Tihniți sub umbrelă
La mulți ani, militari români!
La unitatea de rachete
De lângă un oraș, odată,
Făcu un general Ionete
Inspecție inopinată.
Rachete? Pentru simulare,
Din lemn de brad, că era criză,
Deci vizita în graba mare
O fi având vreo altă miză.
Oricum, din drum, de la intrare,
Văzu că treaba merge prost:
Pe patul puștii din dotare,
Dormea o santinelă-n post.
Vreo trei soldați, avâd alături
O sticlă goală de rachiu,
Dormeau întinși pe niște pături.
În rest, părea că e pustiu.
Simțea că-și iese-ncet din fire,
Dar încă nu făcu tam-tam;
Se-apropie doar de clădire,
Privind discret pe câte-un geam.
Vreo doi sergenți, cu mutră bleagă,
Scriau scrisori pe albe file,
Alți patru învățau să tragă...
Salariatele civile,
Iar la depozitul de arme,
Simțind că-ncepe iar să ardă,
Găsi un altul care doarme
Când trebuia să stea de gardă.
De-acuma, fără vreo surpriză,
Mai consemnă-n raport, aici,
Că trei soldați, atenți la miză,
Jucau șeptic pe gloanțe mici
Și-un ins, aproape cât un munte,
Cu față aiuristică,
Punea grenadele pe frunte,
Făcând echilibristică.
Și, ca să-ncheie cu flagrantul,
În fine, inspectă PC-ul,
În care însuși comandantul
Juca barbut cu SSC-ul.
În fine, termină ocolul
Și luminat și lămurit,
Scoțând din tocul lui pistolul,
Dădu alarma, în sfârșit.
Se prezentară-ncet, nervoși,
În opt minute jumătate,
Vreo douăzeci de somnoroși
Având vestoane descheiate.
Din efectivul de oștire,
Mai ruginiți sau mai recruți,
Treizeci erau în învoire,
Iar douăzeci erau pierduți.
"Ce-i asta, comandant? E bine?
Așa vă pregătiți de foc?
Și dacă inamicul vine?
Vă face praf aici, pe loc!"
Acesta, cum simțea pe spate
Că toate apele apele îl trec,
Strângând din buzele crispate,
Tăcea și înghițea în sec.
"Trăiți!, în primul rând e pace",
Făcu, rânjind, sergentul Gelu,
"Pe urmă, cum să ne atace?
Păi, n-avem scut la Deveselu?"
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre armată
- poezii despre timp
- poezii despre somn
- poezii despre încălțăminte
- poezii despre viață
- poezii despre tăcere
- poezii despre surprize
- poezii despre sfârșit
- poezii despre scrisori
- Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Citate similare
Tânărul comandant porni spre bucătărie, iar aici papagalul căpătă biscuiții promiși, ba chiar și vreo câteva bombonele. Apoi Lucian găsi și vreo câteva chei care nu-i mai erau de nici un folos, așa că i le lăsă papagalului. Rikky se așezase pe crenguța unui lămâi aflat la intrare, cu cheile în plisc, iar Lucian se retrase spre camera lui.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre papagali, citate despre tinerețe, citate despre promisiuni sau citate despre crengi
Iar aici, furnicile numite oameni se strâng pentru război. Ca și când n-am mai avea loc sub soare. Și într-un fel, nu mai avem loc. Un om ocupă cu tălpile lui vreo douăzeci și ceva de centimetri. Dar raza orgoliului lui e de câțiva kilometri. Și uite așa ne călcăm pe orgoliu și nu mai avem loc unul de altul. Și raza asta de orgoliu crește ca o umbră, din ce în ce mai mult, de aproape a întunecat Pământul.
citat din Oana Pellea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre orgoliu
- citate despre întuneric
- citate despre război
- citate despre metrologie
- citate despre lungime
- citate despre furnici
- citate despre creștere
- citate despre Soare
- citate despre Pământ
Fata asculta cu toate urechile și făcu precum o învăță calul, fiindcă văzu ea că toate învățăturile lui îi iese înde bine, și din cuvântul lui nu se abătea. Tată-său, ca și de la rând, dete pe de altă parte și-i ieși înainte, așeză un pod de aur, se făcu un balaur mare cu douăsprezece capete și se ascunse sub acel pod. Când fu ca să treacă fata pe acolo, unde îi ieși înainte balaurul plesnind din coadă și încolăcindu-se; din gurile lui ieșea văpaie de foc, și limbile îi jucau ca niște săgeți arzătoare; cum îl văzu fata că este așa de grozav, niște răcori o apucară și i se făcu părul măciucă de frică. Calul daca simți că fata se pierde cu firea, o îmbărbătă iarăși și-i aduse aminte ce o învățase să facă; iară fata împăratului, după ce mai prinse nițică inimă, strânse frâul calului cu mâna stângă, îi dete călcâie și, cu paloșul în dreapta, se repezi asupra acelui balaur. Un ceas ținu lupta. Calul o potrivea cum să vină tot cam la o parte ca să-i reteze vreun cap; dară vrăjmașul se păzea și el destul de bine. În cele mai de pe urmă, izbuti fata să rănească pe balaur. Atunci, dându-se el de trei ori peste cap, se făcu om.
Petre Ispirescu în Ileana Simziana
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate despre cai, citate despre învățătură, citate despre vinovăție, citate despre urechi, citate despre superlative, citate despre păr, citate despre poduri, citate despre mâini sau citate despre inimă
Pereții palatului erau făcuți din zăpadă viscolită, ferestrele și ușile din vânturi vijelioase; erau peste o sută de încăperi, toate așa cum le alcătuia zăpada; cea mai mare era așa de întinsă că puteai să mergi câteva ceasuri prin ea de la un capăt la altul. Toate erau luminate de Aurora Boreală și erau goale, ghețoase, reci și sclipitoare. Aici nu era niciodată vreo petrecere, nici măcar un bal de urși la care vijelia să cânte și urșii albi să meargă în două picioare și să joace, nici măcar o sindrofie de domnișoare vulpi argintii; în palatul Crăiesei Zăpezii era pustiu și frig.
Hans Christian Andersen în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre zăpadă, citate despre urși, citate despre palate, citate despre vânt, citate despre viscol, citate despre urși polari, citate despre picioare sau citate despre muzică
Bacovia viscolul și eu
Te uită cum ninge Bacovia
din carte aruncă tot jarul
și dacă se-aprinde vreo stea
de ciudă să-ți sară muștarul
Și mână și iarna spre sobă
copacii să-ți bată în geam
să dea cea din urmă probă
și iar să tragă ziua în ham
Ascultă toți lupii cum urlă
și lumea în versuri dispare
dar cucuveaua ucisă în turlă
se-aude în moarte mai tare
Iată căldură mă ține în ger
de dragoste iarăși m-aprind
te uită cum ninge Bacovia
să scrie din moarte un rând
Și Doamne ce noapte de vis
aprind lumânarea-grenadă
un ochi în piept s-a deschis
dar luna din ochi o să cadă
Și altă tăcere zău că nu am
doar stele pe jos și în suflet
și-un înger c-o floare în geam
să ardă în lume ce-i putred
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (19 noiembrie 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre viscol, poezii despre visare, poezii despre versuri, poezii despre suflet, poezii despre poezie, poezii despre noapte sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Eugen: Știi ce avea Luci printre bagaje, la obiectele sale personale?
Traian: Nu; n-am văzut decât biluțele de sticlă din colecția lui Alex, care erau împrăștiate pe jos și niște animălușe de pluș.
Eugen: Animălușele erau ale domnișoarei biolog Maria; iar Luci avea haine pentru păpuși, deși păpuși n-am observat, dar dacă erau hăinuțe, probabil erau și păpușile pe undeva...
Traian: Luci?! Ai văzut tu?!
Eugen: Foarte clar. În plus, domnișoara consilier avea vreo câteva arme din secolele trecute, Nistor o grămadă de pietroaie...
Traian: Pietroaie?! Poate dulciuri.
Eugen: Nu; pietroaie. Dulciurile nu m-ar fi mirat deloc; asta era de așteptat din partea lui.
Traian: Pietroaie?! Și arme?!
Eugen: Da; pistoale, din acelea cu gloanțe, dar acelea, ale domnișoarei, fiind de colecție, n-aveau gloanțe. Erau vechi, însă arătau ca noi; erau foarte bine îngrijite.
Traian: Auzi; pistoale?!
Eugen: Și pe mine m-a surprins foarte mult. Cât despre ceilalți doi, nu s-au lăsat nici ei mai prejos: tânărul informatician avea o sumedenie de componente electronice minuscule confecționate chiar de el, iar domnișoara doctor o foarte stranie colecție de... încuietori.
Traian: Poftim?!
Eugen: Încuietori; lacăte și alte chestii de genul ăsta.
Traian: Hmm... Ce pasiuni mai au și copiii ăștia...
Eugen: Foarte ciudate!
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre păpuși, citate despre dulciuri, citate despre colecționare, citate despre vestimentație, citate despre timp, citate despre medicină, citate despre medici sau citate despre informatică
Se știe de ce β din Lira variază. Cauza variabilității lui Algol din Perseu e alta. Ca și β din Lira, Algol e format din doi sori. Cel mai mic e numai vreo trei sferturi cât cel mare și de vreo cinci ori mai luminos decât Soarele nostru; el se învârtește în jurul celui mare în aproape 3 zile. Când ajunge, pentru noi, în dreptul soarelui cel mare și strălucitor, începe încetul cu încetul să-l acopere, să-l eclipseze și eclipsa aceasta ține vreo nouă ore. După ce trece dincolo, soarele cel mare și strălucitor își recapătă din nou strălucirea de mai înainte. Însă și cel mic e luminos, dar față de strălucirea celui mare, cel mic pare obscur. Așa e cu petele soarelui, care ne par negre ca cerneala, cari în realitate sunt cu mult mai luminoase decât cea mai puternică lumină electrică de pe Pământ.
Victor Anestin în Cum să înveți stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre lumină, citate despre zile, citate despre realitate, citate despre ore, citate despre negru, citate despre electricitate sau citate despre eclipsă
Urmașilor mei
O, voi, urmași, împrospătată gardă
în juru-acestui preaumil pamânt!
Lăsați-mi încă inima să ardă
aici, adânc, sub lespezi de pământ.
Eu sunt precum coapcul fără nume
ce mai trăiește-o viață, prăbușit,
până ce timpu-ajunge să consume
esența lui lemnoasă, în sfârșit.
Dar peste-un veac, puteți scurma țărâna:
cărbunele care voi fi, vibrant,
vă va lăsa să ridicați cu mâna
din pieptul ars de lut un diamant.
Cercați atunci cu-o piatră și mai dură
să zgâriați obrazul lui de foc.
Iar dacă veți vedea vreo știrbitură,
zvârliți-l: îngropați-l la loc!
poezie celebră de Ștefan Augustin Doinaș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mâini, poezii despre lut, poezii despre lemn, poezii despre inimă, poezii despre foc sau poezii despre diamante
În mod normal, dacă n-ar fi plecat, conștient de faptul că ea era încă doar o copilă, n-ar fi procedat astfel; ar fi avut răbdare, ar fi așteptat să mai crească, măcar vreo doi ani, până la majoratul ei, cum însă el pleca peste doar vreo câteva ore... Părinții adolescentei de abia în acel moment reușiseră să iasă din mulțime și urmau să prezinte actele la control, pentru a demonstra că ei erau cei chemați.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre copilărie sau citate despre adolescență
Istorie stradală
Este-ntrebat ins, azi, pe stradă și-o alta, altul, tot un tânăr,
De ce în cărți era odată un Mircea, Bătrân, zis un Moș?
De unde până unde micul, se zice-unui Ștefan, cel mare?
Cât despre Cuza, e-o acuză jiletcii cu galon pe umăr...
Și ce-i galon, o fi gallon, ceva precum bidon, sau coș,
În care intră un patru litri, ceva aproape de-o căldare?!?
Matei... cum parcă-i se mai îi zice, se pare-i gară, Basarab,
Iar Gelu, Vlad, Menumorut, sunt trei etnici de aceeași gașcă?!
Cloșca-i la ferma lui Năstase, ouălelor mamă și-un simbol,
Iar Hassan, ce-i mai zis și Pașa, ar fi turcit, dintr-un arab!?
Afumați, Radu, a dăruit cârnați, pentru săraci, o pleașcă...
Crișan, uitasem, e de prin deltă; picior sau braț ceva... un ghiol!?
Viteazul, nu-i niciun Mihai! Habar n-aveți, este Becali!
De Cantemir, mai s-a auzit, c-ar fi facultativ, facultate,
De unde, ca privat, școală și diplome s-ar lua ușor,
Dar nu se recunosc, se pare, de europeni... niște canalii!
Movila țării-i un alt Radu, ce-a dat-o la posteritate,
Să nu se ascundă-n spate Lupu... Vasile... cică un lupușor.
De Baia, zid, nici auzit, nu este și nici că le-ar place;
Preferă Antalya, băi, la turci, toată nisip și fără... ziduri!
Călugă... renii sunt călugări, dintr-ăia de mănâncă renii,
Cum și Posada este-o râpă, pe care oricine po'a s-o atace;
Orice țigan, că-i loc mișto, să-și pună-n fote plin de hriburi...
Dacii fiind, cum se mai spune, dup-un loc, luptei... Războienii!
Moderni, sunt, știu, c-au și adresă, de e_mail, una ce-i Ro. vine,
Iar Mărășești, cunosc la fel, că este-o marcă de țigară!
La Plevna, e printre căpșuni și-n Spania o s-o găsești,
Nu pentru vreo "independență", că nu le este mult, mai bine!?
La fel știu despre-un Pelișor, ce-i pe undeva, o vilișoară...
Și-n fond ce-i? Care-i baiul? Sunt toate vechituri prostești!!!
Se oprește aici tot, din păcate, deși exemplele-s pe stradă,
La fiecare pas, prin școli și mai târziu, mult mai târziu,
Prin aule de conferințe; tâmplari, lăcătuși, secretare,
Ajunși politic avocați, medici-mister, soldați-paradă,
Făcuți generalii... de pace, cu bani, cârnați, ceva rachiu?!?
Domnitori noi, la rând știuții, cum ce-i ce-au fost... Praf, la dosare!
Sunt mulți și proș... răspunzătorii la microfoane-n gura mare!!!
Sper că-i știut, e-o alegorie!... Dar nu la mare... depărtare.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (19 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre școală, poezii despre Ștefan cel Mare, poezii despre tinerețe, poezii despre sărăcie, poezii despre simbolistică, poezii despre religie, poezii despre prezent, poezii despre politică sau poezii despre picioare
Multă vorbă nu se mai făcu. Feciorul de împărat văzu cu ochii, și asta era destul. Lăptița nu și-a ținut vorba, și acuma nu rămase decât să-și ajungă pedeapsa. Feciorul de împărat n-avu încotro, își călcă pe inimă și porunci să o îngroape în pământ până la sânișori, rămânând așa în ochii lumii, pentru ca să se știe ce e aceea când cineva cutează să înșele pe un fecior de împărat. Într-altă zi, apoi, se făcu pe gândul vitregei. Feciorul de împărat se cunună a doua oară și iarăși răsunară veseliile de nuntă trei zile și trei nopți. Hei! dar nu e darul lui Dumnezeu pe faptă nedreaptă! Cei doi feți-frumoși nu aflau odihnă în pământ. În locul în care erau îngropați crescură doi paltini frumoși. Când vitrega îi văzu crescând, porunci ca să-i stârpească din rădăcină.
Ioan Slavici în Doi feți cu stea în frunte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre religie, citate despre odihnă, citate despre ochi, citate despre nuntă, citate despre noapte sau citate despre gânduri
Au fost odată un împărat ș-o împărăteasă, care aveau trei feciori: ăl mai mare să fi avut șapte anișori, ăl mijlociu vreo șase și Prâslea vreo patru. Și erau frumoși și cuminți de-ți era mai mare dragul să-i vezi. Odată, împăratul pleacă la vânat după fiare cu o sumedenie de curteni; și merg ei cât merg călări pân păduri, pân munți, și numa într-o livede răcoroasă, când se opresc să mai răsufle caii de atâta urcuș, aud niște miorlăituri, să fi zis că e vreun cotoi sălbatic, ori cine știe ce lighioană.
începutul de la Poveste de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vânătoare, citate despre păduri, citate despre munți, citate despre frumusețe, citate de Ion Luca Caragiale despre frumusețe, citate despre călărie sau citate de Ion Luca Caragiale despre cai
Pescarul făcu precum i s-a zis: adună rouă de pe frunze, lăsă peștișorii să înoate în rouă, îi puse la soare și nu veni până ce razele soarelui nu sorbiră roua de pe ei. Ce-a aflat? Ce-a văzut? Doi copilași, feți-frumoși cu părul de aur și cu stea în frunte, unul ca cellalt, încât cine îi vedea trebuia să știe că sunt gemeni. Copiii crescură repede... În fiecare zi un an, în fiecare noapte alt an, iar în crepetul zorilor, când stelele se stingeau pe cer, trei ani într-o clipită. Și apoi creșteau precum alții nu cresc: de trei ori în vârstă, de trei ori în putere și tot de trei ori în înțelepciunea minții. Când se împliniră trei zile și trei nopți, copiii erau de doisprezece ani în vârstă, de douăzeci și patru în putere și treizeci și șase în înțelepciunea minții.
Ioan Slavici în Doi feți cu stea în frunte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre rouă, citate despre înțelepciune, citate despre înot sau citate despre vârstă
De la α din Centaurul, stea ce nu se vede din țara noastră, lumina ne vine în 4 ani; de la o stea mică, de mărimea 8, din constelația Ursa Mare, ne vine lumina în 7 ani. Acestea sunt stelele cele mai apropiate pe cari le cunoaștem noi; s'ar putea însă întâmpla să fie vreo stea mai apropiată de noi, dar fiind prea mică, nu am luat-o încă în seamă. Celelalte stele sunt depărtate până la 40 ani lumină, vreo 30 de stele cu toate; iar restul se află la sute și mii de ani lumină. Acum vă puteți face o ideie de depărtările la cari se găsesc cele mai multe dintre stele. Polara e aceea care se găsește la 44 ani lumină.
Victor Anestin în Cum să înveți stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Victor Anestin despre lumină, citate despre țări, citate de Victor Anestin despre țări, citate de Victor Anestin despre timp, citate despre idei, citate despre cunoaștere, citate de Victor Anestin despre cunoaștere, citate despre constelații sau citate de Victor Anestin despre constelații
De mai bine de patru decenii, Țările de Jos protestante erau în război cu Spania catolică, luptând să doboare detestatul jug spaniol. Olanda, numită uneori Provinciile Unite sau Țările de Jos, încă mai era, juridic, parte a Imperiului Spaniol. Anglia, singura ei aliată, prima țară din lumea creștină care, în urmă cu vreo șaptezeci și ceva de ani, se rupsese de Curtea Papală de la Roma și devenise protestantă, se afla și ea de douăzeci de ani în război cu Spania, iar de zece era aliată deschis cu Țările de Jos.
James Clavell în Shogun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre protestantism, citate despre Spania, citate despre Olanda, citate despre creștinism, citate despre catolicism sau citate despre Roma
Poezia la sate
Sunt aici în Leta Mare,
Beu din apa Letei, dar
Orișicîtă încercare
Să fac versuri, e-n zadar;
Căci de cumva prind a scrie
Vreo mică poezie,
Caut so-ntrerup de loc,
Căci deloc nu am noroc...
Palid fiind de mînia,
Nu pot scrie poezia!
Cînd aș sta să scriu mai bine,
Și am idei de a lucra,
Ce năpastă-atunce vine
Un fecior ce-mi zice-așa:
"Domnișorule, poftește,
Ca să dăm la porci mălaiu!"
Merg și cînd re-ntors, firește,
Nu mai știu ce plănuiam
Palid fiind de mînia
Nu pot scrie poezia!
Cînd ușoară fantezia
Mi-arată un cer plăcut,
Și eu pînă de a scrie
Toate cîte am văzut:
Un vițel ce e prin curte,
Vine ca să-mi facă curte,
Și mi-o spune băunînd,
Cum că dînsul e flămînd.
Palid fiind de mînia
Nu pot scrie poezia!
Și cînd iar mă pun la masă,
Și a scrie începui:
Iată-o cloșcă vinen-n casă
Cu vreo douăzeci de pui,
Și-mi făcu zgomot foarte mare,
Apoi cînd voiesc să-i scot,
Cloșca chiar pe masă sare,
Varsă tinta mea de tot.
Palid fiind de mînia
Nu pot scrie poezia!
poezie de Iosif Vulcan (13 mai 1864)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sat, poezii despre porci, poezii despre noroc, poezii despre idei sau poezii despre apă
De dor de tine
E noapte în ăst colț de lume,
Îmi doarme liniștea pe-o parte
Și insomnia iar îmi spune
Că ea-i aici... Tu ești departe.
Aleargă amintiri la geam
Un pic mai negre decât noaptea,
Visez că încă te mai am
Așa cum viața are moartea.
Mă doare capul ca un vis
Cu lupi și lilieci nemernici,
Să te visez e interzis,
Nu vreau s-o fac, ai să te-mpiedici.
Mi-e sete și urât de pat,
E ca o ocnă cu zăbrele fine
Iar eu un prizonier damnat,
Beat încă de miros de tine.
N-am somn dar asasinii au,
Câțiva îmi dorm printre dorințe,
Le iau pumnalele și stau
La pândă printre suferințe.
Ucid vreo trei din zeci de mii,
Apoi renunț, e chin enorm,
Probabil dacă ai să vii
Mă las de rime și-o să dorm.
poezie de Sorin Stoica din Pentru Citatepedia special (14 februarie 2024)
Adăugat de Sorin Stoica
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre suferință, poezii despre negru, poezii despre moarte sau poezii despre lupi
Două zile și două nopți au avut privilegiul de a rămâne afară pe pistă, căci erau niște țărani lipsiți de importanță. Se aflau acolo mii de inși sub paza câtorva soldați înarmați cu pistoale-mitralieră. Oamenii nu protestau. Din adâncurile tribunelor se auzeau urlete atroce, semn că reprezentanții autorităților nu erau plătiți degeaba. Din timp în timp, un sergent urmat de trei soldați venea să rostească niște nume la difuzor. Cei chemați se ridicau și se îndreptau către intrarea situată sub tribuna oficială, dispărând în întuneric. Pe urmă nu-i mai vedea nimeni. La intervale neregulate, noi sosiți erau aruncați în arenă. Nu trebuia să le pui întrebări soldaților: îți răspundeau cu o lovitură de cizmă în stomac sau în piept. Le era de asemenea interzis oamenilor să vorbească între ei, dar mulți schimbau informații pe șoptite, lucru pe care cei trei Garcia nu-l găseau deloc rezonabil. Era mai bine să-ți ții gura și cei trei au servit drept exemplu: două zile și două nopți n-au scos niciun sunet.
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre armată, citate despre țărani, citate despre încălțăminte, citate despre vorbire, citate despre sunet sau citate despre sat
Și dacă vreo cetățuie a fost cândva durată spre a fi sălașul oaspeților acestei mitologii românești, nu era ea oare castelul din Carpați? Pe podișul lui singuratic, accesibil numai prin stânga pasului Vulcan, adăpostea fără îndoială balauri, iele, strigoi și poate chiar vreo câteva stafii din neamul boierilor Gorj. De aici, o faimă rea întru totul îndreptățită, după cum se zicea. Nimănui nu i-ar fi dat prin minte să se încumete a-l vizita. Răspândea în jur o spaimă molipsitoare, după cum o mlaștină nesănătoasă împrăștie miasme pestilențiale. Numai a te apropia până la un sfert de milă de însemna să-ți riști viața în lumea asta și mântuirea sufletului în cealaltă. Ceea ce se învăța în mod curent la școala dascălului Hermod. Această stare de lucruri trebuia să ia totuși sfârșit în clipa când din vechea fortăreață a boierilor Gorj nu se va mai fi rămas nici piatră pe piatră. Și tocmai aici intervenea legenda.
Jules Verne în Castelul din Carpați
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre școală, citate despre vulcani, citate despre viață, citate despre suflet, citate despre strigoi, citate despre spaimă, citate despre singurătate sau citate despre sfârșit
De pomană
DE POMANĂ
versuri Ioan Moroșanu
Mai păstrez vreo trei regrete
Și-un gând bun (de pus în cui),
Viața-mi umblă în șosete
Prin ograda nimănui.
Ceasul se rostogolește
Din amiaz' până-n amiaz',
Dar nu că "Doamne ferește!",
Să mai stea, n-are răgaz...
Bat cu palma peste frunte
Peste-același vechi cucui
Că i-s visele stătute,
Nu mai pot să facă pui.
Leg opinca de izmene
Patru noduri, încruciș,
Să nu mă blesteme-o lene
Când văd șansa... pe furiș.
Vine viața de pomană
Și am vrut s-o fac de-un leu,
Dar mi-a prins răbdarea rană
Și a sângerat mereu.
Mai păstrez vreo trei regrete,
În chimir am un pitac
Și-am să-l dau vreunei fete
Ce mi-a da răbdării leac.
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu din Ioan Moroșanu - Arc peste timp
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lene, poezii despre gânduri, poezii despre ceas sau poezii despre Ion