O viață și o zi
Din alte lumi și timpuri sau, poate, dintr-un vis,
Te-ai avântat spre oameni prin porți ce s-au deschis,
Lăsându-ți libertatea o viață a trăi
Alături de acela pe care-l vei iubi.
Ne-ai studiat, mirată, și chiar din prima clipă,
Ai înțeles: iubirea nu-i, pe Pământ, risipă.
Dorită? Da, de-aceia ce spun, la toate: "Vreau!",
Uitând să mai împartă ceva cu cei ce n-au.
Hulită? Da, se-ntâmplă la cei ce n-ar putea
Să-i înțeleagă taina, să știe cum e ea,
Să-i simtă ne-ntinarea, puterea, bucuria,
Și să-i accepte-n suflet lumina și domnia.
O cunoșteai de-acolo, din vechea lume-a ta,
Și-i căutai pereche: pe-acel ce-ți poate da
Aceeași încântare în visul de-a iubi
Tot ce te înconjoară, o viață și o zi.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- poezii despre suflet
- poezii despre libertate
- poezii despre dorințe
- poezii despre bucurie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Ecoul clipei de încântare
A fost o clipă, o străfulgerare
a unui gând ori poate-a scânteiat,
pornită din ecouri de-ncântare,
o floare dintr-un vis îndepărtat.
Am vrut să-i vin, cu-aceeași strălucire,
în calea dintr-un timp ce se grăbea
să treacă prin a palmei adâncire
pe-o linie din care ea lipsea.
Nu s-a oprit, dar mi-a lăsat-o mie,
gravată cât o viață de iubit,
armonioasă ca o poezie
cu început, dar fără un sfârșit.
Îmi e și-i sunt ecou de încântare
acum și prin eteruri cât vom fi
în alte clipe de străfulgerare
ce-or scânteia și-n veci ne vor uni.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre început, poezii despre timp, poezii despre sfârșit, poezii despre poezie, poezii despre gânduri sau poezii despre grafică
Strop de cer
Erai un vis și te visam frumos
În nopțile singurătății mele:
Îmi apăreai tăcut, misterios,
Și mă-nsoțeai în zboruri printre stele.
Dar ai ieșit din vis, te-ai întrupat
Așa cum te visasem: o zeiță
Pășind spre mine, strop din cer plecat
Să curme, dintr-un suflet, o arșiță.
Cum ai venit și cine pot fi cei
Ce mi te-au dat să-mi cânți făr-a-mi cânta,
Să mă privești chiar fără-a mă vedea
Și să îmi fii tot ce-aș putea visa?
Cum voi putea să-i răsplătesc pe-acei
Ce te-au trimis aici, în lumea mea?
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre muzică, poezii despre tăcere, poezii despre stele, poezii despre singurătate, poezii despre răsplată, poezii despre noapte sau poezii despre frumusețe
Clipa gândului hoinar
S-a-ntipărit bizara întâmplare
În mintea lui, în trupul său bolnav,
Prin amintirea-ceea ce-i apare
Și-i îngrozește sufletul firav,
Căci vis nu este, nu e un coșmar
Ce-l chinuie în starea de visare
E-o revenire-a unui gând hoinar
Ce-i readuce clipa care doare.
Iar clipa-ceea nu a fost, o știe!
Nu poate înțelege: cum se poate
Un lucru care n-ar putea să fie,
Să-i tulbure convingerile, toate.
Cum să-și explice zbaterea nebună
Din ziua-n care ceru-a devenit
Pe jumătate-ntunecat, cu Lună,
Cealaltă - zori născuți din asfințit?
Ce-a fost: o zi, o noapte de iubire?
Cum ar putea, acum, să-i dea de rost
Acelui gând ce-aduce-o amintire
A unei întâmplări ce nu a fost?
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre noapte de dragoste sau poezii despre naștere
Zorii din apus
De vrei să pleci, te du! Nu mă opun.
Luminii, să rămână, cum aș putea să-i spun?
Un suflet să se-ntoarcă? Degeaba l-aș ruga:
Nu știe ce e plânsul, își vede calea sa.
Îl știu, îl simt și-l înțeleg când tace:
Nu-i place, cu iubirea, să se joace
Cum aș putea, când Soarele apune,
Din roua dimineții, să-i pot spune:
"Întoarce-te cât nu ești prea departe!
E doar o noapte care ne desparte"?
Cum aș putea? E, oare, prea târziu
Să-mi luminezi apusul? Eu... nu știu!
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rouă, poezii despre plâns, poezii despre jocuri sau poezii despre dimineață
Libertatea este o coordonată esențială a existenței umane. Ea înseamnă viața ce oferă speranțe, cerul senin al patriei în care te-ai născut și trăiești, ea înseamnă visul ce poate deveni realitate, prin muncă și perseverență. Libertatea trebuie prețuită mult și apărată de cei ce o au și recâștigată de cei care din nefericire au pierdut-o, dorită intens de cei ce n-au cunoscut-o niciodată.
Ecaterina Chifu în Reflecții / Reflexions (2006)
Adăugat de Ecaterina Chifu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre viață
- citate despre visare
- citate despre realitate
- citate despre perseverență
- citate despre patrie
- citate despre nefericire
- citate despre naștere
- citate despre muncă
- citate despre libertate
Privirea ta
Îmi trec prin gânduri pașii, mi-i petrec
de la un gând la altul, zi de zi,
în obiceiul meu de a trăi,
și o voi face pân-o fi să plec.
Mă mai oprește, uneori, un vis,
din mersul printre gânduri, dar plutesc
prin alte lumi și nu, nu mă opresc,
căci sunt, la tot ce-i nou, mereu deschis
și-mi place să te văd acolo-n el,
alături, cu privirile arzând,
iubindu-mă, dansând sau surâzând.
Privirea ta... știi tu, ai tu un fel
de-a mă privi, de-a-mi fi în vis și-n gând
pe care n-aș putea să-l uit nicicând.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipa de zbor
Era atât de... altfel, de singur într-un zbor
Prin galaxii pe care nicicând nu le-a parcurs,
Dar, totuși, cunoscute din timpuri ce s-au scurs,
De când era un suflet născut... în viitor.
Purta în el cunoașteri, și singure-au crescut,
Odată cu atâtea învățături ce-ar fi
Menite să-i ofere puterea de a ști
Lumina să o poarte spre tot ce-i decăzut.
Scânteie-n întuneric, bucată din destin,
Iubire-n neființă cu zborul efemer,
Sămânță de lumină alunecând pe cer,
Dorință de-ntrupare și mesager divin.
Își simte rătăcirea de-o clipă într-un zbor
Pe care îl parcurge doar pentru a găsi
Acea pereche care e tot ce și-ar dori
În viața efemeră a unui muritor.
Să mai fi fost vreodată cu ea? E un mister!
Dar știe că menirea-i deplină, pe Pământ,
E numai s-o găsească, să nu se lase-nfrânt
În marea căutare, sub doar un singur cer.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre învățătură, poezii despre întuneric sau poezii despre viitor
Te voi iubi
Te voi iubi în fiecare clipă,
Te voi iubi pe soare și pe nor,
Te voi iubi pe-a vântului aripă,
Te voi iubi-n amurg lângă izvor.
Te voi iubi pe iarba din grădină,
Te voi iubi-n padurea de argint,
Te voi iubi pe-o rază de lumină,
Te voi iubi când stele nu ne mint.
Te voi iubi pe hol sau pe chiuvetă,
Te voi iubi de vrei... pe aragaz,
Te voi iubi frenetic pe mochetă,
Te voi iubi spre seară pe-un pervaz.
Te voi iubi pe cumpăna fântânii,
Te voi iubi în lift sau pe butoi,
Te voi iubi cum se iubesc păgânii,
Te voi iubi de vineri, până joi.
Te voi iubi urcând spre miazănoapte,
Te voi iubi și când am să cobor,
Te voi iubi cu mângâieri și șoapte,
Te voi iubi... când mă înveți să zbor.
Te voi iubi... pe plaja aurie,
Te voi iubi în marea de azur,
Te voi iubi când nimeni nu mă știe,
Te voi iubi... și-apoi am să te fur.
Te voi iubi când încă se mai poate,
Te voi iubi când încă mai sunt viu,
Te voi iubi și voi uita de toate,
Te voi iubi cât nu e prea târziu.
Te voi iubi-ntr-o noapte de beție,
Te voi iubi... mărturisindu-ți trist,
Te voi iubi... pe-o coală de hârtie,
Te voi iubi... când nici nu mai exist.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre hârtie, poezii despre vânt, poezii despre tristețe, poezii despre seară sau poezii despre plajă
Zeul nopții
Când noaptea își va recunoaște vina
Și va pleca, lăsându-mi dezvelit
Un trup ce-l voi privi, îndrăgostit,
Tu nu vei ști, vei fi precum lumina
Ce-mparte viață-n drumu-i nesfârșit
Prin lumea-n care simt că-s numai eu
Privindu-te, zeiță, ca un zeu.
Pe chipul tău, îmi voi citi menirea
Și-mi voi lua, din ochii tăi, avânt
Spre culmi, cu o putere ca de vânt
Pornit ca o rafală spre iubirea
Ce-i cârmuiește viața pe Pământ
Și-l face să se simtă ca un zeu,
Așa cum simt, în clipa asta, eu.
Îți voi șopti, când noaptea se va trece,
Cuvintele ce-n suflet ți le-am scris
Când inima ți-a tresărit în vis,
Iar ochii nu știau ce se petrece
Și, pentru-o clipă, doar, ți s-au deschis,
Privind, prin întuneric, cum un zeu
Ți se-nchina. Eram, acela, eu.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție
Șoaptele din adânc
Iubirea mea șoptește: "Bun rămas!"
Acelora de sub un cer albastru
Ce-ar vrea să-i schimbe viața de sihastru
În tot ce-a fost la ultimul popas.
Era lumina dintr-un vis frumos
Ce mângâia o viață trecătoare
Cu raza-i caldă și strălucitoare,
Ca într-un murmur tainic și duios.
Era, pe cerul ei, eternul zbor,
Atingere de zări și țărmuri care,
Înmărmurite, se-ntrebau: "Cum, oare,
Ar fi plutirea-n zborul de cocor?"
Era, ea însăși, visul vis și dor
Ascuns în faldul dintr-un timp ferice
Al sufletului ce-i era complice,
Și sclav, și adăpost, și-al ei izvor.
A întristat-o ultimul popas
Și-au alungat-o norii de furtună
În hăul care-ncearcă să-i răpună
Și ultima-i șoptire: "Bun rămas!"
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sclavie, poezii despre schimbare sau poezii despre prăpăstii
Caută-mă, până te vei găsi!
mi-ai spus, că te vei întoarce în timp să mă iubești,
iar eu, te-am privit adânc, suspinându-te în mine ca și cum aș fi murit,
dar nu murisem, dragul meu. eram vie, acolo, în fața ta,
în timp ce tu mă căutai în alte lumi, în alte timpuri, să îți ștergi păcatele
m-am ridicat pe vârfuri, ți-am zâmbit sărutându-ți fruntea
și ți-am spus: dacă nu mă poți iubi acum, nu mă căuta în alte timpuri! e în deșert!
în timp ce plecam, pașii mei mureau unul câte unul,
până nu te-am mai zărit, nu te-am mai deslușit, nu te-am mai durut, nu m-ai mai sfâșiat. sunt liberă! mă pot întoarce oricând pe urmele pașilor mei,
eu știu că tu nu ai fost niciodată acolo. mă cauți. în alte vieți,
alte femei, alte amintiri
te-ai rătăcind, rătăcindu-te în cei care ți-au decis soarta
ce nu ai înțeles tu, este că iubirea nu e o alegere! noi da!
viața, fericirea, oamenii de lângă noi, ce băgăm în gură, în minte,
dar nu ce simțim în suflet!
caută-mă, până te vei găsi!
poezie de Sandrina-Ramona Ilie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gură, poezii despre fericire, poezii despre femei sau poezii despre deșert
Gândește-te, n-ar fi păcat
Învață-mă cu ce să-ncep întâi
și-n care vorbe-anume tuturor
să spun ce-albastru-i ceru-n ochii tăi,
și cum, de-atâtea lumi luminători,
pe gura ta surâsu-i ca un soare;
Ei poate niciodată n-or să știe
din fiecare clipă trecătoare
cum ne-am durat noi câte-o veșnicie
iubindu-ne; și nu vor ști că-n glas
îți cânt atâtea cântece când spui
cuvinte ce pe buzele oricui
niște cuvinte simple-ar fi rămas.
Învață-mă cu ce să-ncep și cum
să-i spun aceste-i lumi cât mi-i de dragă
că te-a născut, cu truda ei întreagă,
pe tine, bucuria mea de-acum.
Ea, poate, niciodată n-o să știe
c-a înflorit în flori și-a curs în ape,
că din pământ și sura veșnicie
să mi te-aducă, așa cum ești, aproape.
Și, fiindcă o să murim și noi odată,
gândește-te: n-ar fi păcat să moară,
cuprinsă-n noi, atâta primăvară,
și dragostea cu inima deodată?
De-aceea, spune-mi cum să-ncep anume,
și eu voi scrie toate, fir cu fir,
ca disprețuitori de cimitir,
să ne iubim de-a pururea pe lume.
poezie celebră de Magda Isanos
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre flori, poezii despre primăvară, poezii despre ochi sau poezii despre inimă
Lupii albi
A fost, pe vremea dacilor, o zi
în care, din tărâmuri depărtate,
de care nimeni nu se-arat-a ști,
au apărut ființe mai ciudate
la care nimeni pân-atunci, vreodat',
cu ce știa din vremile trecute,
nu s-a gândit că ar fi existat
și c-ar putea pe oameni să-i ajute.
N-au fost mirați să vadă patru frați
venind spre ei încrezători, în seară,
și nu s-au arătat înfricoșați
de-nfățișarea lor... altfel, bizară.
Atât de tineri, îmbrăcați în alb,
alura lor era deosebită,
iar ziua, lupi enormi cu părul dalb,
puterea le părea și mai cumplită.
Cu dinții lor puteau să facă praf
și să trimită înspre veșnicie
dușmanii ce-ar veni, porniți pe jaf,
sau hoții de pământuri și-avuție.
Curând, chiar regele i-a invitat
să-i țină, în cetate, companie,
dar nici măcar acesta n-a aflat
de unde lupii ar putea să fie.
Au apărat regatul și pe daci,
și-au fost iubiți cum regii, niciodată,
n-au fost apreciați de cei săraci,
iar vitejia lor era cântată.
Și-n țară toate bine ar fi mers
cât timp cei patru apărau hotare,
dar regele-a venit cu un demers
stârnind în lupii albi o supărare,
Căci ei n-ar fi pornit nicicând atac,
să cotropească țările vecine,
doar ca să-i facă regelui pe plac.
Nu, asta n-au crezut că se cuvine.
Au fericit al dacilor popor,
iar dacă au plecat spre veșnicie,
ei au rămas, de-atunci, drapelul lor,
al dacilor de pe a noastră glie.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre monarhie, poezii despre alb, poezii despre lupi, poezii despre încredere, poezii despre vecini, poezii despre tinerețe, poezii despre sărăcie sau poezii despre supărare
Joc târziu
Am înțeles, de-o vreme, că greșesc
atunci când caut să-mi exprim părerea
asupra unora ce "nu trăiesc",
dar le provoacă altora durerea.
Ar trebui să-ncerc să-i înțeleg
să aflu cât au suferit în viață,
să îi ascult, iar apoi să dezleg
tot ce în suflet au acum de gheață.
Aș vrea s-alung din ei tot ce-i urât,
să-i fac să uite orice răzbunare,
să ierte din trecut cum pot și cât
și, poate, să-și găsească alinare.
Îmi pare rău de ei când, într-un joc
vor după punct să-ncerce un alt capăt,
în care n-au vreo șansă de noroc
și uită că-i târziu și sunt la scapăt.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre noroc, poezii despre iertare, poezii despre greșeli, poezii despre gheață sau poezii despre durere
Ochii celui mai frumos poem
Te voi iubi prin ochii celui mai frumos poem,
prin acele cuvinte rostite la fiecare răsărit,
când mă voi împodobi cu fluturii născuti
din prima lumină
și Dumnezeu îmi va trece prin ochi cu tălpile goale,
ca eu să rămân cea mai dorită femeie,
iar sângelui tău îi vor crește aripi,
chemandu-mă să-i fiu clepsidra dintre cele două lumi.
Te voi iubi prin toate filele nopții,
cu inima cât un înger,
bătând ca un clopot fragil de ape...
chiar dacă mă vor durea degetele, înțepate de stele,
te voi scrie cu tot ce a mai rămas din mine
în streașină vieții,
tot picurând, picurând,
până voi ajunge să mușc din coaja cerului.
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre sânge, poezii despre superlative sau poezii despre religie
Soarele îți va zâmbi
Omule,
fiecare încercare te face mai puternic.
Te înalță, ajungi mare, te ferește de întuneric.
Pe cei dragi tu să-i iubești, dulce să-i îmbrățișezi.
Arătând că-i prețuiești, sufletul tu îți păstrezi.
La rândul tău primești iubire, primești stimă și respect,
În viață trăiești mai bine și totul va fi perfect.
Soarele îți va zâmbi mai puternic, ca oricând.
Mâine iar tu vei iubi, răul din trecut uitând.
poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre respect sau poezii despre perfecțiune
Calea de sus
Când zbori, pe culmile iubirii,
Mai sus de munți, mai sus de brazi,
Nu-i pune umbre fericirii,
Nu te gândi că ai să cazi!
Privește dincolo de norii
Ce-ți ies în cale din senin,
Căci ei, pe cer, sunt călătorii
Spre alte zări, c-un alt destin!
În zborul tău, privește drept,
E o alegere, e-a ta,
Urmează-i sfatul înțelept
Când inima ți-l poate da!.
Nu-i asculta pe cei ce-ți spun
Că-ți va fi greu, că vei cădea!
E, poate, lucrul cel mai bun
Să fii mai sus de lumea ta.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre sfaturi, poezii despre nori sau poezii despre munți
Încântare
În viață iubirea mai îngenunchează,
Se ofilește-n inima care o păstrează,
Ar vrea să aibă diamante și virtute,
În ochi să-i crească stelele din munte.
Ar vrea sensul înnoirilor senine,
În cerul vieții să se simtă bine,
Albastră să-i fie sclipirea din zare,
Inima să-adune razele de soare.
Dorul să-i răscolească trupul,
Să fie căprioara ce-o aleargă lupul
În dragostea fierbinte, cu tumult
Toamna să-i aducă rodii pe pământ.
Rodia cea mare să fie încântarea,
Zvâcnirea să fie zborul, asaltarea,
Inima cât pumnul diamant-virtute,
Nestemată-n ciocul condorului din munte!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă sau poezii despre dor
Din lumea apelor
-Tu, care ești din fostele amoruri?
De ce îmi vii și-acum să mă privești?
Cum, ai uitat? Eu nu mai știu de doruri:
Iubiri sunt doar în vechile povești.
-Crăiasa mea, sunt primul dintre-aceia!
Nu vreau să te privesc, vreau să te rog:
Vrăjește-mă, din nou, căci tu ești zeia
Ce poate îmblânzi un inorog.
Tu poți să mă prefaci în prințul care
S-a-ndrăgostit de tine în trecut,
Dar te-a trădat greșeala lui cea mare-
Iar tu l-ai transformat... cum ai știut.
Te-ai răzbunat apoi, și-n lumi de ape
Ai mai trimis atât de mulți iubiți,
Încât acest tărâm nu-i mai încape,
Iar ei se simt prea aspru pedepsiți.
De m-ai iubit, mă iartă și mă scoate,
Puterea de-o mai ai ca altădat',
Din lumea-n care sunt acum și, poate,
Mă vei iubi cum m-ai iubit odat'.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apă, poezii despre unicorni sau poezii despre trădare
Mesagerul iubirii
Tu dormi, iar trandafirul meu așteaptă
să-ți simtă respirația din vis
și doar atunci să îți vorbească-n șoaptă,
așa cum ne-am vorbit și mi-a promis.
El îți va spune,-n visul tău, cum eu
mă cred pierdut atunci când te privesc,
cum simt ceva crescând în pieptul meu,
cât vreau să-ți spun tot timpul: "Te iubesc!".
Îți va șopti poeme de iubire
pe care le-am compus cu tine-n gând
și-n graiul lui el îți va da de știre
că-n visul tău aș vrea să fiu oricând.
De-l vei cutremura cu un suspin,
te va trezi cu un miros plăcut
și îți va spune cum am să te-alin
sau cum voi fi la pieptul tău un scut.
Atunci, iubita mea, vei ști și tu
tot ce simt eu, dar încă nu-ndrăznesc
să-ți spun, de teamă că vei spune "Nu!",
chiar dacă-n vis, prin flori, eu îți vorbesc.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre știri, poezii despre trandafiri, poezii despre somn sau poezii despre promisiuni