Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

detalii despre carte

Lumea creată se schimbă în permanență, iar reacția omului la ceea ce este îi creează experiența lui ceea ce va fi. Tocmai de aceea, un om conectat la Liniștea din care provine totul, merge dincolo de efectul oricărei experiențe, deoarece Întoarcerea la Liniște provoacă o transcendere spontană a zgomotului. Însă Liniștea nu este o țintă sau o destinație, pentru că nu poți ajunge la Liniște, dacă îți propui asta. Liniștea nu are nici formă, nici conținut - și tocmai de aceea nu poate fi localizată pe scara existenței.

în Întoarcerea la Liniște, Introducere
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Întoarcerea la Liniște" de Cătălin Manea este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -20.00- 11.99 lei.

Citate similare

detalii despre carte

Totul există în Liniște. Dincolo de aparențele sunetelor, dincolo de totalitatea zgomotelor, Liniștea este fundamentul creației, care, neîncetat, e prezentă fără a pretinde nimic. Liniștea nu cere, Liniștea nu condiționează, Liniștea nu așteaptă, pentru că Ea este lipsită de nevoi. Liniștea se oferă pe Sine, se dăruiește în mod necondiționat și susține, fără efort, existența sunetului. Căci în spatele sunetului se află Liniștea din care provine sunetul; în profunzimea sunetului, se află Liniștea din care s-a dezvoltat sunetul; în inima sunetului, se află Liniștea din care a pornit sunetul. Inima sunetului este locuită de Liniște, iar această Liniște se îngrijește de buna funcționare a sunetului, chiar dacă sunetul nu este conștient de ceea ce se află în inima sa. Căci Liniștea nu face zgomot și nu cere atenția sunetului - tocmai de aceea este nesfârșită.

în Întoarcerea la Liniște, Liniștea, Partea I
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
detalii despre carte

Așadar, Întoarcerea la Liniște dizolvă tot ceea ce este între om și Liniște, pentru că această călătorie nu presupune dobândirea de noi informații sau acumularea de noi gânduri; călătoria de Întoarcere la Sine este o călătorie de eliberare, nu de încărcare. Liniștea nu îi aduce nimic omului, ci îl eliberează de tot zgomotul care îl ține departe de Ea. Iar asta este mai mult decât suficient, pentru că orice formă e deja perfectă, însă identificarea sa cu imperfecțiunea o ține departe de Ceea Ce Este Ea Cu Adevărat. Tocmai de aceea, Întoarcerea la Liniște, înseamnă Întoarcerea Acasă. Întoarcerea la Sine - la Unicul Sine - care Se manifestă prin diferite forme.

în Întoarcerea la Liniște, Introducere
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
detalii despre carte

Încercarea de a crea Liniște, produce și mai mult zgomot, pentru că Liniștea nu poate fi creată. Liniștea există deja, liberă de orice formă de sunet sau de zgomot. Dacă încerci să creezi Liniște, astupi realitatea cu o dorință și creezi rezistență la ceea ce este, iar această rezistență determină apariția blocajelor sonore, din simplul motiv opunerea la ceea ce este, te face prizonierul realității asupra căreia acționezi cu rezistență. În clipele de zgomot, lupta contra zgomotului nu este calea către Liniște, pentru că elementul pe care îl condamni, prosperă în realitatea ta, din simplul motiv energia pe care tu o investești în lupta contra lui, reprezintă o hrană pentru el. Ceea ce condamni își va mări ponderea prezenței în realitatea ta, deoarece chiar tu alimentezi energetic această prezență. Prin lupta împotriva zgomotului, devii una cu lupta și devii prizonier în captivitatea zgomotului, întrucât la Liniște nu se ajunge prin război. La Liniște se ajunge prin Sine. Adică, prin Liniște. Deci, nu poți ajunge la Liniște prin zgomot, ci prin Liniște.

în Întoarcerea la Liniște, Liniștea, Partea I
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
detalii despre carte

Lumea creată se schimbă în permanență, iar reacția omului la ceea ce este îi creează experiența lui ceea ce va fi.

în Întoarcerea la Liniște, Introducere
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
detalii despre carte

Dacă atenția este ancorată în Liniște, sunetul nu este neglijat. Dimpotrivă. Orice sunet devine mai clar când este ascultat din Liniște; orice sunet este onorat când este ascultat din Liniște; orice sunet este celebrat când este ascultat din Liniște. Și toate formele sunt sunete, pentru că, în lumea formelor, primul nivel de existență este chiar unda-sunetul-vibrația. Așadar, cel ce cunoaște Liniștea cunoaște și sunetul, însă această cunoaștere nu este mentală - pentru că mintea relativă nu poate descărca informații absolute. Cunoașterea Liniștii nu este analitică, deoarece Liniștea nu poate fi nici explicată, nici înțeleasă, întrucât Liniștea nu este un concept. Tocmai de aceea, dacă vorbești despre Liniște ca fiind un concept, înseamnă te-ai îndepărtat de la Liniște. Liniștea nu poate fi vorbită, dar se poate vorbi despre Liniște. Cuvintele pot arăta către Ea, dar nu o pot cuprinde. Și tu citești acum despre Liniște, însă nu cuvintele te conectează la Liniște, ci spațiile dintre cuvinte, spațiile dintre rânduri, spațiile dintre litere. Tocmai de aceea, cel care aleargă după informații despre Liniște nu va găsi Liniștea în direcția aceasta.

în Întoarcerea la Liniște, Liniștea, Partea I
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
detalii despre carte

Liniștea nu înseamnă tăcere. Tăcerea este cuprinsă în Liniște sau tăcerea poate deveni Liniște. În clipele de tăcere, încă mai pot exista războaie interioare - aceasta nu este Liniște, căci nicio urmă de război nu poate exista în Împărăția Liniștii. Tăcerea poate ascunde un vulcan interior, care poate erupe oricând și la exterior. Tocmai de aceea este necesară această conștientizare: tăcerea are potențialul de a deveni Liniște, însă, atâta timp cât încă mai există zgomot interior (conflict interior), tăcerea nu se poate integra în Liniște, căci, în Tărâmul Liniștii, tot ceea ce nu este Liniște nu își poate susține existența. Prin conștientizarea și acceptarea Liniștii de dinaintea zgomotului, conflictul își pierde din forța de existență, iar astfel are loc transcenderea zgomotului și eliberarea de sub efectul războiului interior. Această eliberare poate veni în mod spontan, dacă privirea este păstrată constant asupra fundalului în care se întâmplă ceea ce se întâmplă.

în Întoarcerea la Liniște, Liniștea, Partea I
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
detalii despre carte

Cel ce vede Nevăzutul, atunci când privește văzutul, se vede pe Sine. Căci privitorul este Una cu ceea ce privește, iar ceea ce vede atunci când privește, îi arată privitorului locul din care privește. Privirea din spatele privirii devine activă odată cu Întoarcerea la Liniște, pentru că Liniștea trezește cele mai profunde taine ale ființei. Locurile interioare, care n-au fost vizitate niciodată, ies la suprafață prin intermediul Liniștii, deoarece, în Liniște, tot sunetul se aude mai clar. Și, la nivelul său de bază, întreaga creație este sunet. De aceea, cel ce se scufundă conștient în Oceanul de Liniște, va cunoaște cu adevărat aspectele cele mai fine ale sunetelor întâlnite. Liniștea nu e o stare, o emoție, sau un sentiment. Liniștea este dincolo de orice simț, în spatele oricărei creații. Liniștea nu e o vibrație sau o energie, ci este sursa vibrației - sursa undei - sursa sunetului. Iar când te întorci la sursa realității tale, conținutul realității tale va îmbrăca straiele Liniștii din care provine, deoarece, înainte de sunet, a fost Liniște. Și este în continuare, căci Liniștea nu dispare atunci când e acoperită de sunet, iar sunetul care devine conștient de Liniștea din care a răsărit, devine conștient de Sine - de faptul că este Una cu Liniștea.

în Întoarcerea la Liniște, Introducere
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
detalii despre carte

O lume obosită este o lume care nu se odihnește - iar o lume care nu se odihnește este o lume zgomotoasă, condusă de tendința de mișcare a sunetului. Liniștea nu este niciodată absentă, pentru că Ea nu se întrerupe și nu se fragmentează. Liniștea care precede sunetul, rămâne în spatele sunetului - chiar dacă sunetul nu știe asta. Liniștea a fost acolo, când sunetul s-a născut, Liniștea rămâne în spatele sunetului și Liniștea va fi acolo și când sunetul se va întoarce acolo de unde a plecat: din Liniște. Așadar, nicicând Liniștea nu poate fi absentă din existență - este singura prezență care nu are formă și care nu poate fi caracterizată sau explicată. Nu poți vorbi Liniștea, pentru că orice ai spune despre Ea, nu este complet adevărat, deoarece cuvintele sunt sunete, iar o formă relativă nu poate cuprinde o Prezență Absolută. Însă, deși nu poți vorbi Liniștea, poți arăta către Liniște, chiar și prin intermediul cuvintelor. Și nici măcar asta nu e complet adevărat, pentru că Liniștea nu este acolo, într-o direcție, ci este chiar Aici, Acum, precedând orice formă, orice faptă, orice cuvânt și orice gând.

în Întoarcerea la Liniște, Liniștea, Partea I
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
detalii despre carte

Deși Nevăzutul a creat văzutul, Nevăzutul nu îi impune nimic văzutului. Liniștea reușește în tot ceea ce face, pentru că face fără să înfăptuiască. Liniștea face prin Fiire, fără să facă nimic. Reușește în tot ceea ce face, fără a se mândri pentru faptul face fără să înfăptuiască. Tot ceea ce provine din Liniște, este deja perfect, pentru că Liniștea este Perfecțiunea în Sine, care susține totul, fără a înfăptui susținerea. Facerea fără de a face. Căci atunci când Fiirea devine perfect conștientizată, facerea vine de la Sine și se manifestă prin Sine - prin Unicul Sine. Și tocmai lipsa de efort face ca Liniștea să fie veșnic odihnită, în Împărăția Absolută. Și tocmai lipsa de mândrie, face ca Liniștea să fie veșnic împlinită, în Împărăția Absolută. Și tocmai lipsa de sine, face ca Liniștea să fie veșnic eternă, în Împărăția Absolută. Căci Liniștea nu trăiește pentru sine, tocmai de aceea este lipsită de griji și zgomote. Liniștea îngrijește de bunăstarea sunetului și, cu smerenie absolută, există pentru a scoate sunetul în evidență. Ajută, fără ca nimeni să știe că a ajutat. Aceasta este invitație la Liniște, pe care Liniștea o oferă sunetelor. Aceasta este chemarea Liniștii.

în Întoarcerea la Liniște, Liniștea, Partea I
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
detalii despre carte

Forma poate trăi în Liniște, chiar și în lumea sunetului. De fapt, acesta este cadoul pe care Viața i-l face conținutului Său: Împărăția Liniștii, în tărâmul sunetului. Orice formă tinde să aprecieze Liniștea atunci când este înconjurată de zgomot - asta pentru că Liniștea este Acasă, iar atunci când o formă pleacă de Acasă, ea tinde să se întoarcă Acasă, unde se simte ca... Acasă. Iar această întoarcere Acasă, este întoarcerea la Esență - Întoarcerea la Liniște. Și, într-un final, toate formele se întorc la Esență, însă miracolul existenței este că putem trăi sunetul, prin intermediul Liniștii. Putem trăi excursia, prin intermediul Casei. Iar atunci războiul se va dizolva, deoarece lupta nu poate exista acolo unde nu există luptă, iar dacă îți muți atenția de la luptă, începi să vezi spațiul în care se produce lupta. Dacă îți muți atenția de la zgomot, începi să vezi spațiul dintre zgomote, iar asta te va conecta la Realitatea de dincolo de zgomot, aflată în profunzimea zgomotului.

în Întoarcerea la Liniște, Liniștea, Partea I
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
detalii despre carte

De fapt, încercarea de a repera Liniștea, nu face altceva decât să creeze și mai mult zgomot. Orice tactică și metodă se dizolvă de la Sine, în clipele de conectare conștientă la Liniște. Conceptele sau cuvintele pot aproxima Liniștea însă, cu adevărat, Liniștea nu poate fi găsită sau cuprinsă la nivelul de existență al minții. Liniștea nu are nimic de-a face cu gândurile, așadar Liniștea nu poate fi găsită în tărâmul gândurilor. Dincolo de gânduri, există o realitate lină, neinfluențată de mișcările alerte ale procesului mental. Această realitate este o adiere a Liniștii, o adiere care anunță Prezența Intrinsecă a Liniștii. Pentru că Liniștea nu depinde de sunet. Liniștea precede sunetul, sunetul provine din Liniște și se întoarce în Liniște, însă Liniștea poate exista și fără sunet, în timp ce sunetul nu poate exista fără Liniștea din care provine. Iar Liniștea este constantă și persistentă, este de Sine Existentă, neinfluențabilă și lipsită de orice nevoi, dorințe sau pretenții.

în Întoarcerea la Liniște, Introducere
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
detalii despre carte

Zgomotul este prezent pe meleagul sunetului, zgomotul fiind o formă distorsionată de sunet. Liniștea poate vindeca sunetul, deoarece îi oferă spațiul necesar în carese reașeze și în care să își capete poziția inițială. Unda sonoră revine la Inițial când nu mai este înghesuită de alte intervenții sonore ale lumii manifestate. Zgomotul, în profunzimea sa, este susținut de Liniște, pentru că niciodată, nicio formă de existență nu poate fi separată cu adevărat de Liniștea din care provine. Zgomotul se poate răzvrăti, se poate împotrivi, însă, într-un final, va reveni la Liniște, va redeveni Liniște.

în Întoarcerea la Liniște, Liniștea, Partea I
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
detalii despre carte

Observarea zgomotului și acceptarea lui este o poartă sigură către Liniște, către Centrul Ființei Tale, către Tine. Observare și detașare față de conținutul Vieții, acceptând complet Viața în Sine. Raportarea la conținut înseamnă identificarea cu temporarul, iar identificarea cu temporarul înseamnă identificarea cu sunetul și separarea inconștientă de Liniște - de Ceea Ce Ești Cu Adevărat, pentru că, da, nu ești ceea ce conține Viața, ești Viața în Sine, exprimată printr-o formă umană. Iar Viața și Liniștea, Una sunt. Viața există în Liniște, iar Liniștea există în Viață, iar amândouă există întruchipate într-Una.

în Întoarcerea la Liniște, Liniștea, Partea I
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
detalii despre carte

Căci Liniștea sălășluiește și în adâncul zgomotului și numai prin Întoarcerea la Liniște poți cunoaște cu adevărat zgomotul. Acolo unde este Liniște, este acceptare, compasiune și blândețe, pentru că, în Liniște, orice sunet își arată adevăratul chip. Doar în Liniște poți cunoaște cu adevărat, căci doar în Liniște poți auzi totul, iar dacă auzul nu îți este influențat de aspectele relative ale sunetului, sunetul își dezvăluie toate tainele și se dezbracă de orice aparență fictivă.

în Întoarcerea la Liniște, Liniștea, Partea I
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
detalii despre carte

Liniștea te odihnește și te menține neconsumat, liber de dansul zgomotului. Tot ceea ce este de făcut, este Întoarcerea la Liniște. La întâlnirea cu un sunet, conștientizarea Liniștii din care provine sunetul produce transcenderea sunetului, întrucât privirea unește privitorul cu elementul privit.

în Întoarcerea la Liniște, Liniștea, Partea I
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
detalii despre carte

Liniștea nu cere, ci acceptă totul. Tocmai de aceea, Liniștea nu începe și nu se sfârșește. Ea cuprinde începutul și sfârșitul, însă rămâne în Acum, pentru că singura clipă în care există Liniștea, este clipa de Acum. Eternitatea Momentului Prezent. Veșnicul Acum.

în Întoarcerea la Liniște
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
detalii despre carte

Nimic nu se pierde, pentru că nicio formă nu există cu adevărat (absolut). Fiecare creație este un avatar pentru Oceanul Esenței, prin care Viața se manifestă sub diverse forme. Când forma se raportează la formă, apare egoul - sinele fals - care ține forma departe de ceea ce nu este formă, pentru că forma este o expresie a Lipsei de Formă. Liniștea din care provine sunetul, este lipsită de formă, lipsită de orice crede omul despre Ea, pentru că o idee care pleacă în direcția Liniștii joacă rolul unui ghid către Liniște, însă o idee nu poate cuprinde niciodată Liniștea, pentru că Liniștea nu este gând, o idee, un concept. Liniștea nu este o formă, ci sursa fiecărei forme, întrucât fiecare formă este un sunet, iar sunetul provine din Liniște. Nimic nu desparte sunetul de Liniște, în afară de identificarea sunetului cu sunetul, așa cum nimic nu desparte valul de Ocean, în afară de identificarea valului cu valul. Prin conștientizarea Liniștii ce precede sunetul, sinele fals al sunetului este slăbit, iar dacă sunetul se eliberează de sinele fals, se eliberează de ceea ce îl desparte de Ceea Ce Este El Cu Adevărat. Acolo unde nu este identificarea cu "eu", nu este iluzie, iar acolo unde iluzia nu penetrează, suferința nu își poate susține existența, pentru că suferința însăși este o reflexie a iluziei.

în Întoarcerea la Liniște, Conștiința pură
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
detalii despre carte

Orice formă de creație - orice formă de sunet - poate deveni conștientă de Liniștea din care provine, iar această conștientizare semnifică trezirea - trezirea la Viață, pentru că orice formă de sunet care trăiește fără a fi conectată conștient la Liniște, trăiește într-o separare fictivă și dureroasă față de Ceea Ce Este Ea Cu Adevărat. Nimic din ceea ce pare, nu este așa cum pare, căci tot ceea ce pare, este temporar, iar tot ceea ce este temporar, ascunde eternitatea Esenței. Fiecare sunet este temporar și impermanent, deoarece dansul lumii create determină o mișcare continuă a formei și această mișcare face ca dansul să fie influențat de melodia de pe fundal. Tocmai de aceea, o melodie înaltă va da naștere unui dans înalt, un dans care poate vindeca, poate elibera și poate elimina orice blocaj din călătoria de cunoaștere de Sine.

în Întoarcerea la Liniște, Conștiința pură
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
detalii despre carte

Orice creație este o formă de sunet. Forma prin care te exprimi este o formă de sunet. Un gând este o formă de sunet. Un sentiment este o formă de sunet. O bară de oțel este o formă de sunet. Prin schimbarea frecvenței, reașezi dansul dansatorului, însă această schimbare poate provoca atât fericire, cât și tristețe. Acesta este motivul pentru care orice formă de sunet trebuie să fie conștientă de melodia pe care dansează. Nimeni și nimic nu poate stopa acest mecanism existențial. Chiar dacă omul se împotrivește, Liniștea continuă să rămână, indiferent de încercările omului de a face zgomot, căci Liniștea nu poate fi eliminată - Ea este De Sine Existentă. Din Liniște provine orice sunet, în Liniște se întoarce orice sunet.

în Întoarcerea la Liniște, Conștiința pură
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
detalii despre carte

Durerea apare când îți este luat ceva ce tu crezi ai, însă... nu ai nimic, pentru că nu ești un sac în care să pui conținut - ești Însăși Viața care se exprimă prin conținut. Atașarea de o formă a conținutului, atrage suferința, pentru că orice formă se naște, se schimbă și se dizolvă. Orice sunet răsare din Oceanul de Liniște, călătorește la suprafața Oceanului de Liniște, după care se întoarce în Oceanul de Liniște. La naștere, forma este tăcută; pe parcursul vieții, forma vorbește limbajul sunetului, iar la dizolvarea formei, se așterne iarăși tăcerea, care anunță Liniștea.

în Întoarcerea la Liniște, Liniștea, Partea I
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!