Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Nicolae Matei

Sărut ploaia ce-o să vină

Ceru-în uscăciune zace, e rămas pe mâna verii,
Norii zăvorâți adorm prin izvoarele ascunse,
Prin ținuturi siderale curge sunetul tăcerii,
Ploaia vrea să evadeze din temnițe nepătrunse.

Toamna zburdă și nu-i pasă de arsurile durerii,
Nu mai vrea să-și plângă-n taină rosturile neajunse,
Ceru-n uscăciune zace, e rămas pe mâna verii,
Norii zăvorâți adorm prin izvoarele ascunse.

Pribegesc țipând cocorii cu aripile lor unse
În dorul lăsat acasă în restriștile poverii,
Sărut ploaia ce-o să vină, îi țin brațele întinse,
Liniștit îmi va fi somnu-n dulce-i ropot al căderii,
Ceru-în uscăciune zace, e rămas pe mâna verii.

rondel de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Sanda Nicucie

Atenție, cad flori!

Cad flori de tei
ca un păcat
prin geamul verii care plânge
de dorul tău
ce-nsingurat
de dorul meu nu ți se frânge
Cad flori de tei
și ape reci
prin ploaia verii se strecoară
de-ai venit
doar ca pleci
pe dorul meu ploua-va iară
Cad flori de tei
din când în când
pe urmele cu vârfu'-n stradă
și-mi este teamă
că-n curând
nu va avea ce să mai cadă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marin Moscu

În amurg de amintiri

Gând purtat prin roua verii,
Florile pălesc în vis,
Se împart aripi în șoapte
Peste cerul necuprins.

Goliciunea, înmiresmarea
Îmi dezleagă dor carnal
Frământând în mine gândul
De-a pluti un ultim val.

Peregrin pe creasta verde
Îmi doresc rod de femeie,
Crește fructul, nesătulul
De-a purta în el scânteie.

Și mânat prin ploaia verii
Vreau mușc din vechi iubiri
Trăind viața mai frenetic
În amurg de amintiri!

poezie de
Adăugat de Marin MoscuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -26.97- 15.99 lei.
Nicolae Matei

Iubirii nu-i pun lacăt

Norii negri greu apasă, cerul meu a obosit,
Răvășesc răzlețe gânduri, visul nu-mi este tihnit,
Noaptea-mi spune adevărul despre stele căzătoare,
Zace învelită-n spuză o dorință ce nu moare.

Încă mai mocnește focul vremii dulcilor chemări,
Prin unghere tot mai arde vreasc de dor, de alinări,
Viața ce mi-e hărăzită în restriște n-am s-o las,
În realitatea tristă doar iubirea mi-a rămas.

De a vieții frumusețe n-am mă despart ușor,
Cu aripa mai domoală îmi continui al meu zbor,
Pe al drumului destin îmi duc pașii pân* la capăt,
De mă-mpiedic mă ridic dar iubirii nu-i pun lacăt.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Alin Ghiorghieș

Iubirea trecută

Am dat ușor cu mâna pe cer
și a rămas o dâră neagră de noaptea trecută.
Am prins și o pasăre
și mă întreb cum de ciocul ei
se plimbă de o parte a dârei
așteptând corpul înopteze.
Am dat ușor cu mâna pe mine
și a rămas o dâră
de noaptea trecută
când erai în brațele mele
și ai dat cu mâna ușor
și a rămas o dâră
din iubirea trecută.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Boarea ultimului grâu

Ochiul lui nu mai vestește ploaia.
Nici un zvon nu mai licăre; pojghiță
de uscăciune l-a acoperit între timp, prin care
el vede, dar nu mai spune nimic.
Ochii lor spălăciți, albaștri și verzi,
nu mai sunt de mult fântânile de rod
ale neamului, și nici de luptă. Căutătura
neagră, vulturească a rămas în poveștile babelor;
îngălbenit e de alcool în ochi și-n sămânța
cu care altădată boierii vroiau să-și ridice
sângele stirpei.

E o vară cumplită.
Femei și bărbați în alaiuri mute,
în noianul disperării,
umplu bisericile, curțile parohiale:
rugi lungi, fierbinți – și nici o minune!
Au nu știu ei că slava din uscăciune nu deschide
fiarele ploii? Sunt legi nescrise – că-n fața lui Dumnezeu
chiar lacrima seacă tot izvorăște de undeva.
Dar ei? Ei de ce nu se roagă și țipă
și obrajii lor rămân uscați ca 'nainte de Facerea Apei?
Pentru ce afară, pe uliți, fetele goale, încinse cu frunze,
se-nvârt despuiate până cad în tină
cu gâtlejurile arse, cu gurile deschise
bând nisip fierbinte?

Nu, jertfă dau, înmoaie uscăciunea cu ceva:
sângele sufletului se ridică și unge rana din cer,
ori se scurge prin tălpi în crăpătura pământului –
Fiindcă ei, cu ochii lor secați, ajung să-și vândă
carne din carnea lor – animalele crescute cu greu!
Nu mai e apă... Nici preț pe vaci și pe porci nu mai cer,
le dau scape de povară, le dau fără preț...
Îi sărută pe boturi, pe frunte, dar niciunul nu plânge!
Ochiul lor nu mai vestește ploaia.
Rămâne deschis spre holdele arzânde
și parcă-l strânge boarea ultimului grâu...

poezie de din Hibernaris (2001)
Adăugat de Dragoș NiculescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Nu mai e vară-n iulie, iubite...

Îmi place -mi atingă ploaia gândul,
Să-mi spele pân' la oase frământarea.
Mi-aș aștepta-ntr-un nor de ploaie rândul
Și-aș lăcrima albastru peste marea

Ce-și scutură un val doar pentru mine
La țărmul însemnat de vara-n care
Se-mbrățișau săruturi orfeline
Și înfloreau în noi mărgăritare.

Nu mai e vară-n iulie, iubite.
(De ziua mea, a plâns albastru cerul).
Te-aș fi adus din vise ofilite
Dar, eu nu pot îți dezleg misterul

Tăcerilor cu gust de renunțare.
Te caut prin cotloane clandestine
Și-mi stă pe buze, azi, o întrebare:
De ce-ai ucis grădinile din mine?

M-aș fi zidit o Ană pentru tine-
Poem născut din lacrima durerii
În temelia ta și peste mine,
Tu, zidul nemilos al ne-nvierii.

Îmi place -mi atingă ploaia gândul
Și -l trimit la tine te-adape,
Că ți-a secat, iubite, iar, cuvântul
Și ți-au rămas numai silabe șchioape.

Eu încă te aștept în miezul verii
Să-nsuflețim, din nou, masa tăcerii...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Matei

Dor rătăcitor

Rătăcit-am prin străini, dorul întristat m-apasă,
L-am rugat mă ajute, vorba mi-a fost în zadar,
De izbeliște-am rămas, n-a știut că mie-mi pasă,
Liniștea mi-e părăsită, aș zâmbi o clipă doar.

Furișată dup-un nor luna n-a mai vrut iasă,
Stelele n-au strălucire, au mai stins din lampadar,
Rătăcit-am prin străini, dorul întristat m-apasă,
L-am rugat mă ajute, vorba mi-a fost în zadar.

Am -l iert, nu-l iau în seamă, de el n-am am habar,
La chemările adânci mă întorc din nou acasă,
Satul drag m-așteaptă-n taină, mă îmbrățișează iar,
Dulcea clip-a revederii bucuria își revarsă,
Rătăcit-am prin străini, dorul întristat m-apasă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

De când s-au stins luminile serii

Bat clopotele în urechile nopții obosite
uneori numai furtunile se sperie
și oamenii când bat într-un anume fel,
flămânde cu limbi vestitoare de moarte.

De când s-au stins luminile serii
călătoresc prin întunericul brut,
o să-ți spun despre nălucirile de pe drumuri
când bate miezul nopții în fiorul din trup
și așteptările tale pline de dorințe ascunse
au rămas în cuvinte răvășite pe file albe.
În ochii tăi au crescut plantații de lumină,
în fiecare rază e o ninsoare de petale
care-și lasă polenul pe umerii fini.

Pământul la care mă întorc cu fața,
ascult izvoarele ce vin din adânc
cu tumultul mineral al bogăției seninului,
pun în mine culoarea fructului copt
în conturul mai verde decât verdele.

În numele luminii care cheamă norii,
ude copacii și ierburile țării
cu ploaia îmblânzită de cosmice mâini
mă înalț înflorind iubirea în cântec.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Matei

O seară fără rimă

Amurgul izvorăște din desișul pădurii
Și coboară spre satul muruit,
Prin rărișul de frunze
Zăresc un petic de cer
Unde norii supărați se adună,
Se ceartă între ei, apoi se despart.
Ploaia obosită de răpăieli
Mă pătrunde în trup, în auz,
În priviri și se prelinge pe
Obrazul fierbinte.
Luna nu se arată, e-nchisă
Între zăbrele iar stelele
Stau ascunse în tufișuri de nori,
E vară și mi-e rece.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Robert Louis Stevenson

Requiem

Sub cerul verii înalt și plin de stele
O, sapă-mi groapa în noaptea morții mele;
Din iarbă și rouă venit, mă-întorc la ele.
– Mi-i gata testamentul cu vremea se-înfrunte,
Iată și-epitaful care mă încape:
"Aici el zace să vă fie aproape;
Acasă-i marinarul, acasă de pe ape,
Și vânătorul acasă de pe munte. "

poezie clasică de din Lăstăriș, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil și textul în engleză.
cumpărăturiCartea "The Strange Case of Dr Jekyll and Mr Hyde : A Graphic Novel in Full Colour" de Robert Louis Stevenson este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -40.00- 11.99 lei.
Vivian Ryan Danielescu

Mâna Dumnezeiască

Renaște pământul
Îmbrăcat în culoare
Pornește și vântul
Prin raze de soare

Lacrimi de ploaie
Dansează prin flori
Râuri curg șuvoaie
Apar muguri în zori

Șuieră vântu-n fîneți
Culege iarba uscată
Aleargă iepurii isteți
Semn de vară bogată

Cerul își scutură norii
Pământul înverzește
Vin în cârduri cocorii
Sus cerul ne iubește

În grădină un cais
Gata -nflorească
O livadă ca din vis
Mâna Dumnezeiască

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Acolo, în liniștea munților, jumătatea acestui septembrie ne primea cu ospitalitate, căci pitorescul priveliștilor ne încânta privirea, desenând pe pânza ochilor tablouri ușor mișcătoare atunci când brațele vântului scormoneau prin cenușa de frunze a verii în căutare de comori ascunse, nebănuite...

în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Matei

Cerul meu a obosit

Norii negri greu apasă, cerul meu a obosit,
Răvășesc răzlețe gânduri, visul nu-mi este tihnit,
Noaptea-mi spune adevărul despre stele căzătoare,
Zace învelită-n spuză o dorință ce nu moare.

Se tot uită după noi întristata primăvară,
Nu putem fim cu ea, este pentru-ntâia oară,
Privește cum stăm la geam, ne vede închiși în casă,
Ar dori să o-nsoțim dar necazul nu ne lasă.

Încă mai mocnește focul vremii dulcilor chemări,
Prin unghere lin mai arde vreasc de dor, de alinări,
Viața ce mi-e hărăzită în restriște n-am s-o las,
În realitatea tristă doar iubirea mi-a rămas.

De a vieții frumusețe n-am mă despart ușor,
Cu aripa mai domoală îmi continui al meu zbor,
Pe al drumului destin îmi îndrept pașii spre capăt,
De mă-mpiedic, mă ridic, dar iubirii nu-i pun lacăt.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ai dispărut în zare

mâna întinsă mi-a rămas spre zare
și tu ai dispărut în ceața ei,
dansau pe cer doar păsări călătoare
și ele mă priveau cu ochii grei

mi se părea că ochii lor sunt mure,
aveau în ei culori din ochii tăi,
îmi arătau neantul cum apare
priveam cu ochii căutători prin văi

și nici o vale nu te-avea pe tine,
aveau doar flori și fluturi, mii și mii,
nu le pasă deloc ce e cu mine,
zburau prin aer pufi de păpădii

mâna întinsă mi-a rămas spre zare
și zarea s-a întunecat pe loc,
era acum o noapte urlătoare,
c-o ploaie repezită în galop

simt trupul care-mi fierbe dintr-odată,
mai trece doar puțin și-mi dă în foc,
eu nu te plâng, o lacrimă te iartă
e lacrima ce n-a avut noroc

neștiutoare cade într-o baltă,
atât de tulbure norocul ei,
își pierde limpezimea nediluată,
în urma ta e un parfum de tei

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Se aude de dincolo de milenii glasul năpăstuiților lumii care strigă prin glasul năpăstuiților de astăzi, ca un ecou perpetuu; descoperiți mâna criminală, mâna care a făcut atâta rău omenirii, mâna care lucrează mereu în umbră, mâna care se vrea mereu ascunsă, mâna care ne fură și ne ucide, trecând triumfătoare spre eternitate.

în Elemente de criminalistică și tehnică criminală
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicole Sere

Prispa dorurilor mele

Tu te-ai mutat într-o stea albastră
din sufletul gălbui al verii
stai așezat pe prispa dorurilor mele,
îmi asculți bătăile incerte ale inimii
dimineața îmi cânți metaforele rătăcirii,
iar noaptea un vals al durerii și nemărginirii.

Vântu-mi îmbrățișează trupul de petale
răsăritu-mi risipește picurii de ceață din colțul ochilor
prin secundele seculare aripile mele te caută
dincolo de costelația iernii.

Ești de negăsit
a rămas doar o dâră de fum prin praful de stele
a unui biet rob vrăjit de mătăsurile învechite
ale unei dansatoare inepte de fado.

Cred că am murit!
treptele norilor de vis s-au surpat
azi, o fantomă rătăcește agale
pe potecile infernului lirei...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Popasul unei clipe

Nu mă atingi și totuși eu te respir în toate,
Mi-ai revărsat în suflet făclii de maci arzând,
Cămăși de dor în floare cu lacrimă brodate,
Mi le-ai țesut cu patimi, miraj -mi fii oricând.

Popasul unei clipe țesute-n amintire,
Surâde-n zorii zilei ca soarele pe apă,
Te simt atât de-aproape și parcă mă și doare
Steluța ce-ai aprins-o sfioasă pe sub pleoapă.

Trec vămi de așteptare și îmblânzesc minute,
vrea să pun sechestru pe anotimpul verii
Și pânzele tăcerii să le desfac de cute,
nu mai sângereze doi maci în toiul verii.

Aș frânge îndoiala cu verdele pădurii
Și-aș implora cocorii să rătăcească-n zare,
evadeze macii din ploile armurii,
Să-i logodească greieri cu pete de culoare.

Suspin de maci aprinși pictează-n zori icoana
Dorinței asfințite în pulberea-nserării,
Eșarfe de tandrețe le-acoperă coroana
nu-i răpună bruma de toamnele uitării.

poezie de
Adăugat de Ines Vanda PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ploaia salvatoare

Privesc cu jind, către norii albi pe cer
Învăluit de umeda răcoare,
Dar văd cum umbra lor e trecătoare,
Când vântu-i risipește în eter.

Din zori și până-n apus de soare
Tot ce natura naște-i efemer;
N-am pot pricepe așa mister,
Că totul este apă curgătoare.

Sub ucigașa arșiță a verii,
Agonizată câmpia nu moare,
Mai poate ține viu un fir de floare.

De la "crăpat de zi", în pragul serii,
Vestind cu tunete asurzitoare
Trimite Cerul ploaia salvatoare.

sonet de (27 iulie 2016, Sibiu)
Adăugat de Ioan FriciuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

și-a luat toamna tributul de verde

și-a luat iar toamna tributul de verde
frunzele picură arămite de atâta amurg
mi-am lipit buzele de petalele ofilite
și am simțit gustul de uscăciune
cum e și sufletul meu
și tot acum l-am înțeles pe Paler
când am intrat pe ușă tăcând
pentru că tu plecaseși
lăsându-mi doar amintirile
și-am mai știut ce înseamnă
mâna mea întinsă
cer-șin-du-te...

și-a luat toamna tributul de iubire
de verde
iar eu mă (re)trăiesc din amintiri
a-min-tiri...

poezie de
Adăugat de George IonițăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Matei

PASĂREA e stinsă-n glas,
Veselă fie-ar vrea,
Niciun pui nu i-a rămas,
Trece printr-o PASĂ REA.

catren de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook