E toamnă...

Şi-a dezbrăcat frunzele toamna,
Şi-a aruncat papucii Doamna,
Nimic nu vrea să ţină-n poală,
Îi place-aşa să umble goală.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

şi-a luat toamna tributul de verde

şi-a luat iar toamna tributul de verde
frunzele picură arămite de atâta amurg
mi-am lipit buzele de petalele ofilite
şi am simţit gustul de uscăciune
cum e şi sufletul meu
şi tot acum l-am înţeles pe Paler
când am intrat pe uşă tăcând
pentru că tu plecaseşi
lăsându-mi doar amintirile
şi-am mai ştiut ce înseamnă
mâna mea întinsă
cer-şin-du-te...

şi-a luat toamna tributul de iubire
de verde
iar eu mă (re)trăiesc din amintiri
a-min-tiri...

poezie de George Ioniţă
Adăugat de George Ioniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Foşnetul toamnei

Foşneşte toamna din marama-i zdrenţuită,
Franjuri jerpeliţi, rupţi de vânt încep să piară,
Pădurea tristă în alămuri e coclită,
Sfrijite frunze îşi dau duhul... Grea povară...

Foşneşte toamna în clinchete de tinichea,
La geamul meu o vrăbiuţă-ar vrea să-mi spună
Să-mi fie milă, s-o ocrotesc dac-aş putea
Să trecem peste iarna rece împreună.

Foşneşte toamna şi frunzele la uşă-mi bat,
În odăiţa mea tristeţile pogoară,
Mi-a mai rămas arama, argintu-i terminat,
Strivită-n talpă e iubirea de-astă vară.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amurguri prăfuite

Toamna ziua îşi scurtează
În amurguri prăfuite,
Verdele şi-l mai păstrează
Frunzele nevămuite.

Soarele, încinsă rază,
Arde-n câmpuri pustiite,
Toamna ziua îşi scurtează
În amurguri prăfuite.

Fumegă pajişti mocnite,
Măceşi pustnici sângerează,
Greieri în fracuri cârpite
Cânt-a jale şi oftează,
Toamna ziua îşi scurtează.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Estivală

Adormise neatentă
Pe nisipul de la mare,
S-a trezit fără poşetă
Şi-a rămas cu ochii-n soare.

epigramă de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

El şi-a scos frunzele de laur, ea şi-a scos frunza de viţă...

aforism de Dorel Schor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi-a dorit pâine şi-a primit cozonac. Dar nu s-a săturat.

aforism de Nicolae Mareş
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna nudă

Toamna s-a dezbrăcat de hainele ponosite,
stau într-un picior şi o privesc,
mă gândesc cine o forţează,
cine o pregăteşte de plecare goală
de se grăbeşte să n-o prindă zăpada.

Lăsaţi să vină vânturile iernii
nimeni să nu se plângă,
e mai bine să te tăvăleşti în zăpadă decât în noroi.

Pentru noi viaţa se-mbracă gros,
hainele se schimbă odată cu gândurile,
nu uitaţi să treceţi mai departe
fără să priviţi în urmă
seduşi de iluzii.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Experiment

După ani de căsnicie
Şi-a schimbat blânda soţie
Cu un "înger adorat"
Şi-a ajuns... încornorat.

epigramă de Nicolae T. Mălău din ziarul "Viaţa Buzăului" (27 martie 2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub luna plină,
O fată goală
Ar vrea să ţină
Un cap în poală.

catren de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pastel

toamna şi-a strâns lucrurile în valiza maro
şi pleacă departe nimeni nu ştie unde
face loc iernii cu tendinţe retro
tradiţii cu colinde pe străzi să abunde.

gânduri aleargă nebune care încotro
sar peste obstacole mari şi imunde
toamna şi-a strâns lucrurile în valiza maro
cântecul ciocârliei în sân îl ascunde.

pornesc de la capăt din punctul zero
străbătând labirintul cu cărările scunde
cumpăr de la târg fericiri angro
globuleţe pictate cu steluţe rotunde.

toamna şi-a strâns lucrurile în valiza maro
şi pleacă departe nimeni nu ştie unde.

rondel de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua inimii

La anii ce mereu se-adună
S-a liniştit inima mea,
O las să umble de nebună,
Nu mi-o mai fură nimenea.

epigramă de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După aceea, dat fiind că n-avuseseră nimic de mărturisit, au fost aruncaţi într-o celulă şi bătrânul Garcia, căzând, şi-a crăpat ţeasta şi şi-a dat duhul până a doua zi, când eroarea deveni manifestă şi colonelul Pereira ordonă să li se dea drumul de îndată ce vor fi în stare să umble. Cei doi fraţi erau năuciţi şi nu voiau să se mişte. Au fost părăsiţi acolo cu puţină hrană timp de zece zile şi fără îndoială că ar fi fost uitaţi pe vecie de n-ar fi fost criză de celule.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vulpea şi barza s-au invitat reciproc la ospeţe. Dar... barza şi-a tocit ciocul în farfuria plată cu supă, iar cumătra şi-a prins limba în gâtul sticlei cu mâncare şi au rămas flămânde. Deci, dinte pentru dinte.

aforism de Dumitru Matei din Gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna de acum

Trece toamna şchiopătând pe cărările ştiute
şi amar pune în pomi lăsând frunze ruginite,
le mai scutură pe jos vânturile învrăjbite
şi cât e de lung şi lat cimitirul cu morminte.

Trec pe drumuri rar perechi ce îşi amintesc de multe
şi de frunzele din pomi şi de vremuri petrecute
şi-amintesc de primăveri şi albite ierni trecute
şi de timpul lor demult cu poveşti îngălbenite.

Un copil pe două roţi calcă morţile uscate
urmărit de mama lui şi de două babe cloanţe
şi nu ştie că pe jos sunt o droaie de frunziţe
şi pe margini pomii groşi tremurând din crengi golite.

Toamna timpul şi-a lungit peste timpul iernii slute
şi mai cerne prea încet doar în munţii unde-s ciute
şi în timpurile ei sunt colindele cântate
şi în brazi şi-a atârnat beculeţe colorate.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de grădinar

A fost o toamnă veche, cum e un cântec vechi,
Şi eu cântam pe-atuncea şi surâdea grădina;
Luam licuriciu-n palmă şi-i reaprindeam lumina
Şi florilor brumate le sprijineam tulpina...

Şi-a fost o toamnă veche, cum este o durere...
Şi eu plângeam pe-atuncea, — grădina abătută.
Stins, licuriciu-n palmă părea o stea căzută,
Voiam să-ndrept o floare, dar putrezea tăcută.

Şi-a fost o toamnă veche, cum este o uitare...
Nici n-am mai plâns de-atuncea, nici n-am mai vrut să cânt.
Mort, licuriciul serii l-am risipit în vânt,
Şi peste flori brumate am aruncat pământ...

Şi-a fost în toamna aceea, o toamnă de mormânt!

poezie celebră de Radu Gyr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zarzărul

La o margine de drum ce suie înspre colină,
Pe tăpşanul înverzit, pe o pantă dulce, lină,
Dintr-un sâmbure micuţ aruncat la întâmplare
A ieşit un zărzărel, a crescut, s-a făcut mare.

Firav, mărunţel, plăpând, a dorit ca să trăiască,
Se roagă să plece frigul, vitele să nu-l ciuntească,
A trecut prin vremuri grele, prin zăpezi, friguri şi ploi,
Solitar şi îndrăzneţ nu vrea să dea înapoi.

Simte dorul depărtării, să fie toţi laolaltă
În livadă, împreună grijile să le împartă,
E-mbrăcat în straie noi, s-a acoperit de floare,
L-încălzeşte şi-l alintă razele mângâietoare.

Un prieten şi-a făcut de urât să îi mai treacă:
Uliul şi-a găsit sălaşul, aninat în vârf, pe-o cracă,
Vântu-împrăştie miresme din măceşii singuratici,
Pe sub poala lui se joacă, zburdă mieii nebunatici.

S-a-ntors frigul pe afară, încă n-a scăpat de brumă,
Bobiţe din flori ieşite tânjesc după vreme bună,
Suferă, se ofilesc, unele or să mai cadă
Dar el luptă, nu cedează, se bucură pentru roadă.

poezie de Nicolae Matei din Linişor lunecă luna
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se pare că a venit toamna

Se pare că a venit toamna
Să întomneze pe la noi.
Număr frunzele rămase în copaci
Şi restanƫele de astă vară.

Se pare că a venit toamna.
Ne amăgeşte cu spectrul cromatic
Şi noi suntem iarăşi nepregătiƫi,
Ne mai doream o zi, vacanƫă de vară.

Se pare că a venit iarăşi toamna,
Şi poate ne-am obişnui cu ea,
Dacă şi numai dacă ne-ar promite
Că după vine iarăşi vara...

A fost prea cald în inima ta,
A fost prea frig în inima mea,
Şi-a mai venit odată toamna,
Pe nepregătite, aşa cum e ea.

poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O cacialma ratată

N-având nimic în clin cu JOCUL
Şi nici în mânecă vreun AS,
Degeaba şi-a forţat norocul
Şi-a trebuit să spună... PAS!

epigramă de Mihai Haivas din 444 EPI(AFORI)GRAME (2022)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mulţi ani, scriitorule!

Cu pana lui ca o mistrie,
Din cuvintele model,
Şi-a zidit cu măiestrie
Frumuseţe de castel.

Cărămizile te-îmbie
Să le mângâi cu încetul,
În castel e-o poezie,
Ziditorul e poetul.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vulpea

O vulpe şi-a privit umbra la răsăritul soarelei şi-a spus,
"Astăzi la prânz voi mânca o cămilă."
Şi, optimistă, a început să caute cămile.

Dar la amiezi şi-a privit iarăşi umbra – şi-a spus,
"Cred că un şoarece-ar fi de-ajuns."

poezie clasică de Khalil Gibran, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!