Cântec neprevăzut

Toamna,
femeie frumoasă de altfel
şi-a tatuat pe un umăr
cablurile de înaltă tensiune
ce leagă oraşul meu
de restul lumii.

Acum înţeleg
de ce zborul păsărilor
a teansformat distanţa dintre oameni
într-o harpă eoliană.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec stelar

ea vine de departe
din zodia fecioarei
unde coaja crăpată a lunii
are gust de marţipan...

când calcă pământul
toamna face donaţii considerabile
noilor născuţi.

... şi e frumoasă!
mult prea frumoasă pentru o femeie
trecută de prima tinereţe
care nu ştie să spele aripile îngerilor
cu detergenţi.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărginire

între ea şi restul lumii
se tot deschidea o fereastră
prin care trecătorii îi priveau în suflet
ca-ntr-o odaie cu toate lucrurile
puse la locul lor.
ea nu vedea altceva
decât marea
clasându-şi valurile,
nu vedea altceva
decât toamna
clasându-şi frunzele,
nu vedea altceva
decât cum umbrele trase la indigó
se înghesuiau în noapte
ca într-un clasor.

între ea şi restul lumii
se tot deschidea o fereastră
deloc întâmplător!

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec despre nimic

am să scriu de acum
mai nimic
mai nimic...
despre saliva neuscată
pe colţul unui plic,
despre fereastra ce dă
într-o cameră de bicicletă,
despre toamna ce aleargă pe străzi
ca o femeie zveltă,
despre oameni care-şi ţin mâinile în buzunare,
despre măceşele coapte
pe foi de ziare.

despre nimic am să scriu astăzi.
despre nimic.

un neon plin de fluturi se sparge
şi orbesc - vreau să zic!

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec legănat

tinereţea este o femeie frumoasă
cu braţele în continuă mişcare.
ea dirijează mersul trenurilor,
zborul navelor spaţiale,
suflarea vântului.
pasul ei zvelt
scoate din tipare orice greşeală.
rochia i se lipeşte de glezne
iar gleznele-i trec totdeauna
prin râuri de lumină.
pe umeri
părul ei întins
taie în patru ecoul
şi toate pădurile ciripesc a păsări
şi toate inimile gânguresc a copii.

tinereţea este o femeie frumoasă
cu ochii adânci
în care se clatină corăbii fără pânze
cerul fără nori
deşertul fără miraje.

dar stelele cad.
stelele cad
peste rochia-i lungă şi albă.

trenuri şuieră-n gări
vântul suflăăă...
frumoasă
femeia se-ntinde în iarbă.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

toamna la final -
nedezlipită de pământ
umbra ramului

haiku de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arborele melancoliei

Se plimbă-n alveole pulmonare
Această toamnă cu miros de floare.
Mi-a copt melancolia fruct cu fruct
Şi-a modelat-o ca pe-un vas de lut.

Acum, o amforă îmi este lobul drept,
Cu un preaplin ce-mi răscoleşte-n piept
Nu numai zeama merelor amare,
Ci şi a soarelui apusă-nsângerare.

Jeleşte toamna prin plămânii mei,
Lacrimi gălbui de ceai din flori de tei.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

100

În oraşul dintre munţi -
Ca ştirbite stalagmite -
La un an după război,
Casele rânjeau rănite.

Toamna munţii-nvineţea,
Sevele-ngheţau în plante,
Bruma cobora în zori
Peste băligi, diamante.

Douăzeci şi trei august
Prima-i pomenire vie
Şi-a adus-o printre plopi
Mari, de toamnă timpurie.

În oraşul dintre munţi,
Oamenii nu pricepură
Cât de mare-i acea zi
Învălită-n ploaie sură.
(...)

poezie celebră de Nicolae Labiş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec vechi de lună nouă

cuvintele
despicate în patru
îi traversează inima,
ca urzeala unei velinţe
scoasă la mezat.

sub toate aspectele ei,
viaţa i-ar încăpea într-o suflare
dar alege să tragă-n piept
norii albi şi pufoşi
unde păsările îşi cuibăresc zborul.

- Doamnelor şi domnilor
să înceapă licitaţia!

fondurile strânse
vor fi donate
celor ce n-au cunoscut,
până acum,
inefabilul!

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În oraşul lui ţinţi lei

În oraşul lui ţinţi lei
Te privesc cruciş băieţii,
Dacă nu iubeşti creveţii,
Sau te uiţi urât la ei.

În oraşul lui ţinţi lei
Ţinţi mai mici rămân de şase,
Restul vând produse proaste,
Cu factură dacă vrei.

În oraşul lui ţinţi lei
N-ai să vezi lătrînd pe stradă
Vreo potaie nespălată.
Servesc ţupă din căţei.

În oraşul lui ţinţi lei
Ţinţi încap într-o valiză,
Dacă-s puşi atent, cu grijă,
Printre pungi cu tăieţei.

În oraşul lui ţinţi lei
Ţinţi au fost demult, odată,
Căci acum deja-i o gloată.
Ţine ne-o scăpa de ei?

poezie satirică de Mihai Manolescu (8 aprilie 2014)
Adăugat de Mihai Manolescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

izvor nesecat -
dintre toate stelele
una desprinsă

haiku de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Somnambule

În oraşul meu trăiau o femeie şi fiica ei,
şi-amândouă erau somnambule.

Într-o noapte, când tăcerea era stăpâna lumii, mamă şi fiică,
mergând în somn, s-au întâlnit în grădina lor învăluită-n ceaţă.

Şi mama a vorbit, şi-a spus: "În sfârşit, în sfârşit, duşmanca mea!
Tu, cea care mi-ai distrus tinereţea – care ţi-ai clădit viaţa
pe ruinele vieţii mele! Te-aş putea ucide!"

Şi fiica a vorbit, şi-a spus:" O, femeie odioasă, egoistă şi bătrână!
Tu stai între libertatea sinelui meu şi mine!
Viaţa mea nu-i decât ecoul vieţii tale insipide. Vede-te-aş moartă!

Chiar atunci a cântat cocoşul, şi-amândouă femeile s-au trezit.
Mama a întrebat cu blândeţe, "Tu eşti, dragă?"
Iar fiica i-a răspuns cu blândeţe, "Da, dragă."

poezie clasică de Khalil Gibran, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec fragil

uneori
simţi nevoia să te odihneşti.

brazda frunţii
în care de atâtea ori
ai îngropat soarele
o sprijini de marginea lumii.

tot ce ţi-a aparţinut până atunci
capătă o altă dimensiune.

de exemplu
lacrimile se sparg.
unele potolesc setea păsărilor,
altele sunt lăsate uitării.

n-ai să crezi,
n-ai să crezi,
dar sunt lacrimi ce trec din senin
în recele zbucium al mării!

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vreau să fiu privită... Am fost o femeie frumoasă, refuz să ofer acum oamenilor spectacolul ravagiilor la care timpul a supus obrazul meu. Nu mai ies din casă. De altfel nici n-aş putea.

citat celebru din Hortensia Papadat-Bengescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

cum pot evada din iarnă
fulgii păsărilor oarbe?!

ceai din florile de gheaţă
pe-ndelete cine soarbe?!

vârful cărei piramide
taie cerul în felii?!

străzile au case-'nalte.
oamenii au temelii...

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ene inspiraţie -
jucându-se sub un tei
copilul bălai

haiku de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

hanul prăbuşit -
doar laptele cucului
într-o ulcică

haiku de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiu

peste tot octombrie,
ştiu că insulele risipite
de mare în aerul rece al dimineţii
strălucesc cu culoarea dorului meu.

în ochi îmi întârzie struguri şi gutui
şi mai ştiu că orice există
devine cenuşă.

dar nici cenuşa spulberată a toamnei,
nici zborul de gheaţă al balaurului din vis
nu vor putea lua viaţa din viaţă.

ştiu că toamna taciturnă
îşi poartă hainele prin oraşul meu
ca o femeie destrăbălată,
din lumea care aleargă de-a valma pe străzi
răsar doar lacrimi
şi tăceri înfiorătoare.

trece pe stradă o femeie frumoasă,
fruct copt de carne, extaz sombru de vin roşu,
gură de dor ce face lirică şi gura mea,
parfum calm pe coapse de prinţesă,
gazelă celestă,
la umbra părului ei păleşte spaima de aştri,
n-aş vrea ca destinul gelos
să te preschimbe-n cenuşă
spre a hrăni, nerăbdător, rădăcinile vieţii.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (4 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

şi-a luat toamna tributul de verde

şi-a luat iar toamna tributul de verde
frunzele picură arămite de atâta amurg
mi-am lipit buzele de petalele ofilite
şi am simţit gustul de uscăciune
cum e şi sufletul meu
şi tot acum l-am înţeles pe Paler
când am intrat pe uşă tăcând
pentru că tu plecaseşi
lăsându-mi doar amintirile
şi-am mai ştiut ce înseamnă
mâna mea întinsă
cer-şin-du-te...

şi-a luat toamna tributul de iubire
de verde
iar eu mă (re)trăiesc din amintiri
a-min-tiri...

poezie de George Ioniţă
Adăugat de George Ioniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zăpada mieilor

iarna a intrat din nou
în gura lumii.
îngălbeniţi de atâta nicotină
dinţii celor ajunşi la capătul răbdării
o toacă mărunt -mărunt
şi o scuipă în curţile strâmte
ale spitalelor de recuperare.

copiii însă
tolerează altfel persisţenţele.
pentru ei zăpada
este ca şi vata de zahăr pe băţ,
cu cât o adună în pumni
cu atât mai repede dispare.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeie frumoasă

Zâmbet minunat,
privire duioasă,
atingere lină,
femeie frumoasă.

Buze fierbinţi,
piele mătasă,
chip fascinant,
femeie frumoasă.

Tandre mângâieri,
vorbă aleasă,
suav sărut,
femeie frumoasă.

poezie de Ovidiu Scridon din Portretul unui gând
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!