Un altfel de suspin

La vederea-ţi mă-ngâna
Un altfel de suspin,
Ce treptat îmi aducea
Uitat ocean de lacrimi.
M-a-ngropat în valuri reci,
Indiferenta-ţi flamă,
A ochilor ce ieri şi-n veci
M-au aruncat în iarnă.
O palmă caldă să m-aline
Şi durerea să mi-o ia,
A amăgirii sărutare,
Dispărută-mi fie.

poezie de Daniela Chiţu (2018)
Adăugat de jojonick12
Comentează! | Votează! | Copiază!

De m-ai iubi în zadar

Tu ce mi-ai adus în zare
Frumuseţea pământească
Ce-a rămas ca o tumoare
Şi-a-nceput să se lungească.
Vreau să-ţi port eu suferinţa
Şi povara să ţi-o car...
Să nu ştii ce e căinţa
De m-ai iubi în zadar.
Mă lăsai în vânt şi ploaie
Şi nu te-ai uitat o clipă;
Durerea cădea şiroaie
Gânduri, rânduri, o risipă.
Boala să-mi fie iubirea!
Să tot lupt cu ea aş vrea,
Să îmi ia de tot vorbirea,
Raţiunea, inima.

poezie de Daniela Chiţu (2018)
Adăugat de jojonick12
Comentează! | Votează! | Copiază!

ocean nesfârşit şi plin de valuri
ocean de apă, ocean de frunze
ocean de copaci, ocean de flori
ocean de gâze, ocean de păsări
ocean de stele, ocean de vise şi de doruri

gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Te sărutai culcată, dar buzele ţi-s reci:
O sărutare fără de răspuns în veci de veci.

distih de Tudor Arghezi din Catrene şi distihuri (Versuri-1980)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suspin

Cand cu gura ei micuta
Sanul mamei il cuprinde
Ma infior si ma cutremur
Si din mine se desprinde
Un suspin...............

Cand cu lacrimi ochii ei
Mai plang cateodata
O strang in brate tare
Minunea mea de fata
Si suspin............

De nu-i e bine ei
Ceva in mine plange
Si-i cant un cantecel
Durerea sa-i alunge
Si al ei suspin...

Din lacrimi si durere
Din zambet, din iubire
Minunea mea-i facuta,
Din multa fericire
Si din suspin.....

poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineaţă de vis

Îmi ridic pleoapele domol
Cu o lene grea lăsată de ziua de ieri,
Focul din şemineul ponosit s-a stins demult
E mai rece decât aş vrea să fie,
Îmi caut papucii pufoşi ce zac ascunşi
Sub patul de stejar ticsit de amintiri fierbinţi,
Când ne ascundeam, sâmbetele reci de iarnă sub plapuma caldă,
Acum cearşaful stă întins, şi doru-ţi duce câteodată...
Mă apropii de fereastra îngheţată, cu paşi mărunţi şi repezi
Cu valuri de emoţii trag perdeaua să descopăr
Mai mult decât un vis!
O bucurie de copil se aprinde în mine
Îmi iau fularul galben de bunica croşetat
Şi zburd spre uşă-n grabă
O minunată lume mă aşteaptă afară!
Miroase a iarnă nouă şi ger lung
Magia iernii e în plină culoare,
Ating zăpada cu ardoare şi zâmbesc,
Copacii neclintiţi stau miraţi, se uită la mine
Par a fi de zâne pictaţi, suflaţi în albă iubire
Natura e calmă, nu se aude nimic
Doar inima din pieptul meu bate obraznic de tare,
Mă rostogolesc prin zăpada pufoasă
Şi las săruturi reci să mă dezmierde,
Un stol de gânduri cenusii aduc nostalgia acelor vreumuri
Când ne bulgăream desculţi în pijamale,
Ecoul râsetelor noastre izbea muntii-n depărtări
Si scutura ramurile brazilor cu zăpadă-mpovarate...
Din bolta răcorită, fulgi mari plutesc uşor
Îmi mângâie obrajii cu o dragoste de mamă,
Stau, privesc, respir fericire,
E o dimineaţă de vis, chiar dacă nu eşti cu mine!

poezie de Cuth Hajnalka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire, în veci slavă ţie!

Ţi-e sufletul fagure dulce
În veci însetat de izvoare,
Vin paseri în el să se culce
Şi-albine cu miros de floare.

Te pierzi în visări sidefate
Şi ziua şi noaptea visezi.
Clădeşti din noroaie palate
Şi aur în mlaştină vezi.

Tu cânţi când e moartea aproape
Şi-n hohote reci din senin;
Putea-vor o lume să-ngroape,
Tu nu auzi niciun suspin.

Eşti focul ce arzi în oceane;
Eşti sclavul ce cânţi în robie,
Eşti înger răpit din icoane,
Iubire, în veci slavă ţie!

poezie clasică de Nicolae Martinescu din Brevi finietur... (1926)
Adăugat de Nicolae Martinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te rog

Te rog să mă aştepţi că vin,
Nu mai respir, mor în suspin!
Mi-am făcut sufletul buchet
Să ţi-l aduc, să-l pui la piept.

Să nu mă uiţi vreau, te implor!
Cu zile mă topesc de dor
Şi nopţile stau pază, treaz
Cu ochi la geam şi pat pervaz.

Din gând de-o clipă dă-mi semnal
C-o să-l primesc bilet pe-un val
Din marea mea înlăcrimată...
Să-mi spui c-o să-mi mai fi, o dată!

Întinde mâna s-o ating
În flame ce sunt, să mă sting
Lăsându-ţi caldă adiere
Să-ţi ofer luni în ani de miere.

Să mă aştepţi în nopţi de iarnă
Un fulg în palmă, să se cearnă;
Să mă topeşti, o picătură
Să-ţi pui pe buze, caldă gură.

Şi-n gând să-ţi renasc primăvară,
Obraz să-ţi mângâi, floare, o boară
Să-ţi fac iris bujor de rouă...
Din timpul meu să renaşti nouă.

Aşteptă-mă sub ploi de toamnă
Să fiu torent ce cerul toarnă
Să spăl păcate de te-ating
Şi-n iarnă eu amor să-ţi ning.

Că vin, să mă aştepţi te rog
Să-ţi dau respirul meu zălog
Într-un buchet de-o zi de vară...
Să te strig iar, ca-ntâia oară!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 decembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să uit de tine

Stăteam în iarbă şi beam vin
Să uit de tine.. oare?!
Iubirea e nemuritoare!
Câteodată, e un chin.
Cu amintiri mă îmbătam,
Că vinu-i doar culoare...
Te doream cu-aşa ardoare!
Doar în vis te sărutam.
Culpabilitatea mi-o asum,
Iar nu fidelul vin, care
N-a privit cu nepăsare
Când inima-mi făcea bum.

poezie de Daniela Chiţu (2018)
Adăugat de jojonick12
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi când râzi

Am uitat de ieri, ce zi este azi?
Dar n-am uitat ce este mâine.
Îmi este tare dor, iubitule, de tine
Simt mâine, plângi, azi când râzi

Nu sunt singură, am uitat de ieri
Astăzi regăsesc, în gând gândesc
Zbor ca fulgul în neantul fericirii
Mâine te aştept cu flori să te-ntâlnesc

Dintotdeauna te-am ştiut marea iubire
Erai acolo sus, doar mâna mi-ai întins
Plutesc pe valuri şi râuri de fericire
Ştiam ca eşti real, tu credeai în vis

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Somnolenţi

Nu se va mai vindeca în veci
genunchiul acesta julit al lunii
împiedicat cu raze reci
de mine
Nici stelele acestea şi julite
nu se vor vindeca în veci
căzute dintre infinite
pe ale mele raze reci
Vor sta cu toate-n alergare
deasupra ochilor ce dorm
când răsuceam la întâmplare
tot ce visam zicând că-i somn
genunchiul acesta julit al lunii
împiedicat cu raze reci de mine, de mine

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am mai uitat...

