Cântec risipit

e-atâta risipire de cuvinte,
atâtea puncte cad în infinit,
înfipt în stele stă al nopţii dinte
de dragoste şi ură definit.

e-atâta risipire de dreptate,
atâtea plăgi rod trunchiul de copac,
piatra adună într-o cavitate
culoarea gri a unui cer opac.

e-atâta risipire de ţărână,
atâtea ore zac în ceas pe sfert,
atâtea porţi jelesc într-o ţâţână,
atâtea ploi se sting într-un deşert.

este o risipire al vremii glod
rostogolit ca soarele-n apus.
pescari de stele într-un mic zăvod
avem poveşti pe care nu le-am spus.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un mărţişor! (1 Martie)

Atâtea fiinţe minunate,
Atâtea suflete delicate.
Atâtea fete frumoase,
Atâtea femei generoase.

Atâtea cuvinte plăcute,
Atâtea gânduri necunoscute.
Atâtea sentimente de iubire,
Atâtea clipe de fericire.

Atâtea flori pe pământ,
Atâtea vise mai sunt.
Atâtea stele pe cer,
Atâtea lumini în eter.

Atâtea lucruri finuţe,
Atâtea mărţişoare drăguţe.
Atâtea doamne şi domnişoare,
Azi! Un mărţişor pentru fiecare!

poezie de Ovidiu Kerekes (7 februarie 2018)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de dragoste

E atâta ură
Strânsă între noi,
Sunt atâtea ziduri,
Sunt atâtea ploi.

Sunt atâtea visuri
Care ne-au minţit
Şi-o atât de rece
Lamă de cuţit.

Tu mai treci prin rouă,
Eu mai dau prin gropi
Şi-s aceleaşi urme
Sub aceiaşi plopi.

Dar e-atâta ură
Dincolo de drum
Cât s-ajungă toate
Pulbere şi scrum.

Eu mai vin pe-acasă,
Tu mai plângi un an
Şi-s atâtea vorbe
Aruncate-n van.

Sunt atâtea lanţuri
Sunt atâtea chei -
Ce mai pot să-ţi dărui,
Ce mai poţi să-mi iei?

poezie clasică de George Ţărnea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fotografiile fiecărei familii au câte-o poveste. Câte chipuri, atâtea poveşti; câte poveşti, atâtea puncte nelămurite, atâtea îndoieli.

citat clasic din romanul Cartea Mironei de Cella Serghi
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

Echilibru

Atâtea lucruri sunt de făcut într-o viaţă de om
şi cam tot
atâtea
ar fi de spus
cuvinte prea sărace
s-atingă absolutul
în schimb
avem lăsate
lacrimi
cu care
să clătim
echilibrul…

poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atâtea drumuri. Atâtea ocolişuri. Atâtea opţiuni. Atâtea greşeli.

citat din Sarah Jessica Parker
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poţi introduce doar atât de multe cuvinte într-o carte poştală, doar atâtea într-o convorbire telefonică, doar atâtea într-un spaţiu înainte să uiţi că, uneori, cuvintele sunt folosite doar pentru a umple golurile.

citat din Sarah Kay
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am uitat

Din atâtea gânduri moarte,
Ce încerc să le arunc,
Doar un gând nu îmi dă pace,
El mă ţine să te-aduc

Din atâtea versuri scrise,
Necitite de cei mulţi,
Îmi revin doar cele care,
Tu în ele vii şi strigi

Din atâtea nopţi cu stele,
Şi-alte nopţi ce-s fel de fel,
Doar acele îmi sunt grele,
Când apari, când eşti altfel

Din atâtea zile scurse,
Mai cu soare, mai cu ploi,
Unele le ţin aminte,
Flori în jur şi doar noi doi

Din atâtea ore scurse,
Care m-au îmbătrânit,
Le-am uitat pe cele duse,
N-am uitat când ne-am iubit

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Risipire de cer

Se cerne lumina ca un lan foşnitor
pe trupul înfiorat de rotitoare focuri,
iar cenuşa găndurilor
cade pe umbra trupului meu,
ca o risipire de cer
în oglinda cu reflexe sângerii.
Rotundul privirilor
te cuprinde ca pe-o caldă dimineaţă,
din care se trezesc căprioare albe,
rătăcite în mitologia acestui ceas.
Eşti atât de aproape,
încât aud tainele cum se rotesc
în respiraţia clipelor.

poezie de Puiu Cristea din Viscol de seară
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Linişte

Atâta linişte acum
Şi atâtea lacrimi uscate.
Atâta teamă, de mă înfioară.
Şi atâtea amintiri de odinioară.

Atâta linişte, de mă înspăimântă,
Şi tot atâtea cuvinte îmi sunt rugă.
Atât sfârşit într-un nou inceput
Atâta regăsire în tot ce n-am avut.

Atâta linişte, de un perpetuum nesfârşit.
Atât zbucium între două fiinţe rătăcite.
Atâta nemurire într-o viaţă fără de trăire
Atât cât cuprinde vântul într-o adiere.

Atâta linişte cât poate cuprinde noaptea în vise,
Şi tot atâtea speranţe renasc dimineţile.
Dimineţi, punţi între noi neatinse,
Pure, descrise în cuvinte doar scrise.

Atâta linişte...

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tranziţie

Sunt kilometri de dor până la tine,
Atâţia oameni sunt acum între noi,
Atâtea dealuri şi atâtea ape,
De dor sunt scrise atâtea foi.

Pe aceste foi, lăuntricul război,
Nerăspunzând pe sine se întreabă,
Iar eu de atâtea ore aşteptând
Mă descompun şi azi într-o silabă.

Încă o silabă din povestea noastră
Va dăinui pe veci în vechiul calendar.
Ce bine ar fi dac-aş putea în vamă
Să te ascund în al meu buzunar.

poezie de Anna Panovici din Sfârşit de Autograf (29 iulie 2011)
Adăugat de Anna Panovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea are atâtea feţe, atâtea devieri şi atâtea forme, încât este destul de greu să găseşti un sâmbure central sau o formă tipică a iubirii.

Emil Cioran în Pe culmile disperării
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt atâtea...

Sunt atâtea stele,
Pe Ceru-nalt şi Sfânt,
Şi toate poartă nume,
Ca omul pe pământ.

Sunt atâtea ape,
Cu trainicele punţi,
Şi cărări ce duce,
Prin păduri şi munţi.

Sunt atâtea-n lume,
Încă de-nvăţat,
Învăţături bune,
Ce-n cărţi s-au păstrat.

poezie de Stelian Daniel
Adăugat de Stelian Daniel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atatea...

Atâtea ape pier şi nu se-ntorc
Să vadă pieptul muntelui cum storc,
Mocnind în zbucium - aprigă chemare -
Ca-n primul tremur - prima sărutare -

Atâtea frunze cad, codrul rărindu-l
Să-l bată ploaia, vântul hăulindu-l,
Că mă descind când îl revăd tomnatic,
Atât de trist şi-atât de singuratic;

Atâtea ceasuri bat stârnind minutul
Ca-n mine să-ntrevăd necunoscutul,
Incât mă leagă parcă un blestem
Să ies în noapte, veşnic să te chem.

Atâtea ape pier pe căi de ape...
Atâtea frunze cad tot mai aproape...
Atâtea ceasuri bat la căpătâi...
Doar tu rămâi ca-n clipa de întâi.

poezie de Adrian Erbiceanu
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!

E-atâta Noi

E-atâta Tu în viaţa mea,
Că Eul meu devine plin
De tot ce eşti, dar tot aş vrea,
Să îmi mai dai măcar puţin

Şi simt, bătăi de inimi spun,
Că şi Tu ştii că Eu îţi sunt,
Iubirii noastre mă supun,
Precum o trestie în vânt

E-atâta Eu ce vreau să-ţi dau,
Alunecând pe trupul tău,
E-atâta Tu ce vreau să iau,
Să vindec tot ce-mi face rău

E-atâta Noi când ne iubim
Îmbrăţişaţi într-un târziu,
Vreau dragoste, etern să fim,
Tu să-mi fii Eu şi Eu să-ţi fiu

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cer albastru

Atâtea zile, atâtea nopţi, atâtea vise risipite...
Azi mă privesc struguri sub bolţi prin frunze galben-ruginite.
Aş pune-o scară ca să urc din bolţi de viţă-n bolţi de stele,
Asemeni unui Demiurg s-alung amurguri de tăcere.

Înviorată-n dimineaţă aprind o candelă de-argint,
Mirată.... o muşcată creaţă s-a inroşit si a-nflorit.
Zâmbeşte soarele-n fereastră cu razele in evantai
Se naşte-n suflet o speranţă, viaţa totuşi e un rai....

Este miracol, frumuseţe, iubire-a tot ce ne-nconjoară
Si-alung din toamna care vine, o clipă, ce a fost amară
Mă bucur azi de tot ce am, un cer albastru fără nori,
Gândind la ochii tăi albaştri ce m-au privit de-atâtea ori.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am rezolvat atâtea enigme în unele nopţi, am trecut prin atâtea aventuri şi mi-am construit atâtea castele cu ziduri de speranţe şi porţi de vis absurd, încât, atunci când viaţa şi-a adus aminte de dragostea mea pentru trenuri şi m-a folosit pe post de acar Păun, nici nu mi-a părut rău.

Cristian Lisandru în Picături de Insomnie, volumul 3, "Calea ferată de sub pasarela Basarab" (20 noiembrie 2011)
Adăugat de Cristian Lisandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi şi pământul

Atâtea stele cad în noaptea asta.
Demonul nopţii ţine parcă-n mâni pământul
şi suflă peste-o iască
năprasnic să-l aprindă.
În noaptea asta-n care cad
atâtea stele, tânărul tău trup
de vrăjitoare-mi arde-n braţe
ca-n flăcările unui rug.
Nebun,
ca nişte limbi de foc eu braţele-mi întind,
ca să-ţi topesc zăpada umerilor goi,
şi ca să-ţi sorb, flămând să-ţi mistui
puterea, sângele, mândria, primăvara, totul.
În zori când ziua va aprinde noaptea,
Când scrumul nopţii o să piara dus
de-un vânt spre-apus,
în zori de zi aş vrea să fim şi noi
cenuşa,
noi şi - pământul.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de stassia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce greu trebuie să îi fie lui Dumnezeu în Univers, printre atâtea radiaţii, atâtea raze gamma şi stele care se 'papă' una pe alta. Dacă îl papă şi pe El vreo 'pitică albă'?

aforism de Alex Dospian. (ianuarie 2022)
Adăugat de Alexandru Dospina
Comentează! | Votează! | Copiază!

De atâtea ori

am visat permanenţa
în atâtea zvârcoliri ratate
de atâtea ori în aşteptare
răbdătoare aştept acest
protest al instinctului când
aş vrea să nu mai visez
să pot umple un vid cu graţia
respiraţiei doar cât am nevoie

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stele

Le-am văzut pierind – atâtea stele!
Dar, deşi mor şi cad de pe propria elipsă,
Pe întregul cer spuzit de stele
Nu-i nici un singur astru lipsă.

Trudesc toate care sunt pe lume, însă
Nu-îndreaptă cu nimic primordiala vină;
Mereu plouă peste marea-întinsă,
Însă apa mării rămâne tot salină.

poezie de A.E. Housman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!