Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Tihniți sub umbrelă

La mulți ani, militari români!

La unitatea de rachete
De lângă un oraș, odată,
Făcu un general –Ionete –
Inspecție inopinată.

Rachete? Pentru simulare,
Din lemn de brad, că era criză,
Deci vizita în graba mare
O fi având vreo altă miză.

Oricum, din drum, de la intrare,
Văzu că treaba merge prost:
Pe patul puștii din dotare,
Dormea o santinelă-n post.

Vreo trei soldați, avâd alături
O sticlă goală de rachiu,
Dormeau întinși pe niște pături.
În rest, părea că e pustiu.

Simțea că-și iese-ncet din fire,
Dar încă nu făcu tam-tam;
Se-apropie doar de clădire,
Privind discret pe câte-un geam.

Vreo doi sergenți, cu mutră bleagă,
Scriau scrisori pe albe file,
Alți patru învățau să tragă...
Salariatele civile,

Iar la depozitul de arme,
Simțind că-ncepe iar să ardă,
Găsi un altul care doarme
Când trebuia să stea de gardă.

De-acuma, fără vreo surpriză,
Mai consemnă-n raport, aici,
Că trei soldați, atenți la miză,
Jucau șeptic pe gloanțe mici

Și-un ins, aproape cât un munte,
Cu față aiuristică,
Punea grenadele pe frunte,
Făcând echilibristică.

Și, ca să-ncheie cu flagrantul,
În fine, inspectă PC-ul,
În care însuși comandantul
Juca barbut cu SSC-ul.

În fine, termină ocolul
Și luminat și lămurit,
Scoțând din tocul lui pistolul,
Dădu alarma, în sfârșit.

Se prezentară-ncet, nervoși,
În opt minute jumătate,
Vreo douăzeci de somnoroși
Având vestoane descheiate.

Din efectivul de oștire,
Mai ruginiți sau mai recruți,
Treizeci erau în învoire,
Iar douăzeci erau pierduți.

"Ce-i asta, comandant? E bine?
Așa vă pregătiți de foc?
Și dacă inamicul vine?
Vă face praf aici, pe loc!"

Acesta, cum simțea pe spate
Că toate apele apele îl trec,
Strângând din buzele crispate,
Tăcea și înghițea în sec.

"Trăiți!, în primul rând e pace",
Făcu, rânjind, sergentul Gelu,
"Pe urmă, cum să ne atace?
Păi, n-avem scut la Deveselu?"

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Cornelia Georgescu

Tânărul comandant porni spre bucătărie, iar aici papagalul căpătă biscuiții promiși, ba chiar și vreo câteva bombonele. Apoi Lucian găsi și vreo câteva chei care nu-i mai erau de nici un folos, așa că i le lăsă papagalului. Rikky se așezase pe crenguța unui lămâi aflat la intrare, cu cheile în plisc, iar Lucian se retrase spre camera lui.

citat din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Oana Pellea

Iar aici, furnicile numite oameni se strâng pentru război. Ca și când n-am mai avea loc sub soare. Și într-un fel, nu mai avem loc. Un om ocupă cu tălpile lui vreo douăzeci și ceva de centimetri. Dar raza orgoliului lui e de câțiva kilometri. Și uite așa ne călcăm pe orgoliu și nu mai avem loc unul de altul. Și raza asta de orgoliu crește ca o umbră, din ce în ce mai mult, de aproape a întunecat Pământul.

citat din
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Jurnal 2003-2009" de Oana Pellea este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -32.00- 16.00 lei.
Costel Zăgan

Bacovia viscolul și eu

Te uită cum ninge Bacovia
din carte aruncă tot jarul
și dacă se-aprinde vreo stea
de ciudă -ți sară muștarul

Și mână și iarna spre sobă
copacii -ți bată în geam
dea cea din urmă probă
și iar să tragă ziua în ham

Ascultă toți lupii cum urlă
și lumea în versuri dispare
dar cucuveaua ucisă în turlă
se-aude în moarte mai tare

Iată căldură mă ține în ger
de dragoste iarăși m-aprind
te uită cum ninge Bacovia
scrie din moarte un rând

Și Doamne ce noapte de vis
aprind lumânarea-grenadă
un ochi în piept s-a deschis
dar luna din ochi o să cadă

Și altă tăcere zău că nu am
doar stele pe jos și în suflet
și-un înger c-o floare în geam
să ardă în lume ce-i putred

poezie de din Ode gingașe (19 noiembrie 2018)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
detalii despre carteHans Christian Andersen

Pereții palatului erau făcuți din zăpadă viscolită, ferestrele și ușile din vânturi vijelioase; erau peste o sută de încăperi, toate așa cum le alcătuia zăpada; cea mai mare era așa de întinsă puteai mergi câteva ceasuri prin ea de la un capăt la altul. Toate erau luminate de Aurora Boreală și erau goale, ghețoase, reci și sclipitoare. Aici nu era niciodată vreo petrecere, nici măcar un bal de urși la care vijelia cânte și urșii albi meargă în două picioare și să joace, nici măcar o sindrofie de domnișoare vulpi argintii; în palatul Crăiesei Zăpezii era pustiu și frig.

în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba daneză.
cumpărăturiCartea "Crăiasa Zăpezii" de Hans Christian Andersen este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -16.00- 12.80 lei.
Petre Ispirescu

Fata asculta cu toate urechile și făcu precum o învăță calul, fiindcă văzu ea că toate învățăturile lui îi iese înde bine, și din cuvântul lui nu se abătea. Tată-său, ca și de la rând, dete pe de altă parte și-i ieși înainte, așeză un pod de aur, se făcu un balaur mare cu douăsprezece capete și se ascunse sub acel pod. Când fu ca să treacă fata pe acolo, unde îi ieși înainte balaurul plesnind din coadă și încolăcindu-se; din gurile lui ieșea văpaie de foc, și limbile îi jucau ca niște săgeți arzătoare; cum îl văzu fata este așa de grozav, niște răcori o apucară și i se făcu părul măciucă de frică. Calul daca simți fata se pierde cu firea, o îmbărbătă iarăși și-i aduse aminte ce o învățase facă; iară fata împăratului, după ce mai prinse nițică inimă, strânse frâul calului cu mâna stângă, îi dete călcâie și, cu paloșul în dreapta, se repezi asupra acelui balaur. Un ceas ținu lupta. Calul o potrivea cum să vină tot cam la o parte ca să-i reteze vreun cap; dară vrăjmașul se păzea și el destul de bine. În cele mai de pe urmă, izbuti fata rănească pe balaur. Atunci, dându-se el de trei ori peste cap, se făcu om.

în Ileana Simziana
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Greuceanu" de Petre Ispirescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -38.44- 28.99 lei.
Cornelia Georgescu

Eugen: Știi ce avea Luci printre bagaje, la obiectele sale personale?
Traian: Nu; n-am văzut decât biluțele de sticlă din colecția lui Alex, care erau împrăștiate pe jos și niște animălușe de pluș.
Eugen: Animălușele erau ale domnișoarei biolog Maria; iar Luci avea haine pentru păpuși, deși păpuși n-am observat, dar dacă erau hăinuțe, probabil erau și păpușile pe undeva...
Traian: Luci?! Ai văzut tu?!
Eugen: Foarte clar. În plus, domnișoara consilier avea vreo câteva arme din secolele trecute, Nistor o grămadă de pietroaie...
Traian: Pietroaie?! Poate dulciuri.
Eugen: Nu; pietroaie. Dulciurile nu m-ar fi mirat deloc; asta era de așteptat din partea lui.
Traian: Pietroaie?! Și arme?!
Eugen: Da; pistoale, din acelea cu gloanțe, dar acelea, ale domnișoarei, fiind de colecție, n-aveau gloanțe. Erau vechi, însă arătau ca noi; erau foarte bine îngrijite.
Traian: Auzi; pistoale?!
Eugen: Și pe mine m-a surprins foarte mult. Cât despre ceilalți doi, nu s-au lăsat nici ei mai prejos: tânărul informatician avea o sumedenie de componente electronice minuscule confecționate chiar de el, iar domnișoara doctor o foarte stranie colecție de... încuietori.
Traian: Poftim?!
Eugen: Încuietori; lacăte și alte chestii de genul ăsta.
Traian: Hm... Ce pasiuni mai au și copiii ăștia...
Eugen: Foarte ciudate!

