Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Angi Melania Cristea

Antiartă

sângele meu slav construiește ziduri de antisentimente
tu parchezi în spatele teatrului național
apoi iei la pas centrul și îți pare că vezi
umbrele demitizate ale poeților craioveni
cum fumează din țigări electronice
și încearcă să aibă o viață birocratică
asediați de rutine și de metaiubiri

am mâinile lipite de omoplații tăi pulsez ca la imperius însă descopăr în tine
mediocritatea clipei saliva amară cu care
îți întoarce ceasul
tu deverbalizezi partea mea yoyo și din toată
aritmia ții strâns în palme
fashionismul meu iconic
antisentimentele prin care te-am așezat în
livrescul zilei

se face politică și demonii urbei beau la taverne
falii de existență plutesc crepuscular
iar și iar românismul se propagă în eter
iar eu simt cum dematerializarea politicului și a cuvantului
sapă gropi funerare

tu vei fi întotdeauna copacul cu rădăcini
înfipte în beton
acel lemn ud din care fabrici ore în timp ce dezavuezi arealul
călare pe retina unui timp-voiajor
te voi citi prinsă în capcana orașului înnobilat de funcționari publici și de artiști veleitari
cu sângele meu slav manifest antiprozaism

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Cautatorul de pokemoni" de Angi Melania Cristea este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -20.00- 13.99 lei.

Citate similare

Angi Melania Cristea

Grefe

poezia te arde îți spune nu ai pantofi roșii ori buzele îți sunt perfide
iar tu o iei în serios și te așezi în tabloul
lui Grigorescu cu falsă maramă pe cap
în orașul tău la fântâna arteziană se împart pensii vezi femeile trupeșe răscolite de iluzii
un fel de icon fashion al urbei și simți aroma
cafelei turcești de la terasele de pe Lipscani

tu știi statuile ce împînzesc centrul dorm
sub stele vii
și încălzesc umbra căzută pe trotuare a celor mai tineri artiști
care dansează bachata la Imperius cu mâinile pe șoldurile ferme
au băut până la ultima picătură rostesc incantații despre umanitatea decorticată
însă eu nu cedez îmi încalț pantofii de dans
cu liniștea unui ecou plan

parcă ieri ne îndrăgosteam și ne îndrăgosteam
planete solubile crisalide efemere ce își trag
firele de mătase peste timpul minat
înspre final cu toții vom face o grefă de piele și nuditatea va fi precum scriitura nesfârșită ireversibilă aptă de procreere

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Angi Melania Cristea

Grefe

poezia te arde îți spune nu ai pantofi
roșii ori buzele îți sunt perfide
iar tu o iei în serios și te așezi în tabloul
lui Grigorescu cu falsă maramă pe cap
în orașul tău la fântâna arteziană se
împart pensii vezi femeile trupeșe
răscolite de iluzii
un fel de icon fashion al urbei și simți aroma
cafelei turcești de la terasele de pe Lipscani

tu știi statuile ce împînzesc centrul dorm
sub stele vii
și încălzesc umbra căzută pe trotuare a celor mai tineri artiști
care dansează bachata la Imperius cu mâinile pe șoldurile ferme
au băut până la ultima picătură rostesc incantații despre umanitatea decorticată
însă eu nu cedez îmi încalț pantofii de dans
cu liniștea unui ecou plan

parcă ieri ne îndrăgosteam și ne îndrăgosteam
planete solubile crisalide efemere ce-și trag
firele de mătase peste timpul minat
înspre final cu toții vom face o grefă de piele și nuditatea va fi precum scriitura nesfârșită ireversibilă aptă de procreere

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Magdalena Dorina Suciu

Tu, poemul meu

Tu, poemul meu, îmi crești sub piele
și îmi cânți în fiecare dimineață
la ora când Dumnezeu
trece prin ochii mei desculț...
Îmi beau cafeaua cu tine
până la ultima înghițitură,
apoi, îmi iei inima în palme
și eu îti sărut buzele,
simțind cum sângele îmi mustește-n cuvinte
ca rugăciunea în călugări,
îmi trezești teii de sub tâmple
într-un râs limpede de copil
și mă înveți cum să dansez pe apele
din care îngerii culeg luna.

Tu, poemul meu,
mă înfiori la fiecare foșnet prin carne,
iar de când timpul nu-și mai trece coasa
prin iarba ta înaltă
nu mai dezbrac rochia de mireasă,
în care mă descompun în păsări.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Angi Melania Cristea

Antimanifest

tăcerea umblă lent prin orașul
unde chelnerii râd la taverne aprigi și tineri
iar doamne sofisticate deschid șampania vietii
numai eu/ poet uitat în ambalaj/ respir cu plămânii atrofiați
starea de neliniște a urbei și trag de mânecă
umbrele părinților înfipte în cimentul fierbinte
,,- Cât de tineri ați putut fi, săraci de emoții, penibili de naivi!"( totuși m-am născut sub lumina boreală, printre moloz și cuvinte)

tovarășii de altădată beau cafeaua de import
pe șantiere/tatăl meu se îmbăta o dată pe lună
la chenzină
și nici atunci lumea nu i se părea mirobolantă
,, - Ești încă aici, în orașul cu cișmele de piatră, încă speli rufe și legeni pruncul care țipă spre cer?"
Am înghițit cozi grele de pești și acum izbesc
în stânga și în dreapta,
mă ridic din singurătate ca din Iordan
înțeleaptă atât cât număr demonii
jucați la tarot, mutepoems

la ghișee se cer bonuri de ordine și toți vin de-a valma
înotând printre bule de oxigen și falii de timp
,, - Nu răstigni caii care trec prin oraș într-un Armaghedon silențios!"
Oare din cursele de mașini ieși tot atât de viu
precum din trupul mamei îmbătrânit?
fii sincer cu sunetele ce încolțesc în artera femurală
și se scurg într-o hemoragie masivă
pe trotuar/ ingenue/un antimanifest

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Angi Melania Cristea

Imago vieți

orașul cu porți imense
și cerul lui feliat...
străzile lungi neînțelepciunea mea sobră
de parcă ieri decoram cu ace de brad
urma scrisului

țin în mâini cartea cărților și îți dau
bei din toate sticlele posibile
pe centru curg fluorescent ideile mele
despre platitudine în artă
iar ceasul din turn
ruinează timpi vii

toate aceste nestări ornamente kitschoase
ale existenței
sunt sentimentele roșii dematerializate
ce palpită sub microscop
falii ale eului care cochetează
cu niște ore ludice
pe podul minciunilor
fără conectorii universali imagovieti

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Angi Melania Cristea

Ulei pe asfalt

locuiam într-o secundă cu roți pătate de sânge
și îți auzeam aripile cum foșneau tânăr
nu erai decât tumultul pietrei filoxera din vii
arborii cangrenați
de la fereastra prezentului roteam galaxii
posedați de mega-timpi
simpli cetățeni ai urbei care/ precum o pată hidoasă de ulei pe asfalt/
se întindea dincolo de vocile noastre alto

ți-e sete și încă pictezi pereții ivoire?
te-ai rănit când ai tras ultima tușă din portretul
comandat
de vecina mea anxioasă cu preocupări artistice?
toamna asta nu ne vom unii umbrele pe trotuar
nu ni se vor scurge ploi pe pantofi
vom bea câte un pahar de ice lemon cât mai departe de centrul vechi
poate voi ajunge la kizomba dansez la plesneală
iar tu să îmi ții ritmul ca în noaptea aceea când
ai vărsat și eu în mod stupid
ți-am tras o palmă:,,- Știam ai venit în oraș pentru ea!"
nici măcar nu mi-ai deschis portiera întrebai dacă el mă mai sună
și de ce nu mi-am făcut abonament pe un an
la spectacolele tale de la filarmonică
unde te-a invitat candidatul la funcția de viceprimar

voi desființa pagina de socializare cu tembelii ei permanenți
pentru ca să pot citi reviste calde la Aman
și să pot ține de mână dragostea care va veni
când voi traversa nepricepută prin zone nemarcate
iar vreun șofer va înjura felul meu grațios de a trece
așa cum făceam atunci când te mișcai la stânga și la dreapta mea
în incercarea disperată de a mă opri plec la vreun festival unde toți papițoii scriu
și doar orașul ne va privi cu ochi inguști cum ne tachinăm
pierduți în grupuri ad-hoc proliteratura

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Mesagerul iubirii

Tu dormi, iar trandafirul meu așteaptă
-ți simtă respirația din vis
și doar atunci să îți vorbească-n șoaptă,
așa cum ne-am vorbit și mi-a promis.

El îți va spune,-n visul tău, cum eu
mă cred pierdut atunci când te privesc,
cum simt ceva crescând în pieptul meu,
cât vreau -ți spun tot timpul: "Te iubesc!".

Îți va șopti poeme de iubire
pe care le-am compus cu tine-n gând
și-n graiul lui el îți va da de știre
-n visul tău aș vrea fiu oricând.

De-l vei cutremura cu un suspin,
te va trezi cu un miros plăcut
și îți va spune cum am să te-alin
sau cum voi fi la pieptul tău un scut.

Atunci, iubita mea, vei ști și tu
tot ce simt eu, dar încă nu-ndrăznesc
-ți spun, de teamă că vei spune "Nu!",
chiar dacă-n vis, prin flori, eu îți vorbesc.

poezie de din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Bazoreliefuri

simt cum ochii tăi
se joacă în corpul meu
și cercetează
și lasă urme pe pielea mea
simt cum ochii tăi
ar sculpta
bazoreliefuri în sângele meu
bazoreliefuri înfășurate incâlcite
prăfuite și contorsionate
simt în ochii tăi cum se cutremură
trupul meu ca o albină în floare
și surâd

poezie de din Gabriela Gârlonța,Poezii/ Poems,Editura ADALEX,Sibiu,2010
Adăugat de Gabriela GârlonțaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Angi Melania Cristea

Delir

Frunze din coastele zilei
cad de pe acoperișul caselor.
Sufletul tău aprinde lumini,
dansează cu îngerii nopții
rotind galaxiile morții.
Între noi cerul roșiatic îmbrățișează
umbre de vânt.
Îți scriu cuvinte de borangic,
iar luna se rostogolește
prin delirul toamnelor.
mă strecor precum șerpii de apă
în singurătatea șuierătoare.

Îți beau metaforele, tăcerea,
fluidul clipelor putrede,
apoi mă așez lângă nucul
din care se prelinge ploaia
ca din umbrela lui Dumnezeu.
Stau de pază inimii tale mai curând, mai aproape,
mai spălată de ploi, de cuvânt,
dragoste cu o mie de pori, cu picioare desculțe,
prin ierburile vii caracatițe ale timpului mut.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Angi Melania Cristea

Zig-zaguri

viața și dragostea vin din mările agitate unde nici delfinii nu-și mai caută perechea
aceștia nu se simt singuri trec prin cercuri concentrice întinse de mâinile prietenilor- oameni
și se retrag ca niște scoici imperiale
sub pietre
ascult tumultul existențelor cum freamătă arcul de triumf al iubirii
apoi văd germenii sădiți în piept
soldați triști ai unui apus crepuscular
vioara are urcușul rupt
dar cântecul ei trece peste zig-zagurile cotidianului

se pare că începutul lumii va crea genii imortale
ce vor traversa propriile nesiguranțe
echipate cu niste clăpari uriași
iar tu artist second hand vei fi bulversat de cifrele ce nu se divid
așa precum la disneyland zîmbetele se multiplică în destine

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Angi Melania Cristea

Ger la pătrat

întotdeauna mă așez în primul rând
pare ilogic ce spun oamenii au tendința să se camufleze să se metamorfozeze
în pielea de șarpe a singurătății sau în sentimentalismul retoric

din rândul întâi gerul pare o haină de hermelină
căldura îți coboară în anticamera sufletului
te disipezi în toate schimbările climatice
iar când vine vorba de îndrăgostit
ai o vedere panoramică

cum poți iubi din față călare pe elefanții roz
ai imaginarului!
lumea de azi cere lideri
până și în dragoste toate au logica lor
dintr-o suburbie nu se pot metastaza atriile
nu poți da ordin îngerului să te involueze
coborându-te la starea adamică

ah!!! singurătatea de everest
are gust de cucută
iar marea iubire este dezarticulată
libertinajul lumii care se reinventeză naște poeți ai secundei
care ridică la pătrat credința în om

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Angi Melania Cristea

dans macedonean -
talentul slav moștenit
îmbină inimi

haiku de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Îți voi săpa fântâni

când visul meu
răsfrântul
va picura lumina
iar fulgii din comete vor fi în noi stăpâni
când ochii tăi
albaștri
am să-i ating cu mâna
în urma ta
iubito
eu voi săpa fântâni

din magică suflare
ce-mi netezește palma
cuprinsă de căldura desprinderii de vară
vor fremăta domoale amiezile
rod dulce
și-n care firul apei
în tine
se coboară

se adânceau
sub sălcii
domestice spirale
și toată amăgirea cu unda va pleca
tăiate cu migală în străvezii terține
ofrande și descântec
voi pune-n calea ta

pe sânii tăi
în volte
eu voi zdrobi săruturi
și voi pătrunde-n tine prin porți învolburate
când visul meu
flămândul
va degusta lumina
iar nuferii din cosmos vor adormi pe spate

poezie de
Adăugat de Florin I. CernatSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Angi Melania Cristea

Contre-jour

Vin timpuri când păsările își desenează aripi,
vremuri cu pești solitari și oameni ce se dezîndrăgostesc.
Eu tot cu inima în delir așez vorbe pe masa de biliard...
Este ultravioletă dragostea mea pentru tine;
vede, cu partea din mine neîmblînzită, orele tale de dolomit.

La intersecții sunt filtre ale poliției; îmi este teamă de orice radar care poate simplifica
cursa finală.
Un degustător de vinuri spumoase, simplu ca un calcul matematic ce poate rezista
fără niciun declic al existenței;
așa te-am cunoscut pe șantierele umede,
cu motostivuitoare ce turau maxim.

Hai ne rotim între Altair și Vega
cu picioare rococo și albastrul în stern!
Să creștem răsădind ore în betonul
unde umbrele noastre se vor scurge contre-jour!
Simt orașul nostru va avea acel vibe
care ne va face să plusăm
până nu îmi vei recunoaște aerul.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sorin George Vidoe

Muzica apelor

Stă ningă
pe toate depărtările mele,
mă chem din alt anotimp
spre a pleca iar și iar
acoperit de zăpadă,
biciuit de sforile albite
ale destinului,
până la îngenuncherea
totală.
Sărut cristalele
din sângele meu
tăcut ca adâncul,
adâncului.
Călătoresc în mine
spre aîntoarce
în apa
din care m-am născut.

poezie de din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Rugăminte pentru fiul meu

Când va trece timpul, cu bune sau rele,
Și tu vei ajunge ca un mare zeu
Zburând toată ziua numai printre stele,
Să cauți pe-acolo și sufletul meu.

Și să iei cu tine în a ta rachetă
Când vei sta la manșă pe fotolii moi
Ca o amintire, poate desuetă,
Poza aceea-n care suntem doar noi doi.

Iar când ai răgazul, ia-o mai aproape,
Și privește-mi ochii care au murit,
Ca atunci cu lacrimi calde pe sub pleoape,
Să-ți aduci aminte ce mult te-am iubit.

Însă am speranța că te vei întoarce
Într-o zi senină iarăși pe Pământ
Ca vii la mine, așa cum se face,
Și -mi pui o floare albă pe mormânt.

Și după aceea, bată-te norocul,
Am o rugăminte și ia bine seama
Du-te în grabă acasă și alină-mi focul
Și în lipsa mea, ai grijă de mama.

poezie de (30 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian CocoșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Angi Melania Cristea

Orașul de lângă coline

În orașul acesta oamenii beau capuccino
în diminețile când albatroșii urcați pe vestigii
sparg liniștea istorică
un negru mărunt mătură aleile și salută turiștii
cu un zâmbet cât piața Spaniei
pe străduțe sunt înghesuite motociclete rudimentare
iar tu îți faci selfie lângă Fontana di Trevi cu mulțimea
isterică de anonimi venețieni

simți cum dependența de oraș crește
precum serotonina
iar dialogul imaginar cu statuile acestuia
te transformă într-un scrib ce prescrie
poțiuni de fericire

pe la taverne femei tinere râd în cascade
cu porțiile neterminate de paste în față
bărbați îngândurați trec pe lângă vitrine
ispitiți de ploaia nesfârșită
preocupați ocolească vânzătorii sordizi care vând umbrele
în centrul istoric se rotește orologiul vechilor clădiri
atât de tare încât miroase a timpuri moderne
urbea cu mii de columbi voiajori

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pas

1. Din pas în pas, din rimă-n rimă,
Cobor spre tine și te pierd,
Îți las din suflet și... te iert
"De" mine-n brațe, fără stimă...

2. Din mâna ta mâinile mele,
Din ochii tăi privirea mea
Uitată peste fruntea ta,
Își lasă dorul să se spele...

3. Și dinadins obrazul tău
Își prinde pielea-n mângâiere;
Visăm fixați într-o părere
Și-n zâmbet te găsesc al meu...

4. Îți joc din păr fire rebele
Și te alint copil din stare
Te caut în îmbrățișare
Furat din zborurile mele...

5. Dar, pas cu pas, plec mai departe,
Căci tu refuzi, al meu, urci
Te iert -n tine... mă alungi
Și te aștept... în "altă" carte...

poezie de (2 octombrie 2011)
Adăugat de Gabriela ChișcariSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Aurora Luchian

Mierea mea, amarul meu

Dacă prin capcana sorții
Te-ar zdrobi un curcubeu,
Dragul meu, tu, chinul meu,
Aș jeli în poala morții.

Dacă m-ar goni pizmașa,
Și m-ar vinde unui rug,
Eu în lacrimi care curg
Ți-aș spăla de dor, cămașa.

Apoi aș porni bolnavă,
Dragul meu, tu, chin dulceag,
te-adun din lut beteag,
Aș trudi precum o sclavă.

Te-aș clădi printre pustiuri,
Raiul meu, destinul meu,
Și ți-aș săruta mereu
Peticelele în râuri...

Ți-aș reda privirea verde,
Te-aș restrânge din bucăți,
Aș ciopli cu șapte dălți,
Mâna mea să te dezmierde.

Ți-aș face proiect de suflet,
Dragul meu, croitul meu,
Cu forță de semizeu;
Da urgent, într-un răsuflet.

Ai fi gata prin răsfrângeri,
Dragul meu, suspinul meu,
Te-aș iubi cum știu doar eu,
Sub aripile de îngeri.

Și de-ai mai pleca, în fine...
Mierea mea, amarul meu,
Printr-un tainic procedeu
Te voi zămisli din mine.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Toamna vechilor poteci

E-o toamnă frumoasă, iar zilele trec
Prin mine, prin tine, pe drumul de-abis
Pe care și astăzi privirea-mi aplec
Și-i mângâi tăcerea în care s-a-nchis.

Cad frunze și lasă copacii mai goi
Decât înserarea din care-mi lipsești
În clipele-n care te-aș vrea înapoi
Așa cum erai și prin gânduri îmi ești.

Simt frunzele-n suflet foșnindu-mi funest,
Iar drumul din mine îngheață treptat
Sub tot ce-a fost viață și-acum e un lest
Ce-apasă mai tare decât un păcat.

E azi și-i senin ca o zi de demult
Când tu îți făceai nesfârșite poteci
Prin sângele care-mi vuia în tumult,
Dar simt cum, din ultima-mi toamnă, tu pleci.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook