Rotunjimi de gând
rotunjimi de gând spălate de ploaie și urât
ies din ceață strivindu-mi ochii
cu o simetrie perfectă între noi
acoperind hăuri și prăpăstii
roua paradisului deschide un mâine vindecător
de spații lăsate în noaptea neagră
și rupe clavicula înțelesului flămând de umărul tău drept
literele vor pleca sau vor rămâne
lăsând ca înțelesul să se vadă
palma întinsă refugiu de sub iluzia optică
a ochilor mari cu febră
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre ochi
- poezii despre viitor
- poezii despre rouă
- poezii despre rai
- poezii despre ploaie
- poezii despre perfecțiune
- poezii despre optică
- poezii despre noapte
Citate similare
Iluzia spartă
în iluzia spartă
se descompun castelele toate,
coșmaruri semețe urcă în spațiu,
trec strada camioane grele cu saci plini de visuri
legați la gură, scăldați în abisuri.
o cârpă udă șterge ecouri rămase-n oglindă,
spală pânza goală în febră uitată
și spală și luna desculță, sărată.
albastrul coboară agale
pe secundele lungi fără capăt
și pe tăcerea întinsă ce doare.
lumina se-ntoarce din iarbă,
pe tălpi se depune cocleală de biserică laică.
în iluzia spartă e o pată negrie,
subțire, zvârlită pe albul hârtiei.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre lumină
- poezii despre visare
- poezii despre uitare
- poezii despre tăcere
- poezii despre secunde
- poezii despre religie
- poezii despre hârtie
Ramura de nuc
Când trupurile nu se mai ascund în ploi și iarba nu e ploaie
Prințesele din labirint vor arbora drapelul
Să știi că noaptea e tot zi
Speranțele se vor topi în ochii tăi de ploaie
Și versul te va coborî și am să plec din ploaia ta de stele,
Lăsând o ramură de nuc, în urma așteptării mele.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre crengi, poezii despre versuri, poezii despre poezie sau poezii despre drapel
Mâine, fără noi
Dimineața este probabil să fie rece și ceață
Din apus vor veni nori de ploaie
Vizibilitatea limitată
Drumuri alunecoase
Ușor, pe parcusul zilei
Cu influența presiunii barometrice din nord
Sa va clarifica
Cu toate că din cauza vântului puternic
Și a curentelor labile, s-ar putea să fie furtunos
Noaptea
Va fi clară în toată țara
Numai în sud-est
Vor fi precipitații
Gradele vor scădea semnificativ
În contrast, presiunea va crește
Ziua următoare
Este probabil că va fi soare
Cu toate ca aceia care vor continua să trăiască
Vor avea nevoie de umbrelă.
poezie de Wislawa Szymborska, traducere de Robert Armon
Adăugat de Robert Armon
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre țări, poezii despre vânt, poezii despre viață, poezii despre nori sau poezii despre limite
Stelele și speranța
Voi oameni sensibili și plini de speranță
Viața este numai iubire?
Nu vreau să cred că voi nu credeți în ziua
Când stelele se vor uni cu lumea
Și nu se vor mai separa de ploi
Vor fi doar ele simple adieri?
Vor redeschide inimile necuprinse
În alge de păr atinse...
Nu vreau decât să sper că mâine și eu voi rămâne
O stea mică pe cerul aprins
Și voi străluci în inimile voastre
Ce mă cuprind în mii de spații alese
De astăzi stelele vor străluci altfel...
Se vor opri în ochii tăi...
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păr, poezii despre prezent, poezii despre iubire, poezii despre inimă sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Agonia toamnei
Toamna își întinde agonia în balcon
pe sârmă, peste rufele ude,
peste arborii goi.
Cea mai lungă noapte din an bate-n geam.
Iubirea rătăcită prin ochii verii,
în drum spre Golgota,
rămâne între cuvinte,
pe o paralelă ucisă, fără timp.
Obsesiile visurilor neîmplinite
ies din transparența trecătorilor
lăsând în aer urme neșterse de viață.
Pustiul iubirii verzi suflă de pe frunzele
ce-și leapădă verdele în foșnete stinse.
Sunt o mistuire în timpul rămas,
sub focul de stele din cuvinte,
înmulțind timpul risipit în crepuscul
cu uimirea de a mai fi
trecând prin ochiul tău străin
prăbușit în onduleuri de întuneric.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre toamnă, poezii despre întuneric sau poezii despre vară
Gaura neagră
Înainte de toate vor dispărea oamenii
(orbii vor fi ultimii în a pleca de aici),
apoi celelalte vietăți și lucruri
se vor face fărâme
și pe toate luate la un loc
le va înghiți spațiul, mai exact
Gaura neagră a galaxiei care ne vine.
Ne vom regăsi dincolo de viitură
(orbii fiind ultimii în a ajunge acolo),
unde lucrurile își vor recăpăta formele,
iar fiecare om și orice vietate
își va reface trupul, ca un puzzle,
ele însă nu vor avea vreun conținut
și vor rămâne pe veci fără mormânt.
poezie de Andrei Langa
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre animale sau poezii despre negru
O altă dimensiune
ești suit pe marginea aceea abruptă
unde îmbrățișarea trebuie ridicată să te ajungă
din lumina rece și înclinată într-o parte.
umărul tău e gata să fugă.
în stânga ta e o respirație de aer verde
o reîntoarcere a neîntâmplărilor schimbate în gând,
pradă unei lumini încete și fierbinți.
strigătul din lucruri nu te lasă ocupat cu tainele frunzelor
și ieșirea din sfera ta strâmtă.
totul ar fi ca o răsărire de iarbă perfectă
de n-ar fi gravitația și cuvintele legănate de sunet
în spațiul gol cu o altă dimensiune rostogolită în zare.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sunet, poezii despre schimbare, poezii despre gânduri, poezii despre gravitație, poezii despre frunze sau poezii despre cuvinte
Poem de luni
Orașul e limpede
cu gust de clor în amprente decadente,
peste el va cădea noaptea cu stelele faruri.
Prin cărți e o agitație fără răspuns
pentru lumea clătinată din încheieturi,
ceasurile bat tot mai lent
sub ochii unui sfânt subțire ca o dungă.
Din cuvintele de ieri sar literele aprinse
într-un triunghi al Bermudelor.
Cuvântul tu evadează
între sunetele adunate la un loc
dezlegat de praful umbrei.
Continuă să cadă târziul peste noi dominator,
neterminat, într-un punct inevitabil de fix.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre stele, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre oraș
Din aer
din aer se adună vibrații rămase pe frunze
mâine mă voi surprinde între două lumi
cu palmele înghețate
metal pe vorbe
într-o zi peticită cu lumină oarbă
cuvintele deliberat uitate
vor aștepta să se răstoarne regulile
totul să devină aproape
cu teii căzuți peste umbrele lor
și tu cu o inimă mare ca o ploaie de lavă
obosiți de haos
locuind altfel în brațele tale
nu ne vom spune nimic
voi plonja în târziul inutil
într-o libertate
în propria mea fugă spre roșu
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tei, poezii despre roșu, poezii despre libertate sau poezii despre gheață
Seceta
Soarele a băut râul
Valuri străvezii de căldură aduc
Aminte de valurile unui mort
Au rămas bolovanii
Au rămas rădăcinile
Au rămas scheletele albe ale celor înecați
Plouă
Cerul s-a înduioșat.
Mâine albia din nou va fi plină
Vor rămâne la fund bolovanii
Vor rămâne la fund rădăcinile
Vor rămâne la fund scheletele albe
ale celor înecați
În ochii mei persistă groaza
Când râd va seca din nou
Vor fi aceiași bolovani
Vor fi aceleași rădăcini,
Vor fi mai multe schelete.
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râuri, poezii despre râs, poezii despre moarte, poezii despre groază, poezii despre alb sau poezii despre Soare
Vei pleca
voi pleca
te voi lăsa
vor mai fi femei
limpezi și unduioase
sau terne ca lutul fertil
luna martie nu ne mai găsește
gleznele mele nu îți vor mai fi pietre în colier
ochii mei nu vor mai împrumuta culoarea îmbrățișării tale
sângele meu nu îți va mai curge în suflet
strigătul tău va fi cer peste o altă lume
în care eu sunt mușcătura dureroasă
a unei fiare
neîmblânzite
poezie de Simion Cozmescu din Cântecul măturătoarei de fluturi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge, poezii despre suflet, poezii despre lut, poezii despre glezne, poezii despre femei, poezii despre durere sau poezii despre culori
Noaptea
noaptea s-a aprins iar
emoțiile au coborât din pereți
căldura ridică tavanul și plimbă odăile
se face tot mai strâmt
norii se adăpostesc printre riduri
trupul fumegând de frunze rămâne fără ochi și buze
mâinile tac retrase-n buzunare
gândul nu se împarte la nimeni
doar timpul se sparge în secunde rotunde
fără oprire creând iluzia altei lumi
cu un trup de care n-ai trebuință.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plimbare sau poezii despre mâini
Monolog de primăvară
Primăvară, primăvară!
Ce te perinzi pe afară
Lăsând pradă norilor
Mugurii degetelor?
Și de ce-ți răsar în barbă
Corcoduși cu floare albă?
Miroși a parfum strident,
Glasu-ți este un torent
Ce trece printre coline
Ducând zumzet de albine
Și ropot de ploaie caldă...
Ochii tăi vor să mai vadă
Caii verzi păscând lumină
Din a soarelui grădină.
Părul tău - crengi despletite
Prin păduri de tei pitite.
Glezna ta - rece pârâu,
Genunchii-ncolțiți în grâu.
Primăvară, primăvară!
Ce te perinzi pe afară?
Dacă ai să pieri subit
Cumva... pe la asfințit,
În hăuri amețitoare
Bând a timpului licoare?
Primăvară, știi ceva?!
Mută-ți în inima mea
Pasul... lasă-l să se-afunde
Între două bătăi surde.
Chipul... lasă-l să se scalde
Între doua bătăi calde.
Și rămâi, rămâi așa!
Eu să pot mereu cânta
Florile pământului,
Cuiburile cucului,
Ciripit de rândunele...
Pavăza iubirii mele!
Primăvară, primăvară
Nu te pierde pe afară!
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre rândunele, poezii despre păduri sau poezii despre primăvară
Banii vor veni și vor pleca dar amintirile vor rămâne mereu.
Lucian Hașa (13 iunie 2021)
Adăugat de Lucian Hașa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre bani sau citate despre amintiri
Lumina moale
moneda are un profil ambiguu
geamul clarvăzător nu mi te arată
undeva o exprimare tropotește torențial acoperind lumina
întunecând inima
goana de nori lungi ajung secundele din urmă
storcându-le lacrimi
literele ies din talciocul cuvintelor
și rămân cioburi nedescifrate
minutele uscate își pierd luciul
în care îți căzuse umbra
pipăi gustul vătămat de răgazul prin verde
e tot mai puțin gândul alb
din care sunt decupată
sunt în neauzul pașilor tăi
într-un vârf de săgeată
libertatea lâncezește într-o lumină moale cu pași nesiguri
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre numismatică sau poezii despre minute
în pereții albi
rămân indicatoare
spălate de vis
haiku de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre visare sau citate despre alb
Doar vânt
Între răsărit și apus
A mai rămas o filă.
Între cer și pământ
A mai rămas un zbor.
Între buze și cânt
Se frânge un cuvânt.
Între noi
Rămâne doar vânt.
Pe urmele tăcerii
Mă frâng.
Te strig.
Ecoul se rupe
La capăt de gând.
Aripile mă strâng.
Între zori și asfințit
A mai rămas un rând.
Scrie-mi pe el
Un pas
Să te ajung.
Rupe tăcerea din glas...
Între cer și pământ
Sentiment frânt.
Între noi doi
Doar vânt.
poezie de Alexandrina Vlas din Când universul cade
Adăugat de aliona vlas
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor sau poezii despre aripi
Dacă tu, dacă eu
Dacă tu, dacă eu
Mai simțim uneori
Dintr-un colț să vedem
Un înalt curcubeu,
Dacă eu, dacă tu
Noi mai credem în vis
Într-o noapte din an
Nu gândim la abis,
Dacă tu, dacă eu
Inimi mari mai avem
Și culori vor renaște
Între ele mereu,
Dacă eu, dacă tu
Dezghețam zile mii
Și le umplem cu zâmbet
Colorat de copii,
Dacă eu, dacă tu
O iubire avem
Nu uita niciodat'
Drumul meu e al tău,
Dacă noi împletim
Zi cu noapte la rând
Timpul meu și al tău
Ar rămâne în gând,
Dacă noi n-am visa
La un cer înstelat
Am tăia din iubiri
Doar bucăți am avea.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre zâmbet sau poezii despre zile
Va fi
cum pot iubire să te scriu ieșind din vidul lucrurilor?
cum pot salva exacerbarea aerului când respiri?
noaptea învinsă cum o pot desena în alb?
plictiseala fuge-n zigzag pe fereastră,
culorile toamnei ning pe culoarul spre marginea patului
ca pe-o margine de lume.
nimicul se umple cu noi
amestecându-ne nevăzutul, alungindu-l până la stele,
înfometându-ne unul de altul,
acoperind cu palma norii din lună
în timp ce oglinzile se divid prin noi.
în zborul de frunze uităm
de coroana de spini cu săgeți de gheață,
ridul savant plecat către tâmplă,
tăcerile rebele încremenite-n drum.
va fi o surpare de smulgere în sus,
vom îngheța și iar ne vom aprinde.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pauza
Apăsarea sculptează o pauză de alb
acoperind solemn mâinile goale,
cuvintele libere încetează să critice,
doar ochii rămân și întreabă.
Liniștea își așază culorile în golul creat,
uimit întunericul pleacă.
Ideile topite din zona de ieri
au plămădit o pulbere în gând
și care nu se spală nici cu lacrimi.
În spațiul micșorat,
un timp redesenat măsoară
în neștire miezul nopții.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre spațiu și timp, poezii despre sculptură sau poezii despre miezul nopții