Prăbușire
Se prăbușesc secundele în noi
Și timpul nu mai există.
A fost inventat doar pentru
A ne raporta la el.
Trece doar viața!
O simțim cum se prelinge prin noi
Ca un râu de puroi.
Dacă am exista între pământ
Și nelimitat,
Tot la fel am trece spre infinit.
Timpul este doar unitatea de măsură
A vieții și-a morții.
Reprezentat pe o axă
Este un punct mișcător,
Un ecou ce dispare-n eter,
Dar care provoacă un tsunami
Printre conglomeratele de celule
Ce compun universul...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Timpul
Timpul se manifestă separat
La fiecare individ.
Este o felie de univers
Pe care ne cocoțăm sufletul
Ca pe un zid ce se înalță spre plus infinit
Și pe care inteligența umană
L-a creat pentru a avea un sprijin
Al propriilor concepții.
Iluzia vieții este doar o rătăcire
Prin labirintul eternității.
Suntem săgeata ce se înfige
În miezul de tăcere al universului...
Dar și el cântă, vibrează...
Și acesta este cântecul lumii, cântecul timpului...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fiece clipă
Fiece clipă este un drum spre plus infinit.
Lanțuri grele ferecă timpul...
Timpul nu s-a sfârșit.
Dar lunecă vag
Sub al vieții catarg.
Orele s-au topit, nu mai știm cum arată.
Sunt tăceri în noi și pe hartă...
Se aude doar tic-tac-ul absurd
Prins ca între două felii de pâine,
Între cer și pământ,
Între azi și-ntre mâine.
Minutarul este o linie frântă,
Iar ceasul o radiografie 3D
Ce ne-a încorsetat visele.
Mi-am pus ochiul drept în cătușe.
Și când gândul bate la ușă,
Mă îmbrac în cămașa de noapte
Și plec mai departe...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Poate nu ai să crezi
dar astăzi,
valurile îmi arătau cum trece august
în septembrie
și doar cochiliile melcilor
care țin captiv timpul
știu rostul înserărilor din noi,
eu, doar un eu, țintuită în albastru
am simțit pentru o clipă
cum stau lipită de trupul tău,
sau poate a fost doar vântul
sau doar un ecou
sau poate septembrie....
poezie de Ioana Cîrneanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singurătate
floare,
în raze de soare crescută
petale ce se avântă
nemărginită câmpie
buruieni nesfârșite
singură stă, ascultă
în singurătatea care încântă
doar Ea
singura rămasă frumoasă
dar oare în folos?
timpul trece, Ea
rămânând fără rost
privește în jur
nimic să o facă să cânte
doar soarele înalt, voios
o încălzește pe frunte
timpul trece, se avântă
prin zile ce o încântă
însă repede trece
și uită
viața nu este pururi mereu
ea se usucă
sorele pălește într-un târziu
Ea
se stinge fără putință.
poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Secunda
Timpul scurs între bătăile aripilor de ceară...
Un fluture aleargă descumpănit
După un miligram de poeln.
Aripa este încărcată de lumina,
Dar nu doar lumina îl înalță,
Ci și dorința de viață.
Soarbe secunda rămasă
Pe aripa argintie-albastră...
Viața lui se măsoară în clipe,
Zbaterea lui în iubire...
A sorbit din omătul coconului,
Lăsând fericirea pe petale de trandafiri.
Și dacă curcubeul și-a desfăcut paleta,
Este pentru că există fluturi
Nu cu aripi de ceară,
Care să se topească din durere și teamă,
Ci fluturii-îngeri ce te înalță spre sprema
Și neîntinata iubire.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Expansiune
Se zbat secundele să spargă timp, să se elibereze,
Neștiind de pierderea în eter, tot mai destins, fără de întors,
Bătând la porți de infinit un Dumnezeu să alerteze,
Când gongul sunetul va naște... s-anunțe vid de golu-i stors.
Vor trece talerul vibrând secundele, în rețea de fire,
În zborul peste infinit întins cum gândul fără margini;
Când nu-i nimic, dispare tot, neantu-i doar o nesimțire...
Și un univers va naște iar dintr-un cotor scris cu-alte pagini.
E scena scrisă în multe acte, rupându-se filă cu filă,
În care-s punct imperceptibil din litera ce-mi scrie soartă,
Dintr-un volum fără sfârșit, de-un praf imens, cu fir o bilă
Rostogolită într-o secundă... din timpul de-o natură moartă.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 mai 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oare dacă Einstein ar fi realizat măcar în germene că timpul nu există, e doar o invenție limitată, o condiționare inventată de mintea umană și-ar mai fi bazat "teoria absurdității" pe o astfel de falsitate? Dacă absolut totul este iluzie atunci "teoria relativității "este adevărată? Cu 50000 de ani în urmă, exista viteză, era inventat timpul, dar relativitatea hilară a Absolutului exista? Suntem orbi, nu vedem că relativitatea e un prizonierat/închisoare al gândirii, după cum Absolut este etern liber de orice formă sau manifestare.
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Casa de pe lac
Te-aștept, convins că vei veni
La casa de pe lac,
Căci doar aici tu poți să fii
Și toate-ți sunt pe plac.
E micul nostru paradis,
Aici, în astă lume,
Un loc ce poate fi descris,
Fără să-i pui un nume.
Doar vid în care timpul tace,
Iar viața-n sine e o clipă,
Un infinit cuprins de pace,
O bucurie zămislită.
E vraja casei de pe lac,
Visul ce dăinuie-n eter,
Nimic din tot ce-ți este drag,
Nu poate fi la fel ca el.
Dar cum totul e schimbare,
Roata vieții se-nvârtește,
Nu există amânare,
Nici măcar nu se oprește.
Anii vin și pleacă-n grabă,
Parcă-s trași spre infinit,
Ne rămâne doar o poză
Cu imaginea sfârșit.
Nici căsuța de pe lac
Nu mai e ce-a fost odată,
Scârțâie lemnul de fag,
Iar scara-i neluminată.
Chiar de-ar fi să se dărâme,
Să devină doar un vis,
În sufletul meu rămâne
Micul nostru paradis...
poezie de Lucian Santa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un înger zboară
- cu dedicație pentru Pescărușul Fericirii
Un înger de lumină zboară
Prin ființa mea interstelară,
O blândă flacără mai arde,
În a durerilor tornade...
Și din Pleiade urcă lin
Spre lebăda cu drept deplin,
Ca trecerea prin Univers
Să aibă-n viața asta sens.
Prietenia-i un amnar!
Este al vieții noastre har.
Lăsați panerul cu minuni
Să ne-nsoțească în furtuni!
Noi suntem numai o petală
Ce s-a deschis în fapt de seară
Să vadă soarele-apune
Lăsat peste această lume.
Și pică lacrimă și ploi,
În cer, în lume, peste noi...
Simțim și spunem: vrem schimbare!
Dar porțile interstelare,
Ne țin închisă libertatea
Cât prin celule trece moartea
De spirite și de iubire.
Eu voi rămâne... FERICIRE...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așa a fost, așa va fi
Așa a fost, așa va fi.
Timpul trece ca nebunul.
Mâine vei îmbătrâni,
Tânăr nu rămâne unul.
Așa a fost, așa va fi.
Viața nu-i decât un timp
pe care îl poți trăi,
anotimp cu anotimp.
Așa a fost, așa va fi.
Lăstarul va crește pom.
Copilul va deveni
mâine lângă tine om.
Așa a fost, așa va fi.
Cât pământul se rotește,
din noapte se face zi,
ziua în noapte sfârșește.
Așa a fost, așa va fi.
Unul naște altul moare.
Nimeni nu poate trăi
timpul, nesfârșit de mare.
Așa a fost, așa va fi.
Totul e în transformare.
Natura se va primeni,
soarele veșnic răsare.
Așa a fost, așa va fi.
Dumnezeu-i atotputernic.
El ne poate dărui
lumină din întuneric.
Așa a fost, așa va fi.
Toate își au rostul lor.
Timpul nu-l putem opri.
Este veșnic curgător.
Așa a fost, așa va fi.
Va curge timpul ca izvorul.
Doar Dumnezeu poate ști
care ne e viitorul.
Așa a fost, așa va fi.
Cum e scris în Sfânta Carte.
Timpul nu se va opri,
viața curge mai departe.
........................
Așa a fost, nu va mai fi
când sfârșitul lumii vine.
Pământul va încremeni,
Universul nu-l mai ține.
poezie de Dumitru Delcă (6 februarie 2023)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Timpul
Cine fuge, nu stă-n loc
Și nu-l poți prinde deloc?
N-are formă, doar măsură,
N-are mâini, n-are nici gură.
Doar ceasul prins în perete
Nu prea pare să-l regerete.
De la noi ar vrea să plece,
Mult prea repede el trece!
Acum știți! Doar Timpul este
Cel ce fuge fără veste,
De aceea-i prețios,
Să nu-l pierdeți de prisos!
poezie de Simona Epure
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Intrebarile de ce?" de Simona Epure este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Iată că nici timpul în care trăiești nu mai există cu adevărat, căci se pierde cu fiecare secundă, lăsând în urmă doar dâra argintie ce-alunecă la tâmplele încălzite de lacrimi. Timpul acela și timpul acesta e putred, uitat în alte dimensiuni.
Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dansul timpului în clipe
Trag timpul înapoi dintre perdele...
Am apucat de lanțul unui ceas
Și clipa se transformă în tăcere
În ochiul gol de timpul meu, rămas.
M-am rătăcit în lumea din clepsidră
Căci timpul îmi era căzut pe jos...
Eram o amintire în firidă,
Dar ca un vis, măicuță, m-am întors.
Și am sorbit din timpuri minutarul,
Cum pleoapa-și soarbe lacrima cu zaț
Și-am înțeles ce iute trece anul
Cât noi sorbim din timpuri cu nesaț.
Timpul și-a dus povara printre umbre,
Purtând o cruce fără de-nțeles.
Pe noi, rugina vieții ne va duce,
Un vis, pe-un ultim drum în contrasens.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gongul din perete
Gongul din perete a desenat
Cu o limba de foc
Satanicul numar 666.
Se trâmbița întoarcerea acasă,
Țipete se auzeau din fereastră...
Fântânile s-au întors la ceasul dintâi
Și lumina la întuneric.
Au sângerat pământurile cu apusuri de răsărit.
Morții ne-au urat bun-venit...
Au curs lacrimi de foc,
Iar atomii trupului nostru încins
Au fuzionat cu lacrimile noastre în vis.
Calea de acces către cer devenise mister.
Noi am redevenit celulă,
Căutând prin cenușa osemintelor
Strămoșilor noștri
Ușa dinspre apus
Prin care, precoce, ne-am strecurat
Spre plus infinit.
Un vis - timpul nu se oprește,
Nu se-ntoarce,
Pentru el nu există minus infinit.
Și nici pentru noi!
Doar moartea semnează
Ritualul schimbului de vieți.
Plutire de umbre
Și pașii înceți,
Iertare și sute de vieți...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pielea
Pielea este o pagină de mătasă
Peste care tălpile timpului
Aleargă liber, trecând prin tunelul de celule,
Abia respirând.
Sunt o amazoană în sufletul meu,
Un cal alergând liber spre plus infinit.
M-am legat de voi doar prin nașterea mea...
Suntem aceeași ființă divizată
De poemul-cuvânt,
În două universuri inseparabile.
Dar caut simetria judecând imperfecțiunea
După culoare și formă.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar dă drumul gândului să plece liber din această clipă și tu vei rămâne ca simplă viață eternă. Aceasta este cea mai mare ușurare și cea mai înaltă libertate. Nu există așa ceva precum "gândul tău" sau al "meu". Oare dacă o pasăre trece pe cerul liber și tu o vezi, vei spune că este a ta? Exact așa trec gândurile prin spațiul infinit și vast al Conștiinței. Și totuși, tu, ca persoană, duci tot timpul în capul tău o colivie!
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar dă drumul gândului să plece liber din această clipă și tu vei rămâne ca simplă viață eternă. Aceasta este cea mai mare ușurare și cea mai înaltă libertate. Nu există așa ceva precum "gândul tău" sau al "meu". Oare dacă o pasăre trece pe cerul liber și tu o vezi, vei spune că este a ta? Exact asa trec gândurile prin spațiul infinit și vast al Conștiinței. Și totuși tu ca persoană duci tot timpul în capul tău o colivie!
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul
Ce stupidă, de neiertat, eroare
că omenirea a inventat
timpul...
și-acum moare.
Și de-o fi fost, prea bine,
el singur de la sine,
timpul...
de ce l-am calculat?
L-am umplut de repere,
pierzându-ne-n himere
timpul...
ce n-ar fi existat.
Că-n fond e doar un ciclu
de lucruri, în materia-n periplu...
timpul
ce pleacă mai ales... nu vine.
Așa vrem noi s-avem măsură
pentru că vrem s-o avem ca o tortură,
timpul...
un sfârșit de sine...
Ce oroare... lamentabilă,
definitiv irevocabilă...
Timpul...
n-are resetare!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ecou abstract
Există un ecou invizibil
între noi și pământ,
între noi și cer,
între noi și noi.
În fiecare zi descoperim plăceri
dar nu toate ne sunt mângâieri
unele din ele au un trecut
prevestitor de rău și bine
așa ca-n ziua cea de ieri,
când priveam viața
cu mii de încheieri.
Dar viața nu s-a terminat,
din nou aștepți ceva
ca un ecou abstract
nespus, frumos, neîntinat,
ștrengar, imaginar și numai bun
de-mpachetat cadou și dat
unui tablou bizar,
ecou de-argint - erou visat
artist ce colorat și-naripat
s-a întrupat din sentimente spre înalt,
domnesc, ceresc și omenesc
cu aripi care cresc, descresc
pentru cei ce cred,
se închină, sau doar iubesc!
poezie de Dănuț Cepoi din Din volumul "Picături de memorie", Editura Armonii Culturale
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
La ceas de seară
La ceas de seară gândurile-mi fură
Și liniștea și clipa de tăcere...
Le simt precum un strop de cianură
Ascuns azi într-un fagure de miere...
Îmi amintesc copila de-altădată
Cu părul negru, lung și ondulat,
Cu zâmbet cast și ochi de ciocolată.
Dar timpul a trecut... Te-ai depărtat!
Îmi amintesc cum mă strângeai de mână.
Zburam spre stele și spre adevăr...
Azi timpul amintirile-mi sugrumă
Și de acel trecut îmi este dor.
Da, timpul a trecut. Ai fost mireasă...
Te-a dus un june mândru la altar.
Ce tânără ai fost și ce frumoasă!
Ne-am întâlnit pe drumul vieții iar...
Și viața ta a fost un câmp cu grâne.
Timpul s-a-ntors în palma noastră iar
Și nu-mi mai amintesc nici cum nume
Ne-am revăzut pe-al timpului altar.
Din cerul desfăcut ca o fântână,
Culegem astăzi, iarăși, amintiri.
Tu ești de-acum pe sufletu-ți stăpână,
Iar eu, oh, eu am lacrimi în priviri.
S-a strâns în noi, gol după gol, uitarea.
Din noi, mereu, tăceri s-au adăpat.
Ne este ca un haos depărtarea
Și ce străin ni-i drumul... Ce păcat!
N-avem fotografii, dar ne rămâne
Doar gândul bun trimis spre Dumnezeu
Și timpul petrecut în astă lume -
Un gol imens prins între tu și eu.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!