Sabia rece

Sub sabia rece a iluziei cad
capetele lucrurilor, pe rând,
ultima limită şi stelele ard
pe un cer uriaş, fumegând

mi se face semn să termin, e târziu,
reflectoarele în curând se vor stinge,
trupul cuvântului e pus în sicriu
în culise regizorul plânge.

mă ridic, amorţit, încerc să păşesc,
mecanicii schimbă decorul,
să nu uiţi cât de mult te iubesc,
dar s-a stins în sală sonorul.

poezie de Mihai Duţescu din Samuraiul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune la ger

Focul s-a stins demult în sobă
Doar stelele mai ard în cer;
Sângele meu, bătând o tobă,
Cheamă la nuntă flori de ger.

Nu vă miraţi! La nunta mea,
Tocmită cum ce somnul vine,
Din cer mireasa va cădea
Topindu-se la piept la mine.

Gerule, geraşul meu,
Dacă-L vezi pe Dumnezeu,
Spune-I că la nunta mea
S-a topit un fulg de nea;

Semn că primăvara vine
Şi că nu mai cred în tine,
Semn că vara nu-i departe
Şi că nu mai cred în moarte!

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă de neamul românesc

Plânge neamul românesc,
Plânge România mea,
Dar copacii-nmuguresc,
Chiar de viaţa noastră-i grea.
Ploi la fruntea ţării cad
Şi furtuni ne răscolesc,
Brazii cei mai falnici ard,
Dar mai mândrii alţii cresc.

Plânge România mea!
În istorii s-a pierdut...
Doar uniţi îşi reclădesc,
Libertatea pe pământ,
Cei ce-n ţară au rămas,
Cei ce cred în ţara lor...
Pân-n cel din urmă ceas,
Poartă-n suflet tricolor.

Plânge România mea,
Plânge neamul românesc!
Prunci de-acasă vor pleca,
Neamul nu-şi mai ocrotesc.
Pâinea nu mai are gust,
Doar străluce ca un vis,
Fericirea a apus,
Candelabrele s-au stins!

Dar copacii-nmuguresc –
Ploi de flori şi flori de vis,
Românie, te iubesc!
Culmi de glorii ai atins...
Îngenunchi la crucea ta,
Ţară scumpă, ţărişoară,
Soarta cât ar fi de grea,
Niciodat' nu te doboară.

Chiar de viaţa noastră-i grea
Tu înduri. Şi din sudoare,
Alte stele-or lumina,
Fala ta să o măsoare.
Peste munţi cununi de jad,
Peste câmpuri maci în floare,
Stele aurii ce ard,
Vis, iubire, alinare...

Ploi la fruntea ţării cad,
Ploi de stele, ploi de şoapte...
Dorm pe cerul de smarald,
Păsări cu aripi de noapte.
Se învârt în cercuri largi
Corbi înfometaţi de-avere...
Sună cornul printre fagi,
Doine româneşti de jele.

Şi furtuni ne răscolesc...
Trec prin tricolor istorii,
Brazi pe fruntea ţării cresc,
Lan de grâne ascund zorii...
Roşu-n lan un mac se-arată,
Râuri repezi, limpezi, reci,
Spală-ntinăciunea toată...
Tu române, plângi şi pleci...

Brazii cei mai falnici ard –
O făclie-n fapt de seară,
Flori de stele-n plete cad,
La bătrânii de la ţară.
Din cenuşă-au răsărit,
Rând pe rând, atâtea neamuri,
Stăpânire şi-au dorit,
Dar s-au risipit în valuri.

Dar mai mândrii alţii cresc...
Cei ce-n urmă se ridică,
Cei ce pace îşi doresc,
Nu au linişte, nici frică...
Ţara şi-o vor apăra –
Cărămidă strămoşească,
Pruncii îşi vor învăţa
România s-o iubească.

Dar mai mândrii alţii cresc...
Brazii cei mai falnici ard
Şi furtuni ne răscolesc,
Ploi la fruntea ţării cad...
Chiar de viaţa noastră-i grea,
Toţi copacii-nmuguresc...
Plânge România mea!
Plânge neamul românesc!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaie de vară

Stropi cât roata carului
cad. Şi cad. La întâmplare.
Rând pe rând, valuri de mare
deschid poarta cerului.

Răpăie tobe pe sus,
s-a dezlănţuit şi vântul;
se ascunde tot pământul
în perdeaua ce s-a pus.

Ditr-odat', ca la-nceput,
zmei nu se mai văd în zare.
Ochii opresc o mirare
sub soarele priceput.

poezie de Maria Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În final

În al tuturor glas de atomi
Mi-aş trimite strigătul
În cele mai adânci oceane
Mi-aş afunda sufletul

În a ta umbra aş sta
Călăuză aş vrea să-ţi fiu
Pe inimă te-aş picta
Să-mi dai speranţă şi-n sicriu

Aş vinde pământuri şi aur
Că să-ţi cumpăr dragostea
M-aş face roşu pentru tauri
Pentru un sărut în nea

Printre lume mă strecor
Încerc să-mi găsesc un rol
Nu-i nimeni cunoscător
De vagul meu gânditor.

Vremuri lungi mă uit pe cer
Căutând la ce să sper
Dacă mai privesc niţel
Poate voi zări un ţel.

Ceva ce să văd doar eu,
Cum unii-L văd pe Dumnezeu.
Ceva să-mi dea avânt
Să mai pot iubi, să cânt

Văd stele ce cad arzând
Şi parcă mi-ar veni să plâng
Mă gândesc cum aş fi eu
Murind singur, efemer

Cum îmi e scris să o fac
Te iubesc în lumea mea
Tu mă laşi aici să zac
Să ard ca o mică stea

Dar, Doamne
Stelele mici nu ard mult
Mai am puţin şi nu mai sunt
Mă laşi să mor cu dragostea
Sau mi-o salvezi doar pe ea

poezie de Claudiu Dumitrache
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inger

Carti nu vor putea sa stranga
Despre ingerii din cer
Ce ii face ca sa planga
Stiti cu totii e mister.

Nu vor sti ca doar un inger
Pentru dansa a murit
Si mai iute ca un fulger
S-a ascuns in infinit.

Nu vor sti ca el e moarte
Si e viata simultan
Pentru ea a fost o carte
Despre sacru si profan.

Nu e lacrima mai rece
Decat cea ce-o poarta el
Vreme vine vreme trece
Insa dansul e la fel.

Tot indragostit de fata
Care mult l-a mai ranit
Dar cuvantul ala.."Gata!"
I-a ramas intiparit.

Si de-atunci s-a stins amorul
Si de-atunci m-am stins si eu
Stiu doar lacrima si dorul
Si asa va fi mereu!

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai mare speranţă a mea este să râd la fel de mult cât plâng; să-mi termin treaba şi să încerc să iubesc pe cineva şi să am curajul să accept dragostea pe care acesta mi-o înapoiază.

citat din Maya Angelou
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O stea pin ceruri

O stea pin ceruri o văd că trece
Şi eu un nume i-am pus din zbor,
Numele unei inime rece,
Fără fior.

Ea nevăzută acum se stinge,
Nimeni în zboru-i n-o-a urmărit;
Numai un ochi singur umed o plânge
Căci o-a iubit.

Ştiţi de ce stelei i-am dat un nume
Numele unui suflet răcit,
Ce-acuma palid, uitat de lume,
A-mbătrânit?

Pentru că ochiul ce lăcrimează
După-acea steauă care s-a stins
Este-al meu suflet ce meditează,
E-ochiul meu plâns.

poezie celebră de Mihai Eminescu (1869)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din greşeală

Carnea mea e toată un creier,
mă gândesc iubito la tine
şi se face seară, de parcă din cer
cad sutanele unor preoţi
ucişi din greşeală.

poezie de Mihai Duţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alt gând... la rând

Curând, curând, foarte curând,
Am să-mi pictez pe cer un gând,
Cu-n peletic ce-i înmuiat
În sufletu-mi viu nuanţat...

Un gând frumos de pace plin,
Cu-aripi de foc şi-un ochi divin,
Menit doar pentru-a revăsrsa
Iubirea în splendoarea sa!...

Acelaşi gând, într-un târziu,
Va face-apel să mă rescriu,
Dar nu pe cer ci pe pâmânt
Purtând un alt şi nou veşmânt.

poezie de Vasile Zamolxeanu (21 decembrie 2018)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încă un sfat

Cât este în viaţă, pe om să-l lăudaţi!
Nu când este rece în sicriu.
În zadar cu lacrimi îl udaţi.
Va fi deja, mult prea târziu.

epigramă de Dumitru Delcă (12 septembrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flăcări

în noapte asta plâng şi norii
mai ţipă în zare cocorii
pe mănunchiuri de raze
coboară agale şi luna
se frâng în vânt mesteceni iară
se scutură şi cade în palmă o frunză
se stinge flacăra în vatră
mai pune prietene o piatră
la capul celui urgisit
mai cade iar o stea în poartă
priveam la clipa ultimului chin
cuvânt tăcut atârnă agonic pe umeri
sunt trubadurul ultimului veac
ascult cum vântul cântă pe raze de lună
plec rătăcind pe pământ
prin buzunarele goale şi rupte
se scurge cuvântul celui damnat
nu-mi pasă de nume, de straie, de titluri
dau de pereţi cu cele lumeşti
în barbă port albul trecutelor clipe
mai ninge iarăşi pe câmpuri târzii
e frig în goala cămară
focul s-a stins iar în sobă
iar fumul se scurge încet pe pereţi
mai susură uşor o boare
se stinge gândul în amurg
în taina cuvântului sfânt
sub cerul închis s-a stins pasul
păşesc dintr-un vis în alt vis
desculţ de gânduri, de timp şi de toate
ard azi în flăcări ultimul vis

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetului M. Duţescu

Ai pretins de Anul Nou
Că ai panduria-n sânge,
Dar... treptat... ca un ecou
Voinicia ta se stinge.

epigramă de Gheorghe Ionescu din Epigrame (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dialog cu Eminescu...

Am venit aici să-ţi spun,
Dumnezeu, azi nu-i român.
Dacă-ai ştii cât îmi lipseşti
În izvoare româneşti...

Lacul Tău a fost furat,
Teiul falnic s-a uscat.
Codrul Tău pe care-l ştii,
A rămas în nostalgii.

Mă-nfior şi simt cum tremuri
În vâltoarea ăstor vremuri,
Tu, luceafăr neînţeles,
La mijloc de codru des!...
**
aş vrea să plâng, să mă jelesc
dar jalea mea e-n tine
tu plângi - neputincios privesc -
de ce doar tu, străine?...

străin îmi eşti şi frate-ţi sunt
eu sunt aici, neomenesc,
dar strig din amorţit mormânt,
să ştie neamul românesc;

mărunţi haini, ai mei ciocoi,
nu vor a şti ce-nseamnă sfânt...
au luat şi pielea de pe voi
şi sunteţi jalnici pe pământ..

**
Eroii mei, uitaţi străbuni,
S-a stins şi doina din români!...
Sara-i goală, sună-n în mine,
Mihai plânge la Rovine...

poezie de Ştefan Radu Muşat din Exerciţiu de patriotism
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Final de ninsoare

Ţi-am spus că-i târziu, anotimp efemer,
Vor cerne ninsori peste paşi destrămaţi,
Trandafiri de cleştar înflori-vor în cer,
Cocori frânţi de ger vor plânge miraţi.

Poţi pleca liniştit, uită visul! M-auzi?
Ard stele de ceară în vechiul castel,
Iar nori de-ndoială-n risipa cu surzi
Poeţii abstracţi îi vor scrie-n pastel.

Închin azi paharul de-absint şi îţi cânt
Colinda de gheaţă din joc ne-nţeles,
O clip-am crezut în poveste de vânt,
Când macii iubirii dansau în eres.

Brodez o petală din spinul tăcerii,
Se stinge şi umbra perechii de sare,
Ne-mbracă un înger în albul uitării,
Sărut de-amintire îţi las la plecare.

Miroase a cer, ne-ntâmplare şi frig,
Flautistul îngână un vis care doare,
Cresc nuferi de gheaţă, nu vreau să te strig,
Nu plânge, aşteaptă final de ninsoare!

poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu

Încerc să-ţi fiu departe,
dar te iubesc.
Încerc să-ţi uit chipul,
dar te iubesc.
Apari în visele mele
şi te iubesc.
Tu eşti în sufletul meu
şi te iubesc.
- Cum ai reuşit,
vrăjitoareo?
am să te întreb
mâine.
Eu nu mai văd
decât
tu,
Eu nu mai ştiu decât
să te iubesc
mai mult,
Eu nu mai sunt
eu.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strigăt din zbor

lumina se stinge ia foc noaptea

întunericul e slăbit
dar mâinile îl vindecă de cer
să i se piardă urma

stelele foşnesc pe acoperişuri
tăcerea mă îmbie să ascult
aud strigătul unei păsări
ce nu se satură de zbor

răsăritul deschide calea
ridic privirea şi mă înalţ
tu rămâi cu durerea

deşertăciunea face paşi
trece prin fisurile lumii
se apropie.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scris fără cuvinte

Pe lacrima de suflet
O inimă s-a stins...
Este simţământul
Ca flacăra nestinsă,
Ce vine ca furtuna
Peste chipul nins
Afară dintr-un spirit
Cu dragoste încinsă.

Pe un portret din veac trecut
Sclipeşte o lumină,
Vin îngeri albi şi nevăzuţi –
Paznici de văzduh...
Se năpustesc pe trupul rece
Cu inimă divină,
Renăscând la viaţă
Pe cel murit în duh.

Sunt mult prea multe fără glas
În viaţa asta mică...
Omul grăbit şi amorţit,
Nu vede şi nu simte!
Dintre luminile ce dor,
Dar care te ridică
Duhul tău trăieşte
Scris fără cuvinte.

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cad stelele

Le-am privit cu teamă
şi mă rugam să nu cadă
steaua noastră...
Într-un colţ de cer,
atârnată de-o iluzie,
strălucea fără teamă,
dragostea...
"Cad stelele", mi-ai zis,
mângâindu-mi părul...
"E timpul despărţirilor",
ţi-am zis,
fără să privesc înapoi...
Mâinile tale lovesc norii
şi prind, în noapte,
câteva clipe de linişte.
Sufletul meu se stinge
de-atâta singurătate...

poezie de Any Drăgoianu din Stelele nu mor niciodată (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne ducem toţi!

Tu cât trăieşti, faci tot ce poţi,
În viaţă încerci să le socoţi,
Dar mai târziu, sau mai curând,
De mori sătul, sau mori flămând,
Asta e viaţa! Rând pe rând...

epitaf epigramatic de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există o limită la cât de mult poţi pierde, dar nu există nicio limită la cât de mult poţi câştiga.

citat din Ramit Sethi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!