Staniolul

câţi prieteni poate-am am trezit
în dimineaţa asta cu numărul
meu izbutit izbutit de tăiat
aerul din toate sforăielile lor, aerul
superior (?!) - cu
umărul împins înainte,-nvelit
ca-n fiecare iarnă de sărbători
în gesturi standard, în gest
uri sclipitoare de staniol

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai izbutit, continuă! N-ai izbutit, continuă să faci asta; poate izbuteşti.

aforism de Victor Martin din Ţara lui Travian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Madone

lor, să nu mă arunc pe fereastră, m-aşez
în proximitatea voastră şi încep să vă sug
câmpiile energetice în aerul pur –
ca un viţel de tăiat imediat contre-jour
câmpiile energetice în aerul-blur!

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai izbutit? Continuă! N-ai izbutit? Continuă!

citat clasic din Fridtjof Nansen
Adăugat de CristiB
Comentează! | Votează! | Copiază!

În amintirea nimănui

din tomberonul de un galben puţin înclinat
fără o roată iese un vârf de aripă emailată
de înger de familie reciclabil (?!) aerul rece

de februarie nu se zbate de mîini se lipeşte
cu liniştea cu aerul clar că ar fi unul bine in
format în ce ne priveşte de sus dumnezeu

mişcarea pietonală fără aprobare de jos os
pe os se încearcă în lupte de stradă cu linia
de tramvai care-ncântă cromată priveghiul

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aerul rece e aerul în care atomii, sau mai bine zis moleculele, aleargă mai încet. Aerul cald e aerul în care moleculele aleargă mai repede. Simplu şi frumos. Dar asta nu e totul.

Carlo Rovelli în Şapte scurte lecţii de fizică, Probabilitate, timp şi căldura găurilor negre
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă aş fi izbutit...

Dacă aş fi izbutit să mă lepăd de trup
ca de o covârşitoare
şi inutilă povară
şi totuşi să trăiesc,
să trăiesc!
Să fiu umbră,
dar să văd,
să aud.
Umbră să ţiu,
dar să gândesc.
Şi glas de tunet să am,
glas de vioară să am...

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prieteni pe viaţă

eu am fost primul
tu ai fost al doilea
el a fost al treilea
el
spune că a fost aici înainte ca eu să-mi scriu poezia (?!)
ca
tu să nu o citeşti
şi
să rămânem aşa
prieteni pe viaţă
prieteni în ceaţă

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mica penetrare

dacă toate femeile din jurul meu
ar spune: pas! în culorile lor
deplorabile deplorabile
(?!)
abia atunci voi scoate şi eu braţul alb-negru-alb-
negru din eşarfa prea gri ca să fie
luată drept husă din dragoste poate de companie
(?!)
niciun om cu părul inele pe piept
n-ar rezista unui gest de pătrundere, mai
ales dacă degetul e femeie

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lângă umărul tău

Te iubesc
când cu umărul
despici aerul
într-o parte şi-n alta
şi-n palme faci cuib
obrajilor mei
îmbujoraţi
de vârtejul
de lângă umărul tău

poezie de Carmen Agoutin din Înger şi sau demon (2013)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aerul meu

O zi in care
Faramele
Din suflet se aduna
Si toata curtea
Plina
De voie buna
Plutesc in aer
Printre picaturi de
Ploaie
Sufletul-mi plange
De bucurie
Afara norul
Se descarca
Cu furie
Si cerul plange
Pentru noi
O raza s-a ivit
Din nori
Sant puii mei
Cei adorati
Iar puii mei
De mama
Pe viata sant legatii.
Acum ei au venit
La mine
Si imi doresc
Sa fie bine
Va primesc
Si va iubesc!
Farame din sufletul meu!!!
Voi sunteti
Aerul aerul meu!!!

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unul care

a trecut cu bine de sărbători
e de plâns
el nu ştie ce înseamnă să mori
de râs: e
o întreagă plăcere în cele - ştiute -
ce nu, nici
odată-ţi vor subţia smalţul privirii (?!)
în gol şi în
spiritul amuzant al... orbirii
de sine de
milenii încoace-încolo,-ncepute
dinspre ma
rea de hohotehotote în culori
chiar acum
în zilele de doliu - în fo
arte vesele
sărbători sărbători sărbători

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce înger m-a îndemnat în primăvara asta...

Vine o zi când nu poţi refuza aerul
fără soarele meu
care s-a strecurat în odaia ta.
Vine o clipă în care reflexia lui va străluci
în ochii tăi prea plini de mine.

În partea asta a lor am rămas
la prima mângâiere.
Aerul pe care nu-l mai aveam atingea inima ta
cum parfumul crud şi dulce al primăverii
atinge inima iasomiei.
Ce înger m-a îndemnat în primăvara asta
când un zbor fără tine m-ar ucide?

poezie de Camelia Opriţa din Recurs pentru Infinit
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aerul, Tremurătorul

Aerul, tremurătorul, copilul, clarul,
în azurii pînze ne înfăşoară...
În caleaşca trasă de fluturii săi
a venit de cu seară.

Noaptea întreagă a lunecat,
pe vioara divină, arcuşul divin.
Opreşte-te! Stai! Asupră-ne stai iară şi iar,
cer adamantin!

Dimineaţa e ceva, nu ştiu ce, fragil,
o amiază faunescă, aceasta e darul.
În mii de magii, de culori, se-ntrecea
aerul, tremurătorul, copilul, clarul...

poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul unui cuptor de altădat‘

Aerul tremurând uşor prin lentile de soare,
Valuri de fluturi răsfrângându-se neobosit,
Prin fereastra deschisă, aducându-mi răcoare,
Florile de câmp evgheniseau aerul navlosit.

Pe valuri de căldură, las vara să mă zboare
Spre câmpul încăpiţat amirosind a fân cosit,
Aerul tremurând uşor prin lentile de soare,
Valuri de fluturi răsfrângându-se neobosit...

În căminul copilăriei, cum şi-n calendare,
Toate păreau la locul lor, nimica prisosit;
Încet, îmi deschid ochii şi totul mă doare...
Reflectări din trecut, pe loc, mi-au amintit
Aerul tremurând uşor prin lentile de soare.

rondel de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cer(c)uri de prieteni

elita, adevărat, nu carnea de... tutun
mi-a-nmuiat mie picioarele cum se spune
nuu
văd nicio sclipire de indulgenţă în ochii
care nu se văd se uită... fumaţi (?!), nu
doar
se hlizesc la tine cum scrii: pun presiune
pe creier cu editări succesive... în ceruri

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Remiză în piaţa Badea Cârţan

şi acest ultim tramvai se
retrage-n depou: noaptea
e lungă şina e lustruită
–
luceşte sub lună. beţivii
cum pun ei binele înainte
au linie liberă, sclipitoare
–
nu cade niciun trup înainte
nu cade niciun grup înapoi
ei păşesc. mai întâi regulat

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vântul şi fracul

Privit-am peste cer
Cum Soarele se răsfaţă,
În oglinda sufletului său,
Alintând apele şi aerul...
Se lasă invitat
De păsările cu frac,
Ce au pornit dansul
În ritualul rândunicilor albastre...
Valsând aerul,
Aerul valsând vântul.
Cerul lovea cu binecuvântari
Şi Soarele alerga Lumina sa,
În valsul privirilor
Şi în dansul stelelor,
Ce în fiecare noapte
Invită Luna şi milioane de suflete
Să danseze dansul fericirii,
Ce curge în ritm de muzică,
Peste păsările cu frac
Ce valsează aerul...

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stele micuţe împleteau noaptea cu doina lor. Doar zorii ar fi izbutit să le frângă cumva siluetele moi, delicate, într-o respiraţie de hazard.

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Basmul vieţii

Din tot ce arde purpuriu sub pleoapa lunii,
ce cratere te fură cu surâs de jar?
Din tot ce zboară peste fusul rătăcirii,
ce pânză te răpeşte în rotirea bucuriei
ca-n palatul de cleştar?
Cum se aşterne vremea-n piept, nectar?
Din ninsoare, face aerul curat hotar.
Fulgii plutitori dansează-n gând?
E iarnă, dar nu-i timpul de îngheţ pentru privire.
Câtă bucurie! Te-aud şi tăcând!
Vremea întâlnirilor de sens învie?!
Topeşte dragostea zăpada separării de cuvânt.
Vezi? Prezentul-i dar sublim de alb în gene.
Lumina mea, ce-ai împânzit cercetător simţirea,
pentru a radia din creştet până-n tălpa stelelor nemărginirea,
pentru tine, din culesul roadelor, ce vrei?
Trec anii, la urechea inimii cercei, podoabă peste vreme,
noi, îmbogăţiţi prin ei,
la sărbătoarea adâncirii în poeme.
Din tot ce cheamă spre duminici printre clipe,
cum vrei să se înfiripe,
să crească timpul în minunea de a fi?
Din tot ce vine, pleacă, ce rămâne,
ce ţi-e hrană, apă, aer, ştii?
Ce răsare? Ce apune?
Basmul vieţii, tu, necontenit,
cu tot ce faci şi ce nu faci, îl scrii.
ca-n palatul de cleştar?
Cum se aşterne vremea-n piept, nectar?
Din ninsoare, face aerul curat hotar.
Fulgii plutitori dansează-n gând? ca-n palatul de cleştar?
Cum se aşterne vremea-n piept, nectar?
Din ninsoare, face aerul curat hotar.
Fulgii plutitori dansează-n gând?
ca-n palatul de cleştar?
Cum se aşterne vremea-n piept, nectar?
Din ninsoare, face aerul curat hotar.
Fulgii plutitori dansează-n g

poezie de Iulia Dragomir
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaie înainte de răsăritul zorilor

Monoton ţârâit difuz, în ore încercănate,
Se-abate peste somnul meu şi-mi burniţează-n păr;
Aerul jilav mă-apasă, nu pot să mă apăr.
Sufletu-mi trudit se micşorează, ca în vechi palate,
Pustii, însinguratele regine alunecând spre moarte.
Orbit de neodihnă, devin conştient de-un adevăr:
Că aerul, împins de-aripi largi, m-apasă cumva-n răspăr
Şi parcă de-un miros greu de flori celulele mi-s saturate.
Zac în propria inimă. Asemeni unor mâini, ochii
Se-agaţă de perna udă. Zorii zilei de-acum
Sfâşie în bucăţi de pe pieptu-i umed bluza nopţii,
Cu-ochi de plumb, ei se lăţesc peste pajişte şi peste drum,
Privind încruntaţi printre perdele – în urma-le stropii
Şiroiesc ca de pe un înotător. Moartea-şi culege morţii!

poezie clasică de F. Scott Fitzgerald, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!