Furtuna

cât de mult s-au iubit
au rămas împreună
cruce şi răstignit
cât de mult s-au ro(s)tit
în aceeaşi furtună

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne vedem în toamnă

ziua-n care-am lăsat
corigenţi la desen e o zi
ca oricare alta: copiii
şi părinţii lor nu
s-au sinucis din atât
şi nici nu
s-au bucurat foarte mult şi
aproape
nu am primit de
cât unele-njurături
siropoase

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pa

râmele ce ne legau la ţărm
s-au insolat s-au bronzat s-au uscat
îndeajuns
mi-a fost vara asta cu tine în soare: intru
puţin sub pământ

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căsătoria la rece

primilor oameni îndrăgostiţi
cel mai mult şi mai mult le-a lipsit
ofiţerul stării civile
atunci
s-au dat cu tristeţe pe mâna
unor grade inferioare
de temperatură în peşteră

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu se pot despărţi

oamenii de amintiri fără sânge
mult roşu
pe paleta dimineţii de iulie când
şi tu şi eu
am plecat în ţările noastre mai reci de
cât zilele ce
le-am trăit împreună – tu nu
plânge şi nu
mă fă şi pe mine să plâng

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cât citeşti mai mult, cu atât te ale(r)gi mai mult să nu speri, să nu mori.

aforism de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiinţa de carte

când iahve a zămislit pe iisus
cu fecioara maria, el
dumnezeu mai avea un copil
cu nume identic. mama lui era iosif şi
îl alăpta cu ulei de motor
muls din drujbă
(?!) -
când fraţii, cei doi, s-au crescut
unul s-a înălţat cât copacul
celălalt a rămas ca o creangă schiloadă
la sol. coordonând căderea fratelui vitreg
în păcate mai mult derizorii
totuşi, fără ştiinţa
de carte-a lui iahve

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din dragoste

sub acel balcon tu
ţi-ai cântat o serenadă tu ai murit
din dragoste
tu
parcă te-ai iubit mult
prea mult te-ai iubit te-
ai iubit

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scriu!

Scriu cât de mult mă doare şi nu pot să măsor
La cât aş vrea s-adorm în infinitul zbor!...
Scriu cât de puţin viaţa m-a alintat vreodat'
Şi câte tot ea mi-a luat...

Scriu cât de fericită-am fost plângând
Cum lacrimile s-au trasformat în rând...
Scriu cât de puţine zâmbete-am păstrat
Şi cum haina suferinţei-am îmbrăcat.

Scriu cât de mare avânt am retrăit în mine
Cât de nemilos fost-am rănită-n sine...
Şi scriu cât de puţin am fost în ochi privită
Îmbrăţişată, înţeleasă şi iubită.

Scriu cât de mult se plăteşte-un vers
Cântat de-al inimii nucleu neşters...
Scriu cât de vag şi de puţine-am strâns,
Comorile de lut ce mi s-au stins.

Scriu câtă dragoste-n inimă mai am!...
Câte poveşti am strâns doar într-un an...
Câte rezerve de nădejde mi-au rămas
Şi câte taine stridente fără glas.

Mai scriu şi depre ea şi despre el...
Scriu încă de suflul meu rebel...
La cât de multe el a renunţat
Să fie într-o Carte înregistrat...

Scriu cât de mult aş vrea să se oprească
Şi totodat' neîncetat să crească...
Durerea şi iubirea la un loc,
Sădite-n al inimii boboc.

Şi tot mai scriu şi peste mine scriu
Cât timp aici vremea mă ţine viu...
O lecţie de viaţă m-a înălţat în zbor
Şi m-a-nvăţat în timp durerea să-mi ador...

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Izvoarele vieţii (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căsnicie cu năbădăi

Doamne, cât s-au mai iubit
Când la nuntă s-au unit!...
Peste ani, cu disperare,
Se urăsc... la fel de tare.

epigramă de Gabriela Genţiana Groza (iunie 2013)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni nu va fi întrebat la ultima judecată cât de mult a suferit, ci cât de mult a iubit.

citat celebru din Richard Wurmbrand
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

un el şi un el da
că-şi încoardă bărbăţia şi muşchii
nu vor dura mult mai repede de
cât un el şi o ea
visata casă de piatră?

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odată, pisica s-a întâlnit cu şoarecele şi atât de mult i-a vorbit despre cât de ar vrea să fie prieteni şi despre cât de bine s-ar înţelege ei doi, încât l-a convins pe şoarece să locuiască împreună în aceeaşi casă.

începutul de la Prietenia dintre şoarece şi pisică de Fraţii Grimm
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât e vară

în anu care ne-a rămas
plec un fragment la casa de la ţară -
să te obişnuieşti fără mine
(o pace comună, cornută)
măcar cât e vară - mă car
cu buza cusută şi nu spun
cu voce nimic: uşor să împungă
în inimă să te doară! măcar
cât e lumina ca varu şi-i vară

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Acum realizez cât de complicitate sunt relaţiile umane!
Cât de dificile!
Cât de greu de păstrat!
Cât de puţin oferim!
Cât ne pierdem în Noi!
Cât de mult vrem!
Cât de mult nu ştim ce vrem!
Cât de nehotărâţi suntem!
Cât de neîncrezători!
Cât nu ştim să iubim!
Cât şi de câte ori nu vedem iubirea celuilalt!
Cât de imperfecţi suntem pe drumul ce îl vrem perfect!
Chiar şi cât ne pasă de Noi,
Suntem de multe ori,, orbi" şi chiar,, goi"!
Cât şi mai cât poate spune tăcerea!
Cât, cât, şi mai cât ne vom pierde!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima nu-ţi este judecată prin cât de mult iubeşti, ci prin cât de mult eşti iubit de alţii.

citat din Frank Morgan
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâna amară

cred că am pus de trei ori
sau mai mult
(cât ai tresări peste lunga vară în fierbere
cu o carte de bucate adevărate în cap...)
aceeaşi linguriţă de sare – în mân
care, mai aa
mestecă şi tu, mi-e mâna amară (?!) – armară
cât ai (s)clipi
îngerii,-n ajutor, şi o nară
de cuc: pasărea trece rece (in-di-fe-ren-tă)
acum din cuibul din arbori
direct într-o roabă plină cu trufe
mutante (?!) din care cobor
şi cobori tre
sărind prea sătui de reţetele
noastre... cu degetul supt
până la os – cu capul în spori
sau mai mult: cu
poezia vieţii în-scrisă pe frun
zuliţe de mentă

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi aminteşte-ţi, bunul meu prieten, că nu trebuie să judeci inima după cât de mult iubeşti, ci după cât de mult eşti iubit de ceilalţi.

citat clasic din Lyman Frank Baum
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blestem şi binecuvântare

ucenicilor foşti şi viitori...

Cu cât te-nalţi mai mult în zbor,
Cu-atât mai tare o să doară...
Lacrimi se-adună-ncetişor
Şi simţi cum viaţa te doboară...

Cu cât priveşti totul de sus,
Cu-atât riscul de a te frânge...
Creşte mai mult înspre apus
Şi sufletul tăcut îţi plânge...

Cu cât mai mult iubeşti Lumina,
Cu-atât mai mult capcane vin...
Spre a te încărca cu vina
A şarpelui plin de venin.

Cu cât spre adevăr te zbaţi,
Cu-atât lupta se înteţeşte...
Iar cei care-i credeai curaţi
Sufletul vezi cum le păleşte.

Cu cât iubeşti fără motive,
Cu-atât mai mult vei fi rănit...
Cum raţiuni, inimi în stive
Au aderat spre nesimţit.

Cu cât oferi şi dăruieşti,
Cu-atât mai mult puţini te-admiră...
Căci nu te văd de fapt ce eşti
Nu te-nţeleg şi se tot miră...

Blestem şi binecuvântare...
S-au pus în mine amândouă!
Sunt sabia care nu moare,
Şi ce-aţi ales... rămâne vouă!

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sâmburii

cât ai sclipi cât
ai lipi
cu scoci o bandă de magnetofon
capul
i-a plecat, de-plasat, în punctele cardinale
ca un
harbuz de sezon (?!) cu fragmentare
numai
sâmburii au rămas înfipţi în pereţi
ca o
ploaie de vară împietrită la una
sau alta
dintre orizontale

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Da!

da, da, da!
nichita era
rus, da numa pe jumate de gură
în rest vieţuia
la ploieşti într-un apartament din bucureşti
habar nu avea pe atunci
că timişoara va fi
capitala lui culturală
mult după 2000
şi una de seri
în care nu s-au mai scris
poezii

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!