Octombrie

flori desculţe
despletite
îţi sărută glezna
şi galbenă ca un geamăt surd
frunza
fluturând adii
în gările desenate pe talpa ta...

cât de uşor mai uităm
primăvara când
ne credeam
atât de îndrăgostiţi...

te miri de ce mai am
urmele vinului de cireşe
pe foaia asta...

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

vibraţii… ample, aproape balans

înăuntru
cuminte şi încrezător, numai că
nu ştiu
sunt câţiva care imită prosteşte
gesturi
omeneşti în sine peste tot
în jurul meu ieşind zeci de
mâini fluturând, tălpi desculţe,
uneori contorsionaţi –
din trupul meu

în fiecare atom, fiecare părticică
întinde lăbuţe a îmbrăţişare
vântului
piscului
razei

cuminte, ghemuit cu genunchii
înveliţi în hârtie albă, aici
o mână vă face semne
şi nu-s adii!

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

O lună de cireşe

O lună de cireşe
stau prinse
în pleoapele stelare,
ca nişte muze
sperând să cadă
ploi trezite
cu fulgere nemărginite
prizându-le
în fotografii străpunse
de aripi contopite
în priviri libere.

O lună de cireşe
flori albe
roşii pete
prelinse-n
dulci sentimente
duios pătrund
în aerul scufundat
de degete desenate
forforescente bat
în noaptea
de cireşi... cireşe.

poezie de Maria Dumitrache DMP din Port balerinii cu aripi (2012)
Adăugat de portbaleriniicuaripi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cât este mai clară şi mai definită imaginea mentală şi cu cât stăruieşti mai mult asupra ei, aducând la lumina detaliile plăcute, cu atât mai puternică va fi dorinţa ta şi cu cât mai puternică dorinţă, cu atât mai uşor îţi va fi să te concentrezi asupra imaginii lucrului dorit.

Wallace D. Wattles în Ştiinţa de a deveni bogat
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi să-mi zâmbeşti... (poezie adamică)

Îţi torn venin pe rană sângerândă,
Să-nveţi durerea cum se ţine-n frâu.
Atunci, simţi-voi, cât eşti de flămândă,
Iubita mea, cu freamăt de pârâu.

Când te iubeam cuminte, doar cu gândul,
Îţi înfloream, sub piele, trandafiri.
Să te miros, în vis, făceam cu rândul
De pază la speranţa de-a fi miri.

Veneau călări din ţări îndepărtate,
Să îţi sărute glezna, prinţi de soi;
Doar eu căram iubiri şi dor în spate
Şi-mi sângerau, sub arşiţi, paşii goi.

Nu mă vedeai şi cu privirea-ţi rece
Mă ţintuiai o clipă, cu dispreţ.
Îţi torn venin, dar nu-ţi arăt cum trece,
Sau, de mă-ndupleci, să mă-ntrebi de preţ.

Nu-ţi cer, decât, pe jar să îmi dansezi,
Cu talpa goală şi să strângi din dinţi,
Să te privesc, iubito, cum valsezi
Şi să-mi zâmbeşti, durerea, când o simţi!

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă tem

Mă tem... ca frunza pe ram freamăt,
Să nu-mi mai joace soarta feste,
Încerc să-mi reprim orice geamăt
Pentru ce-a fost şi nu mai este!

Am plâns în ropote cu ploaia,
Furtunilor le-am ţinut piept,
La umilinţe-am întors foaia,
Greşelile am vrut să-ndrept!

În faţa nedreptăţii, nu pot
Să tac şi să nu mă revolt,
Ci, precum dangătul de clopot,
Eu voi răspunde dezinvolt!

Mă tem... dar nu îngenunchez,
Nu mă las şi n-o să-mi pun lacăt,
Cât sunt în viaţă, nu cedez,
Oricând, voi lua-o de la capăt!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cât îmi eşti mai dragă, cu atât îţi sunt mai drag

Cu mult îmi eşti mai dragă, în fiecare care zi,
Încât nu pot să stau, nevăzâdu-ţi ochiim
Şi atunci când îi revăd, privrea mea va şti
Subtil să-şi ţină paşi, în prisma de-a zâmbi.

Cu mult îmi eşti mai dragă, atunci când îmi vorbeşti,
Atunci când îţi exprimi cuvintele trupeşti,
Atunci când îmi şopteşti, la urechi, mă iubeşti,
Cu atât imi eşti mai dragă, atunci când mă doreşti.

Cu mult îmi eşti mai dragă, cu mult îţi sunt mai drag,
Şi-n iubirea asta singur n-am ce să fac
Încerc s-o ţin ascunsă, încerc să o complac.
Cu cât îmi eşti mai dragă, cu atât îţi sunt mai drag.

poezie de Luigi Ungureanu
Adăugat de Pescăruşul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunza

Ai... frunză galbenă,
Ceas desfrunzit
De ce vrei tu să cred
Că toamna a şi venit.
Ieri iubita mi-a spus târziu-
Vezi tu codrul cel veşnic viu
Vara noastră se va sfârşi
Când galben de tot va fi.
Codrul verde şi-adânc era
Şi-avea umbra de catifea
Şi-n tot codrul, sub cerul clar
O galbenă frunză doar.
Pentru galbenul ei noroc
Nu văzu pe pământ alt loc
Decât inima mea râzând
Şi-n ea mă lovi căzând.
Ai... frunză galbenă,
Ceas desfrunzit
De ce vrei tu să cred
Că toamna a şi venit...
Ai... frunza galbenă
Ai... glasul tău
Ai... frunză galbenă
Ca visul rău...

poezie de Dan Verona
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşii tăi

Ce blând îţi este pasul, doamnă,
Ce delicat se atinge talpa de pământ,
Sub ea se aştern culorile de toamnă,
Şi-n jurul tău valsează frunzele în vânt.

Se scaldă glezna în parfum de dalie,
În mersu-ţi nobil pe alei cu flori,
Iar vântul lin te prinde uşurel de talie,
Dând crailor din jurul tău fiori.

Şi cât de admirat îţi este mersul lin,
Şi zâmbetul şi trandafirii din obraji,
Privind nesăţioşi la trupul tău felin,
În urma ta bărbaţii se prefac în paji.

poezie de Paul Aelenei din Gingăşii de Toamnă (2019)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

flori şi căpşune
vişine şi cireşe -
tot primăvara

haiku de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cât îţi este mai mare disperarea în momentele de cumpănă, cu atât eşti mai nerecunoscător în momentele de glorie. Cu cât îţi plângi mai mult de milă în momentele grele, cu atât eşti mai insensibil cu cei din jurul tău când îţi merge totul ca pe roate.

aforism de Andrei Ş.L. Evelin (2016)
Adăugat de Andrei Ş.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vindecare

când te prinzi de faptul că
secunda nu are mâner
şi că ai lipite pe talpa bocancului
capace de canalizare
pentru a nu mai da în gropi

că a venit vremea
crezându-te gardianul metaforei
să nu mai ceri actele la control
unui fir de iarbă
unui vers
unui surâs anonim

înseamnă că
te-ai vindecat de copilărie

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dr. Cox: Şi poc! A dispărut luciul mărului. Şi asta e atunci când afli că fata drăguţă cu care te-ai căsătorit nu mai e deloc o fată drăguţă. Nu. E o devoratoare de bărbaţi. Şi nu vorbesc despre tipul ală de "uau, uau, uite-o că vine"; vorbesc despre genul ală care îţi foloseşte demnitatea ca pe un prosop de vase să-ţi şteargă urmele bărbăţiei blocate în chiuvetă. Bineînţeles, se poate să o fi chinuit din când în când, dar, sincer, credeam că despre asta e vorba într-o căsătorie. Atât de mult încât la sfârşitul căsătoriei nu ştiu pe cine uram mai mult - pe ea sau pe mine. Stăteam şi mă gândeam... de ce nu încercau prietenii noştri să se distrugă unul pe celălalt cum făceam noi. Si se pare că răspunsul e destul de simplu: Ei nu erau nefericiţi... noi eram.

replici din filmul serial Stagiarii
Adăugat de Ramona Stanescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvară la cincizeci de ani

Primăvara asta mă găseşte iară,
Cu privirea-n flori culegând parfum,
Sufletul umplându-mi a cincizecea oară
De splendoarea vieţii presărată-n drum.

Primăvara asta mă îmbrăţişează,
Tot cu braţe pline de înduioşare.
Îmi pătrunde-n suflet a iubirii rază
Şi mă tot dezmiardă, dulce legănare.

Primăvara asta, daruri iar îmi face,
Cercei de cireşe, inimi de căpşuni.
Vişina amară, în palme mi-o coace
Doar învăluind-o cu ochii ei buni.

Din verdeaţa clipei îmi croieşte iară
Rochie aleasă pentru balul ei.
Păpădii în poale razele-mi brodară.
Primăvara asta poţi să-mi ceri ce vrei!

Sunt aşa bogată, fără să am bani
Doar cu masa plină de alese fructe
Şi-s aşa frumoasă, la cincizeci de ani
Cu obraji-bujori şi cu vise multe!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii. Cu cât au mai mult bun simţ, cu atât mai uşor se lasă dominaţi.

aforism de Valeriu Butulescu din Stepa memoriei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne îndrăgostim, sau ne prefacem îndrăgostiţi, foarte uşor, pentru ca apoi să uităm nepermis de repede.

Teodor Burnar
Adăugat de Teodor Burnar
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tac

Mi-e drag de tine ca la lună cerul.⁸
In braţe i se cuibăreşte-n nopţi senine.
Şi cand e-ntreagă, sunt şi eu. Ce bine!
Atunci vii tu şi mi te joci cu părul.

Ti-l răsuceşti pe langa mână, şi mă doare
Tac. Durerea de la tine e plăcută.
Of Doamne, ai milă de mine. Mă sărută.
O fi aievea? Este. Credeam că mi se pare.

Hm, gura ta miroase-a floare. De mac
Şi roşie-i ca iasomia. Ba e albă. Flori...
Nu îmi mai pasă acum de forme, de culori.
Mi-eşti drag. Atât mai ştiu. Atât. Si tac.

poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt copil din flori de cireş

(mama mă privea cum cresc
deci privirea ei mă creştea -
se întâmpla într-o zi
cât alţii într-un an)

copacii
părinţii mei adoptivi
mă suiau pe braţele lor până sus
şi-mi părea acolo
cerul

toţi arborii cât vedeai cu ochii
mă vedeau cu ochii
cum plec

în urma mea
se pierdea urma

au venit apoi
hoardele de drujbe turbate
purtate de contururi fără viitor şi
mi-au ucis părinţii

pentru asta
cel mai vinovat rămâne
fiul nerecunoscător
rătăcitor
copilul din flori de cireş

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt copil din flori de cireş

(mama mă privea cum cresc
deci privirea ei mă creştea -
se întâmpla într-o zi
cât alţii într-un an)
.
copacii
părinţii mei adoptivi
mă suiau pe braţele lor până sus
şi-mi părea acolo
cerul
.
toţi arborii cât vedeai cu ochii
mă vedeau cu ochii
cum plec
.
în urma mea
pierdeam urma
.
au venit apoi
hoardele de drujbe turbate
purtate de contururi fără viitor şi
mi-au ucis părinţii
.
pentru asta
cel mai vinovat rămâne
fiul nerecunoscător
rătăcitor
copilul din flori de cireş

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rezemat de cuvinte

cât de gingaş
e
pe afară
când păşeşti
rezemat de cuvinte
şi
flori de aer
pe
palmele vântului
îţi mângâie obrajii

parcă
n-ai mai
păşi pe
pământ
ci primăvara
ţi-ar fi croit doar
trepte de vis
din
flori de aer
tu însuţi
o şoaptă
din ape fiind
09-04-2020 mănăştur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărut de cireşe amare

mai credeam că zorii cresc din pământ
nu ştiam pe atunci ce-aduce furtuna
un apus roşiatic tresare în vânt
un stigmat de argint este luna

era vara târziu fără să ştim
că nisipul ne arde ochii în zare
îţi luai rămas bun c-un adio sublim
şi-un sărut de cireşe amare

frunzele îmi par azi mai înalte
iarba îmi creşte mai aproape de cer
buzele ţi-erau ca cireşele coapte
ce au rodit prin copaci efemer

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!