Ninge
nu, nu mi-am dus mâna prin păr
nici nu am glaucom
cum nici nu sunt morarul
am rupt un poem eșuat în bucățele mii
așa cum Iisus a frânt pâinea
am aruncat deci trupul meu de hârtie și pustiu
văzduhului...
de aia îmi pare că
ninge
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre păr
- poezii despre pâine
- poezii despre poezie
- poezii despre ninsoare
- poezii despre mâini
- poezii despre hârtie
- poezii despre creștinism
- poezii despre Iisus Hristos
Citate similare
Îmi pare rău
Îmi pare rău că nu-s cum vrei
Nici tu nu ești cum aș vrea eu
Așa că mi-am propus mereu
Să fiu cum simt, că vrei - nu vrei...
Nu pot să fiu eu altcumva
C-așa-mi cere vreun protocol
Dacă-i așa, vă zic: parol,
Dar eu mă duc altundeva...
Sunt altcumva decât vor mulți
Și asta nu-i problema mea
Să fie ei oricum vor vrea
Eu sunt cum sunt, de vrei s-asculți...
Sunt cum doresc, și-oi fi mereu
Cum inima-mi o vrea să fiu,
Și să mă schimb e prea târziu.
Îmi pare rău, da' ăsta-s eu!
poezie de Petrică Conceatu din Facebook, 18 noiembrie 2018 (18 noiembrie 2018)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre schimbare sau poezii despre dorințe
Din mine te-ai născut mirare
Iubita mea cu păr de foc,
În trupul meu o lume plânge
Și-n brațe, peste lumi, te-aș strânge,
Să punem haosul la loc.
Pare ciudat. Pare fatal,
E ca și cum lipsesc perfuzii
Prin care să-nghițim confuzii
Și-un ultim argument mortal.
Am rupt din trup un anotimp,
Știi că-ți spuneam cum pier speranțe,
Noi suntem marile restanțe
Uitate la un colț de timp.
Atâtea griji te-au luat la rost,
Atâtea drame-mi dau târcoale,
Iar paranteze abisale
Încă-și cer dreptul de-a fi fost.
Nici n-am plantat, nici nu am strâns,
Dar să nu zaci ca-ntr-o uitare,
Din mine te-ai născut mirare,
Iar eu mirându-mă am plâns.
Și câte jocuri de noroc
Am inventat prin mari concesii,
Prin ipoteze, prin impresii,
Iubita mea cu păr de foc.
Mă doare-un dor scăpat din ham,
Un alt blestem e sindrofie,
A fi învață să mai fie
Și tu mă ai. Și eu te am.
poezie de Cristian Lisandru din Volumul "Numele tău ca o întrebare..." (30 iunie 2020)
Adăugat de Cristian Lisandru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre uitare
- poezii despre plâns
- poezii despre învățătură
- poezii despre timp
- poezii despre păr roșcat
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre noroc
- poezii despre naștere
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Lăsata secului
(Iisus la secănhend)
am pus mâna pe el și am dat fuga
să-l vând
îmi zic
nu ar strica treizeci de arginți pe criza asta și
vai, nu l-a vrut nimeni, nimeni, nimeni
l-am pus la ofertă, discount, la legătură, trei în unul
nu, nici așa n-a mers
acum
îl găsiți
împăturind boarfe
într-o magazie de secănhend mucegăită -
nu mai e vreo scofală azi nici măcar
trădarea
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre trădare, poezii despre prezent, poezii despre criză sau poezii despre Lăsata Secului
Nici măcar prost
nu știu să iubesc
nici să urăsc
sau să port obidă
sunt precum bățul de chibrit
gata să scapere
doar că jilave timpuri am mai prins
nu știu unde-i focul
o fi la cap
o fi trupul subțiriu
o fi altundeva
nu știu să mor
tot așa cum n-am știut singur a mă naște
și ca să nu râdeți de mine cât sunt de prost
ceva tot știu
știu că toată zbaterea asta e pentru tine
tu mă înveți clipă de clipă
bunul din rău
ca o lumină
ca o iubire
ca focul
nu știu să mor
așa cum n-am știut singur a mă naște
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre râs, poezii despre prostie, poezii despre moarte, poezii despre lumină sau poezii despre foc
Te iubesc
păienjenițo, asta ești!
M-ai prins în plasele tale și mă canibălești
și unde privirea ta lichidă și dulce, care o verși pe mine,
este anestezicul care îmi duce în nesimțire durerea.
Vezi, nu am nici un merit
pentru «teiubesc-urile» mele, n-am nici măcar o vină
că și atunci când eu tac (și asta se întâmplă numai când și tu taci - cum îmi mai place când vorbim
în același timp, să ne măsurăm distributivitatea!) deci, când tac, atomii mei latră la tine,
dând să te muște (de la - a mușca!)
fira-i
așa, de zgăiboasă ce ești!
fi mi-ar «teiubesc-ul» peren!
fira-i a mea și numai a mea
«....și în vecii vecilor și acum și puuuruuureeeaa» se aude glasul popii
de la înmormântarea de vis-à-vis de la 31 - tocmai a murit domnișoara bătrână,
aia cu voaletă dragă, cum care!
- 'mnezeu s-o
odihnească.
Fira-i mereu dimineața cu zâmbetul tău transparent, prin care-ți văd minunea de suflet, ciorchine
cu «teiubesc-urile» mele atârnând, ca niște globulețe în pomul de crăciun (în care n-am priceput cine a înfipt steaua!)
Fira-i mai atentă
la ce faci cu mâna aia
că aproape mă sugrumi...t.ăaaăight!
tocmai voiam să spun te iubesc și uite...!
Stai așa! Hooopaa!
Am impresia că miroase a inflație
de atâtea «teiubesc-uri» ia să pun io de-o reformă!
Voi produce cu nouăzeci la sută mai multă
tăcere și voi trece pe pantomimă,
chiar aș vrea să te văd, cum mimezi tu uimirea,
când eu contorsionat, o voi face pe pipeta care-ți toarnă pupicuri în ochi
fira-i
.mi-am mușcat limba,
mi-a căzut măseaua de minte
și acum
măseaua de iubire s-a lățit în gura mea
dedată la pantomimă doar pe
(s-a topit tastiera, hai și...)
păienjenițooo!
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre zâmbet, poezii despre vorbire, poezii despre vinovăție, poezii despre suflet, poezii despre stele sau poezii despre pantomimă
Degeaba
moto: Cui să cer iertare soartă
Că m-au dus la marea moartă
Unde n-au ajuns pescari
Domnii-n robele lor mari?
-------------------------
Degeaba te uiți la mine încurcat
Că eu nu sunt flautul fermecat
Nici patron, nici arlechin
Nici tragicul Șaliapin;
Sunt un anonim din gloată
Și mi-am rupt la car o roată
Am rămas de-atunci în pană
Fără pix și fără pană
Doar cu topul de hârtie
Nu vă pasă vouă, dar îmi pasă mie
Și escala nu e Scala
Dat afară din Walhalla,
Un văcsuitor de ghete
Lustruiește la șirete
(Că șirete-s vremurile)
Din Alaska în Kurile
Și pantofii la clienți
Care nu-s obedienți;
Lustruiește sărăcia
Veacul nostru și prostia
Așezat la colț de stradă
Pe un scaun sau o ladă
După cum ați intuit
Și o face țintuit
Țintuit și gratuit...
poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încălțăminte, poezii despre tragedie, poezii despre sărăcie, poezii despre pescuit, poezii despre intuiție sau poezii despre iertare
Gânditorul
Îmi caut veșnic alte definiții
Așa cum n-au fost spuse înainte,
Căci mă feresc, ca-n dragoste, de repetiții
Și plictisit sunt, doar să fiu... cuminte.
Tot metaforic vreau și-n epitete,
Mă străduiesc ca-ntr-o pictură să pun nuanță,
Căci sunt sătul de-atât de multe etichete
Și de prostia etalată-n soi de importanță!...
Tot reflectez la timpul cum era-n înainte;
Cum oare se-nghega dorința, gândul,
Când încă nu erau nici gestul, nici cuvinte?...
Cum se iubea și cum cerea, mânca... flămândul?
Sau e un moft, când lumea-i foarte simplă
Așa cum și natura pare sau o fi? Nu știu
Și nu-i nevoie-n van de zvâcnete de tâmplă
Când totu-i mai ușor, fără obstacol ca-n deșert... pustiu!
Și câte exemple sunt, de "limpezi" reușiți... Ce fistichiu!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pictură, poezii despre obstacole, poezii despre natură, poezii despre mâncare, poezii despre mofturi sau poezii despre metafore
Iarna la Strehaia
Când e iarnă la Strehaia.
Cum s-ar zice, vorba aia,
Nici nu plouă, nici nu ninge,
Doar Vulpașu-n poante-nvinge!
epigramă de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre iarnă, epigrame despre ploaie sau epigrame despre ninsoare
Omagiul conductelor
La grădiniță
mi-am aruncat șoșonii pe geam
apoi am plecat acasă
prin centrala cu păcură!
Pe drum i-am rupt mâna vărului meu
cu o scară
apoi am fugit pe bloc
și am dansat cu o antenă
precară.
Am prins o macara de aripi
și...
și...
m-a cimentat între zidurile
cuvintelor.
Așa am săpat șanțuri pentru conducte
în moarte.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre aripi sau poezii despre acasă
Detașare absolută
Stau și privesc
Cum lumea se frământă
Cum toți sunt triști și fără chef trudesc
Cum astăzi și speranța pare frântă...
Stau și privesc.
Stau și privesc
Cum unii mor de foame
Cum alții tot mai mult se îmbogățesc
Cum pe Pământ sunt mii și mii de drame...
Stau și privesc.
Stau și privesc
Cum încă sunt războaie
Cum inimile încet se împietresc
Cum nici iubirea nu le mai înmoaie...
Stau și privesc.
Stau și privesc
Cum ne-avântăm spre stele
Cum sume mari de bani se cheltuiesc
Cum unii au ajuns doar os și piele...
Stau și privesc.
Stau și privesc
Cum mulți se nasc și mor
Cum alții fără niciun rost trăiesc
Cum viața trece iute ca un nor...
Stau și privesc.
poezie de Octavian Cocoș (1 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre tristețe, poezii despre război, poezii despre inimă sau poezii despre bani
* * *
acest poem
nu-l scrie mâna mea
nici gândul n-a cerut
ceva să-mi spuie
mâna aceasta
nu va mai scrie nimic
până când îngerii
vor putea urmări aburi
cum urcă și coboară
o pâine-n altar
în noaptea asta
suntem sfinți
preschimbați în trișori
îmi vând pământul de sub picioare
să-ți luminez steauă pe cer
acest poem
nu-l scrie mâna mea
și-a irosit doar
câteva secunde timpul meu
undeva
Dumnezeu știe ce face
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre secunde, poezii despre religie, poezii despre picioare sau poezii despre noapte
Portret psihic
nu sunt perfectă nici nu eclipsez
cu Soarele meu Luna nopții blândă
îmi beau cafeaua și mă confesez
imaginii clare zâmbind în oglindă.
nu sunt perfectă nici nu are rost
să mă compar cu sfinții din biserici
dar lumini destramă timpul anost
și sfidează iadul cu demoni numerici.
nu sunt perfectă nici nu vreau să fiu
vreau să păstrez păcatul din iubire
mă plac așa cum sunt suflet candriu
știu că n-am să-mi ies nicicând din fire.
nu rănesc cuvântul urlând în pustiu
liniștea mea murmură pe zefire.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre portrete sau poezii despre perfecțiune
Întâmplarea de a fi
Străbat dimensiuni prin porți celeste
deschise mie-ntr-un etern acces
de ceea ce nici azi n-am înțeles
de ce, și cum, și nici chiar... cine este.
Și trec din viață-n viață, poartă-n poartă,
prin lumi de-o clipă-n care mai trăiesc
atât cât să cunosc și să iubesc
exact cum îmi dictează câte-o soartă.
E totul programat - așa îmi pare;
să schimb ceva nu pot și mă complac
în lumi ce doar în timp mai au schimbare.
Dar... cine-s eu? Sunt doar o întâmplare
ce trece prin portaluri, fără leac
și făr-a ști ce-i scris în Cartea Mare.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cărți sau poezii despre cunoaștere
Eșec
muza umbla ca nesimțita
în coala goală prin cameră
trăgea cu coada ochiului la
pixul meu erect din pricină de iluzie
și așa
s-a ratat
un poem
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ochi sau poezii despre eșec
Viața (nu e așa cum pare)
Prin creneluri de hârtie
Vezi orașul în albastru
Fermecat de-a ta magie
Tu, copil de Zoroastru!
Printre valuri azurii
Vezi creneluri de hârtie
În silentio stampa vii
Dintr-un timp ce nu se știe.
Printre norii cenușii
Vezi și valuri azurii
Și creneluri de hârtie
Fulgii or să cadă mii
Peste chipuri argintii
Îngerii s-or face îngeri!
poezie de Ionuț Daniel Gudula
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre oraș, poezii despre nori, poezii despre copilărie, poezii despre cenușă sau poezii despre albastru
Iisus, în inima mea
Ieri, când priveam soarele,
(tare mult îmi place răsăritul său!),
m-a bătut pe umăr
una cu o coasă,
îmbrăcată în negru,
(ciudat, zic, pe căldura asta, în negru?)
mi-a zâmbit sardonic
și i-am retezat-o scurt,
într-o oltenească naturală:
"tu ce vrei, fă!"
"bă, zice, ai grijă,
toti treceți pe la mine,
cu voia dar mai ales
fără voia voastră!".
Am privit ușor
în stânga
lângă inimă
și l-am văzut pe Iisus,
îmi zâmbea părintește
și-am simțit că nu sunt singur,
m-a cuprins o siguranță totală!
După care, s-a dus,
cum, cine?
aia cu coasa!
Iisus a rămas lângă mine,
în veci, ca să zic așa.
poezie de Ion Țoanță din Lacrimi Christice (2017)
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre siguranță, poezii despre negru, poezii despre Soare sau poezii despre Oltenia
Moartea nu-i așa de moarte...
Noaptea nu-i așa de noapte cum e lacrima tăcerii
Și nici vinerea prea lungă cum e lipsa mângâierii.
Ploaia nu-i așa de rece cum dojana de nevină
Și nici negru-așa de negru cum e lipsa de lumină.
Vântul răvășește ramul, dar mai tare bate gândul,
Când e trist la lumânare că n-a prins în vers cuvântul.
Iarna nu-i așa de rece, nici zăpada nu mă-ngroapă,
Cum e vara ce mă doare, când tristețile-mi adapă.
Și nici toamnele nu-mi țipă, când îmi pierd veșmântul verde,
Cum îmi strigă anotimpul unui dor ce nu mă vede.
Marea nu-i așa adâncă și nici valu-așa de mare,
Cum îmi este mie hăul și albastrul ce mă doare.
Încruntarea se-nsenină cu tandrețe și iubire,
Zâmbetul din colțul gurii amiroase a mâhnire.
Nu-i nici iadu-așa de groaznic și macabru, cum mi-e vina,
De-a mă ști nevinovată. Și îmi plânge rădăcina,
Că nu am apă curată să îi torn, să înflorească-
Curg noroaile din palme... cine să le mai oprească,
Când nu-i timp de-nduioșare și de facere de bine?
Tu arunci cu dușmănie și eu cu iertare-n tine.
Moartea nu-i așa de moarte, cum e viața de neviață-
Vino-n schitul meu, străine, spune-mi adevăru-n față!
Că nu sunt demnă de tine și mă exilez cuminte
În poeme violete, unde nimeni nu mă minte...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă sau poezii despre vânt
Ungher străin
Te uit așa de natural precum respir
Nu îmi mai zgârii azi nici visul, nici retina
Te-am aruncat într-un ungher murdar, străin
Mi-am lepădat și umbra și lumina...
poezie de Klara Papuc
Adăugat de Karla
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare
Când ninge
Când ninge pe cheiul pustiu
Aș vrea să știu să pictez.
Să fiu un artist chinez
Și cu cerneală de aur să scriu
Un poem despre zăpadă
Și despre o pasăre care s-a dus.
Să zugrăvesc o cracă de bambus
Împodobită moale, cu zăpadă.
Apoi poem și cracă pe hârtia de orez
Să mă împace și să meditez
Asupra morții care nu vine diferit
Când ninge sau când e prunul înflorit.
Cineva să spună: "e poetul satului,
Când se tânguie trestiile scrie
Și răvașul, împodobit de mâna lui,
Îl trimite prietenului din copilărie
Însurat într-o casă la margine de râu
Și care poartă pe zale și la frâu
Un rotocol brodat cu balaur."
Când ninge, aș vrea să-mi fie cerneala de aur.
poezie clasică de Raymonde Han din Cartea dimineții
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sat, poezii despre râuri, poezii despre păsări, poezii despre prietenie sau poezii despre orez
Sonetul XVII
Nu te iubesc ca pe un trandafir japonez, un topaz,
ori o săgeată de garoafe sărită din foc:
te iubesc cum sunt iubite doar ființele sumbre,
pe ascuns, undeva între umbră și suflet.
Te iubesc cum iubește planta care nu-nflorește și
păstreaz,-ascunsă-n ea, lumina corolei ne-nflorite
și, grație iubirii tale, este ascunsă-n trupu-mi
acea puternică mireasmă emanată de pământ.
Te iubesc fără să știu cum, nici când și nici de unde,
te iubesc sincer, fără confuzii și fără trufie:
și te iubesc așa pentru că nu știu să iubesc altfel,
doar în acest chip în care eu nu sunt și nici tu nu ești,
așa de-aproape că mâna ta pe pieptu-mi e mâna mea,
așa de-aproape că se-nchid ochii tăi când adorm eu.
sonet de Pablo Neruda din O sută de sonete de amor (1959), traducere de Dan Costinaș
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt disponibile și traduceri în engleză și portugheză.
Vezi mai multe poezii despre trandafiri, poezii despre somn, poezii despre sinceritate sau poezii despre plante