Ora de dor

ceasurile dau înapoi mirosul zilei
timpul scade sau creşte ca marea
cu un singur picior sau cu două inimi
vei ajunge să-mi dori înserarea

ape reci scaldă cerul câte pietre
cad din cuvinte
între mâinile noastre abureşte
un câmp de roşii albastre dorinţe
macii în lan se dezmiardă dor de fântâna cu lună
nu-mi iubi dimineaţa grâul copt pe furtună

ora albă se desface în petale
rotunde
dor de drumul ce doare dor de mers
spre niciunde
de iubirea din ram /orhidee spre cer/
de gustul aspru al lumii tainic sărat efemer

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor nemărginit

îmi este greu
să ajung la inima ta
încercări timide
eşuate...
dar mi-aş dori atât de mult
pe marea liniştită
a sufletului meu
nu este furtună
şi totuşi din valurile albastre
sclipind în soare
răzbate un zbucium...
dorinţa de a trăi
şi a iubi
întinde spre mine o mână
înotând spre răsărit
în ape limpezi
în unda sărată
vei găsi o lacrimă din ochii mei
şi atunci poate
vei privi spre zarea unde te aştept
cu dor nemărginit
în umbra înserării...

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărută-mi gândul

Când simţi că-ţi este dor, sărută-mi gândul,
Ridică-ţi ochii spre albastrul cer
Şi vei simţi cum sufletu-mi stingher
Îl va-ntâlni pe-al tău şi, alinându-l,

Îl va purta în dulce reverie
Spre locul nostru cel secret, din vis,
În care, din eternul cel promis,
Vom mai lua un strop, sau o felie,

Din care, două inimi însetate,
îşi vor mai potoli puţin din dor
sorbind nectar de-atingeri mult-visate
din timpul, pentru-o clipă, iertător.

Priveşte cerul dincolo de nor,
Sărută-mi gândul, şi-ai să uiţi de dor

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Macii durerii

De ce dor macii dintre spice,
Sânge din inimă curgând,
Şi sufletul îl fac arşice,
IUBIREA din el, alungând?!

Apoi, cu fragile petale
Îl amăgesc în mângâieri
Şi sufletul se-ntoarce-agale,
Dar se întoarce 'n Nicăieri!

În focul macilor IUBIRII,
Rupe logodna albăstricii,
Intrând în marea negăsirii,
Printre talazurile fricii.

Căzut în somnul picurat,
Separă grâul de neghină
Şi-un mic dejun din bob curat
I-aduce Liniştea Divină!...

Iar macii roşii, dintre spice,
Dispar din vise, rând pe rând,
În loc, răsar albe-angelice,
Păcatul lumii ridicând...

Aşa pier macii dintre spice...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor

Mi-e dor de tine,
De zâmbetul tău şi de drumul spre casă,
Fată frumoasă!
De ie şi de maramă,
De opinci şi ilic...
De toate mi-e dor câte-un pic.
Mi-e dor de lumina din ochii tăi!
De nucul bătrân, de amintiri şi de vise,
În care, alergai pe cărare,
Înger cu aripi de fluturi,
Înger cu aripi de fum.
Alergai spre-nceputuri...
Poveste de-o clipă
Între cer şi pământuri,
Ce în gând se-nfiripă.
Copilăria...
Mi-e dor de bunica Maria,
De casa cu flori la fereastră,
De fântâna din curte
Şi de dudul din poartă.
Mi-e dor de-altădată!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de Macedonia

din ţara mea cu mii de mănăstiri aş bea
lumini într-o cascadă lin
cozi de păun mi-ar defila-n delir
să scriu istorii pe cămăşi de in
sau strânsă-n vesta cu brodate flori
să mai miros un trandafir când beau
de la Ohrid un roşu vin

mi-aş încălţa opincile din piele în două cozi să -mi fie
părul împletit cu-o roză ascunsă -n pletele rebele
spre plaiul asprei Macedonii să urc ca Macedon spre Pind
aş respira din mândră ţara mea/ un Soare auriu
pe cer ar creşte
să mor în munţii cu înalte creste
cum m-au crescut străbunii drept în şa

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorurile mele

Mi-e dor de tine, mare infinită,
Mi-e dor de cerul prins de seară-n valuri,
Mi-e dor de-mbrăţişarea ghemuită
În firul de nisip, pierdut în maluri.

Când soarele apune în cristaluri
Din verile toride ale vieţii,
Mi-e dor de stropii prinşi în piedestaluri
Şi de mireasma dulce a fâneţii.

Când clipele aleargă-n răsărituri
Şi pier în noapte duse de furtună,
Mi-e dor de mine şi pun zilei nituri,
Să-mi poarte ruga sfântă-n vremea bună.

Mi-e dor de tine, marea mea iubire,
Mi-e dor de firul ierbii după ploi,
Mi-e dor de glasul stins în fericire,
De vremurile-apuse dintre noi.

Mi-e dor de tine, marea mea albastră,
Mi-e dor de vara vieţii din privire,
Mi-e dor de tot ce-a fost în calea noastră,
Mi-e încă dor de-o clipă de iubire...

poezie de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de el ...

Mi-e dor de el cum pietrei din albia secată,
Îi este dor de râul ce-o-nvolbura odată.
Mi-e dor de el cum florii din ram de primăvară,
Îi este dor de soare ce-n braţe--i se strecoară.
Mi-e dor de el cum gliei de apă văduvită,
Îi este dor de cerul cu ploaia-i liniştită.
Mi-e dor de el cum morii sricate de un veac,
Îi este dor de bobul dintr-un nevrednic sac.
Mi-e dor de el cum cojii din învelişul crud,
Îi este dor de miezul crescând în pântec nud.
Mi-e dor de el cum nopţii cu stele care cad,
Îi este dor de astrul ce rătăcea nomad.
Mi-e dor de el cum flamei din jar, arând mocnit,
Îi este dor de lemnul ajuns demult chibrit.
Mi-e dor de el cum mării şi zeii de se-opun,
Îi este dor de-oceanul, bătut şi de taifun.

poezie de Mihaela Banu (9 iunie 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lampioane

aceeaşi fată cu pantofii în mână mereu cu inima zdruncinată precum o eclipsă de soare sau de lună îţi caută
cravată cu dungi verticale şi rupe
cu mâinile reci umbre culcate pe asfalt ireale
erai cu sufletul împărţit între două emisfere harta scrisului tău mi se pliase în palme şi aş fi înghiţit-o să-mi rămână fidelă
să nu umble cu parapanta prin lume să nu poată sări în nicio stratosferă

acele teiubescuri longiline surâdeau ca pe Marte iar eu mă temeam de război şi de mările roşii negre sau moarte sau de ani de război de cactuşi de amalgamul iubirii galactic
pictam în ulei ramura de măslin şi încercam să mă obişnuiesc cu firescul de a contempla lumea furnicilor tinere

anii trecuţi ziceam că ne sunt poveri anii ca nişte lampioane ce se înalţă triumfător dar peste orice iubire timpul trece cu şenile nu mor decât ceasurile
amintirile înfloresc c lujeri ai nopţii înfipţi în pământ care cresc şi descresc

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiori de dor...

Fiori de dor răsar în noapte,
Râuri de şoapte, sub tâmple albe,
Din albia lor m-alintă uşor.

Fiori de dor, iubirea nostră,
Ca marea albastră schimbă culori,
Rătăcind spre vechea fereastră.

Fiori de dor, valuri de flori
Îmi mângâie visul, unor noi chemări,
Efemere păsări măiastre.

Fiori de dor, sub lună plină,
Nopţi neuitate, ciorchini de fiori,
Miresme înflorate din lanul amintirilor.

Fiori de dor, gingăşii dorite,
Veşnic nepreţuite, la timpul lor,
Dar acum, la apusul vieţii, adorate.

Fiori de dor, salcie de stele,
Lacrimile mele strălucesc fără vrere,
În absenţa ta, vis nemuritor.

poezie de Valeria Mahok (18 iunie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor

Mi-e dor de-orasul din copilarie,
Mi-e dor de zilele trecute
Pe cand zburdam cu veselie,
Mi-e dor de noptile pierdute,
Ce imi pareau o vesnicie.

Mi-e dor de muntele cu nor,
Mi-e dor de freamat lin de brazi,
De murmur tainic de izvor,
Mi-e dor de tine azi!

Mi-e dor de zilele copilariei,
De fluturi si de cant de nai,
De gustul aromat al viei,
De chipul tau, de al tau grai,
Mi-e dor de tine, dor...

poezie de Sergiu Ivanov
Adăugat de Medeea Pascu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vibrato

oho m-am îndrăgostit mâinile mele se rostogolesc prin lavă şi dolomit
palmele îmi cresc/ arbori de ape de lună/ până ating cerul sculptat sau a lumii cunună
sarea mărilor se scurge ca un şarpe imperial
de pe trupurile noastre într-un vibrato imaterial

se lasă seara cu arici şi meduze calcinate
sufletele noastre respiră sub ape aspre decolorate
oase de fum/ secundele curg în tăceri de alabastru
dragostea a atins carul mic cu un singur ochi măiastru

timpanul din stern sună oranj a lumină
voi mai vedea aburii pădurii suflete nins de verbină?
dragostea se preface într-un condor în zbor peste caraiman
oho m-am îndrăgostit lumile mele au ajuns la liman

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-i dor...

Mi-i dor de tine, tare dor,
De amintiri lăsate-n zbor,
De frunza verde, cerul senin
Cuprins de marele destin.

Mi-i dor de zâmbete rotunde,
Flori înlăcrimate unde
Trupu-i cald şi timpul rece,
Clipa-n veşnicie trece.

Vom rodi trăgând spre noi
Urma iubirii în doi
Pe-un căruţ plin de cuvinte
Sub o candelă fierbinte?

Pot uita ce-a fost să fie
Aripa de poezie?
Plin de doruri mi-e dor,
Nu te uit chiar dacă mor!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiori de dor...

Fiori de dor răsar în noapte,
Râuri de şoapte, sub tâmple albe,
Din albia lor m-alintă uşor.

Fiori de dor, iubirea nostră,
Ca marea albastră schimbă culori,
Rătăcind spre vechea fereastră.

Fiori de dor, valuri de flori
Îmi mângâie visul, unor noi chemări,
Efemere păsări măiastre.

Fiori de dor, sub lună plină,
Nopţi neuitate, ciorchini de fiori,
Miresme înflorate de roua amintirilor.

Fiori de dor, gingăşii dorite,
Veşnic nepreţuite, la timpul lor,
Dar acum, la apusul vieţii, adorate.

Fiori de dor, salcie de stele,
Lacrimile mele strălucesc fără vrere,
În absenţa ta, vis nemuritor.

poezie de Valeria Mahok (18 iunie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dureri

Mă doare pieptul când inspir
Din floarea mea mucigăită
În mine-s ghimpi de trandafir
Şi ghimpi îmi cresc ca o ispită

Mă doare capul de nebun
Înnebunit mult prea devreme
Mă dor nebunii din prejur
Mă dor şi ale lor blesteme

Mă dor picioarele de mers
Spre locul plecat mai departe
Mă doare luna şi-al ei stres
Când noaptea ei o strâng în braţe

Mă doare totul şi nimic
Mă dor cuvinte-ncrucişate
Mă doare când primesc un plic
De îl deschid, ce mă mai paşte

Mă doare piatra când o calc
Mă doare urcând povârnişul
Mă dor tăcerile cu tâlc
Mă doare însuşi infinitul

Mă doare şi acum când scriu
Pe-o foaie ce-i mototolită
Prin ridurile ei mă ştiu
O poezie scrijelită

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarnă zurlie

ninge ca la Piteşti dalb dalb dalb
cad păsări negre din cutii de scrum
pata din palme s-a înroşit amar
beau ceai cu biscuiţi şi recitesc Puşkin
oraşul patinează în zigzag
latră toţi câinii albi din mine
pe unul care scrie poezii
despre soarta ruptă-n colţuri/cuvinte vii zurlii/

ninge pe gura de canal
înfăşurat în ziare omul de omăt
frânge cuvinte roşii înmuiate în vin cald
se abureşte coama norilor
iar soarele este un schelet
de care fulgi se prind lucioşi ca lame de oţel
e iarna care îmi place mie
cu franjuri galbeni atârnaţi de cer
iar sufletul de ţurţuri pictat în efemer

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă vei găsi...

mă vei găsi la malul mării
purtată de un val inspre noroc
mă vei găsi in umbra inserării
sau poate nu mă vei găsi deloc

mă vei găsi in floarea scuturată
in stropii reci ce cad acum din cer
mă vei găsi in versuri albe
sau poate nu mă vei găsi deloc

ma vei gasi in timp si spaţiu
plutind in cer senin cu dor
mă vei găsi in gândul tandru
sau poate... nu mă vei găsi deloc

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor şi doare

Neştiutoare sunt, nu ştiu ce e iubirea
Atâta dor ascund, şi să te am aş vrea,
Să îţi sărut buzele, şi să te alint
Cât dor ascund în mine, şi cât te vreau de mult.

Şi te chem în şoaptă, îţi mai pătrund-n gând
A ta iubire vreau, în cântec să o ascult,
Mă cheamă de-auzi ale mele şoapte
Am să-ţi hoinăresc prin vise, în fiecare noapte.

Cât dor ascund în mine, şi cât îţi vreau iubirea
Obstacole o mie, în calea noastră sunt,
Arată-mi când poţi tu ce este fericirea
Să ştiu dacă din cer un înger a coborât

Privim spre zări albastre, cu dor ne căutăm
Şi ce este iubire la soartă aşteptăm,
Cuvintele sunt puţine, iubirea să-mi exprim
Dar dragostea e blestem din lacrimă si chin.

autor. Georgescu Elena

poezie de Georgescu Elena
Adăugat de Georgescu Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bat clopote

E ceasul două din noapte
Stelele pâlpâie, mor
Cad lângă fructele coapte
Raze de lună uşor.
Plânge prin somn tremurată
Ruga-ntr-o poartă de vis -
Mâna spre cer ridicată
Ceru-i de-acuma deschis.

Bat clopote
Bat înnoptări
Cuie şi spini
În depărtări
Bat clopote
Cerul e sus
Stai să te-nchini
Vine Isus.

Pace, e linişte, pace
Doarme şi vântu-ntre crini
Noaptea pe boltă-şi desface
Pânza de foc şi lumini.

Apele picură, multă
Caldă tăcere de vis
Îngerii tac şi ascultă
Ceru-i de-acuma deschis.

Bat clopote
Bat liniştit
Bat legănat
Spre răsărit
Bat clopote
Cerul e sus
Clopote bat
Vine Isus.

E ceasul două din noapte
Ruga mi-e plină de dor
Cad lângă fructele coapte
Raze de lună şi mor.

Valul se-aruncă din mare
Somnul din stele s-a dus
Fulgeră noaptea în zare
Vine-ntre îngeri Isus.

Bat clopote
Bat apăsat
Vântul din flori
A tremurat
Bat clopote
Cerul e sus
Fulger în zori
Vine Isus....

poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Violetă, floare de câmp...

Alerga copilăria, flori de câmp purtând în plete
Cu tăcerea dimineţii şi-a-nserării violete
Şi în liniştea albastră, din petale de cicoare
Picurau în ochii tineri, lacrimi şi un dor de mare.

Pe scaieţi tronau albine, îmbrăcate-n muselină
Ciumăfaiele ca neaua, îmbibate-n vanilină
Erau gazdele perfecte, lângă macii rupţi din soare,
Înroşiţi de astrul lumii când apune sau răsare.

Clopoţei şi anemone, galbenele, albăstrele
Le-mpleteam în coroniţe pentru nopţile cu iele;
Margarete, sânziene, stânjenei şi garofiţe
Le-aşezam pe ia mamii, broderie pe altiţe.

Păpădii şi levănţică, dediţei şi viorele
Toate au rămas în mine, amintiri cu gust de stele;
Când mi-e dor, alerg în vise pân' la lunca dunăreană,
Să-mi găsesc copilăria-n ţara hiperboreană,

Unde iarba creşte noaptea într-un anotimp albastru,
Flori de câmp sunt păzitorii viitorului dezastru.
Eu păzesc poeme-albastre, în câmpiile-elizee
Şi m-adăp din râul Lethe, să-mi uit viaţa de femeie...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de albastru

Ţi-e dor de albastru, de soare, de noi,
de primul sărut şi de altele-apoi,
de nopţile-n care sub lună-am dansat,
de tot ce-mpreună, un timp, am visat.

Ai vrea, uneori, să întorci din trecut
chiar zilele reci dintr-un timp ce-a durut,
dar care n-a fost niciodată urât,
sub cerul mai trist, uneori mohorât.

Întoarce-ţi privirea spre cerul senin
şi-alege din gânduri cuvinte de-alin
sau, dacă-i furtună şi totu'-i un val,
întinde-ţi, deasupra, albastrul tău voal

Şi fă ca, de dragul a tot ce a fost,
să-ţi fie seninul etern adăpost.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!