Am mai uitat din când în când să trec
Prin universul ce te înconjoară,
Am tot uitat şi astăzi iarăşi plec
Şi-i frig şi ninge în a noastră vară.

Am mai uitat să-mi fii în amintire
Şi încercând din când în când să vin
M-atinge clandestin a ta iubire
Şi-n fiecare zi mai mor puţin.

Tot rătăcind prin dorul ce ne leagă
Doar am crezut că am şi bucurii,
Şi-am mai uitat să-ţi spun că îmi eşti dragă
Şi nopţile ţi-au devenit pustii.

Am mai uitat să-ţi dăruiesc o floare
În lacrimi ţi-am lăsat nuanţe gri,
Şi-n inimă rămâne-un dor ce doare
Uitând să uit de tine-n orice zi.

Am mai uitat şi poate-am fost departe
Gândind că în uitare îmi revin,
Cu inima rămasă jumătate
Am şi uitat... să mai trăiesc puţin...

poezie de Daniel Leonard Moraru din Din suflet
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În nopţile reci de iarnă, nu există nicio pătură mai caldă decât un corp uman.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

About me (Despre mine)

Învălmăşeală-n mine pe anotimp de iarnă,
Revoltă în organe şi ploi de sentimente
Îmi tulbură duhul ce a purtat o rană
Şi inima cu împliniri absente.

Unul către altul strigă laolaltă,
Nu au loc de mine să-şi spună durerea...
Ce se-ascunde-n mine nu se va şti vreodată,
Cum şi slăbiciunea mi-ascunde puterea.

A curs nebunia din a cupei dramă,
Răstignirea vieţii fost-a peste mine,
Sărutată crud de a vieţii palmă...
Soarta alungată iată că revine.

Poveştile-n cristale răsar când timpul a sosit;
Un adevăr a fost ascuns din prea multe motive,
Destinul ce a fost furat, azi s-a împlinit,
Iar autorii săi cei mândrii, sunt astăzi de ruşine.

Privesc cum neputinţa suav se risipeşte,
A locuit aşa mult timp în mine!...
Foşnetul pădurii verzi, acum mă primeşte,
Iar viaţa îmi dă daruri să m-aline.

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Izvoarele vieţii (iunie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O caldă sărutare

Ascultă-mi, iubito, inima cum îmi bate
Şi uită-te în ochii mei,
Căci eu mă duc departe
Să-i văd pe părinţii mei!

Să-mi revăd meleagul pe care m-am născut,
Să trec pragul pe care de mult nu l-am trecut.

Căci ştiu că mama mă aşteptă
Privind mereu în zare.
Să mă duc acasă,
Să-i dau o caldă sărutare.

Să-i şterg lacrima grea de pe obraz,
Căci atâta bucurie i-a mai rămas.

poezie de Vladimir Potlog (20 ianuarie 2012)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Resimtiri...

Ma pierd, nu ma lăsa să mor,
Trecutul - nu mi-a fost uşor,
Mă simt uitat, şi parcă zbor,
Speranţa mea, e în viitor.

Cu lacrimi îmi plătesc tributul,
Am să blestem pe veci minutul.
Mai văd şi acum, ce nu se vede,
Mai cred şi acum, ce nu se crede

Sunt un vechi colecţionar,
De lacrimi şi de durere.
Hazardul îmi descreşte clar,
Sentimentul de plăcere.

poezie de Cosmin Vasile Uglean
Adăugat de Cosmin Vasile Uglean
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copacul şi omul

Copacul moare în coaja propriului timp,
Lacrimi de frunze îl trec sub orizont,
Ritualul tăcerii coboară în Olimp
Pe cercul amăgirii supt de cerul bont.

Un om a trecut mai demult sub un deal,
Ploile seci lumina ochilor coase,
Dealul nechează sub umbra de cal
Ţinut de hăţuri de-o mână de oase.

Copacul şi omul dorm peste timp,
Răbdarea lor purifică amintirea,
Într-un picior coboară în Olimp
Prin durerea tăcerii iubirea!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pietrarul

Durerea tuturor o schimb în piatră,
Cu dalta dezghiocând-o plină, dalbă:
Şi plâng rămaşii-n urmă lângă vatră,
Şi-n trista curte strămoşească nalbă.

Împlânt făcutul mâinilor pe-o coastă
În dâmbul rotunjit de oseminte,
La rând cu un popor întreg ce-adastă
Înmărmurit pe veci, de mai-nainte.

Ca numele să-l sap în stânca dură,
Din lacrimi adunat-am udătură,
Să curme fierul slovelor făgaş,

Dar, câteodată, braţu-mi nărăvaş
Alunecă şi-adorm, şi-n vis îmi pare
Că-s temelia pietrei funerare.

poezie celebră de Mihai Beniuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am crezut în stele

Lumina zâmbetului tău
Să trăiască-n veci mereu
Şi să te aducă - zbor
la mine.
Fie noapte, fie zi,
Fie ora care-o fi,
Eu să fiu precum am fost
cu tine.

Căldura stelelor du sus
Într-o noapte te-au adus
Să revii la pieptul meu,
iubire.
Să-mi şopteşti cuvinte dulci,
Înapoi să nu te duci,
Dar n-ai venit, şi toate-au fost -
dezamăgire.

Lacrimi am vărsat în piept,
Chiar şi azi te mai aştept,
Dar ai uitat de faţa mea
'ntristată.
Telefonul îl privesc
Şi o lacrimă trezesc -
Probabil nu mă vei suna tu
niciodată.

Nu mai am la ce să sper,
Nu mai am ce să-mi mai cer,
M-ai uitat pentru dutara
de o viaţă,
Însă noaptea a trecut
Cu dorinţă să te uit,
După vis îmi reapare-o
dimineaţă.

Iarăşi te-am văzut zâmbind,
Cu-n zâmbet dulce ca oricând,
Însă te-a întâmpinat
cu lacrimi grele.
Ştiu acum că m-am trădat,
Pe-o clipă tu nu m-ai uitat,
Însă plâng că am crezut
în stele.

poezie de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şefului meu

De câte ori am bucuria
Să-l văd pe şeful meu cel bun,
Îmi scot amabil pălăria
Şi-n faţa ochilor mi-o pun...

epigramă de Grigore Lupescu din Colocviu umoristico-medical. Epigrame (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Un ghem de vise într-un inel scorojit
prins într-o ţesătură brodată a unui păianjen
pe care am ales să mi-o fac leagăn după acerbe şi voluptoase lupte...
Visez aspru, refuzându-mi eliberarea, cu sete căutând ferestre pe unde să arunc peste lume, lumina,
pe care durerea mi-o aprinde...
Mă deşir că o copilă pe fiecare fir care duce spre clipociri de cer,
legănându-mă lin
dar simt cum cu fiecare zvâcnire...
aripile mi se şubrezesc...
şi mă dor... durut dor.
Şi mi-e teamă că n-o să-mi mai crească altele la loc.
Se ţes în juru-mi pânze lipicioase, mieros diabolice
din tăceri şi aşteptări,
cusute cu mărgele fine de lacrimi, suspine şi resemnări...
Toate mă înfăşoară, ca nişte liane sălbatice...
din care eu îmi construiesc
o amăgitoare plasa de siguranţă..
"Vremelnică captivitate" îmi strigă iubirea...
aproape mângâietor de dureros...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!