Stins

Înconjurat de atâtea focuri,
Focul nu-l simt.
Acolo unde in mine ardeai,
A ramas doar asfinţit...

Apus de soare,
Întunecata lume,
Cobară din cerul aprins,
Negru sol.

În nocturnul ochi
Perechi de flăcari
Îngheata a mea smoală
A sufletului stinsă.

Un suflet stins,
Picat in falsa eternitate,
La margine de prăpastie,
Cuprins de negru vis...

Ger ce taie
Crivat mormant de pai.
Eu, asternut,
Un suflet stins, tacut.

poezie de Corneliu Caluian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luminile s-au stins

Luminile s-au stins,
Încă e soare,
Cei ce simt
Nu au nevoie de foc...
Lacrimile nu au glas,
Sunt doar un nebun negru,
Ce se visează rege,
Pionii doar aplaudă
Glasurile lor nu au ecou.
Petele roşii dispar,
Motivele gri rămân.
Eu te ador şi dacă mă cerţi!
Dar la final,
E gol sau umbrele?

poezie de Mircea Ţenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când al tău suflet l-am atins

Când al tău suflet l-am atins
Durerile mi s-au stins
În brate, cand te-am prins
Am aprins, un sentiment de necuprins

Dorinta si patima atat de mare
Mi-ai adus tu faptura cu candoare
Si ma doare foarte tare
Ca nu sunt pentru a ta valoare

Traiesc un film alb negru
Sunt un om integru
Si cu tine as trai intregu'
Adevarul unora le pare negru

Graiul tau de privighetoare
Imi da savoare si culoare
Oare?? in viata asta trecatoare...
Nu iti doresti o iubire nemuritoare
Nu esti cu nimic datoare
Dar voi sa stii si Tu a mea valoare.

poezie de Florin Găman (3 iunie 2019)
Adăugat de Florin Găman
Comentează! | Votează! | Copiază!

In Vis

Ma uit cu sete la apus
Un rosu aprins, albastru stins
Si ma cuprinde acelasi vis
De care ti-am mai spus

Un vis frumos, un vis in vis
In care cerul sta cuprins
Aprins si prins in mii de stele
Cu luna sfesnic printre ele

Un vis in care tu m-ai prins
Impins de cei ce m-au respins
Un vis in care doar tu esti
Desprinsa parca din povesti

poezie de Cristat Cosmin Antonio (31 iulie 2016)
Adăugat de Cristat Cosmin Antonio
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a stins un înger

Azi s-a mai stins un înger drag
Şi pe acest pământ, pribeag,
Cu sufletul nemângâiat,
Multă durere a lăsat.
S-a dus acolo,-n Paradis,
Să cânte-n cer FATA DIN VIS.
El ne-a rămas în amintire
De ani şi ani şi ani de zile...

Un înger drag, de boală-ngenunchiat,
Ca un martir, la Ceruri a plecat.
Dar ne-a lăsat tezaur de lacrimă şi vers,
Dragi melodii de suflet şi vieţii un nou sens.
Noi rokerii în doliu mereu te vom iubi,
Tu, suflet bun şi cald, plecat dintre cei vii.

Când Domnu-n Cer a vrut ca să te cheme,
Noi, lacrimă, ne-am luat la revedere.
Azi ai acolo, printre îngeri, loc,
Cinstind pământul cântecelor rock.

(cu lacrimi în suflet, la înălţarea la Cer a sufletului regretatului Leo Iorga, seful formaţiei Kompact)

poezie de Livia Mătuşa din Poezia, pansamentul sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

2012

Pamantul pare prins de raza mortii
E negru si calcat in picioare...
Isi depana in pragul noptii,
Povestea, care-n suflet, curge, doare...

Caci omul l-a strivit si l-a infrant
I-a luat si seva si puterea,
De a ramas numai cu fierea
Pe care o rumega, tacut.

Dar eu ii mai aduc inca tribut
Pamantului pe care zic ai mei ca au trecut...

poezie de Ştefan Nuţă
Adăugat de Ştefan Nuţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prăpastia din mine

Simt cum se deschide-n mine
O prăpastie întunecată, profundă
Ş-ar vrea-ntre gheare să mă prindă
Să mă ducă, acolo, de unde vine.

Şi-n negura ei, unde-i doar scrum
O iubire îşi plânge tăcuta durerea
Privind în gol, îşi dojenea vrerea
Privind tristă spre ultimul ei drum.

Dorul sau, tâmpla-n palme-şi odihnea
Şi cu trupu-i obosit şi glasu-i stins
Avea mersu-i lent şi părul nins
A moarte prin ochi, chiar duhnea.

Frica mă pune să-mi arunc privirea
Peste apa morţii tulbure şi rece
Privind spre sufletul ce nu trece
Prin sita vremii căutând uitarea.

poezie de Camelia Boţ (5 septembrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roşu şi negru

Te-ndrepţi către mine în roşu şi negru
Trezită de demoni din soclu funebru
Iar voalul tău de de-un roşu aprins
Va sterge din nou întregul cuprins.

Din floarea roşie uitată pe criptă
Din unghia ta în piatră înfiptă
Curg lacrimi negre pe vechile ruine
Sunt lacrimile demonului ce zace în tine.

Cu zâmbetul tău ce suflete omoară
Cu părul tău ce zburdă ca o fiară
Dansăm printre cruci în modul alegru
Îmbrăcaţi ca de gală în roşu şi negru.

poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre suflet

Am fum în ochi şi-un suflet stins
Şi-o mie de planuri curmate d-un vis
Şi pumnii în piatră şi sânge curgând
Şi cadavre de plastic putrezite în gând.

Am scârbă în vene şi-un suflet mocnit,
Şi-o dragoste pură arzând înăbuşit,
Şi speraţe de ceară curgând pe obraz,
Şi mâinile încătuşate de un destin fără haz.

Am lacrimi pe faţă şi-un suflet cavou
Şi-un urlet mut ce s-aude-n ecou
Ş-o culoare afară înăuntru putrezită,
Aruncată în grabă de-o javră căită.

Am cadavre de plastic putrezite în gând
Şi pumnii în piatră şi sânge curgând
Şi-o mie de planuri curmate d-un vis,
Am fum în ochi şi-un suflet stins.

poezie de Denisa-Maria Ilie
Adăugat de Denisa-Maria Ilie
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletu-mi tresare

Când gândul meu este pierdut
Primesc sărutul răsăritului de soare
Mă trezesc când soarele a disparut
Rămân cu raza si sufletu-mi tresare

Sufletul meu iese din valuri de mare
Un ciclu de trăiri suflet soare apus
Mă-nalţă la răsărit intru iar în soare
În locuri unde doar noi doi am sjuns

Sunt un suflet dintr un val învolburat
Esti stâlpiul ce sufletul mi-l susţine
Cu dragoste în taină te-am înconjurat
Suflete pereche vesnică trăire de sine

Un vis frumos un gând mereu duios
Cu n suflet linistit privesc la răsărit
Culori de arămiu pictorul cel colos
Pictura valoroasă din soare răsplătit

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare activitate spirituală lasă urme, nu numai în suflet dar şi în trup; dacă aplopexia sau vârsta distrug activitatea corporală, înseamnă că focul sufletului trebuie din această cauză să fie stins?

citat din Jean Paul Fr. Richter
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un suflet sihastru...

Ma privesc si-mi pare,
Ca cel ce aievea-mi apare,
Nu sunt nicidecum tot eu,
Ci doar o simpla-aratare.

Si ca prin tulburi oglinzi,
Ma privesc cu ochi de strain,
Si aratarea imi pare ca are,
Un suflet golit de destin.

Se-aude departe,
Un raget de fiara, agonic si crud,
Ca un tunet pustiu si surd,
Si-mi pare ca vocea mea o aud.

Privesc catre mine si parca,
Trupul ce vad e rece si greu;
E trupul unei fiinte ce moare,
Si vai, fiinta aceea sunt eu!

Si simt,
Cum treptat ma topesc in zare,
Si de cel ce am fost ma desprt cu greu,
Il vad cum dispare.

Si simt cum dorul de mine ma doare,
Si ma doare parca toata faptura mea,
Faptura mea de eter,
De eter fara culoare.
Mi-e dor si ma doare!

Si vreau sa m-ating dar nu pot,
Si vreau sa vorbesc dar n-am glas,
Si din toate cate-am avut,
Doar scanteia gandirii mi-a mai ramas.

Si vidul cel negru si mare,
Incepe usor sa ma-npresoare,
Si-n recea tacere ma simt singur tare.
Dar gandul imi zboara aiurea,
Si uit ca mi-e teama si totul dispare!

Si simt ca n-am spatiu, simt ca n-am timp,
Si simt ca de mine nu-mi mai e dor,
Si cu gandul, ca gandul, aiurea eu zbor,
Si simt ca n-am timp si simt ca nu mor!

Si prin tacere catre niciunde ma-ndrept,
Ca o lumina de astru,
Eu sunt un gand calator,
Sunt un suflet sihastru!

Si veacul cat clipa imi pare,
O clipa in plus pentru inc-o povata,
O clipa cat veacul de mare,
O clipa ce-nseamna viata.

poezie de Mihai Antonescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

De unde vine-această duioşie ?

De unde vine-această duioşie?
Nu acestea sunt firele de păr pe care
L-am mângâiat, iar buzele pe care
Le-am cunoscut erau mai roşii decât ale tale.

Stelele au apărut pe cer şi-apoi s-au stins,
De unde vine-această duioşie?
Iar doi ochi strălucitori, la fel, au apărut şi-apoi
S-au stins, chiar lângă mine,-aici, sub ochii mei.

Eram obişnuită s-ascult imnuri mai înalte
În întunericul catifelat al nopţii,
Logodită – O, duioşie!
Acolo, chiar în pieptul celui care cântă.

De unde vine-această duioşie?
Şi ce-aş putea face-acum cu ea, spune tu,
Sfios adolescent, cântăreţ vagabond
Ale cărui lovituri de bici le simt atât de-acut?

poezie de Marina Ţvetaeva, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet fără chei

De atâtea ori când mă plimb pe alei,
zăresc câte-un suflet fără chei
ce-n umbra trupului se oglindesc
strigătele sufletului pământesc.

Ochii, sunt şi ei nişte ruine
osândiţi de grija "cea de mâine"
pasu-i grav, apăsător,
ca de plumb el călător.

Strigătul străbate zarea,
zvârcolind în chinuri marea;
liniştea a apus de mult
peste alei, peste pământ.

Suflet drag, pierdut de chei,
caută-ţi a ta făclie
nu mai rătăci într-o lume
făr' de soare, făr' de nume.

poezie de Adriana Monica Burtea (13 februarie 2016)
Adăugat de Adriana Monica Burtea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Negru e totul

Negru e totul,
O licărire se întrevede,
Lumina rece îmi arde sufletul,
A mea lume în neant se pierde,
Totul neînţeles, negru totul.

În abisul îngheţat,
Privesc adânc,
Prea infim sunt eu, ca pe el să îl fi descifrat
Totul e ruină,
Singur speranţa îmi mănânc
Negru e totul.

Mă trezesc, negru e totul
Dezamăgit, de lume încet devorat,
Aştept o licărire din abisul îndepărtat,
Dar în zadar. Negru e totul.

poezie de Ioan Nechifor (29 noiembrie 2011)
Adăugat de Ioan Nechifor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gerul

Răcoarea mă cuprinde,
Mă cuprinde-n mantia ei de gheaţă,
Plimbându-mă pe străzile pustii
Acoperite de neaua sidefie.

Pe cerul negru, fără stele
Apare Luna, ca o monedă argintie
Luminând oraşul alb şi părăsit
De după norii cenuşii.

Îngheţat, împietrit, mă simt ca o statuie,
În suflet simt o arctică răcoare,
Mare şi întunecat gheţarul din mine creşte...
E ger afară... e ger şi-n mine.

poezie de Edmond Ioan Siladie (10 februarie 2018)
Adăugat de Edy t.K
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reminiscenţe

Cu focul dragostei aprins
Ieri ne iubeam ca doi nebuni!
Nici astăzi focul nu s-a stins,
Dar e o criză de cărbuni!

epigramă de Vasile Panaitescu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cioara – două legende

I

Negru era cel fără ochi;
Negru era conţinutul limbii;
Neagră era inima;
Negru, ficatul, negri – plămânii
Incapabili să absoarbă lumina;
Negru, sângele în tunelele lui întunecoase,
Negre, maţele împachetate în cuptorul lor;
Negri erau de asemenea muşchii
Care zvâcneau să iasă la lumină;
Negri, nervii – negru, creierul
În temniţa viziunilor ;
Negru mai era sufletul, bulboană imensă
A plânsului care, sondând, nu-şi poate
Defini propriul soare.

II

Negru este capul vidrei, ridicat.
Neagră este stânca, plonjând în spuma apelor;
Neagră este mânia adăpostită în patul sângelui.

Negru este pământul, dacă scurmi doi centimetri,
Un ou al întunecimii,
Unde soarele şi luna îşi alternează anotimpurile

Pentru a cloci o cioară, un curcubeu întunecat,
Arcuit în vacuum,
Marcând o imensitate goală,
Dar, totodată, în zbor.

poezie de Ted Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte-mă in alb ori negru

Iubeşte-mă în alb ori negru
Iubeşte-mă aşa cum sunt
Iubeşte-mă cu adevărul pus
În negrul cuvintelor de despărţire.

Iubeşte-mă rostind doar adevărul
Iubeşte-mă ţinându-mă de mână
Iubeşte-mă în alb prietenos
Să-ndur un punct sfâşietor iubirii.

Iubeşte-mă în alb ori negru
Lasă doar natura să iubească-n curcubeu
Tu iubeşte-mă în nonculorile de bază
Născătoare de dureri ori bucurii.

Iubeşte-mă în alb ori negru
Chiar dacă din ele răsar doar Ierni
Lungi suferinţe de-aşteptări şi lacrimi
Că nu te pot avea chiar dacă mor.

Iubeşte-mă în alb ori negru
Chiar dacă Dumnezeu se lasă-n curcubeu
E legea Lui să prindă-n Lume viaţa
Cu toate tonurile infinite de culori.

Iubeşte-mă în adevăr de nonculori
Îmi este simplă citirea şi simţirea
Sunt antrenată pentru astfel de picturi
În care Destinul pune punct iubirii.

Învaţă să iubeşti în alb ori negru
E-un sfat de viitor probat de mine
Din nonculori se naşte sigur Raiul
Ori faci un nod la tot ce te ucide.

Învaţă să iubeşti cu Da şi Nu
Învaţă să iubeşti cu alb şi negru
Învaţă să iubeşti cu adevărul pus
În grai în ochi şi-n gândurile inimii.

Iubeşte-mă în alb ori negru
Să-mi scoţi o inimă din curcubeu... înlăcrimat!
Iubeşte-mă în alb ori negru
Să ştiu de vine Iarna.... cu nopţi de insomnii şi fulgi.

Iubeşte-mă în alb ori negru.... chiar dacă doare!!!

poezie de Adelina Cojocaru (18 septembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Negru

Carbonizate flori, noian de negru...
Sicrie negre, arse, de metal,
Veştminte funerare de mangal,
Negru profund, noian de negru...

Vibrau scântei de vis... noian de negru,
Carbonizat, amorul fumega-
Parfum de pene arse, şi ploua...
Negru, numai noian de negru...

poezie celebră de George Bacovia din volumul Plumb - 1916
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De poţi fi!

Poţi fi cerul plin de stele şi n-ar fi o minune!
Poţi fi lacul veşnic dulce, plin de pasiune!
Şi minuni să faci pe lume, ce rost ar avea?
Când s-au şters a tale urme, adânci din viaţa mea!

Poţi fi marea toată, plină, plină de comori!
Poţi fi înger alb sau negru şi să mergi pe nori!
Să ai toate, să ai totul, când pe mine nu mă ai!
Dăruieşte-ţi viaţa toată, când mie nimic nu-mi dai!

Poţi fi cel mai bun din lume, să te laude lumea toată!
Poţi fi orice fiinţă vie, care încearcă şi o să poată!
Să atingă-n suflet marea, ce-şi revarsă lacrimi, valuri!
Dar când marea mi-a secat şi au rămas doar goale maluri!

Poţi fi ochiul ce priveşte şi priveşte neîncetat!
Poţi fi lacrima din mine, ce pe iarbă a picat!
Dar să ştii că orice ai fi, nu mai eşti cum tu ai fost!
Când de la mine ai plecat, şi deloc nu te-ai întors!

poezie de Ilie Dragomir
Adăugat de Ilie Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!