Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Rodica Nicoleta Ion

Suspans

Între gânduri despre levitație și tahicardie
Se naște un gol
În care mă prăvălesc repetat,
Ca amintirile într-o oglindă,
Un gând ce își târăște imaginea
Ca pe o trenă,
În fiecare secundă datoare să i se ofere.
Mă duelez cu măștile groazei
Și când doar ochiul pineal
Taie calea către lumină,
Adâncindu-mă în starea alpha,
Adorm risipindu-mă-n mine.

poezie de din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Rodica Nicoleta Ion

O noapte...

E întunerc, târziu,
Trecut de ceasul unu al nopții.
Telefonul nu vrea intre în repaos.
La fel și timpul...
Vorbesc neliniștită cu mine și despre mine.
Ochiul s-a adâncit în întunericul din afara mea,
Dar în mine se propulsează imagini
Despre care nici nu știam că există,
Imagini venind dintr-un alt timp,
Dintr-o altă oglindă.
Răspunsuri haotice
Aleargă prin labirintul necunoscutului.
Starea alpha...
Răspund... cui?! ce?!
Nu mai contează, atâta timp
Cât nu mai caut ieșirea din mine.
În zori voi fi din nou eu,
Un răsărit ca o roză ce abia înflorește.

poezie de din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Despre mine

Înmuguresc în mine ca-ntr-o gară
Și mă sugrumă-al roților blestem
Și timpu-n infinituri se măsoară...
Ecou și taină, repetat te chem.

Au adormit secundele-n vagoane,
Eu dorm ca un recrut pe bănci de lemn,
Valizele cu amintiri sunt goale,
Poartă doar urma vieții de infern,

În caruselul vieții o secundă
Mi-a încolțit la tâmplele fierbinți,
Ne strigă infinitul, oh, ascultă!
Un semn spre începuturi -mi trimiți!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Vid

Vidul din noi
Mărește laturile Universului
Cu încă un timp.
Lacrima e mitul ce se rostogolește
La picioarele noastre.
Milimetri de sentimente împărțite la doi...
Fluidul ființei s-a risipit în eter.
Își caută formă,
Venele alte drepturi își cer.
Unde ești? Unde sunt?!
Un vid în care aripile mele bat ca un clopot –
Sălbatic, atroce, crescând...
recompun și compun baricade de clipe,
Dar vidul, integru,
Ca o sabie cu tăiș de bazalt,
Taie în trupul uitării,
Taie vidul din mine.
recompun repetat...
Decizia îmi aparține.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Cioburi de viață, cioburi de moarte

Mi-am împărțit viața în cioburi
Și fiecare ciob l-am transformat
Într-o altă viață,
Spre a muri în mine, treptat.
Cu fiecare picătură de timp,
În uitatul Olimp...
Mi-a sângerat ochiul
Când soarele și-a împărțit suferința
Cu mine.
Vulcani de sângeri erupeau
Sub fiecare pas
În urmă rămas.
Orb de stele și de recunoștință,
Am mers mai departe,
Până la marginea prăpastiei
În care clocoteau
Cioburi de moarte.

poezie de din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

și ultimul gând -
când pe calea iertării
așteptăm moartea

haiku de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Ochiul pineal

În căutarea NIRVANEI...
Obosiți de spasmele vieții
Lăsăm ochiul carnal în odihnă.
Stare de meditație -
Ne detașem de lumesc
Ca de un alt rând de haine.
Primește-ne, Doamne!
El, ne dezvăluie viziuni,
O nouă poartă -
Deschisă de data aceasta spre cer.
Energie spre transcendent,
În copilărie.
Cheakre eliberându-și spre univers
Lacrima pleoapei nisipoase...
Acuzați de evoluție universală,
Cei ce poartă secretul
Duc cu ei și lumina
De dincolo de întunericul morții.
Punct de echilibru,
Însemn pe toiagul papal.
Temelia multor credințe -
Ochiul pineal.
Țineți arzândă flacăra lui
Prin meditație, spirit pur,
Prin fapte de laudă!
Lumea din jur s-a înfrățit cu masoneria...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Tăcere!

Tăcere!
Vreau aud secundele
Rostogolindu-se în albia timpului.
Să le cunosc fărămițarea,
Spre a le putea înțelege.
Să le aud căderea ca pe a unui cristal
Căzut pe treptele vieții.
Răsărit și apus,
Anotimpuri transferându-și misterele,
Fluturi și flori,
Păsări și susur de ape,
Toate prinse într-un curubeu
Pe care doar ochiul pineal îl percepe...
Atât de aproape
Și totuși... atât de departe...

poezie de din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Transformări

În uterul universului
Lacrima cerului se transformă în ploaie...
O lacrimă goală
De suferință și sentimente.
Erori adiacente
Cu imaginea răsturnată-n oglindă...
Un nor bolnav de rinită,
Deversând imaginea toxică a naturii,
Pe altarele urii.
Plămânii pământului respiră
Nevoia acută de schimbare...
Cerul este la reanimare...
Doar ploaia face legătura
Dintre cele două morți...
Transfuzie de durere.
Respiri doar dacă mai poți...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Trenă de perle și mărgăritare

Ești Luna de pe cer,
Cu mătăsoasa-ți, strălucitoare, mantie divină
Speranță dai cetelor de îngeri
Iar nouă ne dai raze de lumină.

Trenă de perle și mărgăritare
Brodată-i cu iubire, presărăm în calea ta
De trandafir petale
Și flori albastre de nu--uita.

Un martor ți-e întreaga adunare
Ce poate fi în lume mai plăcut
Decât această, plină de splendoare,
Zi, care, reprezint-un început?

Veți fi voi doi, de-acum, decât un suflet
Întâmpinat, pe tronul veșniciei
Cu bucurii și trâmbițe de îngeri
Acolo toți, cei buni vom fi cândva
Credința noastră dacă va dura.

poezie de din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Rost

În reverii am ancorat arpegii
Și am sorbit a stelelor beții,
Picând venin în cupa-n care regii
Își rostuiau visate veșnicii.

Etern, în vis, eu mi-am plecat genunchiul
Umil precum o zi din calendar
În fața vremii-n care doar cuvântul
aștepta ca piatră de hotar.

Tăcută și divinului sortită,
Arcuș ascuns în gândul străveziu,
Îmi căutam, de nicaieri venită,
Vioara insolitului târziu.

Vioara prinsă-n umbre de lumină,
Când transcendentul revărsat în mine
întrunea-n vibrația divină
Și îmi găsea o nouă rostuire.

Un clopot prins la margine de lume...
Un curcubeu lăsat a lumina
O altă generație de stele
Ce ca o trenă, timpu-mi va urma...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Farmecul naturii este amețitor, te obosește, te captează în lumi parfumate și mistice, unde ochiul minții croiește torente de povești pe care corpul energetic le primește în adâncul lui, trăindu-le în fracțiuni de secundă.

în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Mă iartă!

O catedrală s-a-nălțat spre cer...
A prin în mine rădăcini, sub cruce,
Oh, Tată Sfânt, Lumină și Îndemn,
Spre calea fără de păcat duce!

Sunt oaia rătăcită azi, pe drum...
Să pasc lumini în calea ta, m-așteaptă!
În lumea mea am rătăcit destul...
Vin către Tine, Tată Sfânt, iartă!

-mpiedic iar în iedera durerii...
Deșertăciuni cu chip de catifea,
M-ademenesc cu muzici ireale.
Tată Ceresc, te rog, nu lăsa!

-mpiedic iar în iederă și teamă,
Șerpi vii prind în lumea necredinței
Cu muguri fini și netezi de aramă
Care promit reînvierea ființei.

Alungă Tu-ntunericul din mine
Și lasă-mă-n pășunea Ta stau,
Căci Tu ești calea către fericire
Iar eu alături, zi de zi, te vreau.

poezie de din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Dublu-orb

Procedeul dublu-orb funcționează.
Tu crezi că minți,
Eu cred că te cred...
Îmi dedublez spiritul
Pentru a putea separa lumina de întuneric
Și durerea și lacrima
De același vis ce are rădăcinile-n mine
Și revine repetat
anunțe despre dezastre.
Doar eu sunt linia de fracție
Ce nu lasă cerul fuzioneze cu pământul.
Desenez pe irisul injectat cu impresii,
Oglinzi false care să îmi ascundă personalitatea.
Psihologia este în curățenie generală!
Nu mai pot ascunde de mine!

poezie de din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Recenzie

Recenzie de gânduri...
S-au strâns în mine atâtea tăceri
Că nu-mi mai pot vorbi nopțile.
Sub tălpi sângerânde
Se rostogolesc
Cioburi ascuțite de frunze.
Le aud... în mine foșnesc!
Paradox!
Nu este posibilă rostogolirea
Corpurilor ascuțite. Priviți!
Eu le văd rostogolindu-se-n mine,
Voi nici măcar nu simțiți...
Doar legea inerției ne-a învățat
Ca... obiectele cad.
Fizica! Sentimentele nu au fizică!
Celula lor este conectată la suflet.
Auziți?! Țipă în mine...
cheamă alergăm
Prin Calea Lactee.
Recenzie de gânduri...
Or fi ale mele?!

poezie de din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Iată că nici timpul în care trăiești nu mai există cu adevărat, căci se pierde cu fiecare secundă, lăsând în urmă doar dâra argintie ce-alunecă la tâmplele încălzite de lacrimi. Timpul acela și timpul acesta e putred, uitat în alte dimensiuni.

în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Vârful muntelui părea un altar al țării, dogorit de discul portocaliu, gol, părăsit. Era ceva duios și etern în această imagine, căci acolo părea că se deschid porți largi spre necunoscut. Imaginea părea frază într-o poezie absolută, pictată ca o justificare a omului pe pământ.

în Tu ești muza mea
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Când suferi de lene, aștepți în zadar ți se ofere un strop de speranță. Aceasta nu poate exista.

aforism de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Rodica Nicoleta Ion

Popas în copilărie

așezam sub brazi... Ca pe-o comoară
Strângeam în mână conurile gri.
Și pumnul strâns ar fi putut doară
În amintirea blândă de copii.

Acum am mai crescut, poveri sunt multe,
Mi-e pumnul strâns a dor și-a neputință.
Ignor tăcut puterile oculte
Și mă aplec beteag, înspre căință.

Nu mai am munți, doar goluri de lumină
Plutesc în amintire repetat.
Și lumea mea acum plutește-n tină
Și globurile din copaci s-au spart.

Acum am brazi în gânduri. Și golașe
Sunt crestele – poeme rezalit.
În mine amintirile se-adună
Preum se-adună credincioșii-n schit.

S-au dus în chip de cruci, în cimitire,
Cei drepți și buni. Eu singură-am rămas.
Îi plâng și-aștept, cum scris e în psaltie,
Să-i pomenesc la câte-un parastas.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Iubește-ți singurătatea!

Iubește-ți singurătatea!
Lumea este plină de singurătăți,
Uneori împărțite la doi...
Mergem în ritm cu imaginea din oglindă.
Ne îmbrățișează eteric,
Neputând fizic ne cuprindă.
Stau brațele întinse spre plus infinit...
Din întuneric lumina a răsărit.
Trecem prin lumină întuneric și taină.
Singuratici, apatici,
Sângerând de durere și teamă.
Iluzii, deșertăciuni – imaginea falsă a propriei lumi.
Relative și reci,
Alunecoase ca pavelele de gheață
Ale unei peșteri subterane
Sunt clipele, Doamne!

poezie de din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Oana Frențescu

Poem domestic

E o primă vedere,
suspendată lasciv între gene,
un înger patetic strivit între cuvinte.
Mântuirea își caută moliftele în stoluri de gânduri,
oglindă opacă în vârf de iluzie,
un gând e oprit în urcare,
sărutul e amputat,
se deschid ferestrele unui prezent
din care lipsesc.
Se smulg frânturi de absență din trup
și cad aprinzând candele în cuvânt.
Apar înserări pe ușa din față,
o jartieră ajustabilă pe orice ciorap,
o senzație pe rochia indiferentă din cuier
o viziune lărgită a pantofului cu toc înalt
și literele descompun respirația
în cuvintele ce se adună în vers.
O nouă secundă mă naște,
mai sus de unde sunt.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook