Staniolul

... prietenilor mei securişti
las lor o tristă şi abilă moştenire: un straniu
ratat - staniolul subţire
îmbracă ciocolata cu
alune de pădure şi pitici în picaje -
nu voi şti nici
odată ce caut eu pe aici
odată ce caută ei, lefegii, pe-aici
de ce îmi asigură benevol (?!) fără
vreo altă cântărită şi cantabilă saturare
prietenii mei o
dulce protecţie în faţa mulţimilor oare
cum în sevraje...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietenii

nu mă mai plac prietenii
nu
de ce m-ar plăcea şi acum tocmai ei
prietenii mei care au
altă seară cu ei?

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întotdeauna mă întreb cum pot să îmbunătăţesc viaţa clienţilor mei, colegilor mei, acţionarilor mei, familiei mele şi prietenilor mei.

citat din Martha Stewart
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scârţ cu scârţ

pitici sau pisici
pe creier? sau purici mai mici
decât pitici sau pisici
pe creier? aici
e aici: scârţ
scârţ un greier fără creier pe creier
aplaudat de pititci
dar scuipat c-un oftat de pisici
sărit de puricii mici
şi totul şi
totul pe creier -
pe-aici!

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orificiul de fugă

ce balaur eram
odată
scuipam flăcări: tu erai fată
mare (?!) te-am luat din iubire
-ntr-o altă
-ngrădire – într-o similară poveste – din pură ne
voie de pârjolire
a inimii mele cu solzi
decadenţi
...
mama
spunea să te las acolo în puii
amicilor
mei – balauri şi ei cu porniri
hetero –
bine să îţi verific aşa
orificiul de fugă
...
mama
arăta şi spunea
totul din mine din ea: ah, era
mama
fericirii în doi sau mai mulţi
ani de
aici înainte

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am drept să stau

N-am drept să stau, nici să privesc în urmă,
cât am un steag şi un duşman înrăit —
nu-n perii albi şi-n viaţa ce se curmă,
ci-n jertfa mea se-arată cât am trăit.
Vrăjmaşii vin năvală ne-ntreruptă,
hotarul lor se-ntinde an de an
şi rând pe rând cei buni căzură-n luptă
cu fruntea sus, cu faţa la duşman.
Tot mai grăbiţi trec anii înainte
şi-s tot mai rari vitejii luptători;
în loc de fraţi îmbrăţişăm morminte,
jelim pe steaguri fără luptători.

N-am drept să stau, nu m-ar primi la moarte
nici în pământ şi nici în cer ai mei,
de n-aş lupta să treacă mai departe
solia lor, cum au adus-o ei.

N-am drept să stau, o torţă-mi fac fiinţa,
arzând, s-arăt pericolul străin,
să pot trezi eroic conştiinţa
în toţi ai mei câţi sunt şi câţi mai vin.

Când voi vedea că-nfrânt păcatul zace
şi-ai mei uniţi că merg desăvârşit,
abia atunci voi şti şi eu că-n pace
am drept să merg spre-odihnă, liniştit.

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dulcele nesperat

nu a ieşit din pervaz a intrat
în fereastră erau
vreo şapte femei care loveau
cu linguriţe
în farfurii reciclabile (?!) - ele
ştiau că pri
măria va da, oare
cum, după toţi anii aceştia de um
ilinţă folclorică de-un nebun (?!) -
ele... fantul
este un animal în toate apele tromp
ele sale... ele
fantul este cel care nu, încă nu
a ieşit la vânătoare
(cu fildeşii mari, militari)
de prichindei securişti -
securişti se
dentari...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai pus

ceasul să sune? şi alte legume
odată
cu noi sigur se vor trezi! încă o zi
odată
începută se duce
cum nu
ar mai fi ar mai fi ar mai fi
apăsată
de grija propriei zile – înceţoşată –
odată
abia începută puţin încordată

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi place

cum te tăvăleşti prin zăpezi
în prima lună din an
de parcă ai putea să nu vezi
în prima lună din an
ochii mei numai flăcări în prima
înfăţişare în faţa
copacilor verzi - cu
împodobire de iarnă (?!)... de-ai şti
nebunia cum sfarmă
gingiile frunzelor îngheţate
da
atunci ai înţelege ai pricepe că-mi place
cum tăvăleşti prin zăpezi
un corp minunat, îngheţat
încă-nainte de-a se
naşte cu tortul cu lumânări
ră-puse simetric
si
metric

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietenii prietenilor mei... se ceartă între ei.

aforism de Dorel Schor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Făclia vie

În faţa mea merg Ochii cei de lumină plini,
Magnetizaţi de-un înger cu născociri savante;
Sânt fraţii mei avea aceşti doi fraţi divini
Ce-n ochii mei presară sclipiri de diamante.

Scăpându-mă de orice păcat copleşitor
Pe drumul Frumuseţii ei pasul mi-l imbie;
Mi-s slujitori şi totuşi eu sunt robitul lor;
Întreaga-mi fire-ascultă de-această faclă vie.

Voi răspândiţi, Ochi magici, o mistică lucire
De lumânări aprinse în plină zi; subţire,
Flacăra lor la soare păleşte dar nu moare;

Dar ele slăvesc Moartea, voi Viaţa; şi mereu
Cântaţi trezirea sfântă a sufletului meu,
Voi, aştri-a caror rază n-o stinge nici un soare!

sonet de Charles Baudelaire
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietenilor mei - poeţi şi epigramişti

Mă enervează-amicii mei
Că au succesuri, valuri, valuri;
Să scap de unii dintre ei,
Voi juriza la festivaluri!

epigramă de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia cu perciuni

să nu exagerăm... la mulţi ani
totuşi îi spun
frumoasei scriitoare născută pe doişpe
noiembrie în ultimul ceas
al unei tinereţi răpitoare
(?!) - născută
ca să se fută,-n literatura popo
arelor vast migratoare
cum şi prietenii mei, evreii, ar fi

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum oare să nu fiu tulburat în mijlocul acestor cărţi care îmi aţâţă neîncetat curiozitatea istovind-o fără s-o mulţumească? Ba e un an sau o zi anume ce trebuie căutată, ba e un loc ce se cere găsit fără greş ori vreo vorbă veche căreia vrei să-i cunoşti înţelesul adevărat. Cuvinte? Ei da, cuvinte. Filolog, sunt suveranul lor, ele sunt supuşii mei şi lor le dau, ca vrednic rege, întreaga mea viaţă.

citat clasic din Anatole France
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce v-ar păsa?

Doamne, niciodată!
Genunchii mei nu au putut săruta
pământul,
fără să fiu Eu!
Eu sunt nimeni, efemer, dar...,
ai mei, Bunicul, Străbunicul şi Răstrăbunicul sunt acolo!
În ţărână. Eu încă sunt aici!
Sper că, aici, încă mai este un loc curat!

Am şters mult până aici!
M-am şters şi pe mine
şi
aici oare mai pot ramâne Om?
mai departe mai am şi alte...,
ca să văd ce voi mai fi?
Mulţumesc pentru cei puţini care m-au citit din suflet.
Mâ înclin în faţa lor,
sincer,
dacă au simţit cu adevărat ceva
din cuvintele mele, aiurea inşiruite!
Mulţumesc pentru, că citiţi aceste rânduri!
Dacă nu, pentru mine nimic nu are sens,
sau nu mă luaţi în consideraţie!
Eu sunt un nimic, dacă nu sunt capabil
să
îmi dau seama că nimicul nu există!
Asta am simţit, şi, sincer, asta am scris!
De fapt cui îi pasă? De ce v-ar păsa?

poezie de Viorel Muha (august 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am fost de multe ori pe punctul de a mă sinucide, de altfel ca şi Emma, dar, de când am aflat că prietenii doresc foarte mult aceasta, m-am hotărât, cred definitiv, să las sarcina morţii mele, ucidere sau moarte bună, prietenilor mei şi destinului.

Mihai Beniuc în Însemnări personale (21 septembrie 1969)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio, ratat

nici bine nu a părăsit-o
şi ea
spune că încă ar mai putea! şi atunci
el o iubeşte-n continuarea
unui adio ratat

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hunta

sunt unii şi unele
care ştiu dinainte
ce ar trebui să fac eu (?!) -
cuminte
cum bine mă ştiţi
fac ceva pe ştiinţele lor
ieşite în strada pe care
am ocupat-o în 89
cuminte
dar fără comunişti
securişti şi prosoape
în alaiul de huntă!

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vecina

E grădina pup de floare,
Când în ea intră vecina,
Mândră şi încântătoare,
Să verifice... stupina.

Ochiul cată-n disperare
Înspre trupu-i... îngeresc,
Oare cum şi de ce oare?
Tremur numai de-o zăresc.

Stelele dispar în noapte,
Şi nu ştiu... a cui e vina
Dorului de mere coapte,
Ce-mi tot caută... pricina.

Luna vrăfuleşte-n focul
Care-mi mistuie... retina,
Când încet, pune norocul
Între sâni... ştiţi voi... la Ina.

Patimile-n ei tresaltă
Şi Ispita... bat-o vina,
Ca o trestie de-naltă
Şi mlădie... este Crina

Dulce, tandră... măritată,
Iar mi-a invadat grădina,
Dar odată... şi odată,
Cade în păcat... VECINA.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Testamentul unui tată iresponsabil

Soţiei dragi, de bun rămas,
Las fii mei cu bucurie,
Iar fiilor am să le las
Ca moştenire... pe soţie!

epigramă de Mihai Haivas din Seminţe din... dovleacul meu (2015)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietenii

uite prietenii tăi te (v)orbesc
cu cămăşile lor prietenii
vor face vânt pentru mişcarea-n lumina
prea albă numelui tău cu cămăşile prietenii
se vor dezbrăca bine de tine

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!