replici din romanul Proxima de (2009)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Se știe de ce β din Lira variază. Cauza variabilității lui Algol din Perseu e alta. Ca și β din Lira, Algol e format din doi sori. Cel mai mic e numai vreo trei sferturi cât cel mare și de vreo cinci ori mai luminos decât Soarele nostru; el se învârtește în jurul celui mare în aproape 3 zile. Când ajunge, pentru noi, în dreptul soarelui cel mare și strălucitor, începe încetul cu încetul -l acopere, -l eclipseze și eclipsa aceasta ține vreo nouă ore. După ce trece dincolo, soarele cel mare și strălucitor își recapătă din nou strălucirea de mai înainte. Însă și cel mic e luminos, dar față de strălucirea celui mare, cel mic pare obscur. Așa e cu petele soarelui, care ne par negre ca cerneala, cari în realitate sunt cu mult mai luminoase decât cea mai puternică lumină electrică de pe Pământ.

în Cum să înveți stelele
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

În mod normal, dacă n-ar fi plecat, conștient de faptul ea era încă doar o copilă, n-ar fi procedat astfel; ar fi avut răbdare, ar fi așteptat să mai crească, măcar vreo doi ani, până la majoratul ei, cum însă el pleca peste doar vreo câteva ore... Părinții adolescentei de abia în acel moment reușiseră iasă din mulțime și urmau prezinte actele la control, pentru a demonstra ei erau cei chemați.

citat din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De la α din Centaurul, stea ce nu se vede din țara noastră, lumina ne vine în 4 ani; de la o stea mică, de mărimea 8, din constelația Ursa Mare, ne vine lumina în 7 ani. Acestea sunt stelele cele mai apropiate pe cari le cunoaștem noi; s'ar putea însă întâmpla fie vreo stea mai apropiată de noi, dar fiind prea mică, nu am luat-o încă în seamă. Celelalte stele sunt depărtate până la 40 ani lumină, vreo 30 de stele cu toate; iar restul se află la sute și mii de ani lumină. Acum puteți face o ideie de depărtările la cari se găsesc cele mai multe dintre stele. Polara e aceea care se găsește la 44 ani lumină.

în Cum să înveți stelele
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Istorie stradală

Este-ntrebat ins, azi, pe stradă și-o alta, altul, tot un tânăr,
De ce în cărți era odată un Mircea, Bătrân, zis un Moș?
De unde până unde micul, se zice-unui Ștefan, cel mare?
Cât despre Cuza, e-o acuză jiletcii cu galon pe umăr...
Și ce-i galon, o fi gallon, ceva precum bidon, sau coș,
În care intră un patru litri, ceva aproape de-o căldare?!?

Matei... cum parcă-i se mai îi zice, se pare-i gară, Basarab,
Iar Gelu, Vlad, Menumorut, sunt trei etnici de aceeași gașcă?!
Cloșca-i la ferma lui Năstase, ouălelor mamă și-un simbol,
Iar Hassan, ce-i mai zis și Pașa, ar fi turcit, dintr-un arab!?
Afumați, Radu, a dăruit cârnați, pentru săraci, o pleașcă...
Crișan, uitasem, e de prin deltă; picior sau braț ceva... un ghiol!?

Viteazul, nu-i niciun Mihai! Habar n-aveți, este Becali!
De Cantemir, mai s-a auzit, c-ar fi facultativ, facultate,
De unde, ca privat, școală și diplome s-ar lua ușor,
Dar nu se recunosc, se pare, de europeni... niște canalii!
Movila țării-i un alt Radu, ce-a dat-o la posteritate,
nu se ascundă-n spate Lupu... Vasile... cică un lupușor.

De Baia, zid, nici auzit, nu este și nici le-ar place;
Preferă Antalya, băi, la turci, toată nisip și fără... ziduri!
Călugă... renii sunt călugări, dintr-ăia de mănâncă renii,
Cum și Posada este-o râpă, pe care oricine po'a s-o atace;
Orice țigan, că-i loc mișto, să-și pună-n fote plin de hriburi...
Dacii fiind, cum se mai spune, dup-un loc, luptei... Războienii!

Moderni, sunt, știu, c-au și adresă, de e_mail, una ce-i Ro. vine,
Iar Mărășești, cunosc la fel, este-o marcă de țigară!
La Plevna, e printre căpșuni și-n Spania o s-o găsești,
Nu pentru vreo "independență", că nu le este mult, mai bine!?
La fel știu despre-un Pelișor, ce-i pe undeva, o vilișoară...
Și-n fond ce-i? Care-i baiul? Sunt toate vechituri prostești!!!

Se oprește aici tot, din păcate, deși exemplele-s pe stradă,
La fiecare pas, prin școli și mai târziu, mult mai târziu,
Prin aule de conferințe; tâmplari, lăcătuși, secretare,
Ajunși politic avocați, medici-mister, soldați-paradă,
Făcuți generalii... de pace, cu bani, cârnați, ceva rachiu?!?
Domnitori noi, la rând știuții, cum ce-i ce-au fost... Praf, la dosare!

Sunt mulți și proș... răspunzătorii la microfoane-n gura mare!!!
Sper că-i știut, e-o alegorie!... Dar nu la mare... depărtare.

poezie de (19 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Luca Caragiale

Au fost odată un împărat ș-o împărăteasă, care aveau trei feciori: ăl mai mare să fi avut șapte anișori, ăl mijlociu vreo șase și Prâslea vreo patru. Și erau frumoși și cuminți de-ți era mai mare dragul să-i vezi. Odată, împăratul pleacă la vânat după fiare cu o sumedenie de curteni; și merg ei cât merg călări pân păduri, pân munți, și numa într-o livede răcoroasă, când se opresc să mai răsufle caii de atâta urcuș, aud niște miorlăituri, să fi zis că e vreun cotoi sălbatic, ori cine știe ce lighioană.

începutul de la Poveste de
Adăugat de Dan CostinașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Momente" de Ion Luca Caragiale este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -69.36- 48.99 lei.
James Clavell

De mai bine de patru decenii, Țările de Jos protestante erau în război cu Spania catolică, luptând doboare detestatul jug spaniol. Olanda, numită uneori Provinciile Unite sau Țările de Jos, încă mai era, juridic, parte a Imperiului Spaniol. Anglia, singura ei aliată, prima țară din lumea creștină care, în urmă cu vreo șaptezeci și ceva de ani, se rupsese de Curtea Papală de la Roma și devenise protestantă, se afla și ea de douăzeci de ani în război cu Spania, iar de zece era aliată deschis cu Țările de Jos.

în Shogun
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Shogun: A Novel of Japan Paperback" de James Clavell este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la -62.99- 52.49 lei.
Ioan Slavici

Multă vorbă nu se mai făcu. Feciorul de împărat văzu cu ochii, și asta era destul. Lăptița nu și-a ținut vorba, și acuma nu rămase decât să-și ajungă pedeapsa. Feciorul de împărat n-avu încotro, își călcă pe inimă și porunci să o îngroape în pământ până la sânișori, rămânând așa în ochii lumii, pentru ca să se știe ce e aceea când cineva cutează înșele pe un fecior de împărat. Într-altă zi, apoi, se făcu pe gândul vitregei. Feciorul de împărat se cunună a doua oară și iarăși răsunară veseliile de nuntă trei zile și trei nopți. Hei! dar nu e darul lui Dumnezeu pe faptă nedreaptă! Cei doi feți-frumoși nu aflau odihnă în pământ. În locul în care erau îngropați crescură doi paltini frumoși. Când vitrega îi văzu crescând, porunci ca să-i stârpească din rădăcină.

în Doi feți cu stea în frunte
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Doi feti cu stea in frunte. Lecturi scolare" de Ioan Slavici este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.
Ioan Slavici

Pescarul făcu precum i s-a zis: adună rouă de pe frunze, lăsă peștișorii înoate în rouă, îi puse la soare și nu veni până ce razele soarelui nu sorbiră roua de pe ei. Ce-a aflat? Ce-a văzut? Doi copilași, feți-frumoși cu părul de aur și cu stea în frunte, unul ca cellalt, încât cine îi vedea trebuia să știe sunt gemeni. Copiii crescură repede... În fiecare zi un an, în fiecare noapte alt an, iar în crepetul zorilor, când stelele se stingeau pe cer, trei ani într-o clipită. Și apoi creșteau precum alții nu cresc: de trei ori în vârstă, de trei ori în putere și tot de trei ori în înțelepciunea minții. Când se împliniră trei zile și trei nopți, copiii erau de doisprezece ani în vârstă, de douăzeci și patru în putere și treizeci și șase în înțelepciunea minții.

în Doi feți cu stea în frunte
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Petru Culianu

Două zile și două nopți au avut privilegiul de a rămâne afară pe pistă, căci erau niște țărani lipsiți de importanță. Se aflau acolo mii de inși sub paza câtorva soldați înarmați cu pistoale-mitralieră. Oamenii nu protestau. Din adâncurile tribunelor se auzeau urlete atroce, semn reprezentanții autorităților nu erau plătiți degeaba. Din timp în timp, un sergent urmat de trei soldați venea rostească niște nume la difuzor. Cei chemați se ridicau și se îndreptau către intrarea situată sub tribuna oficială, dispărând în întuneric. Pe urmă nu-i mai vedea nimeni. La intervale neregulate, noi sosiți erau aruncați în arenă. Nu trebuia să le pui întrebări soldaților: îți răspundeau cu o lovitură de cizmă în stomac sau în piept. Le era de asemenea interzis oamenilor vorbească între ei, dar mulți schimbau informații pe șoptite, lucru pe care cei trei Garcia nu-l găseau deloc rezonabil. Era mai bine să-ți ții gura și cei trei au servit drept exemplu: două zile și două nopți n-au scos niciun sunet.

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Gnozele dualiste ale Occidentului" de Ioan Petru Culianu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -38.48- 28.99 lei.
detalii despre carteJules Verne

Și dacă vreo cetățuie a fost cândva durată spre a fi sălașul oaspeților acestei mitologii românești, nu era ea oare castelul din Carpați? Pe podișul lui singuratic, accesibil numai prin stânga pasului Vulcan, adăpostea fără îndoială balauri, iele, strigoi și poate chiar vreo câteva stafii din neamul boierilor Gorj. De aici, o faimă rea întru totul îndreptățită, după cum se zicea. Nimănui nu i-ar fi dat prin minte se încumete a-l vizita. Răspândea în jur o spaimă molipsitoare, după cum o mlaștină nesănătoasă împrăștie miasme pestilențiale. Numai a te apropia până la un sfert de milă de însemna -ți riști viața în lumea asta și mântuirea sufletului în cealaltă. Ceea ce se învăța în mod curent la școala dascălului Hermod. Această stare de lucruri trebuia să ia totuși sfârșit în clipa când din vechea fortăreață a boierilor Gorj nu se va mai fi rămas nici piatră pe piatră. Și tocmai aici intervenea legenda.

în Castelul din Carpați
Adăugat de NemoSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Castelul din Carpați" de Jules Verne este disponibilă pentru comandă online la numai 18.00 lei.
Cornelia Georgescu

Mihai: Și dacă s-ar ajunge la concluzia domnișoara ar avea dreptate și se vor lua măsuri împotriva ta?
Lucian: Destituirea din funcția de comandant n-ar fi o pagubă prea mare, de nereparat; nu țineam cu tot dinadisul la această funcție, dar excluderea mea definitivă din echipaj... Asta chiar ar avea urmări imediate, destul de neplăcute.
Mihai: Cum ar fi?
Lucian: Anularea misiunii.
Mihai: Cum așa? De ce?
Lucian: Fără mine, Alex și Nis s-ar retrage amândoi rapid din echipaj.
Mihai: De când îi cunoști?
Lucian: De când aveam vreo 6 ani, de când m-am înscris la școală aici, în Institut; eram nedespărțiți, măcar după ore, împreun㠖 zi de zi. Și făceam groaznic de multe nebunii. Și cine crezi că ne scăpa mereu de pedepse?
Mihai: Cumva... directorul?
Lucian: Chiar el.
Mihai: Și atunci tot dânsul era director?
Lucian: Da; închipuie-ți, avea doar vreo 24 de ani... aproape 25, sau cam așa ceva.
Mihai: Uau... Impresionant!

replici din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De pomană

DE POMANĂ
versuri Ioan Moroșanu

Mai păstrez vreo trei regrete
Și-un gând bun (de pus în cui),
Viața-mi umblă în șosete
Prin ograda nimănui.

Ceasul se rostogolește
Din amiaz' până-n amiaz',
Dar nu că "Doamne ferește!",
mai stea, n-are răgaz...

Bat cu palma peste frunte
Peste-același vechi cucui
Că i-s visele stătute,
Nu mai pot facă pui.

Leg opinca de izmene
Patru noduri, încruciș,
nu mă blesteme-o lene
Când văd șansa... pe furiș.

Vine viața de pomană
Și am vrut s-o fac de-un leu,
Dar mi-a prins răbdarea rană
Și a sângerat mereu.

Mai păstrez vreo trei regrete,
În chimir am un pitac
Și-am -l dau vreunei fete
Ce mi-a da răbdării leac.

poezie de din Ioan Moroșanu - Arc peste timp
Adăugat de Ioan MorosanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Era sâmbătă, 09 iunie, era vară, era sfârșit de săptămână, era cald... Cei șapte membri ai echipajului navei albastre erau toți tineri, deci, ar fi avut motive fie veseli, iasă prin oraș, se distreze; totuși, doar geograful cel înalt alesese varianta cu plimbarea prin oraș, numai după ce scăpase de cei doi însoțitori ai săi. Ceilalți preferaseră rămână acasă la ei: blonda Maria, mică și gingașă, se simțea foarte bine în apartamentul ei cu cinci camere, plin cu animale și plante, având în propria-i locuință un micuț colțișor din natură; domnișoara doctor Stela preferase și ea rămână acasă, mai ales din cauza celor 13 etaje, pe care nu avea de gând le mai urce sau coboare; Alex avea un alt motiv de a nu ieși nicăieri – evita întâlnirea cu "Ucigașa", de care va scăpa de abia luni de dimineață; domnișoara psiholog Lia nu numai că era acasă, dar nici măcar nu catadicsea iasă din camera ei, unde stătea închisă, cu motănelul gri în brațe, ținându-i companie, dar ea era tristă și abătută din cauza unei anumite reclamații pe care o depusese seara trecută către Comisia Disciplinară a Institutului, împotriva colegului ei, Lucian; Mihai se afla, din câte știm, tot într-o casă, deși nu la el acasă, ci la comandantul misiunii; iar acesta din urmă, bineînțeles, tot acasă era, iar figura lui îi trăda tristețea care-i măcina sufletul.

citat din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ignoranța, scepticismul, aroganța și inconștiența fac parte din lumea noastră interioară, iar dacă acum viața nu este așa cum ne dorim este tot din cauza a ceea ce se află în interiorul nostru. Cum am putea fi fericiți și să avem viața pe care o visăm când niciodată, ceea ce avem acum nu este suficient de bun? Recunoștința, iubirea, acceptarea și curajul sunt armele noastre, care vin tot din interior și ne pot face fericiți. Când ai vreo pretenție, vreo supărare de genul celor pe care le ai zilnic, adu-ți aminte ești viu, respiri, exiști și poate se nimerește ca afară fie și o zi cu soare. Dacă nu ai avea aer și te-ai sufoca, ai da toate posesiunile, toate privilegiile sociale, toate pretențiile doar pentru acest dar minunat: cel al vieții și al aerului din plămânii tăi. Dacă ai avea puterea fii recunoscător pentru tot ce ai acum în viața ta în plus, nu doar pentru aerul din plămâni, cât de bogat ai fi?

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Care este cea mai înaltă clădire amplasată pe un munte? Fii primul care răspunde!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!