Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Silvia Goteanschii

În pielea goală

Când îl citesc, râde lumea în hohote.
E dragoste, e dragoste.
Îmi lipesc pozele lui de trup,
mă astâmpăr.
De jur împrejur sfori din câlți
și morți care ar putea să mi-l dea.

Ridic zidul, îl dau jos.
Dau jos zidul, îl ridic. Nu mă întăresc,
n-avem temelii.
Din uscătură, din nod am să cresc
în cămașa ta.
Dacă nu mă iei în brațe, e strâmtoare.
Dacă nu te aud, surditate
și ucid, și mă las, și...

... cenzură. Doar un ochi
care mi se dilată în sângele tău.
Apoi tot,
mirosul inimii și gustul pierderii.
Da, am săvârșit
o crimă. Am ucis, am ucis, am ucis
până am ajuns la tine.
Aproape că-ți simt podul palmei sub
cerul gurii.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Petre Ioan Crețu

Moartea mea străină

mai întâi am construit un zid în jurul meu
un zid înalt de piatră și am sperat
să te uit
dar fiecare pasăre
fiecare adiere care trecea peste zid
purtau vești și doruri și numele tău
pe aripi
și mă durea și plângeam
și desenam cu creta pe zid
amintiri, fiecare gând fiecare tu

am umplut zidul cu desene
și zidul în loc să se îngroașe
parcă se subția
când am terminat creta
am continuat desenez cu carnea de pe degete
cu sângele din mine și toată ura mea
cu înverșunare nebună
până când s-a ros toată carnea
și oasele degetelor
roase și ele de zid
au fost luate de vânt și răspândite în zare
și ele se auzeau ca un ropot
venind din depărtarea goală

am ucis toate păsările
toți fluturii
și vântul l-am ucis
am blestemat toți sfinții
și lumea toată am blestemat,
degeaba!

acum te auzeam în sânge cum urcai
spre tâmplă apoi în ochi
unde te înecam cu lacrimi
și iar te auzeam în sânge
și cum urcai spre tâmplă spre ochi
până am orbit
și tot așa te-am auzit în suflet
până am surzit
am urlat, am urlat în noapte
până am muțit

am și murit puțin
dar tu, tu muriseși demult, tare demult
și moartea mea străină și moartea ta durut

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

A fi poet

A fi poet nu este suficient,
Poți fi un asasin sau un agent,
Singur, pe o planetă istovită
De intrigi și masacre, un răpăit de tobe
În locul limbajului cald, omenesc,
nu ucizi în tine ce nu trebuie ucis,
Dar cine se rostește aici, în paradisul marilor absențe?
Iei forma golului, dar te conții pe tine,
În rest, singurătatea cea rotundă,
O sferă lunecoasă, cazi în hău, simt mâna ta,
Simt sânul tău și astfel vom readuce sentimentul pe pământ.
Să iubești fără fii iubit, ce sfânt supliciu,
Nici sfinții nu-l cunosc, e o transfuzie de sânge,
Un transplant de inimă, în timp ce tu te-nalți,
Rece, într-un sicriu înghețat.
Și ce vezi privind în jos?
Aceleași suferințe pe care tu le-ai cunoscut.
Dar cred viața merită trăită,
În ciuda unor mizerii care cad din cer
Sau poate doar din cerul gurii,
Greșelile nu sunt greșeli, sunt fapte,
Le faci ori nu la faci,
Dacă te-apuci furi, deci fură,
Dacă devii un asasin, ucide,
Dar nu trăda în dragoste,
Este la fel cum ai strivi
Cu talpa grea un lujer de brândușă.

poezie de
Adăugat de Boris Marian MehrSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Ziua iei

privesc în fântâna timpului
cerul răsturnat îmi desenează nimb în jurul
brazdelor semnând adânc obrajii
bunica
icoană în fereastra inimii
îmi cântărește gândul
ce ai ucis de te-ai sfințit?
am ucis
bunico
toate iile pe care le-ai țesut cu drag
la războiul acela rumegat acum de vreme
și nu-ți pot cinsti azi mâinile
cugetul
nu am niciuna la care să mă rog
ți-ai brodat zilele in ele
și le-ai dus cu tine
în odihnă
lăsând doar dorul

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marilena Răghinaru

Dar cine-a ucis?

Dar cine-a ucis primăvara din noi,
De nu mai surâdem unui pom înflorit
Și mergem pe stradă ca niște strigoi,
Izolați în tăcere, cu pasul grăbit?

Dar cine-a ucis bucuria din noi
Când râsul ne este doar tristă povară,
Iar lacrima cade în searbăd noroi
Pe geana zdrobită de tristețea amară?

Dar cine-a ucis copilul din noi
Ce nu mai știe prin parcuri s-alerge,
Dorindu-și ca râsul i-l dăm înapoi,
Ne-nțelegând a dezastrului lege?

Dar cine-a ucis bătrânul din noi
Așteptând ca un suflet -i bată în poartă,
Nepricepând absurdul război
La care-l condamnă inumana lui soartă?

Dar cine-a ucis iubirea din noi,
Lăsând loc speranței mai pâlpâie blând,
Șoptind va-nvinge furtună și ploi
Dar tot se va-ntoarce la tine curând?

Dar cine-a ucis frumosul din noi,
Răbdarea, credința în ziua de mâine,
am ajuns, dominați de nevoi,
Să ne urâm pentru colțul de pâine?

Cine-a greșit și cine plătește
Naturii distruse cu patima crudă?
Călău a fost Omul, dar tot el pătimește,
Cu dobândă plătind răutatea absurdă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nostalgie turcoaz

din dragoste de viață cerul parcă râde
din dragoste de tine livezi înfloresc
frumoasă-i nostalgia care mă cuprinde
doamne ce fericită-s pot iubesc.

emoționează visul cu ochi deschiși
când soarele deasupra umple de extaz
când poeții mirărilor de univers admiși
descriu miracolul cu lumini pe obraz.

doamne ce împăcată-s cu destinul meu
tu m-ai învățat -nfrunt orice necaz
să simt cerul în mine ca un arhiereu
și lumea să domnească pe tărâm de topaz.

doamne îmi ești aproape când îmi este greu
înveți întâmplărilor le găsesc haz.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lampa

Aprins-am lampa și mă uit pe drum,
Trec oamenii în sus și-n jos,
In sobă lemnele trosnesc și se fac scrum.
Tu unde ești, iubitul meu frumos?


Ți-am spus că-mi placi, când era încă primăvară,
De-atunci te-aștept și nici urmă de tine.
De ce m-ai amăgit? Putea să mi se pară?
te aud șoptind, că o să vii la mine?

Sting lampa si pun în pat, doare
Si tot ce n-am trăit cu tine, iar și iar,
Îmi vine-n minte, ca o sărbătoare.
Simt gust de praf și de amar.

Din așternut, agale mă ridic si fac lumină,
Îți scriu câteva rânduri si le-arunc în foc
Aud la geam bătăi. Of, fă Doamne vină!
Dar nu ești tu, e vântul. Ce noroc!

de-ai fi apărut în miez de noapte,
Te-aș fi cuprins cu ochii și cu gura
Și poate că te-ar fi ucis căldura.
Să arzi de viu. Ce chin! Ce moarte!

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Te simt aproape

Te simt aproape, Domnul meu,
În orice împrejurare,
În bucurii și când mi-e greu,
Tu ești cu mine tot mereu,
Laud și slăvesc Numele Tău,
Ce n-are asemănare.

Te simt aproape-n orice ceas,
În fiecare clipă,
Înalț spre Tine al meu glas,
Și merg cu Tine pas cu pas,
Înaintez și nu mă las,
Spre culmi, Tu ridică.

Te simt aproape, drag Isus,
Și îți simt ajutorul,
las de brațul Tău condus,
Din zori de zi până-n apus,
Te laud și-Ți mulțumesc nespus,
Tu-mi ești Mântuitorul.

Te simt aproape, mulțumesc,
Mă-nchin, îți dau onoare,
Spre cerul Tău cu drag privesc,
La toți din jur mărturisesc,
Și spun sincer căci: Te iubesc,
O, Doamne, Tu ești mare.

Amin!

poezie de (12 martie 2018)
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adelina Fleva

Asemenea ție dau bice ploilor și te implor

azi sunt cuminte dau bice ploilor ca un jocheu
de secetă mi s-a albit sub braț cămașa
ești trup din trupul nordului nefericit
iar seceta ți-o stinge de un timp
doar vinul și apoi cârciumăreasa

dau bice ploilor ce dintr-un bici ar vrea muște
poate din carnea ploilor mustind de dor
iar eu sunt biciul care zvântă toată răceala rea din tine
și sângele ce curge din nou din iad înspre obor

dau totuși bice (ploilor ) ca un jocheu
de secetă mi s-a albit sub braț cămașa

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Nu doresc să cadă fluturi din cer

nu știu dacă cineva caută de singurătate
sau eu fug permanent de ea,
îmi cad norii în cap cu păsări cu tot
tu de la o vreme alergi după ele
și nu se întâmpla nimic statornic.

așez cu greu la locul oferit
împart zâmbete de circumstanță
și gândesc mai departe
m-a lovit dragostea din unghiuri drepte
nu pot să o ridic în brațe
îndoiesc aproape de toate lucrurile
ce vreau cu adevărat ispitește
nu doresc cadă fluturi din cer

lumea din jur binevoitoare îmi pare prefăcută
nu simt niciun punct de sprijin
n-am aripi
tot ce am e voința de a ridica deasupra de cuvinte
cu mâinile gata să se prindă
de cerul tău ascuns în piept

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Iuliana Dinte

SUNT FEMEIE ȘI RĂZBOINIC

Fluturi gri cad din tablouri și-mi întunecă odaia,
Plâng cu mine visători, ce-mi iubeau ieri poezia.
Ii ucid, și-mi plâng de milă, ce femeie-am devenit,
Strivesc fluturi în lumină, și-nrobesc un alt iubit.

Nu mai vreau să-mi fi aproape, însă depărtarea asta,
Mi-a ucis sub tălpi povestea, și m-a dus din lumea mea,
Pe tărâmuri înghețate unde nu-nfloresc salcâmii,
Iar luminii, îi cresc aripi, înălțate în regrete.

Am în mână o spadă grea și pe piele doar săruturi,
Ce mi le-ai uitat în lumea, unde încă zburau fluturi.
Am ucis ca un războinic toată amintirea mov,
Unde tu m-ai prins de mijloc, și ți-am tremurat ușor!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corina Dașoveanu

* * *

cu litera lui
vorbesc înăuntru,
în limba cu care vorbesc gândurile.

se face mereu devreme
și niciodată nu prindem sfârșitul,
acela când, jos și roșu,
vin câinii muște din orizont,
acolo unde ziua își lasă oasele.
suntem tot mai aproape de cicatrice,
ducem rănile spre posibilă mușcare
și caii pască negru
din părul tuns scurt al nordului.

dacă îmi lipesc spinarea de vocea lui,
simt cum îi curg literele din gură,
strig,
întoarsă cu o inimă în formă de barcă:
- tu nu vezi ne scufundăm?
- taci, dă-ți apele jos...

fumăm din profil,
sub planeta asta e un ghem de cânepă
ca un satelit care se deșiră.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Camelia Radulian

Mă adun

încă de dimineață pornesc truda
adun de pe jos
bucată cu bucată
așa risipită cum sunt
în o mie de mărgele, o mie de petice,
pietre îngrozitor de triste
câteva fete culegând smochine pe malul Dunării
frunze
și acest aer în ștreang
ah, zeilor, el e singurul bărbat pe care l-am iubit

aș întreba cât costă viața în care nu aș fi intrat niciodată
dacă îmi erai atât de puțin
dar nu mai am pe cine
e un octombrie surd,
zidul din care cad
are cărămizi foarte singure

eu nu știu să lipesc scrisori,
nu știu să lipesc prăpăstii,
în general nu știu mai nimic
nici taina acestui miracol nătâng
îmi lipsești și tremur

cineva ar putea face din mine o cruce
cineva ar râde
e noapte
încă
de dimineață pornesc truda.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Oglinzi vol.2: Orasul unde tace Dumnezeu" de Camelia Radulian este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -28.00- 26.60 lei.
Costel Zăgan

Odă ereziei de-a iubi

Pentru tine măi femeie
bat din nou Calea Lactee

Zi și noapte ce fac
iar îmi pun pielea de drac

Și așa din colț în colț
dau cu steaua mea de bolți

Sar scânteile din tine
numai dacă țipi -i bine

Când o fac pe-a răsculatul
și ridic în slăvi tot satul

Alelei mândruța mea
te împing din stea în stea

Te ridic cu buzduganul
unde n-a zburat zăganul

Și sar fulgi și sar scântei
dacă-n brațe iar mă iei

Arde pielea mea de drac
doamnă fără niciun leac

Colind cerul zău de-a latul
cât zburăm din nou cu patul

Să colind doamnă pe lung
carul mare nu-l ajung

Și mai am totuși un pic
ca trec de carul mic

Să ajung și eu în fine
doamnă dincolo de mine

poezie de din Ode gingașe (12 iunie 2016)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

El, primul bărbat

El râde privindu- cum dezbrac de mantia inocenței
Cum îmi las visele să-mi curgă pe umeri
Dacă ridic o singură mână deasupra mea e cerul plin de stele
În podul palmei luna mi se rostogolește ca un bănuț
Cheamă- îmi spune și râsul lui mă îmbracă în femeie ușoară
Palmele lui alunecă pe umerii mei curgători
Își lipește buzele de buzele mele ca o pecete
Timpul pășeste tiptil privind în urmă
Am să înfloresc toate florile iubirii în trupul tău imi spune
Alunecând fir de apă să-mi ude rădăcinile
Îl simt gâdilandu- cum îmi urcă prin vene,
El, primul bărbat ce-a ales sa fie seva iubirii mele fără sfârșit.

poezie de
Adăugat de Valeria Tamas IacobSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Păreri de rău

pe ultima zăpadă am tăiat un puigan de cireș
crescut lângă un gard
dintr-o cireașă scăpată poate
din ciocul unui graur
motivele erau atuncea beton
era destul de vânjos
și nu dădea semne de floare
(așa credeam eu)
neplodind de ce să-l mai las
în timp mi-ar fi crăpat
nearmata temelie de gard...

intru în grădină
burnițează e frig vântul bate din nord
o mare mâhnire simt când îl văd
așa prăbușit cu ultimele rămășițe de sevă
în zilele calde ale primăverii
anemic ce-i drept
dar totuși a înflorit
îl ridic să-l duc la grămada de vreascuri
sus îl țin cu toate puterile
recele vânt îl și mă-ndoaie
îi smulge și-mi aruncă în față
ploi de petale...
vâjâie vântul în toată grădina
și-n crengile lui
bocet o fi ori sudalmă
un gând întreabă
ce-ai zice de-ai fi în locul lui
și-n vuiet de vânt parcă aud
nenorocitule de ce m-ai ucis...

ca o zdreanță mă simt
am ucis o speranță...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Am luptat și am învins

Covid-19 a ucis
primăvara mult așteptată.
Pe toți în casă ne-a închis,
ne-a pus lacătul la poartă.

Covid-19 a ucis
bucuria primăverii. Ne-a lovit
când în livadă, muguri s-au deschis
și când grădini au înflorit.


Covid-19 a ucis
frumusețea florii de cireș.
Să ne salutăm, n-a fost permis,
zâmbetul din față ni l-a șters.

Covid-19 a ucis
copilăria-n lumea toată.
Să ne-întâlnim, n-a fost permis.
Doamne, ce urâtă soartă!

Dar, Covid -19,
oricât de mult s-a străduit
sufletul nu ne-a ucis.
Noi, PENTRU VIAȚĂ am luptat
și AM ÎNVINS.

poezie de (22 mai 2020)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Metamorfoza

Eu nasc, cresc și mor.
Pe un bulb de catifea
Îmi deschid aripile și zâmbesc.
O frunza cade - tristețea șoptește.
Zbor - vântul mi se împotrivește
Mă trage in jos, reține - cad.
La pământ, îmbrățișat de rădăcini
Printre rămășițe și suflete împrăștiate.
Glasuri line de jos îmi șoptesc - cheamă
Mă scufund mai adânc, vreau sa mă ridic.
Vocile tin in loc, cuprind.
Mă pierd, confuz, zbat, tac.
Liniște, doar eu. Bezna. Nimic.
O frântură de lumina - o speranța
Mă apuc de ea, încep sa mă ridic
Mai multă lumina... am orbit.
Cad din nou- cad fără scăpare
Voci mai profunde, îmbrățișări de mărăcini.
Și spini și durere și... nu mai simt.
Mă eliberez.
Eu mor, nasc și cresc.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionuț Caragea

Zidul plângerii interioare

Imaginează-ți sufletul tău trist din cauza anilor de detenție și singurătate, rugându-se în genunchi la zidul plângerii interioare. Rugându-se pentru tine. Toată viața i-ai oferit pe sub ușă porția zilnică de promisiuni, minciuni și iluzii. Tu l-ai ispitit uneori cu un pahar de vin, o țigară sau chiar un om de ocazie. Sufletul tău nu s-a hrănit cu nimic din toate acestea și a îmbătrânit. El nu a fost niciodată liber, nu a vizitat alți prieteni, alte iubiri și nu s-a întors niciodată acasă cu alt suflet de mână. Tot ce a făcut a fost privească din când în când lumea printr-o fereastră cu gratii. Acum, când ți-e frică de necunoscut, îți întrebi sufletul dacă mai există salvare, dacă se mai poate schimba ceva, dacă măcar pe lumea cealaltă vei fi fericit. Dar sufletul tău tace și privește zidul mucegăit la care s-a rugat toată viața. Îi este greu să se despartă de el.

poezie de din Antologie de poeme 2006-2012 (2013)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "In asteptarea pasarii" de Ionuț Caragea este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -67.43- 39.99 lei.
Mihaela Banu

Ghinion

Astăzi mi-a ieșit în cale,
Cu găleți de apă goale,
Draga fată de vecin
Ce -ntâmpina cu plin.
Și cum parcă-s blestemat,
M-am mai și împiedicat.
Când să o salut gentil,
Am căzut ca un copil.
Toate îmi merg azi pe dos...
ridic de jos sfios
Și -ntreb cum aș putea
Să repar purtarea mea.
Dau s-o ajut la fântână,
Dar scap cumpăna din mână
Și cad de văd doar sticleți,
Cât ea umple la găleți.
Pân' de jos să mă ridic,
Mă uit lung și mă oftic...
Vai de traiul meu amar!
Nu mi-am pus nici sacii-n car...
Dac-o ajutam să care
Apa proaspătă-n căldare,
Poate-mi da o sărutare...
Neghiob, am făcut-o lată!
Rămân cu buza umflată...
Atât ghinion -ncapă
În două găleți de apă?!

poezie de din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela BanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Edgar Lee Masters

Rosie Roberts

Eram bolnavă, dar, mai mult de atât, eram sătulă
De corupția din poliție și de nedreptățile din jocurile vieții.
Așa i-am scris Șefului Poliției din Peoria:
"Sunt aici în casa copilăriei mele din Spoon River,
Stingându- încet.
Vino și mă ridică, eu l-am ucis
Pe singurul fiu al Negustorului, în casa Madamei Lou,
Iar hârtiile în care se spune s-ar sinucis
În casa lui în timp ce curăța o armă de vânătoare
Sunt o minciun㠖 ca diavolul ascundă scandalul
Mitei pentru publicitate.
L-am ucis în camera mea, la Madam Lou,
Pentru m-a lovit până-am căzut jos când i-am spus
Că, în pofida tuturor banilor pe care îi are,
În noaptea aceea îmi voi întâlni iubitul."

epitaf de din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Spoon River Anthology Paperback" de Edgar Lee Masters este disponibilă pentru comandă online la numai 16.99 lei.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook