Ogorologiul iubirii

Nu căuta iubirea, ci lasă-te găsit,
Aşteapt-o unde ştie că stai, nu mai pleca
Pe drumuri neumblate, căci se va-ntuneca
Şi vei rămâne singur până la răsărit.

Nu secera iubire unde n-ai semănat
Şi unde n-ai plouat cu lacrimi un ogor,
Căci arşiţa nămiezii te va usca de dor
Şi vei rămâne singur până la scăpătat.

Nu-ţi amâna iubirea, căci altă jumătate
Decât a ta, înseamnă, de fapt, singurătate.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-ţi renega iubirea

Nu mă îndurera,
în mine ca şi-n tine
trăieşte Dumnezeu,
coroană de iubire.
Ca El noi pătimim
căci poate e firesc,
aşa mai mult să ştim
iubirea, din pocale de cristal, să o sorbim.
Nu-ţi renega iubirea,
nu o închide în cămări obscure
căci sufletul rămâne
inert fără de hrana din prescure.
Că nu mai poţi iubi,
să spui, e nedreptate,
eşti însăşi tu iubirea,
acum şi peste moarte.
El e mereu în tine
n-ai dreptul a-l nega,
trăieşti căci El e si va exista
neancetat în inima ta.
Dezamăgiţi,
de lacrimi şi dureri înfrânţi,
acolo unde iubire nu e
ci doar raţiune probăm,
în imaginar ne refugiem.
Dezleagă iubirea,
primeşte-o, împarte-o,
nu uita că şi El
pe cruce iertarea noastră a dat,
pe bolta cerului lumină a purtat
căci doar iubirea,
destinul lumii a salvat.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semn

Dacă mai văd până la stele
Şi mai aud până la cuc
E semn că trebuie s-apuc
Şi zile bune, după rele.

Dacă mai vezi până la cer
Şi mai auzi până la nori
E semn că vei mai fi stingher
Cât vei trăi, dar n-ai să mori.

Dacă mai vezi până la mine
Şi mai auzi până la cine
E semn că veşnic te-a făcut;
N-ai auzit şi n-ai crezut.

poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cugetări

nu pot să trăiesc unde nu e iubire
căci ura totul mistuie ca un lacom foc
şi fără credinţă nu este împlinire
eu îmi voi creşte crezul până la soroc.

unde e iubire se sfinţeşte locul
şi sfinţii poposesc plini de lumină
să-mpartă fericire cum a zis prorocul
căci viaţa e minune - favoare divină.

unde nu-i iubire cresc numai scaieţi
răsare mătrăguna, buruiana otrăvită
lumina nu zâmbeşte în mohorâte vieţi
trece din dramă-n dramă fiinţa neiubită.

iubirea răspândeşte graţii şi fineţi
căci lumea iubitoare e şi milostivită.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama

Mamă! Alfabetul vieţii mele!
Tu pe unde calci cresc flori,
Suflete aduci la viaţă.
Şi ne creşti, cum doar tu ştii,
Cu iubire şi dulceaţă!
Tu îmi eşti iubirea caldă
Ce o port mereu în suflet.
Tu eşti cartea vieţii mele,
Mi-ai fost primul alfabet
Şi acum tu, unde eşti?!
Mamă, unde sunt plecat?! Unde sunt?!
Departe de tine, de casă, de pământ...
Am plecat copil, de-acasă,
Iar acum când te-am văzut,
Ningea la tine-n păr, măicuţă,
Ca şi la mine-n suflet!
Am vrut sa zbor,
Ca pasărea din cuibul ei, spre cer,
Să-mi caut fericirea!
Credeam că mă voi întoarce, repede...
Dar soarta mi-a descris alt drum.
Departe de părinţi şi casa părintească!
Viaţa ni-i scurtă şi ştiu că într-o zi
Tu vei pleca de lângă noi.
Spre îngeri te vei îndrepta, în altă casă!
Şi mai ştiu, mamă,
Că tu ne vei veghea de sus,
Aşa cum ai făcut mereu.
Privind cum noi, călătorim prin viata!
Întotdeauna mamă, căci pentru noi vei fi trăind mereu,
Vei fii deasupra tuturor un curcubeu,
Pe-acest pământ şi-n cer ne vei zâmbi,
În suflet te purtăm, mereu te vom iubi...
Lumină albă, blândă mângîiere,
Doar cu iubire!
Şi nutrim speranţa regăsirii ce ne întinereşte,
Că vom rămâne etern împreună.

poezie de Diodor Firulescu din Viaţa într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vine încet amurgul

Vine încet amurgul ca o ceaţă deasă
Şi un văl tot mai rece peste ani îţi lasă
Tainele tăcerii spun ciudate şoapte:
Tu aici n-ai casă. Unde dormi la noapte?
Unde dormi la noapte?
Vine încet plecarea ca o judecată
Un vârtej la capăt are calea lată
Dacă de la ceruri au să te alunge,
Unde te vei duce, unde vei ajunge?
Unde vei ajunge?

Vine încet sfârşitul ca o despărţire
Ori spre întuneric, ori spre strălucire
Vine viaţa care veşnic nu va trece
Dacă n-ai pe Domnul unde-o vei petrece?
Unde-o vei petrece?

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să fiu ca tine

Unde ai fost când ai venit
Căci casa-i goală si pustie
În ce loc unde tu te-ai rătăcit
Simţiri si sentimente se-mprăştie

Si sufletul mi-e ciuruit
Scăldat în lacrimi cu credinţă
Din dragoste si suferţă
Din bunătatea ta a fost rănit

Ridică te priveste-n tine
Si-n gânduri acum esti rătăcit
Te îmbrăţişez vino spre mine
Căci cu nimic tu n-ai greşit

Nu suntem suflet de azi de mâine
Iubirea noi mereu s-o preţuim
Suntem plămădiţi ca si o pâine
Cuptorul cel fierbinte noi nu-l părăsim

Cu căldura din noi iubirea hrănim
Să crească flacăra dorinţei
Să ne salvăm să nu murim
Să punem inima in dreptul conştiinţei

Tu sterge ţi lacrima din barbă
Si vezi cum soarele a răsărit
Priveşte verdele din iarbă
Acesta e destinul si el s a împlinit

Iuieşte iartă dăruieşte iubire
Cu aceeasi dragoste de sine
Un suflet cu iubire e plin de fericire
Eu îmi doresc să fiu ca tine

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Dacă râd
Vei şti că plâng
În vers fără de tine
Căci tu îmi eşti
Şi dor şi cânt
Punte de suspine.

Dacă scriu
Vei şti că-mi eşti
Prezent în toate cele
Căci tu îmi eşti
Dor şi poem
Blestemul unei iele.

Dacă pleci
Vei şti că-mi eşti
Pulsul dintre atrii
Căci tu îmi eşti
Vals vienez
Iubirea dintre aştrii.

Dacă zâmbesc
Vei şti că sunt
În tine pe vecie
Căci eu îţi sunt
Un dor nebun
Iubirea-n Poezie.

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic despre iubire

Iubirea este interzisă
De cele mai nescrise legi,
La rândul ei fiind nescrisă;
Oricât citeşti, n-ai s-o-nţelegi.

Iubirea, când este decisă
Nu-i niciun scrib să consemneze
Nici până când va fi permisă,
Nici felul cum o să-nceteze.

Când vei citi mai sus ce scrie,
Te rog să-l iei în râs pe cel
Ce-a scris această poezie
Şi să nu faci la fel ca el!

poezie de Marius Robu din Aproape alb (14 decembrie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătate

Să şezi visînd pe ţărm, pe lunci, pe stînci,
să mergi unde-i pădurea mai obscură,
în locuri unde tainele-s adînci
şi unde tu eşti cea dintîi făptură;
să vezi de sus ce alţii nu văzură,
s-ajungi pe culmi cu fiarele a sta,
s-admiri un pisc, un hău, o apă pură
nu-i a fi singur, ci a conversa
cu farmecul Naturii, cu măreţia sa.

Dar în mulţime, forfotă, foială,
s-auzi, să vezi, să simţi şi să posezi,
pierdut, pribeag, muncit de îndoială,
lipsit de ale dragostei dovezi,
neadecvat, scăzut, lovit de boală!
Să n-ai un prieten, un ortac, un frate,
să n-ai pe nime-n care să te-ncrezi,
cu milioane-n faţă şi în spate
e a fi singur, e singurătate!

poezie celebră de Byron
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce văd

Văd aşa de complicat omul.
Din tenebra sufletului e în
stare să lovească,
să-njunghie
şi să muşte din suflet,
până nu mai rămâne nimic,
despre cruzime e astăzi,
unii scriu cu pumnul
eu cu pixul,
ca să iubească iubirea,
să vorbească pacea
şi ca cei răi să guste binele,
căci nimeni nu e mai presus,
de iubire şi cuvânt,
în lumină să ajungă copilul,
până nu mai rămâne nimic...

poezie de Ioan Muntean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când timpul îţi este împotrivă, când oamenii îţi sunt împotrivă, când nu eşti decât un vânat hăituit, nu-ţi rămâne decât să speri că va veni o zi în care vei scăpa de vânător şi-ţi vei găsi liniştea. Până atunci nu-ţi rămâne altceva de făcut, decât să fugi.

Cristian Ştefureac în Pilot spaţial
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poarta visului meu

Opreşte-te la poarta mea de vis
Şi n-o-ncerca! Acolo nu au loc
Aceia ce continuă un joc
Pe care să-l încheie au promis.

De vei rămâne, totuşi, să priveşti,
Ce vei găsi acolo,-n lumea mea,
Nu-ţi va plăcea, nu te va încânta,
Căci vei vedea ce-nseamnă să iubeşti.

Acolo timpul pare nesfârşit,
Secundele-s uitate-ntr-un sărut
Atât de dulce, cald. E absolut!

Iar visul meu, de poartă-adăpostit,
Nu poate fi de lacrimi asuprit,
Ci numai de iubirea ce-am voit.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu acum

ar fi trebuit să plâng
dar nu acum
căci nu am lacrimi

ar fi trebuit să beau
dar nu acum
căci n-am de unde

ar fi trebui s-aştep
dar nu acum
căci nu am loc

ar fi trebuit să-ţi fiu
dar nu acum
căci nu sunt eu

ar fi trebuit mai mult
dar nu acum
căci e puţin

ar fi trebuit un zâmbet
dar nu acum
căci sunt doar ploi

ar fi trebuit o zi
dar nu acum
căci este noapte

ar fi trebuit să stai
dar nu acum
căci ai plecat

ar fi trebuit să plec
dar nu acum
căci stau pe loc

ar fi trebuit odihnă
dar nu acum
căci sunt grăbit

ar fi trebuit ceva
dar nu acum
căci n-am nimic.

poezie de Valentin Chircă
Adăugat de Cucuiul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţa de a deveni indian

Dacă ai fi însă un indian,
numaidecât gata să sari pe un cal în alergare,
avântat pieziş în aer,
şi ai tremura mereu
înainte de a porni în galop peste pământul
care se cutremură, până când n-ai mai da pinteni,
căci nu ai avut pinteni, până când ai lepăda frâiele,
căci nu au fost frâie, şi de-abia ai mai zări ţinutul din faţa ta,
întinzându-se neted, ca o câmpie cosită,
de unde deja au dispărut gâturile şi capetele de cai.

poezie celebră de Franz Kafka
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un alt eu

dacă m-aş întoarce
n-ai să ştii de unde să mă începi
cum să-ţi amesteci cuvintele
pe ce să mă ţintuieşti cu privirea
îţi va fi teamă să mă atingi
să mă săruţi
vei vorbi şi nu vei auzi nimic
crede-mă pe cuvânt
nu-ţi va fi niciodată bine cu mine
nu vei mai avea nici măcar
certitudinea răsăritului
şi apoi nici n-ai să ştii
dacă eu sunt
acela întors
care ţi-a răvăşit cândva viaţa
singurătatea îţi e o prietenă bună
cel puţin până atunci
când Chirurgul
mă va scoate din inima ta
cu bisturiul
lasă-mă să te regret
prin antiiubire
prin antisărut
pe valurile acestea imense
care cresc invers
în antimateria sufletului
să te regret
tot atât de mult
precum te iubesc
până când mă vei reinventa

poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spune

Spune- mi unde vei fi
Când timpul meu
Va fi în trecere
Peste zâmbetul tău
Din încăperile timpului
Spune-mi unde vei fi
Când cuvintele mele
Fără voce vor locui
Într-o trecere
Peste fereastra deschisă
A chipului tău
Spune-mi unde vei fi
Si unde-ţi vei pune gândurile
Până mă vei putea
Simţi din nou
Chiar şi atunci
Când voi putea
Să ascult cuvintele tale
Peste gura mea
Spune-mi unde sa te găsesc
De fiecare dată
Când nu mă gândesc
La singurătate
Deschid o fereastră de aer
Să te aud de-afară

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu este necesar să înţelegi Iubirea. De fapt, nici nu poţi. Iubeşte, căci astfel vei fi Una cu Iubirea.

citat din Cătălin Manea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Nu spune unde sfârşeşte ziua.
Unde începe noaptea.
Nu rosti vorbe goale.
Cuvinte frivole.
Nu spune unde începe Pământul,
Unde se săvârşeşte cerul
Nu spune până unde eşti tu.
Nu spune de unde e Dumnezeu.
Nu rosti vorbe goale.
Eliberează-te de vanitatea tristă de-a vorbi.
Meditează, netulburat de sunete,
Până ajungi la gloria de a rămâne tăcut,
Fără să mai gândeşti.

poezie clasică de Cecilia Meireles, traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Snorkeling

fumez
deci aproape exist
deşi stau într-un singur plămân
o jumătate de pancreas
un singur picior -
o jumătate din viaţă s-a dus -
la vară
în-cerc o vacanţă în Creta:
7 zile cu avionul...
iau şi tutunul de-rulat în mine
şi tonul vocii mai cavernos -
fac bine
la scufundări:
cine ştie
pe unde în unde
amerizăm

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anxietate postdeprimitivistă (!)

Mi-a fost frică de iubire
Până m-am obişnuit cu ea;
Mi-a fost frică de mine
Până m-am obişnuit;
Mi-a fost frică de moarte
Până s-a obişnuit cu mine...
De fapt, eu sunt obişnuit
Numai cu frica.
Iubirea, moartea şi cu mine,
Îmi sunt străin între străine!
Dacă există,
Îţi acordă o singură întâlnire,
După care nu s-a mai întors nimeni
Să spună cum e,
Dacă sunt.
Căci, dacă nu sunt,
Iubirea şi moartea sunt fără de mine
Cum este Moş Crăciun
Fără Naşterea lui Hristos:
Un om.
De nimic nu trebuie să-ţi fie mai frică
Decât de faptul că eşti om.
Nimic să nu te încurajeze mai mult
Decât că nu eşti, poate, Dumnezeu.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (3 noiembrie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!