Nimicul e prezent
nimicul e prezent în dimineața asta peste tot
eu caut o simulare în alt timp
aerul naufragiază pe fereastră
rămân bucăți ce cad din el
și-un bulgăre de praf martir pe-o carte
strada murdară de vise
buimacă evită zidurile resemnate-n
cenușiul lor etern
fantezia găurește pereții urmând trasee anesteziate
pe unde umblă sfinții
demoni nu-s
și nici ochi lipiți de ferestre
există o cale lungită peste a șaptea durere
unde lumina migrează cu mine.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre visare
- poezii despre timp
- poezii despre sfinți
- poezii despre prezent
- poezii despre existență
- poezii despre durere
- poezii despre dimineață
- poezii despre cărți
Citate similare
Mergi cu mine
mergi cu mine,
printre frunzele căzătoare
pe partea soarelui de aur,
să-i colectăm lumina
pentru partea noastră de nord,
cu sentimente îngrădite-n tăceri
și clipe îmbrăcate în alt anotimp.
Să dăm mărturie vorbirii în litere,
prin aerul ascuțit în tăiere
ce ne târăște deasupra cuvintelor,
recompunându-ne existența,
în spațiul unde nu sunt pereți
și nici ferestre conectate spre lume,
visele rămân aici adunate,
timpul încremenește tălpile muritoare
și Dumnezeu șterge temerile zării.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vorbire, poezii despre tăcere, poezii despre spațiu și timp, poezii despre religie, poezii despre frunze sau poezii despre frică
Din cer cad îngeri
lumea e așezată strat peste strat
învelișul e zgâlțâit
aerul ninge cu virusuri
dezinfectantele sar de pe raft
străzile lungi n-au capăt
mă aud trecând prin neliniște
sentimentul fricii strigă după mine
iubirea se descompune în particule
unele mai lente
altele mai iuți
formând un conglomerat uneori confuz
pereții sunt mâzgâliți cu iluzii
unde lumina joacă printre umbre
ducem cu noi dragostea dincolo de suprafață
lipind-o ca un magnet de tâmple
stăm ațipiți mutând mereu secundele
din aerul plecat către moarte
ne facem că avem răbdare
că ne adaptăm unei stări de nisip
într-un timp aberant
convulsiv
din cer cad îngeri veniți să ne salveze de eșec
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre îngeri
- poezii despre secunde
- poezii despre salvare
- poezii despre particule
- poezii despre nisip
- poezii despre ninsoare
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Cuvinte nerostite
percepțiile din unghiurile verzi
revin ca niște flash-uri
rupând o parte din mine.
o încăpățânare se construiește
printre bucăți de ruine
ce ard în fiecare por,
din ploaia de frunze căzută în vene.
ochii părăsiți nu împiedică durerea
și nici umbrele dansând pe pereți.
spațiul continuă să respire în tăcere
neconstruind nicio ușă.
cuvintele mele rămân cu mine,
nerostite,
în labirintul acesta cu pereții atârnați în cui
și ferestre interzise.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre cuvinte, poezii despre încăpățânare, poezii despre verde, poezii despre ploaie, poezii despre ochi sau poezii despre interdicții
Uneori dimineața
Dimineața uneori lucrurile sar la nimereală,
cafeaua sare direct în veșnicie
ca și țigara.
Viitorul s-a mutat tot mai în față.
Gândul hoinărește pe unde vrea el,
trecând pe lângă ziua ce atârnă în fereastră,
risipind clipe meandrice în aerul gri,
pe strada agățată de cer.
Poemul se naște ciocnind paharul cu apă
cu clinchet de cristal,
ce aprinde lumini din adâncuri
și apoi coboară în camera goală,
așezând cuvintele ce se ucid între ele.
Unele explodează izbindu-se de tine
și-mi fac din silabe șirag de mărgele.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre poezie, poezii despre naștere, poezii despre gânduri, poezii despre cafea sau poezii despre apă
O formă de existență
noaptea creponată înșiră pereții
într-un abis
luna pleacă din fereastră
lăsându-mă într-o altă memorie
unde tu nu ești
pe tavan visele aleargă ieșind dintr-un tunel
de unde împrumut timp
pentru zidit cuvinte
ce stau zăbovind pe marginea lutului
și m-așteaptă
o formă din existența mea-i absentă
pe cea din viitor o inventez
împodobind-o cu lucruri la modă
și păstrarea teiului eminescian
plin de poezie
forma din prezent pulverizează imagini
cu buze care surâd
copaci care merg dată cu mine
și straturi de cuvinte din care curg poeme
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tei, poezii despre prăpăstii sau poezii despre noapte
Sunt
sunt prizonieră între malurile verzi
născute din piatră și frunze,
un spațiu de visare
unde piatra se evaporă
și-un timp întârziat
destramă celulele pân' la plutire.
sunt eu însămi într-un alt strigăt
de naștere și de agonie.
cuvintele mă opresc și-mi decorează rochia
cu scântei sferice de lumină
estompând apăsarea mohorâtă
a sentimentelor centrifuge
ce migrează prin artere.
sunt tot mai departe de emoția aerului
trezit dintre două vocale
și tot mai aproape de clipa plecată-n pieire.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce sau poezii despre rochii
Ruperea aceea
ruperea aceea măsurată în secunde
stăruie neîntrebată pe lucruri
ascensiunea lor inversă tulbură spațiul
plecarea ta coerentă sub un semn scurt
a modelat aerul într-o pierdere dezmorțită în interior
neuitarea zăvorește cuvintele în orgolii
din anotimp sare rugina în nostalgii de frunze
m-adun peste ziua de ieri în celălalt capăt
unde nu-mi văd mâinile
și nici cercul ce-mi cade peste genunchi
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre mâini, poezii despre anotimpuri sau poezii despre aer
Pași prin suflet
dimineața adun roua timpului
de pe podeaua cerului
ploua aprig peste lume
ploua cu tăceri, în cine
cine vine, dacă vine
pe aici și pentru cine
mă ard picăturile reci
cad peste mine, cad șiroaie
pe unde vii, pe unde uneori mai treci
în suflet e adâncă tăcere și eternă durere
ce tristă este seara când număr
picăturile de gânduri ce se scurg în amurg
am risipit eternitatea pe alei proscrise
nu întreb, oricum nu am pe cine
din lipsuri și nimicuri fel de fel
am ales fericirea de a nu fi fericit
dezlipind cuvinte nepotrivite
de pe pereții ruginiți ai sufletului
pe prag am așezat doar un cuvânt
îl caut neîncetat de mii de ani
ochii mă dureau, de privit în gol
i-am aruncat în nămol
am pășit mai departe
mai trist, de mine, de toate...
în casă plouă, la nesfârșit
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre suflet, poezii despre fericire, poezii despre seară sau poezii despre rouă
Secunde strâmbe
Nimbul lipsește în spațiul cu îngeri răniți
și spatele întors către divinitate,
frigul intră prin pereți, până-n oase,
slăbiciunile omenești umplu nimicul
c-un timp ce nu se mai întoarce.
Biserici vechi și noi toarnă vecernii,
suntem restructurați din rugăciuni,
ce cad ca o ploaie, cu grămada,
în cuvinte dezgolite de sâmbure învelit în lumini.
O primăvară nevie umblă pe străzi
buimacă,
ghioceii germinează-n pământ.
Strâmbăm secundele
ca în ele să încapă visele,
ce le purtăm cu noi.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre primăvară
Printre cuvinte
încă te mai iubesc,
printre cuvintele nespuse vreodată
cu umbrele lor de întuneric,
dincolo de zid și fereastră
în nenăscuta înserare vulnerabilă
la mirosul de tei și de algă.
încă te mai iubesc, dincolo de pernă,
de distanța dintre lună și soare,
printre neînțelesuri de genunchi și de iarbă.
ies din mine pentru spațiul de rest
în care ești cu clipele tale-n inele,
uitarea lunecând peste frunze,
cu vise agățate de stele,
încă te mai iubesc, când cad culori peste frunte.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre uitare sau poezii despre stele
Pereții mă strâng
pereții mă strâng aproape palpabil
printre lucruri caut sarea
pentru condimentarea orelor liniare
rămase după clătinarea lutului
și al ochiului meu verde căzut în palmă străină
am fost absentă la căderea măștii
când lumina vinovată
adusese amiaza adunată din toate părțile
arătându-mi floarea diafană
și-un sentiment înfășurat pe-o frunză
în golul acoperit cu-o umbră
intra lent ispita stârnită de jocul palmelor
în părul răvășit și metamorfoza
raiului hiperbolizat din albastru.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre rai, poezii despre păr sau poezii despre ore
Caut un rest
caut un rest rămas din stele
în noaptea neverde
pictată cu un zâmbet nedumerit de Giocondă
printr-un labirint cu sensuri confuze
trec prin fuga luminii
prin ziduri de strâmtoare
înmugurind rugul
într-o amintire deschisă cu prezența ta
undeva unde noaptea cade în silabe
te simt imaginar cu suflet ars de vânt
cu ochii rotiți peste mine
într-un poem modern
unde doar tu îmi cunoști literele
dizolvate în ochiul meu verde.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre vânt sau poezii despre pictură
Demoni...
Demoni de apă
Demoni de vânt
Demoni din flăcări și din pământ
Demoni de suflet
Demoni cu gând
Demoni din ochi mereu sărutând
Demoni din mine
Demoni din tine
Demoni cu grijă aleși din vitrine
Demoni cu aripi
Demoni de sânge
Demoni ce inima-n tine o frânge
Demoni serafici
Demoni din minți
Demoni născuți din ai noștrii părinți
Demoni și oameni
Demoni din fire
Demoni ce știu să lege iubire...
poezie de Vasile Zamolxeanu (31 ianuarie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge, poezii despre minciună, poezii despre legi sau poezii despre foc
Fără vis
ceva din tine dizolvă o parte din mine
se naște un zâmbet neîntrebat
dimineața miroase a metafore agățate de tălpi
ipotezele desfrunzite recompun resturi de stele
se desenează pe perete un zbor spre fereastră
mă definesc într-o respirație înfometată
lumina din palme devine stingheră
locul pe care stau e străin
fac un armistițiu între mine și cuvinte
pentru a nu tulbura verticala pe care urc
povara verbului mă apasă
pierd din lumină ascultând pendula timpului
bucăți de albastru răsturnat
te estompează tăcerea golului înflorește
rămân fără vis pe o paralelă verde cu frunze ucise
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor sau poezii despre verb
Nu mă regăsesc
Nu mă regăsesc în fotoliul acesta pliant și comod,
între pereții fără zgomote,
lucrurile neconfuze și uneori prăfuite de vreme.
Nici surâsul de pe buze din oglindă nu-i al meu.
O parte din mine-i plecată
devenind adaosul unui alt timp.
Mă uit aiurea la secundele efemere
ce pleacă și vin neîntrebate.
Zeii par nesfârșit de lungi printre stele,
sufocați de grijile cerești.
Pe jumătate am contur de cenușă,
în timp ce caii violeți trec în galop
peste cealaltă jumătate din mine.
O armonie se frânge-n liane
ce chinuiesc o întoarcere din larg.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cenușă sau poezii despre cai
Primăvara
Primăvara rătăcește singură pe străzi
miroase a biocid pe trotuare,
visele rămân la porțile tărâmului sacru,
între lege, frică și întuneric
uităm cum arată firul de iarbă.
Te caut în liniștea camerei
prăbușită în cenușiul zilelor neutre,
cuvintele au devenit uitări înverzite,
mă intoxic cu revelațiile din somnul lui Dali.
Dezmărginirea e dincolo de mine,
depărtarea e înghesuită într-o desime de gând
trecută prea mult de partea cealaltă,
făcând o rană în ochiul lipit de fereastră.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile sau poezii despre somn
Ultima fereastră
ultima fereastră închide răcoarea târzie
strigătul de stele pleacă grăbit spre neant
alunec pe linia dreaptă spre pacea orei fără culoare
sub cerul rupt din zodii
ochi de mâl rămân în spațiu peste dansul fără contur de umbre
o clipă desculță calcă pe-un cuvânt ce moare
liniștea se acoperă cu luciul oglinzii
absența ta clonează ecoul unui timp gol
în spațiul închis
se deapănă tăcerea nepocăită
la umbra unui gând nemuritor
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pace, poezii despre moarte sau poezii despre dans
Vântul răsucea umbra
Sunt înghițită de camera largă,
cuvintele se urcă pe pereți,
rămân ca niște stalagmite galbene
prin care trece un ecran cu visuri,
unde iluziile poartă mască.
Ușa are o trântire importantă
simțindu-se rănită în tăcerea ei.
Furtuna mea se sparge în cioburi
pe care tot eu le adun, aranjându-le
într-un mod ireversibil.
Caut conturul umbrei mele pierdute
în stropii bucuriei de soare,
trezind un dor dintr-un migdal înflorit
și tulburând drumul din zare.
Un ochi a îngenuncheat în fața mea
și strada s-a spălat curând de oameni.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre măști, poezii despre galben, poezii despre flori, poezii despre dor sau poezii despre bucurie
Astral
O ușă se deschide
și trec într-un prezent
unde copacii refuză s-adoarmă,
forme de frig infernal rămân în urmă,
un adaos diferit de viață
crește peste iarba topită.
Din cer curge albastru senin,
propria inimă poleiește aerul cu
zâmbete aruncate în stânga și-n dreapta,
rostogolind mâhnirile deșarte.
O ardere cu iz de cer
curăță cămașa cuvintelor de gustul amar.
Dintr-o amestecare de ființe și lucruri
o oarecare așezare apare pe pământul nesigur.
Sunetele trezesc amintiri verzi
care se întind sub pașii grăbiți
spre astral.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre sunet, poezii despre inimă sau poezii despre iad
Abia mă nasc
abia mă nasc din cenușa aceea
unde nefiresc existam.
m-am extras cu toate sentimentele fertile
ascunse-n părțile inimii.
între cutele rămase caut traseul pierdut în zona gri
și nu voi alerga după ultimul tău pas omniscient din acel loc.
voi logodi supărarea de tăcerea copacului acela,
martorul ce m-a băgat în seamă.
e tulburat aerul de pasărea ce trece-n zbor
și ochii mi-s lipiți de străzile fugite,
de acel departe ce-mi strigă versurile
în spațiul deschis abandonat eternului timp.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre supărare sau poezii despre păsări