Ignatul

Ce foloseşte idolului jertfa? Că nici
Nu mănâncă, nici nu miroase(...)
(Înţelepciunea lui Iisus Sinah 30:19)

Ninge cu îngeri. E Crăciunul!
Se-ascut la tocilar cuţite,
Presimte-n cocină grăsunul
Sau moartea vine pe nepregătite?

Din om se-ncruntă asasinul,
Râtane, ăsta-ţi fu norocul,
De mii de ani ţi-i scris destinul...
Pentru pomană se aţâţă focul

Dar a ucide este crunt păcat
Şi mai ales atunci când Pruncul
Din ieslea sfântă ni s-a arătat
Şi-a creştinat cu mir Pământul.

Conspiră gând de tochitură
Niciunde nu-şi găseşte locul
C-un ultim grohăit de ură
Stăpânul îşi huleşte: Porcul!!!

parodie de Constantin Ardeleanu, după Lică Pavel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ignatul

"Ce foloseşte idolului jertfa? Că nici nu mănâncă, nici nu miroase (...)"
(Înţelepciunea lui Iisus Sirah 30: 19)

Vine Crăciunul, în sfârşit,
Când iar din teacă sare şişul,
Un patruped nefericit
Îi simte-acum în gât tăişul.

Ucidem astfel fericiţi,
Iar porcul nu ştie a plânge,
Şi, închinându-ne smeriţi,
Ne veselim în băi de sânge.

Azi a ucide nu-i păcat,
E sărbătoare-n zi de crimă,
C-aşa e datul de Ignat
Să ne smerim a pantomimă.

Mâncăm din porcul hăcuit
Şi, ghiftuiţi, dăm de pomană,
Iar sângele de pe cuţit
Alungă îngerii din strană.

poezie de Pavel Lică din Căutarea luminii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psalmul ultimei rugăciuni

Când nici o casă nu ne mai încape
durerile şi pierderile toate,

când nici un dor nu ne reţine-n ţară
şi-n dimineaţă ni se face seara,

când nici părinţii nu-şi mai cunosc copiii,
şi neamurile îşi reneagă fiii

când haru-i un păcat, iar prostu-i rege
iar agramaţii îi fac ţării lege,

când în altare huzuresc păgânii
iar spicu-i sec şi înfloresc doar spinii,

când şi umila umbră-i cu durere
şi albina-n floare găseşte numai fiere.

atunci, Părinte, întoarce-te spre locul
unde nicicând n-a poposit norocul
şi-ascultă ruga mea de peste fire –
dă-mi moartea crudă ca pe-o izbăvire

poezie de Valeriu Matei din Literatura şi arta, nr.33-34 (3962-63), 2 septembrie 2021, pag.5 (2021)
Adăugat de Maria Hadârcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Porcul şi purceluşul

Porcul, cum e el, foarte nesimţit,
Pe coteţul său, rău s-a necăjit...
Supărat, grăsunul, că n-a primit dejunul,
Începu să-i certe, unul câte unul.
Un purcel din turmă niţel pricăjit,
Văzând unchiul său, tare necăjit,
Să-i zică o vorbă de duh, s-a gândit:
De te crezi puternic, mare de statură,
Nu câştigi nimic, când eşti plin de ură,
De faci gălăgie, sau de taci din gură,
Într-o bună zi, tot ajungi friptură.
Deci mai bine lasă dejunul să-ţi vie!
Ştie el, stăpânul, când ţi-e foame ţie...

poezie de Livia Mătuşa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În seara de Crăciun

Afară ninge liniştit,
În casa arde focul;
Iar noi pe lângă mama stând,
Demult uitarăm jocul.

E noapte, patul e făcut,
Dar cine să se culce?
Când mama spune de Iisus
Cu glasul rar şi dulce.

Cum s-a născut Hristos în frig,
În ieslea cea săracă,
Cum boul peste el sufla
Căldură ca să-i facă.

Cum au venit la ieslea lui
Păstorii de la stână
Şi îngerii cântând din cer,
Cu flori de măr în mână.

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără El, Crăciunul nu ar exista şi nu ar avea niciun motiv să existe!..

Omule, rupe o bucăţică de pâine din bucata ta de pâinea,
şiîmparte-o cu cei rătăciţi şi departe de casă.
Şi când de Crăciun ne veselim în numele Lui,
ne facem cadouri unul altuia,
Aminteşte-ţi că El ne-a dăruit cerul înstelat,
soarele,
luna,
pământul cu pădurile,
munţii şi oceanele lui
şi toţi cei care trăiesc şi trec prin ele.
El ne-a dat toate pajiştile verzi
şi tot ce înfloreşte pe ele şi dă roade.
Şi S-a pogorât pe pământ şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru noi.
Este timpul ca omenirea să realizeze că Iisus Hristos
nu este stăpânul sau slujitorul nostru;
Este conştiinţa noastră.
Hristos este inima noastră.
Fără El, Crăciunul nu ar exista
şi nu ar avea niciun motiv să existe!
Acesta este Crăciunul sfânt!

poezie de Camelia Opriţa din WordPress, Condeiul de Aur (25 decembrie 2005), traducere de Ioan Tudor Tudoran
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunul Împărat

Venit-a bunul Împărat
La noi, din Slăvile divine,
N-avea cununi de regi pe cap
Şi n-avea în lume strălucire...

Nici pietre scumpe, nici toiag
De aur pentru cârmuire...
Dar cu Adevăru era îmbrăcat
Şi împodobit era în neprihănire,

Cu înţelepciunea era încununat,
Toiag şi sabie avea în vorbire
Şi pe potrivnici I-a înfruntat
Cu milă sfântă şi iubire!

N-avea ca regii vreun palat
Nici slugi şi robi să I se închine
Şi când mulţimi s-au adunat,
Slujea la toţi cu bucurie.

A Mântuirii cale ne-a învăţat,
Ne-a arătat slăvita Sa Împărăţie...
Şi rănile la toţi ne-a curăţat,
Spălându-ne orice necurăţie.

N-avea nimic care să-atragă
Plăcerea sau privirile cuiva,
N-avea nimic care să placă,
Să poată amăgi pe cineva...

Avea doar milă şi îndurare
Şi-o dragoste nemărginită,
Ce conducea la împăcare
Cu Cel Preasfânt, o lume răzvrătită.

Dar prea puţini au înţeles
Atunci, minunea izbăvirii
Şi mulţi au fost cei ce-au ales
Ca şi acum, calea pierzării!

Dar El a suferit ocara, batjocura
Şi chinul, în locul tuturor...
S-a aplecat şi-a luat povara
Din cârca oricărui muritor...

Le-a pus pe toate-n contul Lui
Şi-a mers la cruce să plătească...
Cerinţa Sfântă a Tatălui
În locul nostru s-o împlinească!

Şi-acum, în prag de sărbătoare
Privind la întruparea Lui
Cu-o bucurie arzătoare
Cânta-vom "glorie Domnului!"

Cu inimi recunoscătoare
Şi plini de toată mulţumirea,
Ne adunăm la Sărbătoare
Să-I dovedim respectul şi iubirea

Căci nici un domn ca Domnul nu-i,
Nu-i nici vreo slavă aşa măreaţă
Şi-n veci de veci Domnia Lui
Se întăreşte, creşte, se înalţă...

De rodul muncii sufletului Lui
Azi ceru întreg Se desfătează.
Şi iubiţii aleşi ai Domnului
De gloria Lui se înviorează...

Căci El e Veşnicu-Împărat,
El e Păstorul tuturor,
În sângele-I scump ne-a spălat
Să fim slăvitul Lui popor!

poezie de Ioan Hapca din Versuri din vicisitudinile vieţii, Naşterea Mântuitorului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

De la o vreme ninge a durere,
Nu mai avem nici lacrimi, nici putere.
Ieşiţi voi, morţi, spre a intra noi, vii,
Moartea să nu ne poată birui!
Rugaţi-i voi iertare lui Iisus,
Căci noi nu mai avem nimic de spus.
Aici e-ngenuncheată lumea toată,
Ne plângem morţii, singuri, toţi odată.
Miroase a tămâie şi-a durere.
Aici suntem lipsiţi de mângâiere...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Ce e de făcut dacă nu mă recunosc?
Nu sunt nici creştin, nici evreu, nici musulman;
Nu sunt nici din est, nici din vest, nu sunt nici ţărmul, nici marea;
Nu sunt nicio comoară a Naturii, nici stelele din cer;
Nu sunt nici pământul, nici apa, focul sau aerul;
Nu sunt nici cerul, nici noroiul;
Nu sunt din India, China, Irak sau Kharasa;
Nu sunt al acestei lumi, dar nici al celeilalte;
Nu sunt al Paradisului şi nici al Iadului;
Nu sunt nici Adam, nici Eva, Eden sau Rizvan.
Locul meu este unde nu este niciun loc,
Urma mea este fără urmă;
Nu sunt nici corpul, nici sufletul, pentru că eu aparţin Preaiubitului meu.
Am renunţat la dualitate şi am văzut amândouă lumile ca fiind doar una,
Doar pe Tine Te caut, pe Tine Te ştiu, pe Tine Te văd, pe Tine Te chem.
Tu eşti cel dintâi, ultimul, cel din exterior şi cel din interior,
Nu cunosc pe nimeni decât pe Tine, Cel Care Eşti
Cupa iubirii mi-a umplut sufletul, iar cele două lumi mi-au scăpat din mână.

poezie celebră de Rumi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se clatină Crucea sub bocet de mamă

Nu-s demnă, la Crucea-nălţată-n durere,
S-ating niciun cui sau vreo pată de sânge,
E-acolo un loc unde ura nu piere
Şi ochiul închis care vede şi plânge.

Înscrise în rană stau slovele sfinte
Şi-o lume întreagă, păcatele-şi lasă
Pe Crucea, ce doarme în pat de morminte,
Din care un fluviu de sânge se varsă.

Un înger îşi frânge o aripă-n două
Şi ninge cu pace pe dalta păgână,
E soare deodată cu luna cea nouă,
Când moartea, reqviem, lui Iisus îi îngână.

Se clatină Crucea sub bocet de mamă,
Piroanele-şi lasă în carne rugina,
Un scâncet inundă o lume cu teamă:
-Păcatul e-n mine şi-a noastră e vina!

Purtăm toţi pe frunte, coroană cu ţinte;
Aşa ne e scris, de când lumea-n destine
Pe Crucea Lui sfântă, e încă fierbinte
Iubirea de oameni, de tine, de mine.

La Crucea de lemn, putrezită de vreme
N-avem paşapoarte şi-nalte hotare
Opresc rugăciunea din false poeme,
Când jertfa de sine-i povară prea mare...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar paşi apăsaţi cutremură sala. Ce! Stăpânul! Repede atunci: motanul se-nghesuieşte şi mai în fund, iar câinele o şterge sub divan; numai şoarecele, mic cum era, rămâne la locul lui. Stăpânul intră; obosit de muncă, îşi aruncă pălăria pe un scaun, apoi, mirosind, i se face foame; se-ndreaptă spre poliţă, ia felia de caşcaval, taie o bucată de pâine şi, muşcând când dintr-una când dintr-alta, mănâncă din plin, cu poftă. Şi din trei părţi, trei perechi de ochi îl urmăresc cu pizmă.

Emil Gârleanu în Din lumea celor care nu cuvântă, Când stăpânul nu-i acasă!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Isus

Isus a fost în slavă
cel mai înalt străjer.
Dar, când veni să moară
mai-nalt a fost ca-n cer.
Isus a fost la Tatăl
sublimul vieţii rost.
Dar, când S-a dat ca jertfă
şi mai sublim a fost.

Isus a fost în ceruri
divinul slavei crin.
Dar, când S-a-ntins pe cruce,
a fost şi mai divin.

Căci nici un om pe lume,
nici Iuda, nici Pilat,
n-au înţeles că Domnul
de voia Lui S-a dat.

N-au înţeles că Mielul
S-a dat El însuşi prins,
dar Şi-a ascuns ofranda
sub haină de învins.

Şi-astfel ne-a dat o pildă,
din gându-I nepătruns,
că fapta cea mai-naltă
e jertfa din ascuns.

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pruncul Isus

S-a născut în Betleem
Pruncul Sfânt Emanuel,
Cel mai mare Împărat
Să ne scape de păcat.

Într-o iesle a fost pus
Pruncul cel venit de sus.
Şi eu vin la ieslea Sa
Să-i dau inimioara mea!

poezie de Elena Gherasim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici nu-i vine să creadă că băţul de la căluşari din tinereţe îl foloseşte astăzi ca baston.

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă voi fi ucis de asasini de rând, şi în mod special de fraţii mei, ţăranii ruşi, tu, ţarul Rusiei, nu trebuie să te temi de nimic pentru copiii tăi, ei vor domni sute de ani în Rusia. Dar dacă voi fi omorât de boieri, nobili şi dacă ei îmi vor vărsa sângele, mâinile lor vor rămâne mânjite cu sângele meu, pentru 25 de ani şi ei nu-şi vor spăla mâinile de sângele meu. Ei vor părăsi Rusia. Fraţii îşi vor ucide fraţii, şi se vor ucide şi se vor urî şi pentru 25 de ani nu vor fi nobili în ţară. Ţar al pământului Rusiei, dacă vei auzi sunetul clopotului care îţi va spune că Grigori a fost ucis, trebuie să ştii asta: dacă rudele tale mi-au provocat moartea, atunci nimeni din familia ta, adică nici unul dintre copii tăi sau dintre rudele tale, nu vor mai rămâne în viaţă pentru mai mult de doi ani. Vor fi ucişi de poporul rus.

Grigori Rasputin în scrisoare (1916)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a născut Pruncul cel Sfânt

Cerul este plin de stele
Strălucesc ca niciodată
Oi, cu păstori lângă ele
Stau în câmp, dar, deodată,

Îngeri urcă şi coboară
Cântând lin, cu glas duios
Şi pe a Cerului scară
Îl anunţă pe Hristos,

Fiul, cel născut de-ndată
De Maria, mama Lui,
Îngeri se adună roată
Şi se-nchină Pruncului.

Jos, în ieslea mititică
S-a născut un Prinţ Ceresc
Cu sfială şi cu frică
Părinţii Lui Îl privesc.

Pruncul lor, plin de lumină,
De îngeri e-nconjurat
E un Prinţ, cu faţa senină,
De toţi este admirat.

Păstorii-au venit degrabă
Cu mieluţi, în dar să-I dea,
Lor nu le venea să creadă
Minunea ce se arăta...

Magii de la răsărit
Toţi trei, s-au înfăţişat.
Steaua i-a călăuzit
Şi drumul le-a luminat.

Daruri scumpe, valoroase,
Pentru Prunc ei au adus
I-au făcut urări frumoase
Şi s-au închinat nespus

Pruncului cel minunat
Ce din Ceruri a venit
El, al lumii Împărat!
Şi vestea s-a răspândit

Tot Pământul a aflat
Despre Darul cel Ceresc
Şi cu toţi s-au bucurat
Tatălui, Îi mulţumesc.

Lumea întreagă Îl slăveşte
Şi Îi cântă cu iubire
A Lui naştere vesteşte
Prin El, avem mântuire.

Amin

poezie de Florenţa Sărmăşan din Voi merge pe urmele Tale (17 decembrie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prinţul s-a ridicat din pat şi a pus-o pe Gretchen în locul lui să doarmă; mai mult nu putea face nici el. Gretchen şi-a împreunat mâinile şi s-a gândit: "Ce buni sunt oamenii şi animalele!" Şi a închis ochii şi a adormit. Toate visurile au venit iar valvârtej înapoi şi acuma erau ca nişte îngeri şi trăgeau o săniuţă în care era Karl, şi el făcea semn din cap. Dar nu era decât un vis şi de aceea a pierit când ea s-a trezit.

Hans Christian Andersen în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerul şi pământul

Cerul şi pământul este-n sărbătoare,
S-a născut Mesia, marele Împărat,
Pruncul sfânt promis, Lui să-I dăm onoare,
Fie-n veci de veci binecuvântat.

Peste tot răsună imnuri minunate,
Glorie, Osana, s-a născut Isus,
Se aud cântări, voci binecuvântate,
Bucurie sfântă la toţi ne-a adus.

Cor de îngeri cântă, ceru-ntreg răsună,
Mare-i bucuria-n cer şi pe pământ,
Prin a lor cântare aduc vestea bună,
S-a născut Mesia, Isus, Domn preasfânt.

Cerul străluceşte, raze minunate,
Lumină divină de la Dumnezeu,
Mii de îngeri cântă, glasul lor străbate,
Cerul şi pământul, pentru Fiul Său.

S-a născut Mesia, o, ce bucurie,
Să cântăm şi noi cu îngerii în cor,
Slavă şi onoare, Lui în veci să-i fie,
El e al nostru Mire şi Mântuitor.
Amin

poezie de Ica Drăgoi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

De Crăciun, nu vreau nici un Obiect (Euro), nici un Loc (Dubai), ci doar o Persoană, un Prunc. Doar să mă bucur de naşterea Lui. Mereu mai multe plăceri nu poate fi principiul unuia care nu vrea să fure Crăciunul. Am văzut şi filmul cu Grinch. Nu mi-a plăcut, sincer. Dar am reţinut o replică: Crăciunul nu vine din magazine.

Marius Matei în Adăpostul
Adăugat de Ron Varese
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşi nu a fost născut vreodată, personajul mistic, fiul lui Dumnezeu, care a fost IIsus, a murit pentru că odată ce ai descoperit Adevărul, el va ucide toate minţile acestui pământ, şi atunci fiecare minte în parte, va face tot ce poate pentru a ucide Adevărul. Iar Mahamaya este tărâmul minţii, nu e împărăţia lui IIsus din lumea cealaltă, din viaţa veşnică fără formă, din şi despre care vorbesc toţi marii Realizaţi.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Preaviz

Norocul şi-a dat demisia din viaţa mea
Fără nici un preaviz.
Urât din partea lui!
A găsit de lucru în altă parte
Unde era plătit mai bine.
Faliment!
Disperare!
Surpriză!
Şi-a dat seama că nu banii sunt importanţi.
Fără nici un preaviz
(Frumos din partea lui!)
S-a întors la mine.
L-am primit.

poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!