Palmierii sufletului
S-au înălțat palmieri
În sufletul nostru de ciocolată...
Sângele cade-n cascade... Așteaptă!
Pe platoul cerebral al cunoașterii
S-au creat conglomerate de gânduri.
M-am oprit printre rânduri...
Cuvintele sunt la reanimare.
Sună sirenele plângeri carnale.
Le-am croit din lumină, altare.
În jur se simte durere și jale.
Sentimentele veghează starea de fapt...
În tăcere m-am reîncarnat.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre suflet
- poezii despre tăcere
- poezii despre sânge
- poezii despre reîncarnare
- poezii despre promisiuni
- poezii despre plâns
- poezii despre lumină
- poezii despre gânduri
- poezii despre durere
Citate similare
Tăcere
Cuvintele, pe care nu le-am spus,
Sunt tot atâtea trepte ce coboară,
Cu sufletul tot mai adânc m-am dus,
Pe treptele tăcerii ca pe-o scară.
Ca-ntr-un cuprins de peșteră boltit,
M-am coborât în lumea nerostirii,
Și-n cutele de piatră i-am gătit,
Acolo-n fund, un ascunziș Iubirii.
Cuvintele pe care nu le-am spus,
Sunt tot atâtea trepte de tăcere:
Adânc în mine, mai adânc m-am dus,
Acolo, unde orice vorbă piere.
De-acolo, din limanul necuprins,
Din lumea fără mal a nerostirii,
Pe treptele tăcerii s-au prelins
Din ascunziș, luminile iubirii.
poezie celebră de Zorica Lațcu
Adăugat de gabriela alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre speologie, citate de Zorica Lațcu despre lumină, poezii despre iubire, poezii despre cuvinte sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Frământare divină
Anteu frământat de mâna divină,
Un suflet de gheață tapetat cu rugină,
O lacrim sfântă pentru care
Durerea înseamnă iubire,
Cântec de leagăn,
Parfumul de roză, vis, mântuire...
Sărutul luminii a desenat umbre de curcubeu,
Apele s-au revărsat în ramuri de zâmbete,
Dansând în cârlionți îndrăzneți
Pe harta destinului.
M-au strivit munții cunoașterii
Și am văzut abisul sub picioarele mele,
Apoi am înălțat privirea spre stele...
Ca un braț de tăcere, tăciunii secretelor s-au așezat
Pe umerii mei.
Sunt un Anteu călător
Printre vise de miere...
Un zbor de cocor.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zbor, poezii despre visare, poezii despre zâmbet, poezii despre trandafiri, poezii despre sărut, poezii despre stele sau poezii despre sfinți
Suflet
Suflet printre îngeri...
Dorm atâtea plângeri,
Plâns ușor.
Goana printre stele,
Plângeri efemere,
Dor de dor.
Clopot de lumină,
Trup trudind în tină
Și-n pridvor,
Lacrimă de jale,
Cânt întru cântare,
Călător.
Primul drum spre casă,
Voaluri de mătasă
Și tăceri,
Nimic nu rămâne
Pe această lume...
Triste seri!
Case părăsite,
Trupuri adormite
În pământ,
Viață trecătoare,
Dulce așteptare-
În cerul sfânt.
Totu-i amintire,
Ape cristaline
Lin trecând,
Sufletul de piatră,
Faptele de faptă,
Alegând.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre trup și suflet, poezii despre îngeri, poezii despre viață sau poezii despre tristețe
Am gustat
Am gustat din furia iubirii
Și m-am înălțat pasăre de lumină,
Căutând uitarea ce te-a rănit...
Tu, femeie, ești zborul de lacrimă,
Labirintul tăcerii ce mă va duce
La altarul divin.
Și lacrima ta este frumoasă... și dulce...
Dar... când m-am oprit spre odihnă
Din zborul meu,
Am fost prins cu lanțuri de umbre
Și închis în colivia luminii.
Cineva mă păstra ca pe o nestemată!
Nu cunoștea că îmi voi răni aripile
Cu necuvinte...
Apoi ușa coliviei a fost deschisă...
Aveam mâncare și apă, iubire, lumină.
Dar nu mai aveam forța de a te căuta
În necunoscut.
Mi-am scuturat aripile de cenușa uitării
Dar mă dureau de tăceri.
Vino tu, căci căutarea mea
Și-a sfârșit drumul.
Copacii s-au plecat în rugi
La marginea sufletului meu...
De aici se naște pustiul...
Semnalmentele
Sunt limpezi râuri pe harta de sentimente
Arsă la capete de vulcani.
Sunt aici! Vino!
Nu voi mai putea pleca niciodată...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre vulcani, poezii despre sfârșit sau poezii despre râuri
Pojar
Pojar sub verdele de jad...
Desupra ploi de stele ard
Și din adâncuri de vulcan,
Prohod de vise și de ani.
Din veri de vis m-am înălțat
De vară, spre a fi bogat
Și-n rod de ploaie renăscut
Revin cuvânt pe-acest pământ.
Sunt spic de grâu ori trandafir,
Mi-e plânsul cânt și vals sublim
În zâmbete m-am întrupat,
Sunt vară cu adevărat.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre verde, poezii despre vals, poezii despre timp sau poezii despre stele căzătoare
Ploaie de vise
Ploaie de vise...
Stelele s-au ascuns
La marginea cerului răstignit.
Furtuni se îngrămădesc în sufletul meu.
Coala de hârtie a inimii
Este pătată de sânge.
Ajunge!
Universul și-a început genocidul,
Frunzele se rostogolesc în vârtejuri,
Semne de întrebare s-au agățat de liniștea
Din adâncuri.
O dungă, ca un fulger, a tăiat tăcere în două.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre hârtie, poezii despre început sau poezii despre inimă
Literă de miere
S-au scurs din ceruri,
Ca dintr-o călimară, cu tușul risipindu-se-n valuri,
Litere ruginii.
Chihlimbăii poeme, ca niște râuri cu susul în jos,
Căutându-și esența,
Se lăbărțau înălțându-se către cer.
Se ridicau în vârtejuri
Spre o destinație necunoscută.
Și castă...
Lacrimi de miere curgeau
De pe-ntinderea-albastră...
Am luat tocul și am scrijelit pe pereți
Pașii incerți.
M-am poticnit ca un nou-născut.
Literele de miere s-au risipit în sufletul meu,
De aceea scriu despre mine și despre toamnă mereu.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încălțăminte, poezii despre toamnă, poezii despre poezie, poezii despre miere, poezii despre bebeluși sau poezii despre apicultură
Unde e dragostea?!
Pe cerul timpului vostru
S-au strâns nori de furtună.
Vântul scurmă în sentimente,
Le transformă în zgură...
Secundele s-au oprit din mersul lumesc
Se întorc în trecut,
Se învârtesc
Pe topoganul furtunii,
La marginea lumii,
Ca frunzele moarte ale
Copacului dragostei.
În ochiul gol de lumină,
Ce zace în palmă,
Acoperit de genele frânte
Ca niște vreascuri de timpuriu schingiuite,
Sunt aduceri-aminte.
Lacrimi-pereche se țin de mână.
Cioburi de vrajă adună...
Nu mai există decât amintiri.
Unde e dragostea?!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre trecut, poezii despre secunde, poezii despre ochi, poezii despre nori sau poezii despre moarte
Obsedat normal
obsedant normal,
repet normal,
în viață normală.
m-am săturat de atâta normalitate.
m-am săturat să cred că totul este normal
când de fapt normalul este tot.
m-am săturat ca ziua să înceapă cu dimineața
când noaptea este de fapt răsăritul meu.
m-am săturat ca degetele să fie zece
când de fapt zece sunt doar poruncile sfinte.
m-am săturat să despic firu-n patru
când de fapt patru fire un pot fi niciodată unul singur.
m-am săturat să las pași în urma mea
când de fapt urma mea se pierde printre atâția pași.
m-am săturat să trăiesc pentru alții
când de fapt alții nu trăiesc nici pentru ei.
și ce folos că m-am săturat
că-n definitiv e normal să te saturi.
poezie de Mirela Nicoleta Toniță (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi și următoarele:
- citate de Mirela Nicoleta Toniță despre viață
- poezii despre sfințenie
- poezii despre noapte
- citate de Mirela Nicoleta Toniță despre noapte
- poezii despre dimineață
- citate de Mirela Nicoleta Toniță despre dimineață
- poezii despre degete
- citate de Mirela Nicoleta Toniță despre degete
În camera obscură
În camera obscură
Am ascuns sentimentele,
Să nu le poată zări îngerii cu aripile negre.
Am invocat iubirea, colorând cu vântul
Cu lacrima stelelor.
Și aripi de lumină mi-au secționat întunericul,
Pentru a putea merge
Pe drumul dintre două morți.
Ploi de lumină au creat
Nimb și altar...
Tu dormi, risipire de jar.
Am sădit în întuneric lumină,
Răspântie pentru mai târziu,
Când pacea divină,
Așteaptă sfeșnic să-i fiu.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre aripi, poezii despre pace sau poezii despre negru
Tablou de toamnă
Dans de culori...
Ploaia cade-n cascade,
Miruind omenirea
Cu lacrimi cerești.
Frunzele valsează - un poem,
O iubire - chihlimbar de povești.
Ramuri se frâng obosite,
Se-apleacă în rugi,
Pe alei prăfuite.
Sângele pământului curge în must rubiniu.
Nuci și gutui cu miros amărui
Parfumează tăcerea.
Catapeteasma de nori,
Ca un voal de mireasă,
Ne cade pe față.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dans sau poezii despre nuntă
Tristețea este doar o stare de fapt. Deschide ușa luminii și sufletul tău va străluci ca soarele dimineții, risipind întunecimea din jur!
aforism de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre tristețe, aforisme despre suflet, aforisme despre promisiuni, aforisme despre lumină, aforisme despre dimineață sau aforisme despre Soare
Cuvânt către voi
am smuls gândurile din sufletul meu
au zburat către voi
le-ați primit cu sufletul deschis
din ele s-au născut poezii
m-am dezbrăcat de cuvinte, le-am dăruit vouă
m-ați învelit apoi cu sufletul vostru
m-ați mângâiat cu duioase cuvinte
atunci am înțeles că am găsit calea
sunt fericit, gândurile, cuvintele mele trăiesc
sunt purtate de voi mai departe
vă mulțumesc oameni frumoși
vă iubesc
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nuditate, poezii despre naștere sau poezii despre mulțumire
Actul final
Îmi scufund pașii în nisipul încins.
Nimeni nu-i mai salvează,
Nimănui nu-i pasă
De existența mea sinuoasă.
Tu te-ai oprit...
O altă zare ai concesionat
Și te-ai adâncit în foamea lucrului pământesc.
Eu m-am înălțat... am picat -
Fluture de argint pe marea de stele...
Nu am decât însingurarea
Și nemărginirea ce desenează
În mine
Brațe de deznădejde.
Sufletul mi s-a ascuns
În inima ta...
Dar tu nu cunoști acest lucru!
Nu ai ușa deschisă spre stele...
Mă hrănesc cu gânduri despre tine,
Cu amintirile noastre...
Iar când voi pleca
Voi fi quasar pe cerul inimii tale,
Tristețe și o nemărginită lacrimă -
Actul final.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre salvare, poezii despre nisip sau poezii despre fluturi
S-au stins teii
S-au stins teii în tăcere... anul ăsta nu i-am vrut,
Mi-ai lipsit, a fost durere, să te uit nu am putut,
Mai se tânguie o frunză... un pas rătăcit m-a dus
Să aleg o altă muză, și prea tristă m-am supus...
Dar nimic nu se compară, cu mirosul lor de mai,
Teii cu floare amară sunt simbolul ce mi-l dai
Prin cuvinte nerostite sau mesaje în eter
Pe orbite rătăcite și-nvelite în mister.
S-au stins teii și mă doare că m-am înecat în vis
Îmbătată de candoare, așteptând un compromis
Tu să-mi fii muza de toamnă, teii să-mi fie balsam
Rănilor care înseamnă... niciodată să te am...
poezie de Marilena Velicu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tei, poezii despre simbolistică, poezii despre inocență sau poezii despre frunze
Noaptea din jur
În noaptea din jurul meu
Degetele îmi sunt lumină.
Îmi sorb sentimentele
Ca pe o cană de cafea cu aromă
De ciocolată.
Neuronii se întind
Ca niște melci lipicioși
Cu sparte cochilii.
Îi simt cum trec prin porii sufletului meu,
Le aud ecoul sentimentelor
În labirintul în care
Culorile se îmbrățișează.
Acolo îmi caut liniștea,
Acolo este ghidul inimii mele.
Îngerii au plantat fulgi albi
Pe brațele mele.
Nu-mi mai trebuiesc globii oculari!
Sunt oar cercuri care se rotesc
În jurul unui punct.
Oh, orb, alunec în lumină
Și dispersez întunericul,
Modelez iubirea
Și devin înger...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voci... gânduri
Voci străbătând întunericul sumbru
Mă cheamă în adâncurile neștiute
Dar unde?
Vântul suspină, ploaia mă ceartă
Nu-i nimeni în lume, în gând să m-asculte
Vreodată...
Printre gene albastre un vis se strecoară
Și-alerg după el, în mister,...
Giuavaer
De lacrimi și gânduri, pe-ntinsele rânduri
Îl pierd printre degete fragede,
Obosite de ger.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre ger sau poezii despre ceartă
Ce suntem
Am promis că voi vorbi
Cu Dumnezeu.
Multe întrebări musteau
În pieptul meu.
Și-n cuvânt și în lumină
M-am născut,
Străin eram, eram stingher,
În Cerul Sfânt.
M-am risipit ca un ecou
În flori de mirt,
M-am înălțat mereu mai sus,
Mai fericit.
Dar n-am aflat în drumul meu,
Oh, n-am aflat,
Adevăratul Dumnezeu
Ce-am căutat.
Lumini ardeau în Cerul Sfânt,
Mângâietor,
Iar eu, un înger pământean,
Plângeam de dor.
Și m-am întors, un pământean
Cu suflet gol...
Suntem pământ, suntem pământ
Neroditor!
În lumea noaastră lacrimi cad
În tina grea,
Chiar dacă-n suflet încă ard
Frânturi de stea.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire sau poezii despre religie
Te-am visat
Te-am visat!
Înger întizându-ți aripile
Peste întreaga mea lume.
Mă supravegheai ca pe un mormânt
În care mi-am ascuns sufletul
Pe timp de noapte
Să-l adăpostesc și să-l apăr
De fiarele existenței.
Mi-am scos inima și am pus-o
În palma ta.
Ai ceruit-o cu praf de stele
Și cu iubire divină.
Mi-ai vegheat decăderea,
M-ai înălțat și m-ai vindecat
Și m-ai plâns
Ca un clopot un vers eminescian.
Bacovia mi-a vindecat versul
Și Labiș a pus suflet în el...
La braț cu Jebeleannu-am plecat
În pustiul cunoașterii
Și m-am întors în Coșbuc
Să mă botez în sângele lui.
Când aproape mă ucisesem
Cu pumnalul sentimentelor deznădăjduite,
Tu ai închis poarta suicidului
Și m-ai împins în prăpastia vieții.
Voiai să trăiesc...
Acum ai fuzionat cu ființa mea însăși,
Te-ai aruncat în sângele meu
Și trăiești odată cu mine
Și vei muri
Când toți vor uita că exist.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri sau poezii despre existență
În penitenciarul devenirii
În penitenciarul devenirii
S-a-nchis tăcut ființa mea abstractă
Și convergentă, mi-a căzut privirea
Pe nesfârșita-ntindere de piatră.
Ecoul, ca un albatros rănit, în spații,
Pornit să-nfrunte moartea ființei mele
Se înălța pe plaja de lumină,
Iar marea,-n ceruri, picura sub stele...
Era durere, lacrimă sau pace?!
Ce plângeri false-mi biciuiau tăcerea?!
În moarte, ca un clopot evadase,
Flămând și grav, înflămânzindu-mi vrerea.
Și s-au ascuns și zări și nemurire...
Un arhitect le-a risipit pe cer...
În penitenciarul devenirii,
Tăcut și grav, ca pasărea-am să pier...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plajă sau poezii despre devenire