Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Pe șesurile Flandrei

Vara, în Flandra, maci roșii precum focul
Printre mii de cruci obrazul își întorcu-l,
Veghindu-ne somnul greu, de plumb, sub glie;
Deși pe cer vesel cântă-o ciocârlie,
Sub bombe n-o auzim, n-avem norocul.

Suntem cei Morți. Mai ieri, nu sosise-încă sorocul.
Vedeam soarele-n zori, înflorind ca siminocul;
Iubeam, eram iubiți – azi în lut ne-am găsit locul
Pe șesurile Flandrei.

Preia tu lupta noastră, dar nu și nenorocul:
Căzând, spre tine noi aruncăm zălogul
Luminii, torța-i la tine-acum, păstrează-o vie.
Rămâi sub jurământ cu noi, altfel în vecie
Nu vom avea somn – cât maci ne-or scrie epilogul
Pe șesurile Flandrei.

NB- "Remembrance day" ("Ziua Comemorării" ) este sărbătorită de Marea Britanie și de întregul Commonwealth în cea mai apropiată duminică a lunii noiembrie de data de 11 noiembrie. Pe 11 noiembrie 1918, orele 11:00, s-a semnat tratatul de pace care punea capăt primului război mondial
Poemul "Pe câmpurile Flandrei" a fost scris de medicul militar canadian John Mc Crae după cea de a doua bătălie de la Yepres, 2 mai 1915, unde a murit prietenul său, locotenentul Alexis Helmer. Alături de imaginile câmpurilor de maci înfloriți, poemul este un alt simbol major le amintitei sărbători.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Pe câmpurile Flandrei

Vara, în Flandra, maci roșii precum focul
Printre mii de cruci obrazul își întorcu-l,
Veghindu-ne somnul greu, de plumb, sub glie;
Deși pe cer vesel cântă-o ciocârlie,
Sub bombe n-o auzim, n-avem norocul.

Suntem cei Morți. Mai ieri, nu sosise-încă sorocul.
Vedeam soarele-n zori, înflorind ca siminocul;
Iubeam, eram iubiți – azi în lut ne-am găsit locul
Pe câmpurile Flandrei.

Preia tu lupta noastră, dar nu și nenorocul:
Căzând, spre tine noi aruncăm zălogul
Luminii, torța-i la tine-acum, păstrează-o vie.
Rămâi sub jurământ cu noi, altfel în vecie
Nu vom avea somn – cât maci ne-or scrie epilogul
Pe câmpurile Flandrei.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Frunze care cad (noiembrie 1915)

Azi, în trecere
Prin nemișcarea însorită a după-amiezii,
Priveam cum cad din copaci frunze cafenii...
Nu bătea vântul pentru a le răsuci și înălța spre cer,
Iar ele, vălurind tăcut,
Cădeau, fulgi de zăpadă,
Ștergând și îndepărtând amiaza;

Și mă plimbam agale,
Și mă gândeam la acele frunze curajoase
Care zăceau acolo ofilite
Fără să fi fost atinse de viscolul anilor sau de vreo epidemie,
Împrăștiate în toată frumusețea lor
Ca niște fulgi de nea căzuți pe pământul Flandrei.


* Cele cinci bătălii din Flandra în timpul primului război mondial:
- ( 19 octombrie – 22 noiembrie 1914) – prima bătălie de la Ypres;
- (21 aprilie – 25 mai 1915) – a doua bătălie de la Ypres;
- (11 iulie – 10 noiembrie 1917 – bătălia de la Passchendaele, a treia bătălie de la Ypres;
- (9 – 29 aprilie 1918) – bătălia de la Lys, a patra bătălie de la Ypres;
- (28 septembrie – 2 octombrie 1918) - a cincea bătălie de la Ypres.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sorina Rîndașu

În plămânii tatălui meu

în plămânii tatălui meu creșteau holde
și copaci înfloriți în mijlocul lui noiembrie
căci respirația este cea mai simplă
probă posibilă
dacă spicele ar coace metafore și tata
ar tuși sânge și singurătate
aș ști că am respirat paisprezece ani degeaba
copacii înfloriți s-ar culca la pământ
iar fumul de țigară și rugăciunea n-ar avea glas
să-l mângâie și să-i hrănească spaima
toți suntem într-un vis ritualic
în care n-avem picioare și ne târâm
dar eu m-aș târî până în plămânii tatălui meu
unde cresc holde și copaci înfloriți în mijlocul lui
noiembrie

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Noiembrie vine

Noiembrie vine,
Noiembrie, ca de-atâtea ori,
Se duce cu ultimele măceșe roșii
Și cu primele ninsori.

Cu noaptea sosind iute,
Cu zorii-albind târziu,
Cu apa bocnă în găleată
Și cu înghețul brumăriu.

Se-aprinde focu-n sobe,
Iar ceainicul dă-n clocot seara,
Ogorul se-afundă-n somn de lut
Până sosește iarăși primăvara.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vine noiembrie, iubito

Îmi bate noiembrie în geam,
Eu-i spun să mai întârzie un pic,
O iubire din octombrie mai am
Și n-am s-o las pentru nimic.

Mai am de scris vreo trei cuvinte
Și-un milion de alte ce-or mai fi,
Suspend și vis și mii de jurăminte,
Prin poezie vreau s-o pot iubi.

Noiembrie poate să nu mai vie,
În brațele ei simt cum mă topesc,
Femeie dragă, iubirea mea târzie,
Octombrie, eu vreau să-ți dăruiesc.

poezie de (19 octombrie 2016)
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marilena Tiugan

Noiembrie cu maci

izgoniți din lan macii ard și se scutură pe asfalt
într-un paradis arid și secetos fără nici un râu
un fur a băut în întregime apele
să rămână numai otrava și exilul spre cer
și pălăvrăgelile despre fericire

ca să-l pipăi cu mâinile sfârșitul e coborât în stradă

predicatorii morții tac nu mai amintesc de moarte
nu umblă cu flacăra aprinsă în mână li s-ar stinge
cuvintele lor ar suna un amestec grețos de salive
hrană pentru cancerul timpului de neadevăruri

macii au fost izgoniți din lan
înăbușiți de junglă
n-au apucat să viseze să fie mântuiți
avuseseră de trăit bucuria tinereții doar o vară
Dumnezeu însuși e tulburat și descumpănit
de ce atâta exil și izgonire de pe pământ
de ce atâta plânset al celor ce-și strigă disperați
setea din maci
într-un noiembrie cu soare

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Noiembrie

Noiembrie...
primul gând emigrează spre tine, în zori fremătând,
în suflet speranțe-adunând, cuvinte de dor presărând
în mesaje răspuns așteptând...

noiembrie...
ultimul gând se îndreaptă spre tine,
în amurg lăcrimând,
te învăluie-n dor, așteptând
un semn, o privire, zâmbet, cuvânt,
de peste ocean iubire sperând,
sărut în lumină de lună visând,
trupu-mi înfiorând,
de-mbrățișare, de-atingerea ta nevoie având...

noiembrie...
viața împreună imaginând,
zâmbind printre lacrimi, șoptind, suspinând,
fericire, dor, iubire-așteptând,
un zâmbet, un semn, o privire, cuvânt,
și-n van sperând...

poezie de (21 noiembrie 2006)
Adăugat de Elena VlădescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Marin Moscu

Maci la margine de drum

Cresc din vise și din scrum
Maci la margine de drum,
Visul e că macii toți
Sunt dacii și-a lor nepoți,
Scrumu-i trupul lor căzut
Chiar în oalele de lut,
Lut de glie românească -
Sânge-amestecat cu iască
Și cu flori de din Carpați
Cu ochi ageri de bărbați
Preaslăviți de codrul frate
În războaiele purtate
Pentru sfânta ne-atârnare
S-avem liniște și soare.

Cresc din vise și din scrum
Maci la margine de drum
Și-or mai crește roșii, zei
Cât pe cer sunt porumbei,
Cât țara-i plină cu nepoți,
Viața-i demnă pentru toți
Și știu veșnic să trăiască
Cu virtute românească,
Fără picături de sânge,
Fără lacrimi a mai plânge,
De vom fi cu-nseninare
Ne-om tămădui cu soare
Înălțând calea-redută
Macilor ce ne salută!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -26.97- 15.99 lei.

Steaua β din constelația Leul, numită și Denebola, e albăstrie. Steaua γ e gălbuie și privită cu luneta e dublă și anume: cea mare e gălbuie, cea mică e albăstruie. În apropiere de steaua γ e radiantul, adică punctul dinspre care ne vine în noiembrie un roi de stele căzătoare, cari nu sunt în realitate decât sfărămăturile unei comete. În noiembrie 1833 și în noiembrie 1866 s'au înregistrat adevărate ploi de stele căzătoare ce veneau dinspre acel punct al cerului. Bine-nțeles, în luna noiembrie, constelația Leului nu se vede seara spre sud, ci dimineața, spre răsărit.

în Cum să înveți stelele
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Au fost acele zile

Era acolo-odinioară o bodegă
Unde ciocneam pahare-n care zâmbea vinul,
Îmi amintesc orele petrecute-n hohote de râs
Și cum, tineri, visam prin fapte mari să ne-împlinim destinul.

Au fost acele zile, dragul meu, pe care le-am iubit
Și pe care le credeam fără sfârșit,
Credeam că vom cânta și vom dansa mereu încă o zi,
vom trăi cum vrem cât soarele pe cer va străluci,
vom lupta și niciodată lupta n-o vom pierde –
Pentru că eram tineri, iar valea-n fața noastră verde.
La, la, la, la
Au fost acele zile, da, într-adevăr, au fost acele zile.

Apoi, în profesii și-n vâltoarea anilor ne-am risipit,
Iar ideile, stele căzătoare, s-au prăbușit din ceruri în genune.
Dacă-am avea noroculne vedem iarăși în bodega veche,
Ne-am zâmbi cum ne zâmbeam odată și ne-am spune:

Au fost acele zile, dragul meu, pe care le-am iubit
Și pe care le credeam fără sfârșit,
Credeam că vom cânta și vom dansa mereu încă o zi,
vom trăi cum vrem cât soarele pe cer va străluci,
vom lupta și niciodată lupta n-o vom pierde –
Pentru că eram tineri, iar valea-n fața noastră verde.
La, la, la, la
Au fost acele zile, da, într-adevăr, au fost acele zile.

Chiar în seara asta m-am oprit lângă bodegă,
Dar nimic nu mai era la fel în vechiul separeu –
Iar în geam am văzut o reflexie străină,
Oare-acea femeie singură sunt eu?

Au fost acele zile, dragul meu, pe care le-am iubit
Și pe care le credeam fără sfârșit,
Credeam că vom cânta și vom dansa mereu încă o zi,
vom trăi cum vrem cât soarele pe cer va străluci,
vom lupta și niciodată lupta n-o vom pierde –
Pentru că eram tineri, iar valea-n fața noastră verde.
La, la, la, la
Au fost acele zile, da, într-adevăr, au fost acele zile.

Și-apoi, din bodegă s-a auzit un râs familiar,
Și ți-am văzut fața, și te-am auzit chemându-mă pe nume –
O, dragul meu, suntem mai bătrâni, dar nu mai înțelepți,
Căci inimile ne-au rămas acolo, deși noi ne-am risipit în lume.

Au fost acele zile, dragul meu, pe care le-am iubit
Și pe care le credeam fără sfârșit,
Credeam că vom cânta și vom dansa mereu încă o zi,
vom trăi cum vrem cât soarele pe cer va străluci,
vom lupta și niciodată lupta n-o vom pierde –
Pentru că eram tineri, iar valea-n fața noastră verde.
La, la, la, la
Au fost acele zile, da, într-adevăr, au fost acele zile.


NB.
Versiunea englezească a cântecului "Those were the days" aparține lui Gene Raskin care a tradus și preluat în limba engleză o romanță rusească, "Dorogoi dlinnoyu" - " Pe lungul drum", compusă de Boris Fomin (1900–1948), inspirat de versurile poetului Konstantin Podrevsky. Interpretarea lui Mary Hopkin, 1968, producător Paul McCartney, a adus cântecului "Those were the days" locul întâi unu în UK Single Chart. Piesa a mai fos cantata de Dalida, The 5th Dimension Paul Mauriat, Sandy Shaw, Mari Amachi, Nikolay Baskov etc.

https://www. youtube. com/watch? v=y3KEhWTnWvE

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Henry David Thoreau

Gălbuia lumină, atât de slabă, din noiembrie, este mult mai călduroasă și mai însuflețitoare decât orice vin ți-ar recomanda unii. Micuța contribuție adusă de noiembrie devine astfel egală în valoare cu cea a generosului iulie.

citat clasic din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Civil Disobedience and Other Essays Paperback" de Henry David Thoreau este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -32.99- 21.22 lei.

Un arici pe-un câmp de maci

Între grabă, între treabă
Între urlet, între scrâșnet
Un arici pe-un câmp de maci.

Nebunia zilei latră
Piatră împietrita-n piatră
Un arici pe-un câmp de maci.

Cărțile – Ferestre-n ziduri – Pentru toți
Un arici pe-un câmp de maci.

Între vise – regăsire
Între taine – amintire
Un arici pe-un câmp de maci.

Printre gânduri, printre rânduri
Printre gene, printre semne
Un arici pe-un câmp de maci.

Între râs și răsărit
A uita și amintit
Un arici pe-un câmp de maci.

Între clipă, între frică
Între rugă, între fugă
Un arici pe-un câmp de maci.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Noiembrie

prin clipele turnate în forma unui vers
noiembrie se zbate trecând prin fapt divers

motanul toarce firul seninei dimineți
ci eu îmi sorb delirul cafelei cu tristeți

afară-i întuneric, noiembrie deplin
noembrie himeric, noiembrie hain

la ușă iarna bate cu albele-i zăpezi
tu știi că nu se poate, știind că nu mă crezi

în umbra dimineții răsună noi culori
un imn cernut fineții ce picură din nori

noiembrie-n amiaza cu soarele apus
noiembrie în fraza că sunt cu pluta dus

noiembrie-n retina cu verdele rotund
noiembrie în tina ce-ngheată pân-la fund...

poezie de (7 noiembrie 2018)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Georgeta Radu

Too much... maci

un mac... doi maci... trei maci...
un câmp de maci...
prea frumos în natură,
prea mult în poezie...
de atâția maci, văd roșu
și nu mai raționez,
că tot sunt Taur!

când "lălăim" macii,
ei se răzbună,
se demonetizează,
se depreciază,
se devitalizează,
se ofilesc,
fiind
și-așa foarte fragili...

piere magia...
tot ce e mult strică
sau... se strică, nu?

dar când, pe lângă maci sângerii,
adăugăm în verdele ierbii
sau al grâului
câteva albăstrele,
câteva margarete
și o mare IUBIRE...
se naște ceva sublim,
numit și simțit
POEZIE...

mac... mac... mac...
un mac... doi maci... trei maci...
prea mulți maci!
ce de maci!!!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cuvânt de tânăr

Ne-am născut în ev de aur
și străbunii ne-au lăsat
țara – cel mai scump tezaur
pentru care au luptat.

Țara noastr㠖 e o casă,
unde toți am învățat
că muncind, viața-i frumoasă,
traiul mai îmbelșugat.

S-au jertfit mii de eroi
ca de pace s-avem parte.
Astăzi suntem la rând noi,
s-o păstrăm pe mai departe.

Noi vrem pace-n lumea-ntreagă;
Nu vrem arme, nici război.
Vrem oricine să-nțeleagă:
Pacea lumii - iubim noi.

Dar dușmani în pragul casei
de-or veni, noi vom lupta!
Și cu prețul vieții noastre,
Pacea o vom apăra.

poezie de din Memoria clipei,Dorohoi, 2017 (1970)
Adăugat de Adrian TimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ora de neiubire

Din bolgiile orei noastre de neiubire,
perfect rotundă,
ca un ou rugos,
s-a zămislit un bazilisc.
Priviți-l cum aleargă pe ape!
Privirea lui îngheață lumina,
răsuflarea lui incendiază culorile
pe care iubirea noastră nu le-a atins.
Cât frig în lume, câtă cenușă,
și cât gri, Doamne!
O lume monocoloră,
înghețată, născută într-o oră doar
de neiubire!

Un singur câmp de maci a mai rămas intact.
În el se oglindeau cândva
și răsăriturile
și asfințiturile noastre
bătrîne
de iubire.

Ademeniți hidosul șarpe
spre câmpul de maci
și-n față să i-l puneți oglindă!
Să piară din lume neiubirea,
să reînviem culorile,
pe care iubirea noastră le-a ignorat!
Cu brațele întinse spre lumină,
iubirea un lan de maci să fie,
iar poezia – ciocârlie!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poemul tău

când va fi seară
strânge poemul acesta la piept
și ascunde-te cât mai departe
de ziua care a trecut
și de ziua care va veni
citește-l pe nerăsuflate
este poemul pe care nimeni
nu ți-l va scrie vreodată
deși l-ai așteptat la fiecare răscruce
de drumuri și de nopți
când întunericul te ademenea între ape
și străzile îți îngropau urmele pașilor în cenușă
este poemul pe care ai îndrăznit să-l visezi
când pânza cerului părea o lumină blurată
iar glasul ți se risipea în ecouri de gheață
poemul pe care l-ai căutat în fiecare privire
care nu te zărea și în fiecare gând
care nu era pentru tine
în fiecare anotimp care se îndepărta
cu anii tineri în dinți
și în fiecare inimă care părea că mai bate
lipește-ți poemul acesta de umeri
de pleoape de sânge
și nu-l lăsa să se piardă
este tot ce vei avea
de acum înainte

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Noiembrie

așa ești tu femeie în luna lui noiembrie
ești palidă ca ceața, cuvintele ți-s reci
și te întreci cu norii și te îmbraci în umbre
și te prefaci în frunze de sălcii pe poteci

așa ești tu mâhnită în luna lui noiembrie
când vântul ne destramă în cea din urmă zi
ai aripile-ntoarse și zbori doar către tine
și mie-mi lași abisul de-a nu te mai iubi

așa ești tu femeie în prag de despărțire
ai ochii arși de brumă și buze de strigoi
când îți întorci obrazul eu te sărut pe frunze
și te-nvelesc cu mine când umerii ți-s goi

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Noiembrie

Noiembrie, perlă pe cerul cenușiu,
treci din roșul călduț al zâmbetului de
octombrie, cu frunzele ce cad în vârtejuri
lente din galaxiile copacilor, -
când trupurile lor sunt dezvelite
și formele rămân dezbrăcate făpturi tăcute;
când iarăși pamântul își trimite ramurile, brațele
golașe, spre cer;
spre decembrie cel alb, ce barba-i
dezplitește stele din nori, - fulguite clipe
așezate în straturi albe și moi,
mărturia trecerii spre alt basm.
Noiembrie, te așezi liniștită în iarba verde,
ca o lună neinvinsă a toamnei.
Golașă ar fi amintirea fără tine,
fără încăpățânarea ta, fără secretele tale.
Amprentele tale sunt cele mai colorate
și mai aprinse din lunile anului. Ești povestea
fără de sfârșit a bucuriei inimii!

poezie de (6 noiembrie 2020)
Adăugat de Aurel PetreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Glossă roșului carmin

Roșu carmin în răsărit,
Roșu în maci și în apus,
În trandafirul înflorit,
În jar și foc, în rug și plâns.
Ocean de roșu peste noi,
La mal de sângeri și de vis,
Udând pământul, când eroi,
Cu lacrimă, istorii-au scris.

Roșu carmin în răsărit
Ne soarbe în ocean de jar,
La maluri stânci de dolomit,
În noi iubire și amnar.
Ofrandă-altarului ceresc,
Privirea-n roșu s-a aprins
Pentru acei care iubesc...
Sunt verbe care nu s-au scris...

Roșu în maci și în apus,
În piatra lunii și-n rubin,
Roșu în câte nu s-au spus...
De-aceea-n roșu ne-nfrățim.
E roșu-n sângele vărsat,
E roșu-n falnic tricolor,
Ocean de roșu ne-a scăldat...
E roșu... roșu e-n decor!

În trandafirul înflorit,
În crini, în sângeri și în maci.
Un cer de roșu-a încolțit...
Tu fii atent să nu îl calci!
Arnici pe albe ii țesut,
Un fir plăpând din mărțișor,
Pruncul ce-n brațe l-ai ținut
Cu foc arzând în obrăjor.

În jar și foc, în rugi și plâns,
În vis și-n strugurele copt,
În lacrima ce lui Iisus
A fost, spre om, îndemn, socot,
Un sacrificiu, legământ,
Unind cu Mirele Ceresc
În pace cu poporul Sfânt
Pe cei ce sinele-și jertfesc.

Ocean de roșu peste noi,
Sub ploi de roșu-am încolțit
Copaci de frunze încă goi,
Cu ramură de dolomit.
Ne dor secundele târzii
Clepsidra spartă în tăceri,
Atâtea câte am iubit,
Ne dor și azi, dureau și ieri...

La mal de sângeri și de vis
Mă-ntorc tăcut și vă privesc.
Poeme care nu s-au scris,
De-acum în mine încolțesc.
Priviți-mă cum cresc apus
Și-n răsărit mă întrupez!
Și anii mei s-au dus, s-au dus,
Iar eu visez, încă visez...

Udând pământul când eroi
Mureau, cu brațul a-l sluji,
Când timpul nu trecea prin noi,
Părinții fiind atunci copii,
În răsărit și în apus,
Pe harta Țării Românești,
Lacrimi din ochi de mame-au curs
Peste tărâmuri strămoșești.

Altă istorie au scris
Cei ce cu sângele-au udat
Țară de dor, țară de vis,
Țară cum nu s-a mai aflat.
Iar noi, prin graiul românesc,
Trăind cu dragostea de neam,
Suntem copacii ce-ncolțesc.
De n-ați fi fost, nimci eram.

Altă istorie s-a scris,
Udând pământul, când eroi,
La mal de sângeri și de vis -
Ocean de roșu peste noi.
În jar și foc, în rugi și plâns,
În trandafirul înflorit,
Roșu în maci și în apus,
Roșu carmin în răsărit.

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook