
căci nu-mi e bine când îmi este mult prea bine,
permite-mi alunec peste geana ta închisă
peste muntele respirărilor sacadate
peste gura întredeschisă,
îmi iau zborul peste piramidele enigmatice
și lasă-mă astfel fiu eu
căci numai atunci îți pot construi o arcă
pentru potopurile ce vor urma.

Departe de tine sunt
și totuși,
tu
locuiești mereu în arca mea.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adina-Cristinela Ghinescu

Oamenii planetei

Suntem mult prea mici
În astă lume mare...
Sunt valuri prea înalte,
Când noi suntem prea scunzi...
Sunt mult prea multe lacrimi
Închise-n vieți amare,
Suntem mult prea mici
Când ne-arătăm rotunzi...

Suntem mult prea răi
Pe o planetă bună...
Sunt oameni care mor,
Când trupul le trăiește...
Sunt mult prea multe crime
Iar viața prea nebună,
Suntem mult prea reci
Când viața ne-ncălzește...

Suntem mult prea mici
Ca oameni, noi cu noi...
Sunt răni ce am uitat,
Când ele nu te uită...
Sunt mult prea multe sarcini
Și nu-s purtate-n doi,
Suntem mult prea orbi
Când viața este mută...

poezie de
Adăugat de Adina-Cristinela GhinescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Maria Elena Chindea

Iarbă gestantă

[alfabetul eului în braille]


așteptați-mă în memoria ierbii
merg pe oasele mele
stratificate
atât de unită cu mine
că nici vânturile nordului nu pot
-mi decojească vreo umbră
din burice

ploaia îmi arde din umeri păcatul primordial
a fi în toate oglinzile fără contur este o axiomă solară
lumii îi trebuie doar stigmatul luminii -i sângere
palmele
când coboară de pe crucea pământului

autopsia timpului meu arată clar profilul chipului
pierdut în căutări tantalice
printre faldurile cărnii
ierbii
sau sângelui verde

acolo unde nu privesc
de spaima vederii ciclopice

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Maria Elena Chindea

Iluminare

[numărându-mi invers pașii]


expir magia din centru
(încă mă sperie bulboanele prea roșii)
mișc timpi solitari pe elipsa eului

genunchii scorburoși de căderi
sunt cei mai iscusiți tăietori de chipuri
despart cu un fulger
talazurile sângelui
drum de jăratec șterge nisipul din urme
sorții din flăcări
pe mine din sinele lutos

ispite ca niște putrede fructe se prăbușesc amețitor
îngrașă pământul din vintre

dezleg vânturile arterelor cosmice
mă opresc doar pentru un mic dejun fugar pe bordura zorilor
tarat pe toate meridianele
de pașii sulfurici ai omenirii
idolatru prin programare genetică
privesc printre zăbrele
convulsiile cărnii

umbrele
țin urzeala de haruri în tensiune
până tapetez cu pupile zidurile infinitului

atâtea ținte și o singură săgeată care descuie cerul perfect

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Maria Elena Chindea

Vuitoarea tăcere a sângelui

(dioptriile sinelui)

citindu-ți destinul în oase fragile
secunda mea a uitat respire o viață poate mai mult
deposedată de tunica morții
nu și-a văzut mirarea în haine cernite
cum ridică troițe albastre
la răscrucile cărnii
și cântă zăludă de dor și de spaima de-a fi prea puțin om
în arteră de zeu prea lucid se respiră
și arde - ascuțit flacăra-i rece

(cu veșniciile din sânge în recluziune nu-i de glumit
mărturisește un licurici pocăit)

după o cină cu zboruri obeze și-un schimb valutar
cu azururi ne întâlnim clandestin
pe coapsa poemei rebele -nnodăm o maree sprințară
de colțul lunii ciobit de suspine de ceară
și de schije de ură
cu odgonul de vise smuls din adâncuri spăimoase
monștrii luminii ne galopează-n artere ca în pustă păgână fără procură

prea subțire ne e noaptea și cât de străină strânsura
să nu se destrame cusătura metaforei
buza prea plină de foame
înțelesul lumii mult prea casant pentru ochiul de seară
lăsat la dospit în cenușă

ca pe-o haină fragilă te îmbrac mult prea rar când cobori din vitralii
prea târziu cutremură pasul atingerea fadă
lucruri mărunte ca o haită de cuci
te dau afară din tine
ca pe-o coajă de viață uscată

ascultă-mi tăcerea iubite aromind dorință de dragoste

secunda își sparge vertebra se adună din neguri
s-a spovedit umilă unui flutur
uitat pe lampa spartă a unei veștede memorii
iart-o iubite
doar în apă de fulger că se spală de tine
precum o aghiazmă în gură de înger

noaptea ți-a traversat bulversată de gânduri timpul pe roșu
încă o dată mi-ai spânzurat pupila de ghizdul fântânii cu-o stea căzătoare
magii s-au rătăcit în pustiul din geană
nu-ți pasă
nevăzută ți-e ieslea ca și pruncul
voluptate celestă pe care-l porți în buricele mâinii
strălucire firească de rege
tandrețea
risipită prin pulberi filtrează lutului iubirile aprige
nemișcare e avântul ce-l mistui
doar pielea de cer tremură ușor ca o boare sub ispita albastrului
la intersecția sinelui
o mie de sfinți își curăță din genunchi rugăciunile

cel ce nu alunecă periodic în afara lui să-și pipăie umbra
va rămâne cu albatrosul pe umăr ucis
ca și valul din atriu

sub pleoapă de lut destinul se-adapă din noi și ne strigă fără istov

ochiul furtunii nu se ocupă cu epiderma crăpată
de mușcătura îndoielii
ci mâncându-ți bulimic lumina

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rugă pentru iertare

Vin astăzi, Doamne, îți cer iertare
am iubit prea mult albastrul cer
și-am îndrăznit îmi ridic privirea
crezând că, încă, dreptul am să sper.

Îți cer iertare de-am greșit cu fapta
când am trăit prin munți de unul singur
și-am haiducit cu șoimii și cu cerbii,
din iarnă pân'a dat stejaru-n mugur.

Mă iartă, Doamne, pentru primăvara
ce-am locuit-o-n ochii unui vultur.
Am vrut să fur discret un colț din soare
și în oglinda râului -l scutur.

Îți cer iertare, poate-am fost prea lacom
dorind fie doar a mea câmpia.
O vară am sperat -mi crească aripi,
spre soare mă-nalț cu ciocârlia.

Și mă ierți pentru c-am strâns sub pleoape,
cu sârg, toți norii toamnei, până când
ca într-o rugă, spusă doar în șoaptă,
i-am transformat în lacrimi, rând pe rând.

poezie de din Între două tăceri (3 decembrie 2007)
Adăugat de Elena Victoria GlodeanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ninge...

Ninge ușor, crește omătul de te-mpiedici,
Ninge peste republici și biserici,
E vremea, iubita mea, din zori la asfințit,
Să desenăm poemul dragostei fără sfârșit.

Tot ce contemplă ochiul unui pământean
Va fi acoperit de haina albă ca de un ocean,
Noi nu vom privi, vom naviga-nainte,
Sub valul de sudoare al dragostei fierbinte.

Ne vor cânta poeții, filozofii, barzii,
Vor diseca iubirea-n a fi și a nu fi,
nu ne căutați, plătiți degeaba guarzii,
Noi, din alcovul secular, nu vom putea ieși!

poezie de din Templul devenirii noastre (2014)
Adăugat de Lucia mandacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nedumerire

Cinică sunt
Când nu mai pot să sufăr.

Teamă mi-e
de va veni primăvara
Mă va invada prea multă iarbă,
Prea multe aripi
Îmi vor devasta amiaza
Și prea puțin
Și mult prea rar
Voi reuși cobor între
Anotimpurile triste!

poezie de (1978)
Adăugat de Virginia Radu GavrilăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dezzidirea

O îmbătrânesc gândind la tine,
Și ce folos că prea bătrâni vom fi
mai avem puterea de-a zidi
Acea uitare-a sinelui de sine.

Mi se vor împlini soroace grele.
O începi șchioapeți în curând
Și n-ai știi, pe gleznă lunecând,
Că te slăbești în patimile mele.

De ce trăim o viață separată?
Destinul nostru este scris de mult,
Veni-va poate vremea ascult
Același timp comun cum o să bată.

M-am ascuțit în simțuri ca o fiară,
Mii de oglinzi mă strigă peste tot,
Dar te ghicesc unde te-ascunzi, căci pot
Să te focalizez pe-un vârf de gheară.

Mă va costa prea lunga risipire.
Nu știu cât voi putea te iubesc
Și ce va mai rămâne pământesc
Când te voi scoate vie din zidire.

Un cavaler rămân, un om subțire,
Un visător mai sincer ca oricând,
Înaintând atent pe-un lat de gând,
Prin purgatorii albe de iubire.

poezie de din Săniile adâncului (1999)
Adăugat de Dragoș NiculescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Maria Elena Chindea

Cineva cu o foarfecă

[ostatec între mine și foame]


și așa voi pleca
cu un surâs în care silabele fac dragoste
pe mormintele ochiului
de foame
am topit într-un trup de pasăre armura depărtărilor
fascinată de pelerinajele ierbii

încui timpul în piatră
răsucesc perfect pupila în cheia sol
și las călătoria
invadeze celulele viului

fără cer procură stelară -mi șterg trupul
din rădăcinile focului
în cuvânt scutur drumurile coapte

și mănânc

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Maria Elena Chindea

Fagure uranic

(impregnări cosmice)

am ocupat suprafața unui zero absolut să pot demonstra
teorema adevărului sustenabilă acestei culori
magia ultimului înec iubite coboară ancora în trup
precum un oratoriu uranic în asfințit

oricât te-aș durea nu-mi face spânzurătoare din artere

ceea ce sunt dislocă din timpul auriu
mai mult spațiu decât s-a lipit pe brațele vieților mele fluide
arhimede e depășit
respirația și-a găsit centrul de greutate în secunda zeică
dincolo de buzele noastre
de oasele zornăitoare
pavate cu ochi prismatici sunt stelele bârfitoare
din carne

pentru tine am făcut butoniere focului iubite
ceruri prea multe au greșit ritmul pământul e prea greu
în pielea subțiată de gravitație
dansul rotitor al sângelui și-a absorbit toate reflexiile
când ne-am numărat atingerilor de spirit

cartilajul de spațiu pe care respir semănat printre maci
înfășurat în golul unui zero absolut
îmi colorează chipul

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Păunescu

Ce frumoasă ești

Ce frumoasă ești în prag de iarnă,
Ninge disperat asupra ta,
Cerul peste tine se răstoarnă,
Țurțurii în plete vor suna.
Hai fim doi oameni de zăpadă
Ridicați de brațe de copii,
Care-n frig și ger mai știu creadă
Că se pot iubi, se pot iubi.
Ce frumoasă ești în prag de vară,
Când miroși a mere ce se coc,
Cerul în ființa ta coboară
Trupul meu din trupul tău ia foc.
Focurile noastre se cunună,
Focurile noastre se-nțeleg,
Suntem baza lumii împreună
Suntem vara focului întreg.
Ce frumoasă ești în prag de toamnă,
Ca o zi egală între nopți,
Când iubirea noastră te condamnă
Să ai soarta strugurilor copți.
Să înveți, iubito, te bucuri
Că ți-am dat din jertfă un destin,
Și că via asurzând de struguri,
Va trăi definitiv în vin.
Ce frumoasă ești în primăvară,
Cea mai minunată-ntre femei,
Iezii pasc năframa ta ușoară,
Tu, cu muguri, bluza ți-o închei.
Sigilat de taine nepătrunse
Cerul bate drumul tău îngust,
Trupul tău de muguri și de frunze
De la cine învăț -l gust?

poezie celebră de
Adăugat de Alexandra MihaiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!
cumpărăturiCartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook