Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Păr în nas

Bătrânețea le-a oferit perioada de glorie
Acestor perverse, băgăcioase fire de păr,
Împânzindu-se-n nas ca iedera,
Vârându-se-n ambele nări.
Cum forfecele nu se simte bine-n nasul meu,
Sunt vânate și prinse cu degetele.
Au rădăcini care-ajung parcă până-n călcâie,
Iar smulsul lor înțeapă, înfiorându-mă minute bune.
Nu trece mult și cresc la loc.
Dar nu asta-i grija cea mare,
Privind în oglindă,-am început să observ în urechi
Conturul unei păduri.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Traian Abruda

Când vântul îi trece

degetele prin păr
degetele se desfac evantai
degetele arată ca niște șuvițe mai groase, iar
degetele sunt prescurtate și ele
(?!) – miroase
a degete prețioase: clar
a deget, cu repetiție, arătător
spre bulevardul gheorghe
lazăr, a coafor

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Uitasem să respir

Când am început să scriu radioul era pornit.
Aveam mai multe idei decât în toate ultimele cinci zile la un loc.
După câteva ciocănituri în tastatură
S-a auzit un cântec din tinerețea mea.
Degetele s-au oprit brusc,
Ca și cum melodia și cuvintele m-ar fi împietrit.
Timpul stătea nemișcat.
Nu, se mișca în revers.
Nu-mi amintesc altceva.
Când s-a sfârșit, m-am ridicat cu un nod în gât.
Uitasem respir

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fii bucuros că ai nasul pe față

Fii bucuros că ai nasul pe față
Și că nu-i pus cumva într-un alt loc
Căci poate te-ai simți cuprins de greață
Și nasul nu ți-ar mai plăcea deloc.

Imaginează-ți nasul tău iubit
De-ar fi precum un deget la picioare
Tu te-ai simți de-a dreptul păgubit
Să simți mereu în nări acea duhoare.

Și, vai, ar fi așa-nspăimântător
În părul tău fie așezat
Fiindcă oricât ai fi de răbdător
N-ai suporta fie gâdilat.

Iar dacă în ureche s-ar afla
Ar fi o mare, mare nebunie
Căci ori de câte ori ai strănuta
Creierul tău ar fi în agonie.

Cu toate-acestea, vezi că nasul tău
Un pic mai sus de gură se agață
Și de aceea, în loc să-ți pară rău,
Fii bucuros că ai nasul pe față!

poezie de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Hooray for Diffendoofer Day! Hardcover" de Jack Prelutsky este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -69.99- 42.99 lei.
Gigi Stanciu

Doar iedera

Nu iedera târândă se înalță,
Ea demnă e, purtând de la-nceput,
Tulburătoarea șansă ce te-nalță
Cu sprijin ferm al zidului de lut.

Fasolea cea banală e proptită
Să urce pe-un arac deasupra sa,
Privind spre târâtoare fandosită
Că vrejul ei se-ndreaptă spre o stea.

Păstaia, pe toiagul abundenței,
Se lăfăie cu mare aroganță
Ea crede cu puterea descendenței
Că este nobil snob cu importanță.

Da, iedera umbrește câte-o casă,
Dar are-n mintea ei un ideal,
E alpinista rece, curajoasă,
Ce urcă stânca sură ca pe-un deal.

Cu degetele toate încordate
În micile firide din granit,
Neant pândind din față și din spate
Și suspendată-n timp fără sfârșit,

Doar iedera mai poate să se-nalțe
În lumea asta plină de araci...
Rămâne lut pe talpă o-ncalțe
Și-n vrejuri de fasole să n-o-mbraci...

poezie de
Adăugat de Gigi StanciuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rădăcini în flăcări

sunt încă în picioare
ca o cruce înfiptă
în rărunchii unei veșnicii
dar parcă aș sta îngenuncheat
prin secoli întunecați
și străini

deși stau drept
ca o lance de brad
parcă aș fi îngropat de călău
în străfundul unei fântâni
și deasupra mi-ar crește
pădurea în flăcări
și coroana de spini
din rădăcini

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Odă sângelui

deschid un șir de uși, iubite
singurătății sângelui meu,
care tresaltă în adorație
călătorind prin celălalt sânge
e muzica unui vis de tânără fată,
călătoria unui vis început demult
în care sângele meu aleargă, aleargă
până în abis ca un leopard flămând,
fără să-și piardă mireasma vreodată
de roșu rubiniu sau de agată
el trece pragul, tresaltă
și se varsă în oceanul infinit de simțuri.
înfloresc pe muzici mușcate rotate
într-un trup curat de fată
diminețile își cresc pruncii
în ferestre printre azalee parfumate
chipurilor noastre le-a înflorit
lumina despletită
la urechi, în loc de cercei,
în loc de aripi, pe spate
în grădina lui Adam
pruncii mănâncă merele toate.
Îmi place · Comentează ·
Distribuie

poezie de
Adăugat de Mariana DiduSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rădăcini de tine

Om fără miracole împlinite
Petreceam zilele liber pe pământ
Până-n acea zi de vorbe pline
Venite din rădăcini cu legământ
De-a flana întreaga-mi ființă,
Simțeam cum pe loc imobilizat
Funrnicături se așterneau,
Din tălpi ele veneau
Rând pe rând …civilizat,
La început am zis că e o joacă
Ce se întâmplă fiecărui
Om ce privește câte-o fată…
Am plecat departe
Numai uit de tine
Poate de liniște să am parte
Măcar o zi în suflet fără tine,
Dar oriunde plecam
Tu cuprinzi și mai tare
Cu brațele-ți ce le iubeam
Iar acum strâng pân ce doare…

poezie de
Adăugat de Catalina SmeureanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihaela Banu

Asta-i arta

Parcă scos acum din tuș,
Negru tot, un greieruș,
Pitulat sub zid, bonom,
Bate tactu-n metronom.
Cântă ca un huhurez
Partitura lui cu miez,
De nu poți -nchizi un ochi,
Ca bolnav după deochi.
Greierimea-ntr-un ison
Cântă noaptea monoton,
În perechi sau neperechi,
Asurzind cele urechi,
De te scoli, la ziuă, frânt,
Umblând ca bătut de vânt...
Dar la țară, în cătun,
În pământul meu străbun,
O cântare pe ales
Nu-ntâlnești așa de des.
Așa că sunt mulțumit
De concertul prelungit
Până-n zori, la răsărit,
Când cu fracul ponosit,
Greierele meu de tuș
Se retrage în culcuș.
Odihnindu-se-n alcov
Răpus, până la istov,
Pregătind un nou concert,
Doarme dus, zăcând inert.
Asta-i arta, nu-i ușor,
Știe orice muritor:
E o jertfă pe altar
Și pocalul cu nectar.

poezie de din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela BanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cititorului meu

De vei găsi în cartea aceasta, câteodată,
O latinească șchioapă sau poate prea-ncurcată,
De vină-i caligraful: le-a înșirat grăbit,
Și stihurile mele, în pripă, le-a stâlcit.
Să-mi pui în seamă mie, greșeala lui, nu-i drept.
Cum, tot eu sunt de vină? Credeam că ești deștept.
- Dar versurile tale sunt proaste! îmi vei spune.
E-adevărat, așa e cum zici. Fă tu mai bune.

poligramă de din Epigrame (1961), traducere de Tudor Măinescu
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Dr. Meredith Grey: Un meci bun de baschet ne poate ține cu sufletul la gură. Jocurile sportive sunt încununate de glorie, dar necesită și foarte mult antrenament și sacrificiu. Mai sunt și jocurile solitare. Jocurile pe care le practicăm singuri. Jocurile sociale, jocurile de memorie. Cu ajutorul lor timpul trece mai repede, iar viața devine mult mai interesantă.

replică din filmul serial Anatomia lui Grey
Adăugat de Raluca PredaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marius Robu

PARCĂ FOCUL

Cresc sânii de fecioare prin biserici
Duminică de vară și de foc,
La liturghii, dar mai ales la predici
Doar sânii din icoane stau pe loc.

Cresc îngerii, Treimea se dilată
Fecioarele se vor măcar privite,
Sân vreau fiu, să cresc în piept de fată,
Să fiu izvor de lapte și ispite.

Cresc repede nălucile din minte
Păcatele grăbite le urmează,
Ce rar și ce puțin mai sunt cuminte,
Și cresc, de parcă focul m-alăptează!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Bustul

Când o vreme-a trebuit rătăcesc prin lume
Am lăsat casa-n grija unei femei, anume
Să ștergă praful de pe cărți și rafturi, de sub pat,
De pe tablouri, de pe bustul meu în bronz sculptat.

Când m-am întors, bine-ai venit scria în ochii ei,
Iar vocea-i era caldă și mirosea pe hol a flori de tei,
Și toate erau la locul lor în casă,
Curate și lucind ca fața ei frumoasă.

Dar, privind mai îndeaproape, am remarcat
Că era colb pe bustul meu, pe părul de bronz întunecat;
Nasul și sprâncenele prăfuite-n gri băteau –
În schimb, buzele erat curate și sclipeau.

Anii s-au tot dus, la fel s-a dus și ea,
Dar adevărul de-atunci a rămas în mintea mea:
Acele buze reci au fost atât de curat ținute
De buze vii, sărutând fără-a fi fost de cineva văzute.

poezie clasică de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Diodor Firulescu

Oglinda dorinței

În ochii tăi regăsesc, privind
Ca într-o oglindă a dorinței,
Tu te transformi într-o sirenă
Plutind în valul plin de vise...
Așa prinzi viață, pe un mal al vieții.
Visând că eu te strâng la piept
Punându-ți scoici și melci
În păr și la urechi, țn loc de șoapte.
Îmi amintesc de lumea apei,
În care ne-am născut,
O lume plină de mister
Din care visele nicicând nu pier.
Iar eu te strig din valuri pline de iluzii,
Atunci când totul pare trist și efemer...
Din lumi în care noi mergeam la braț
Pe-un mal de viață mult dorit,
De pașii nevăzuți ai inventatelor plăceri!

poezie de din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
David Boia

Exprimarea femeii "sunt gata în cinci minute" corespunde exact cu exprimarea bărbatului "vin acasă în cinci minute" - ambele sunt exemple practice cum se poate dilata timpul.

aforism de (12 martie 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

nimicule ce ești!?

Multe nimicuri – mari rotunde
uit la voi privind în gol
aș ciopli o piatră monument ’nalț
vouă nimicurilor ce mereu
mereu
îmi umpleți tot ce am
și suflete și foi
și cum voi teamă nu aveți de nesfârșit
oricâte iau, mereu la loc
mai multe vă găsesc
un mușuroi – da, asta sunteți
un mușuroi
a crescut iarba drept
și a străpuns în coaste stele
fire în fire omoară
nimicul ce le leagă între ele
de sus din vÂrful lor
de jos din rădăcini
crescute până în nimicul de sub glob
mereu nu ești
și nu pot te prind
umblând pași goi rămân
sunt pașii tăi nimicule
ce ești!

poezie de
Adăugat de r bSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marin Moscu

Universul de ceară

Cea mai frumoasa povară,
Cea mai plăcută,
Cea mai dureroasă,
Cea mai cea iubire
Este iubirea noastră.

Sub streașina ei
Cresc îngeri cu pene de soare,
Lăutele cântă
Sub degetele vântului
Ce trece prin pletele tale.

Eu sunt arcușul
Fluturilor ce ating corzile
Inimii împovărate
Cu stelele iubirii,
Cu trecerea amintirii
În cea mai frumoasă povară

În interiorul căreia
Aprindem împreună
Universul de ceara!

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -26.97- 15.99 lei.

În majoritatea relațiilor sociale, ambele fațete ale puterii, atât cea colectivă și de distribuție, cât și cea funcțională și de exploatare operează simultan și sunt interconectate. Desigur, relația dintre acestea două este dialectică. În căutarea atingerii țelurilor lor, oamenii se angajează în relații de putere colectivă. Dar pentru concretizarea acestor țeluri colective sunt instituite organizații sociale și o diviziune a muncii. Cei puțin din vârful ierarhiei pot menține masele care alcătuiesc păturile de jos într-o stare de supunere doar în cazul în care controlul exercitat de aceștia este instituționalizat în legile și normele grupului social în care activează ambele categorii.

citat din
Adăugat de Homo NovusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Iorga

De ce educatorii care trag de păr și de urechi n-ar trage și de nas sau de limbă?

aforism celebru de din Cugetări
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Istoria romanilor Vol. 1" de Nicolae Iorga este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -84.00- 54.99 lei.

Ca ajungă la suflet, muzica trece prin urechi, artele plastice (pictura, grafica, sculptura și arhitectura), artele dramatice (teatrul, dansul/coregrafia și cinematografia) și literatura trec prin ochi, arta culinară trece prin gură, iar arta parfumeriei trece prin nas.

aforism de din Muzica și muzicienii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (8 iunie 2020)
Adăugat de George BudoiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Unei "frumoase": Nu există femei urâte, ci doar bărbați care nu știu să aprecieze frumusețea...

Mare, grasă, lată-n șolduri,
Parcă-i luată de la solduri;
De-o măsori, la ea lățimea
E mai mare ca-nălțimea.
Iar această bașoldină
E un munte de slănină,

Cu picioare scurte, groase,
Aspre, dure și păroase,
Labe mari la cea gurmandă,
Încălțări doar la comandă
Și atârnă de-al ei trunchi
Țâțe mari pân' la genunchi...

E atâta de umflată,
E așa de gogonată,
Că atuncea când pășește
Parcă se rostogolește.
Când ea merge, șade vântul,
Se cutremură pământul.

Iar această balabustă,
Un morman de șunci în fustă,
Are-un creier de găină,
Minte ioc sau prea puțină,
Ifose că e savantă,
Deși este ignorantă.

Este cam oligofrenă,
Are-o gură de balenă,
Știrbă, fără dinți în gură,
Chip schimonosit de ură
Și sprâncenele stufoase,
Cât piciorul meu de groase.

Niciodată nu zâmbește,
Gâtul parcă îi lipsește,
Capu-i e-nfundat în umeri,
Părul rar rapid îl numeri.
Are-o frunte mică,-ngustă,
Vorba aspră, simplă, frustă,

Și-o bărbie ce-i atârnă,
Nasul mare ca o bârnă,
Iar de gros - cam ca pe mână,
Dar ea crede că-i o zână;
O privire de bovină,
Dar ea crede că-i divină.

De privește în oglindă,
Crapă sticla, sare-n grindă
Sfărâmată-n mii de cioburi,
Groaza celor două globuri.
La cât e de grațioasă,
Cum să spui că nu-i frumoasă?!...

pamflet de din Pamflete și satire (13 octombrie 2013)
Adăugat de George BudoiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook